Original subtitles

Mi-ai urmat sfatul legat de întâlnirile online?

Am vorbit cu câţiva tipi.

Ceva promiţător?

- E unul. - Ce interesant.

Din episoadele anterioare...

- Abia aştept să vorbim mai târziu. - Bine.

Acum că ţi-am cunoscut fiica, presupun că trebuie să ieşim iar.

Probabil că da.

Restaurantul va fi super! Te-ar putea îmbogăţi enorm.

Nu vei mai fi mult timp pe aici.

Când dai de greu, nu te ridici şi pleci.

Încerci să rezolvi lucrurile.

Aş face-o, dacă am fi doar noi.

M-ai minţit referitor la Scott.

Eşti aşa obişnuită să-mi ascunzi lucruri, încât nu ţi se mai pare ciudat.

Nu pot să cred că Marisol nu mai e.

Niciuneia dintre noi nu-i vine a crede.

Cauţi ăsta?

Da. Mersi.

Joss, nu trebuie să vii aici să dormi noaptea.

Nu mă trezesc dacă te foieşti.

Da, dar e mai puţin stresant să nu-mi fac griji.

Bine.

Ştiu că e înmormântarea lui Marisol,

dar chiar trebuie să vorbim

despre ce se întâmplă aici.

Ca să mai ţipi la mine despre Scott? Nu, mulţumesc.

Nu ştiu cum am ajuns eu personajul negativ.

Tu trebuie să explici.

Nu prea e nimic de explicat, Harry.

Cred că am vorbit destul.

Eşti bine?

Eşti în regulă?

Da.

- Da? - Da.

Cred că m-am ridicat prea repede.

Chiar trebuie să văd ce port la înmormântare.

Sunt bine.

Am obosit să iau zilnic pastilele astea.

Eşti nevoită

şi sigur au gust mai bun decât chestia asta.

April, e bacon vegetal.

Eşti sigură?

Pentru că are gust de... scotch.

Ce faci?

Trebuie să pun sare.

Marc ştie să facă un mic dejun bun.

E cam singurul lucru la care a contribuit aici.

Te-am auzit.

E bine că s-a încheiat toată diversiunea asta.

Marc nu a fost o diversiune.

Relaţia noastră a fost reală.

Ne-am separat de-o săptămână. Are lucrurile aici.

Tot nu ştiu de ce.

Vrei să i le duc eu?

Vine mai târziu să ia restul.

N-ar trebui să fii aici.

Nu. E casa mea. Nu trebuie să fug.

Şi ne putem purta ca nişte adulţi, indiferent ce crezi.

Îmi pare rău că nu v-a mers relaţia.

Chiar îmi pare rău.

Dacă relaţia cu el era potrivită,

aţi fi încă împreună, iar eu aş fi mulţumită.

Harry nu merge la înmormântare?

Nu. Zilele astea nu ne prea înţelegem

după toată treaba cu Scott.

Şi Kate ce părere are?

A plecat ”să-şi limpezească capul”, ce-o însemna asta.

Nu e cel mai plăcut loc, dar mă descurc.

Poate ar trebui să-mi dai o reţetă

pentru nişte medicamente anti-anxietate.

Nu dau reţete prietenilor,

dar dacă ai merge la unul din terapeuţii de care ţi-am zis,

poate te-ar ajuta.

Da.

Cum merge relaţia cu tipul de la aerobic?

Adam e grozav.

Ne vedem aproape zilnic.

Cum este sexul?

Habar n-am. N-am ajuns încă acolo.

Ce? Sunt impresionată.

S-aştepţi după unul care-ţi place!

A cui a fost ideea?

Oarecum aşa s-a întâmplat,

deşi pare să vrea să ia lucrurile încet.

Dar lucrurile merg bine, aşa că nu cred că e rău să aştept.

- Doar dacă... - Ce?

Crezi că e ciudat că încă n-a făcut niciun pas?

Instinctul îmi spune că ar fi ciudat.

Să nu crezi în instinctul tău.

Când ţi-a adus ceva bun?

Uită-te la trecutul tău amoros.

Fără supărare.

Nu e sexul timpuriu o problemă?

Am auzit odată la Dr. Phil.

De unde să ştiu eu? N-am avut o întâlnire de secole.

Merg să văd ce face Vivian.

În mod cert zilele astea se simte mai bine aici, nu?

Bună, Jonathan.

Am nişte idei despre designul barului.

Uită-te.

Harry, trebuie să vorbim despre altceva.

Fiscul îmi investighează compania de fraudă.

Toate activele vor fi îngheţate până se rezolvă asta.

Asta include şi noul restaurant.

Bine. Deci...

Începerea construcţiei săptămâna viitoare e...

Va fi amânată.

Din păcate, salariul tău va fi amânat,

iar investiţia ta de 20% va fi şi ea îngheţată.

Vorbeşti serios?

Realizezi că mi-am pus tot viitorul în mâinile tale.

- Dacă nu iese asta... - Va ieşi.

Te asigur, nu am greşit cu nimic.

Fiscul urmăreşte mereu afaceri de succes,

şi, din păcate, acum e rândul meu.

Ai încredere în mine, Harry?

Da.

Da, e un regres,

dar trebuie să ştiu că mă susţii.

Sigur că da.

Mulţumesc.

Pot să mărturisesc ceva?

Cu riscul de a părea siropos?

De mult timp n-am mai simţit aşa ceva pentru cineva.

Şi eu simt la fel.

Şi sună tot siropos.

Aia e ce cred eu că e? E noua ta carte?

- Pot să... - Nu!

Nu arăt nimănui ce-am scris până nu termin.

Eu nu sunt oricine.

Sunt cineva care vrea să te cunoască mai bine

şi căruia i-a plăcut prima ta carte.

Bine. Un capitol.

Dar fără comentarii, fără păreri, niciun cuvânt.

- S-a făcut? - Da.

Acum hai să luăm prânzul.

Stai să-i scriu Lydiei. Să văd ce face Vivian.

Care e treaba cu Lydia?

De ce? Nu-ţi place?

Pare doar puţin... tăcută.

La început e timidă, dar după ce-o cunoşti începe să se deschidă.

Bună.

Nu mă aşteptam să fii acasă.

Voiam să termin de împachetat.

Mersi că ai făcut asta.

Spune-i lui Lucy că vom ieşi în curând.

Chiar vreau s-o văd. Îmi lipseşte.

Bine.

Ştiu că i-ar plăcea asta.

Bine. Probabil ar trebui să ţi le înapoiez.

Chiar crezi că Jonathan a făcut ilegalităţi financiare?

Tot ce se poate. M-ai avertizat.

Dacă ai avut dreptate?

Nu ştiu. Ce ştiu eu?

Am căutat foarte puţin pe internet.

Joss ce zice?

Nu prea vorbim.

Îţi zic, dacă treaba asta eşuează, am încurcat-o.

Cum adică?

Pierd o sumă enormă de bani,

cea mai bună ocazie avută vreodată

şi impulsul carierei mele.

Bine, deci eşti terminat.

Da. Ştii ce-ţi trebuie? Un plan B.

Ca rezervă.

Care e planul tău de rezervă?

Eu? N-am niciunul.

Aşa că dorm la Jonah pe salteaua lui dezgustătoare, oribilă şi veche.

Da. Deci tu şi April...

Da. E naşpa.

Dar am avut timp să mă gândesc

şi, da, cred că mama ei era o nesuferită,

dar cred că adevărata problemă era April.

Poate lui April îi trebuie mai multă stabilitate,

decât îi poţi tu oferi acum.

Are un copil, o afacere.

Da, înţeleg. Dar tot ar fi drăguţ

să creadă că aş putea avea succes.

Tu crezi asta, nu?

- Sigur. - Convingător!

Eşti talentat. Sigur asta crede şi ea.

Eşti foarte talentat, dar nu-ţi garantează succesul?

Ce vrei să zici?

Uite ce trebuie să faci.

Întreabă-te sincer

dacă faci tot ce e necesar...

totul, pentru a reuşi.

Iar dacă răspunsul e ”da”, eşti pe calea cea bună.

A venit prânzul.

Ştii că servim mâncare aici la magazin.

Ştiu. De asta mi-am adus mâncare.

Ţi-am luat tot ce-ţi place ţie.

Fără desert, căci trebuie să fii zveltă.

- Mamă! - Ai văzut asta?

Tipul care a ţipat la mine e la pagina 33,

cel care te-a angajat, Michael.

Asta e casa pe care voiam s-o creez.

Şi asta e în mod cert lampa mea.

E drăguţ.

Un magnat financiar?

Draga mea, de ce nu ai terminat asta?

Casa asta e aşa...

Ce? Sunt în pauză.

Pauza s-a terminat.

Deci?

Nu a mers.

Te-a concediat.

Nu.

M-a sărutat, bine?

A fost o chestie complet ciudată.

Acum că eşti singură, ar trebui să-l suni.

Nu e aşa simplu.

Mie mi se pare simplu.

E transsexual.

- Ce? - E transsexual.

- Ce? - Michael e transsexual

şi nu mi-a spus de la început, iar apoi era ciudat.

Transsexual? Serios?

- Era femeie? - Da.

Ai ştiut şi tot ai lucrat cu el?

Vrei să vorbeşti mai încet?

Sunt clienţi aici şi eşti deranjantă.

Eu? În ce hal a ajuns lumea?

Şi spune-mi de ce cred aceşti oameni

că se pot etala în faţa tuturor,

iar noi trebuie să acceptăm?

Retractez ce-am spus.

Slavă Domnului că ai ieşit din asta.

Încetează! Nu trebuie să ai o părere

despre absolut tot din viaţa mea.

Întâi cu Marc, Lucy, iar acum cu Michael.

Sunt judecător. Treaba mea e să am o părere.

Iar părerea mea este că e ceva nenatural.

Taci. Faci o scenă.

Ce?

Scuze. Suntem în LA.

Merge orice.

Să mâncăm în linişte.

Ce părere ai?

Sunt frumoşi.

Îţi evidenţiază culoarea ochilor.

Unde te duce Adam la cină?

Parcă zicea de un restaurant italian.

Drăguţ.

Vreau puţină intimitate să termin. Bine?

Desigur.

Anunţă-mă când ajunge Adam.

Da.

A fost o slujbă frumoasă.

Nu ştiam prea multe despre ea.

Încă nu pot crede că s-a dus.

Măcar l-au arestat pe nemernicul care a ucis-o.

Da. Apropo,

poliţia vrea să vorbească cu tine.

Cu mine? De ce?

De fapt, vor să vorbească cu toate.

Construiesc un caz împotriva lui Lee,

dar au puţine dovezi.

Au nevoie de tot ajutorul.

Jackie, nu o ştiam aşa bine pe Marisol.

Nu ştiu la ce ar ajuta.

Orice e de folos.

Joss, tu ştii cum e violenţa domestică.

Ar folosi orice

să dea vina pe victimă.

- Bună, Lydia. - Bună, Adam.

- Ce faci? - Bine, mulţumesc.

Ce frumoase sunt.

- Mulţumesc. - Sigur îi vor plăcea lui Karen.

- E gata? - Coboară imediat.

Aşa.

- Ce drăguţă e. - Da. Iau eu florile.

Îmi place bluza ta cu Barcelona.

Mersi. N-am fost niciodată. Sunt doar fană.

Am locuit acolo doi ani şi am văzut multe meciuri.

E aşa romantic cum se spune?

Absolut.

Lydia, credeam că-mi spui când vine Adam.

- Bună. - Salut.

Scuze. Tocmai luam o vază pentru flori.

Noapte bună, Vivian. Eşti gata?

Da. Apropo, arăţi grozav.

Ce faci? Trebuie să schimbăm scutecul?

Sper să nu te îmbolnăveşti iar.

Să sperăm că mama nu se simte prea bine,

pentru că nu vrem să afle ce am făcut, nu?

Nu. N-ar fi prea bine.

Bine.

De ce nu te-ai schimbat?

Nu am chef.

Haide. Îţi va face bine.

Jackie, nu cred că pot vorbi cu poliţia despre Marisol.

E important, Joss.

Josslyn Carver, eşti arestată pentru uciderea lui Luca Raines.

Ţi-am mai spus, bine?

Nu eram aşa apropiate. O ştiam doar de la sală, aşa că...

Cu cât mai mulţi reuşim să stabilim un tipar al abuzului, cu atât mai bine.

Te vei gândi măcar?

Pentru mine? Te rog?

Bine. Mă voi gândi.

Par genul care vrea să-şi petreacă toată vacanţa

pe o barcă?

Acum, că menţionezi,

pari genul care preferă room-service,

la un hotel de lux, nu?

Acum vorbeşti pe limba mea.

Şi, despre ce altceva am putea discuta?

Încetează. Ştiu ce faci.

Ştiu c-am zis că nu vreau să vorbesc despre paginile cărţii,

dar am minţit. Vreau.

- Mi-au plăcut. - Serios?

Credeam că ar fi puţin cam seci.

Glumeşti? Nu. Vreau să citesc mai mult.

Stai. Eşti doar drăguţ

ca să nu-mi răneşti sentimentele?

Nu cred că sunt aşa drăguţ.

Cred că mai ai doar un lucru de făcut.

Ce anume?

Să te îndrăgosteşti de cineva disponibil pentru tine.

Dar unde naiba găseşti un aşa tip?

Vreau să ştiu mai mult şi să trecem la următorul nivel.

Ştiu că ai zis că vrei s-o luăm uşor.

Ce? N-am zis niciodată aşa ceva.

Ba da. Când am vorbit prima dată.

Nu. Probabil ai înţeles greşit.

Ai părut destul de clară.

Crede-mă, nu simt deloc asta.

Serios?

Deci suntem de acord că nu o mai luăm încet?

Cred că e vremea să accelerăm puţin.

Da.

Nota, vă rog.

Chiar îmi pare rău de Marisol. E groaznic ce a păţit.

Aşa e. Iubitul ei o abuza de ceva vreme,

apoi a început cursul lui Jackie

şi a găsit puterea să-l lase.

Apoi, din nu ştiu ce motiv, l-a primit iar în viaţa ei

şi a început iar totul.

Dumnezeule.

Poliţia vrea să discute cu toate prietenele de la curs

şi chiar nu vreau să fiu implicată, April.

Am sacrificat tot când l-am reclamat pe Wilson.

Gândul de a vorbi cu poliţia îmi întoarce stomacul pe dos.

Atunci nu trebuie s-o faci. Sunt şi alte femei la curs.

Lasă una din ele să vorbească.

Tu ai grijă de tine. E în regulă.

Mulţumesc.

Scuze.

Nu te-am întrebat cum merge cu Marc.

Nu prea bine.

Mi-a dat cheile şi s-a mutat.

- Nu pot crede că s-a terminat. - Nici eu.

Chiar nu mă pot gândi la asta acum.

Singura persoană aparent mulţumită de asta e mama.

Mă îndoiesc că se bucură.

Ce zice n-are treabă cu Marc,

dar mai tot timpul îl critică,

chiar dacă ne-am despărţit. Iar azi,

a făcut comentarii bigote despre Michael.

- Tipul transsexual? - Da. E o poveste lungă.

În fine, mă înnebuneşte.

Nu mă mai pot certa cu ea

sau s-o ţin trează ca să obţină un transplant.

Atunci trebuie să discutaţi.

O ştii pe mama. E mai uşor de zis decât de făcut.

April, fără supărare, dar trebuie să faci un efort.

Nu poţi trăi cu frică de mama ta.

Eşti matură! Doar nu te trimite în camera ta.

Ştiu că e bolnavă şi ştiu că e dură,

dar nu lăsa pe nimeni să te domine.

Ăsta e exemplul pe care vrei să-l dai lui Lucy?

Nu prea cred.

Hai la mine, da?

Din moment ce la tine

ar fi mai ciudat cu cea mică.

Da. Stai s-o sun pe Lydia să mă asigur că mai poate sta.

Bine. Merg să caut un Uber.

- Bună. - E totul în regulă?

Da, totul e grozav. Vivian doarme.

Vreau să-ţi cer o favoare.

Ai putea să mai stai câteva ore?

Vreau să mai stau cu Adam.

Nu pot. Am planuri.

Nu le poţi schimba?

Îmi pare rău, nu pot.

Bine, atunci. Ajung curând.

Bine.

Eşti gata?

Îmi pare foarte rău. Nu mai poate sta.

Nicio problemă.

Ce zici de cină în weekend? Gătesc eu.

Mi-ar plăcea asta.

- Bună. - Salut.

- Cum a fost la înmormântare? - Frumos.

Groaznic.

A fost câte puţin din ambele, cred.

Acum poliţia vrea să vorbească cu toate despre ce a păţit Marisol, deci...

Da, are sens.

- Faci tot ce poţi ca să ajuţi, nu? - Da.

Vrei să mănânci ceva? Am nişte...

Nu. Sunt frântă.

Ziua ta cum a fost?

A fost bună.

- Eşti sigură că eşti bine? - Da.

Adică, ştii cum e: serviciu şi viaţă.

Am băut nişte vin la April, dar sunt doar obosită.

Merg să fac un duş.

Am un sentiment că va fi O seară foarte bună

Va apărea Şi va face o cursă lungă

Îţi voi face lumea să se învârtă

Opriţi-vă o clipă.

Puteţi fi atenţi o clipă

- ... dacă ne putem aduna? - Ce este?

Ascultaţi, m-am tot gândit

şi e vremea să acţionăm serios şi să ne concentrăm.

În tot acest timp am avut două concerte.

Două! Iar pentru unul a trebuit să plătim.

Putem merge la karaoke dacă doar ne distrăm.

Calmează-te. Relaxează-te.

Nu vreau să mă relaxez, Jonah.

Ne-am relaxat destul. E ultimul lucru care trebuie făcut.

Trebuie să fim determinaţi.

Dacă vrem ca oamenii să creadă în noi,

să credem întâi noi.

Am lăsat dramele să ne împiedice în a face muzică bună.

Ştiu că nu eu am înfiinţat trupa,

dar am renunţat la cel mai bun lucru din viaţa mea

pentru a încerca s-o fac să meargă.

Voi la ce aţi renunţat?

Nu vreau să ajung să regret alegerea făcută.

Aşa că, Jonah, te rog,

ajunge cu problema tunelului carpian.

Omule, e pe bune, bine?

Zilnic trăiesc cu un disconfort cronic.

Înţeleg, şi noi toţi avem câte ceva.

Dar nu mai putem fi implicaţi doar pe jumătate.

Dacă e să facem muzică, atunci s-o facem!

S-o facem!

Haideţi! Da!

Bine.

Un discurs grozav.

Aveau nevoie de asta.

Eşti bine?

Da.

Harry, mă bucur să te văd.

Vrei o cafea, ceai?

Nu, mersi, Elliott. E în regulă.

Ce ştii despre afacerea mea cu Jonathan?

Avem vreo variantă? Sunt foarte îngrijorat.

Am verificat şi, dacă nu te mai plăteşte,

îl dăm în judecată şi te retragi.

Dar nu cred că recuperăm investiţia înaintea fiscului.

Nu vreau să dau în judecată pe nimeni.

Nu am bani pentru o luptă legală.

Ce altceva ai?

Sugerez să aştepţi.

Dacă Jonathan e curat, revenim la normal.

Dacă nu, legea ţine cu noi, şi acţionăm atunci.

Ar putea dura luni bune, nu?

Nu am atâta timp. Viaţa mea e în joc.

Nu ştiu ce vrei să zic, Harry.

Eşti într-o situaţie nasoală.

Bine.

Uite.

Food Network era interesat de un al doilea sezon

al spectacolului meu.

Voiau o emisiune despre construcţia unui restaurant,

dar a primat proiectul lui Jonathan.

- Bine. - Uite ce vreau să faci.

Sună persoana cu care ai discutat ultima ofertă

şi vezi dacă putem obţine ceva.

Trebuie să ştiu că am alternativă înainte să iau decizii.

Sunt slabe speranţe.

Şi ce faci cu problema lui Jonathan?

Nu e nicio problemă. Nu zic să baţi palma.

Doar să afli, bine?

Viitorul meu depinde de asta şi-mi trebuie un plan B.

Să văd ce pot să aflu.

I-am spus lui Lucy că poate o duc pe ea şi pe Noel la film,

dar că voi sta între ei.

Bine.

Trebuie să discutăm.

Despre ce?

Despre atitudinea ta.

Pardon?

Doar nu are legătură cu transsexualul ăla?

Ba da, şi cu Marc.

Când spui lucruri ca cele de ieri,

oamenii vor crede că nu eşti o persoană tolerantă.

Ce am zis aşa rău?

Ai încetat să mai lucrezi cu el,

deci clar şi tu simţi la fel despre astfel de oameni.

Ba nu!

Vrei să nu mai vorbeşti aşa în faţa lui Lucy?

Încercăm să nu gândim aşa.

Asta e problema ta.

Fie gândeşti prea mult, fie deloc.

Nu aşa te-am crescut.

Credeam că m-ai crescut să fiu tolerantă.

Te-am crescut o femeie de culoare mândră şi creştină.

Nu să umbli cu oameni care nu au aceleaşi valori ca tine.

Să locuieşti cu un Peter Pan alb cum e Marc

care abia poate câştiga o pâine.

Credeam că n-are legătură cu Marc.

Ba sigur că are legătură cu el şi cu tine.

Toţi bărbaţii care intră şi ies din viaţa ta şi a lui Lucy?

Cine a luat toate aceste decizii, April?

Tu!

Exact! Sunt alegerile mele, nu ale tale,

iar tu pari să n-ai răbdare cu cine nu se potriveşte conceptului tău

despre perfecţiune.

Măcar eu ştiu cine sunt şi accept asta.

Viaţa ta nu se va îmbunătăţi

decât dacă vei face la fel.

Mamă, ştiu că i-ai zis lui Marc

că-l vei da afară din casa asta,

şi, cumva, ai reuşit.

Aşa că bucură-te, bine?

Ai câştigat.

Harry.

Jonathan, bună.

Ce surpriză.

Voiam să vorbim personal.

Joss e acasă?

Nu, e plecată.

Ştiu că n-ar fi încântată să fiu aici.

- Da. Intră, te rog. - Mulţumesc.

Nu ştiu cum ai fost crescut,

dar eu am fost crescută într-un anume fel,

şi încep să mă îngrijorez

că-mi afectează viaţa.

Viaţa? Cum ar fi?

Relaţiile, felul de a fi părinte.

Îţi par intolerantă?

- Cum să-mi pari? - Intolerantă.

Mă port de parcă sunt mai presus decât alţii?

Pentru că, în mod cert, mama aşa e.

Cu mine ai fost mereu drăguţă,

dar eu pot fi foarte uşor de plăcut.

Poţi fi o şefă dură,

dar nu cred că are de-a face cu faptul că sunt gay.

Probabil cu faptul că sparg lucruri.

Da, ai dreptate.

Desigur, e posibil ca în sinea ta să fii puţin intolerantă.

Dar nu aşa suntem toţi?

De exemplu, nu-i pot privi pe bătrânii care mănâncă.

Modul în care...

E aşa deranjant. Am coşmaruri.

Mă gândesc întruna la ce i-am zis lui Michael.

Cel de la pagina 33? Transsexualul?

Datorită mamei,

încep să văd că poate l-am rănit,

- ... şi nu ştiu ce să fac. - Fă ceea ce vrei.

Dacă mama ta crede că e prea bună pentru alţii

nu înseamnă că tu aprobi asta.

Şi acum nu mă refer doar la Michael.

Ştii că mă refer la Marc?

Te-ai prins? Bine.

Mă ai în palma ta

Ce este? Am greşit cu ceva?

Nu.

Mă enervează că n-au mai putut sta

încă o oră pentru a perfecţiona asta.

Probabil plaja era mai importantă.

Evident, marele meu discurs a avut mare efect.

Ei sunt aşa cum sunt, iar noi aşa cum suntem.

Mereu am avut mai multă pasiune.

Chiar şi când ne-am cunoscut în Florida,

am ştiut amândoi de la început ce voiam.

Da, dar una e să ştii ce vrei şi alta e să obţii.

E foarte uşor să fii distras,

iar apoi, dintr-odată, totul s-a pierdut.

Ai trecut prin multe în ultima vreme.

Ai făcut multe schimbări,

dar ştiu că vor merita...

din plin.

Ştiu că ai ce-ţi trebuie.

Trebuie doar să-i fac să vadă la fel.

Poate n-ai să reuşeşti.

Şi, la un moment dat,

poate trebuie să te gândeşti să cânţi solo.

Să urmezi o altă cale spre succes.

Nu e nicio crimă să recunoşti ce este evident.

Eşti mai bun ca ei.

Ei ştiu asta.

Tu ştii asta.

Şi eu ştiu asta.

Bună.

Bună.

M-am gândit mult şi nu vreau să vorbesc cu poliţia.

Celelalte fete pot spune acelaşi lucru,

Lee e deja închis şi nu pleacă nicăieri, Jackie.

Îţi e teamă.

Înţeleg.

Ştiu cum este.

La 14 ani,

părinţii m-au dat afară din casă.

În prima mea noapte singură am dormit la o prietenă.

Niciodată nu mi-a fost aşa teamă.

Nu ştiam cum voi supravieţui.

Nici în noaptea aia, nici în zilele ce au urmat.

Dar am reuşit.

Mi-am învins teama şi am continuat.

Şi am învăţat că eram mai puternică decât credeam.

Aşa eşti şi tu.

Încă n-am ajuns acolo.

Nu mă simt mai bine.

De fapt, mă simt mai rău. Încă am flashbackuri.

Nu dorm. Lucrurile sunt groaznice cu Harry.

- Aici putem face faţă la orice. - Nu mă asculţi, Jackie!

Nu e vorba doar de poliţie, ci şi de sală. Nu merge. Am nevoie de o pauză, bine?

- Bună, Karen. - Bună.

Am luat nişte fructe de la piaţă.

Cum a fost azi-noapte? Ai avut întâlnire?

Sigur că nu. Când am avut ultima dată una?

Dar ai spus că aveai planuri.

Da. Să merg acasă după o zi lungă de lucru să mă relaxez.

Ce?

Nu-mi pot reprograma viaţa pentru că tu faci ceva.

Nu făceam orice. Aveam o întâlnire.

Şi cum a fost?

Pentru că tipul ăla nu-mi inspiră încredere.

Poate doar mi se pare.

Ştiu că ne-am apropiat, Lydia,

dar relaţiile mele personale nu sunt treaba ta,

şi aş aprecia să fii mai clară cu planurile tale

dacă nu poţi fi aici să mă ajuţi.

Trebuie să ajung la un pacient.

Dar ne-am înţeles, da?

Desigur. Absolut.

De cât timp au nevoie cei de la Fisc?

Ştii şi tu cum e guvernul.

Nu spun. Toată săptămâna au fost auditori la birou.

E plăcut să bei un pahar cu un prieten.

Şi chiar te consider prieten, Harry.

Ştiu că nu ţi-a fost uşor.

Mersi, Jonathan. Apreciez. Ştii ce?

Când se calmează lucrurile, sunt sigur că va fi bine.

Deja am prieteni care nu-mi mai răspund la telefon.

Presupun că loialitatea e limitată.

Crezi în karma, Harry?

Nu sunt sigur. Cred că depinde de situaţie. De ce?

Mă tem că asta se întâmplă acum.

Când îmi dezvoltam afacerea,

vedeam uneori ocazii pe care alţii nu le vedeau, şi profitam.

În asta constă dezvoltarea unei afaceri, nu?

Poate. Dar uneori am fost lacom.

Am ales afacerea şi nu persoana.

Dar am fost nevoit.

A trebuit să am grijă de mine şi de familia mea.

Nu-mi dădea nimeni nimic.

Ai ajuns să ai succes prin forţe proprii.

Adevărat. Deşi nu sunt garanţii, prietene...

chiar şi când aşa pare.

Cu ce vă pot ajuta?

Bună. Trebuie să iau reţeta asta.

Bine, durează cam zece minute. Aşteptaţi sau reveniţi?

Aştept. E în regulă.

Domnişoară Carver?

Presupun că dr. Kim v-a explicat ce face medicamentul.

Da, am înţeles. Fiţi fără grijă.

Bine, mersi.

Lydia, m-am gândit toată ziua la discuţia noastră de azi...

Mă poţi concedia dacă vrei, dar pot să-ţi explic?

Chestia e că nu reuşesc să cunosc oameni noi.

Mai ştii de tipul ăla de care ţi-am zis?

Nu a mers, şi presupun că eram doar geloasă

că tu şi Adam v-aţi întâlnit aşa uşor şi vă înţelegeţi aşa bine.

Nu ne ştim încă foarte bine.

Totuşi, n-ar fi trebuit să spun toate acele lucruri. Regret.

Bine, uite.

Acum putem trece peste asta.

Înţeleg ce ai simţit.

Mersi. Înseamnă enorm pentru mine.

Eşti bine?

Da.

Da, sunt bine.

Am vorbit cu Food Network.

Sunt interesaţi de încă un sezon.

Grozav!

Dar înainte de a continua,

cred c-ar trebui să discuţi cu Jonathan.

Nici vorbă. Nu e nicio ofertă clară.

Iar el nu va afla pentru că tu eşti foarte discret.

Te-ai gândit ce efecte poate avea?

Da, iar Fiscul nu dispare,

nu curând, cel puţin,

aşa că vreau să faci orice

să-mi anulezi contractul. Trebuie să mă protejez.

Nu vrei să superi un tip ca Jonathan.

Te rog, Jonathan e băiat mare. Va înţelege.

Şi el ar face acelaşi lucru.

Este o ocazie şi trebuie să profit.

Asta face un om de afaceri, nu?

Dar dacă nu se întâmplă nimic cu fiscul, Harry?

Am muncit din greu ca să-mi risc cariera

şi să sper că tipul ăsta a lucrat cinstit.

Obţine-mi oferta, apoi vorbesc cu el.

M-aş simţi mult mai bine, Harry, dacă te-ai gândi...

De ce te îndoieşti de mine, Eliot?

Asta vreau. Tu lucrezi pentru mine. Fă-o!

Trebuie să vorbim.

Dumnezeule, n-am terminat de vorbit?

Tocmai am vorbit la telefon cu mătuşa Molly,

şi a fost de acord să te primească

cât timp te recuperezi şi aştepţi transplantul.

Despre ce vorbeşti acolo?

Totul din cauza unei discuţii?

Nu. M-am gândit îndelung

şi cred că e cel mai bine pentru noi.

Pentru noi sau pentru tine?

Am realizat în sfârşit că tu eşti unul din motivele

situaţiei mele cu Marc.

Nevoia mea de a controla totul

şi pe toţi din jur o am de la tine.

Deci eu sunt de vină pentru problemele tale?

Da. Ştii ce? E tipic ţie.

Nu, e vina mea.

Îmi asum responsabilitatea deciziilor mele.

Şi poate că Marc nu e bun pentru mine.

Poate că e, dar nu-mi pot da seama cu tine împrejur.

Te iubesc şi te vreau sănătoasă şi trează,

dar nu putem continua să facem asta. Trebuie să ne separăm.

Nu vreau să te scot din viaţa mea.

Ci doar din casă.

Alo?

Joss, sunt Jackie.

Am aflat ceva ce trebuie să ştii.

Ce s-a întâmplat? E totul bine?

Îl ştii pe Lee, iubitul lui Marisol?

Mâine are loc audierea,

şi din câte am auzit, am un presentiment rău despre asta.

Ce ai auzit?

Vor pune o cauţiune mică,

iar mâine va fi din nou liber.

Cum e posibil? Ştim toţi ce a făcut.

Cum ţi-am zis,

tipii ăştia scapă de asta într-un fel sau altul.

Te rog, Wilson. Nu trebuie să faci asta, te rog.

E o nebunie.

Nu e corect.

Da, ştiu.

Totul e în regulă cu Vivian.

I-am făcut baie, iar acum doarme.

- Ai nevoie de ajutor? - Nu, mă descurc.

Masa arată grozav.

Nu e prea mult?

Nu, e perfectă. Distracţie plăcută. Ne vedem luni.

Karen?

Voiam să-ţi mulţumesc pentru o a doua şansă.

Desigur. Noapte bună, Lydia.

- Scuze. - Scuze. E vina mea. Bună.

- Noapte bună. - Noapte bună.

- Salut. - Bună.

Arată drăguţ.

- Să deschid sticla de vin? - Absolut.

Cina va fi gata în 45 de minute.

Ne putem relaxa şi îmbăta. În ordine inversă.

Mă gândeam să luăm întâi un aperitiv.

Am câteva opţiuni delicioase care ţi-ar putea plăcea.

Bine, pentru că îmi e foarte foame.

Şi mie.

Eşti bine?

Da.

Încercam să-i scriu lui Michael, să-mi cer scuze,

dar pare aşa penibil.

Voiam doar să-mi cer scuze şi să-i zic că sper să fim prieteni.

Dar dacă înrăutăţesc lucrurile?

Nu suport să mă respingă iar.

Nu tu l-ai respins?

Ba da, dar apoi m-a respins el.

A fost o dublă respingere.

Trimite-i un e-mail.

E drăguţ. Ce se poate întâmpla cel mai rău?

Nu poate să nu-ţi vorbească mai mult.

Da, ai dreptate.

L-am trimis.

E prea târziu să mă răzgândesc acum.

Cu Marc ce ai hotărât să faci?

Nici nu ştiu.

Ai mai multe probleme cu bărbaţii decât am eu.

Un sfat: cred că a-i trimite un e-mail lui Marc

e puţin cam impersonal

ştiind relaţia voastră de peste un an.

Mersi.

Bună, Marc, sunt April.

Aş vrea să vorbim dacă poţi.

Fără îndoială cel mai bun concert pe care l-am văzut

de la Black Crowes la Wiltern Theater în 2013.

- Dumnezeule! - A fost aşa plin de inspiraţie.

Pasiunea aia, energia,

când se întrepătrund pe scenă.

Asta e. M-am hotărât. O s-o fac. M-am decis.

Ce anume?

Aveai dreptate ieri.

Părăsesc trupa şi încep pe cont propriu.

- Sunt aşa mândră de tine. - Şi vreau să vii cu mine.

Ce? Vorbeşti serios?

Normal! Împreună suntem foarte buni, Sofia.

Trebuie să încercăm.

Te bagi?

Sigur că da!

Sofia, stai. Tocmai m-am despărţit. Ştii asta, da?

Desigur. Nu te presez.

Prima dată am stricat relaţia noastră.

Nu vreau s-o fac iar.

Sunt dispusă să aştept, bine? Eu...

Nu trebuie să fie mai mult de noaptea asta dacă nu vrei.

Hai să nu vorbim de asta acum.

Karen?

Karen? Mi-am uitat telefonul.

Eşti bine?

Nu chiar.

Nu pot să dorm.

Parcă sunt în priză.

Vin imediat.

Nu sunt acolo.

Presupun că asta cauţi.