Original subtitles

Ai trecut prin multe.

Nu vrei să discuţi cu un specialist?

Din episoadele anterioare...

Nu caut un asociat.

Ia închipuie-ţi! Poţi face aşa cum vrei.

Asta îţi propun.

Am anulat nunta.

Vestea bună e că o să stau aici

şi o să-mi găsesc iubirea vieţii.

Tabloul nu e la nivelul pretins

de acest program.

Am fost pictoriţă odată.

Dar nu mai sunt.

- E bona. - Bona? Serios?

Bine, Vivian doarme.

Putem sta liniştiţi.

Ce bonă fantastică!

Nu trebuie să facem zgomot.

Mergem în dormitor?

Nu. E bine aici.

E perfect.

Bine.

Stai puţin!

Chiar o facem,

schimbând relaţia profesională?

Eu votez da, dacă votezi şi tu.

Votezi şi tu da, nu-i aşa?

Da?

- Bine. - Bine.

E un da.

Oricum nu prea eram profesionali.

Ştiu că te tot gândeşti

ce altceva ai mai putea să faci în viaţă.

Cred că am o soluţie.

Care?

Poftim.

BONETĂ SAU CASCHETĂ: CARE VA FI CARIERA TA?

”Bonetă sau caschetă: Care va fi cariera ta?”

Vorbeam cu Jonah, şi a zis

că l-a ajutat cartea asta.

Jonah, care vinde maşini uzate şi cântă la chitară?

El îmi dă sfaturi?

Am răsfoit-o, April.

E foarte bună.

Îi ajută pe oameni să-şi găsească noi ţeluri

şi adevărata menire în viaţă.

E un exerciţiu numit ”Chipiu”,

în care desenezi un chipiu, reprezentând cariera

sau carierele dorite.

Înţelegi? Fiecare meserie cu chipiul ei.

N-are sens.

Ştiu deja ce vreau şi cine sunt.

Sunt mamă, am un magazin şi nu caut de lucru.

Nu spuneam...

N-a ieşit cu pictura,

dar n-am chef să desenez sau să port chipiuri.

N-ai decât s-o faci tu!

Era o propunere.

Ai fost drăguţ. Dar nu e nevoie.

O las aici, pentru orice eventualitate.

Trebuie să plec. Avem de găsit un tip.

- Nici vorbă. - Nu.

Kate, nu mai fi pretenţioasă. Vrei o întâlnire,

nu unul cu care să te măriţi.

Nu se zice ”a pupa mulţi broscoi”?

Chiar trebuie?

Eram logodită cu Brian,

iar acum, că m-am mutat în LA, fug în braţele altcuiva?

- E o idee bună? - Da!

E o idee grozavă. Nu te mai codi atât.

Cum şi-a făcut ăsta părul?

Mie îmi place.

Mai departe.

Vă mulţumesc că aţi venit

şi că mă ajutaţi cu asta.

Cui nu-i place să vâneze bărbaţi sâmbătă dimineaţa?

Avem întâlniri la 17.00 şi 19.00.

Mai vrei una?

Nu-s multe trei? Dacă-mi place prima?

Simplu, le anulezi.

Uite!

Vai, e ”bonul” meu.

- Ce? - Nu.

E vreo problemă? E liber, nu?

Nu ştiu dacă mai e.

Am făcut sex aseară.

- Şi azi-dimineaţă. - Gata.

Nu-ţi mai dau niciun sfat de-acum.

Te culci cu ”bonul”?

E o idee bună?

Ce gânduri ai, Karen?

Robert e fantastic, dar să fim serioşi.

Nu e de viitor.

Momentan poate fi şi ”bonul” meu,

şi partenerul de pat.

Cum a fost să faci sex?

Nu ştiam că nu e prea plăcut după naştere.

O să mă fac că n-am auzit.

Bună!

- Cu ce ocazie, dlor? - Cu niciuna.

Voiam s-o cunoască mai bine pe sora ta.

Mă ajută să-mi găsesc un tip.

- Pe Shaggr? - Linişteşte-te.

O face toată lumea.

E ca mersul la bar, doar că nu ieşi din casă.

De-abia te-ai despărţit de Brian.

Şi, dacă se mută aici, trebuie

să-şi facă noi prieteni.

Vrei să plângă în cameră toată ziua?

- Se distrează. - Bine. Nu mă bag.

Am plecat.

Prea mult estrogen.

Joss, ia să-l vezi pe ăsta!

Poartă eşarfă?

Cine organizează marfa aici?

Nu găsesc nimic de pe listă.

Era totul disponibil online.

Suntem foarte organizaţi.

Daţi-mi voie să...

Ca să-mi spui că le găsesc online?

E vreo problemă?

Da, e.

Nu găsesc în magazin nimic de pe site.

Unele articole, ca pernele decorative,

se livrează direct din depozit,

deci le puteţi comanda doar online.

Îmi trebuie toate astea până mâine.

Decoratorul nu poate face nimic

doar cu jumătate din lista asta mare.

Daţi-mi-o mie şi vă aduc tot ce vă trebuie.

În Malibu?

În mod normal, nu livrăm personal, dar e o comandă mare,

aşa că fac o excepţie şi v-o aduc eu.

Chiar aşa?

Conduc cu mare plăcere până în Malibu.

Doar e magazinul meu.

Minunat!

Acum vă rog să plecaţi.

Bine.

Pot fi ţâfnoasă. Sunt şefa.

E ciudat. Nu m-a durut

când s-a întâmplat, dar a doua zi

aveam o vânătaie nasoală.

Şi durerea era mai adâncă.

Nu ştiu cum să vă explic.

E o fractură de stres care apare

când se suprasolicită osul.

Da, înţeleg.

Dacă mai eşti lovită în coasta asta, ţi se rupe.

Nu e bine.

E incredibil de dureros.

Bine. Să ştiţi

că durerea nu mă sperie...

Ar trebui.

Durerea ar trebui să fie un factor descurajator.

E important să te simţi puternică,

atât pentru corp, cât şi pentru minte.

Exact, nu-s nişte exerciţii tâmpite.

N-am zis aşa ceva. Dar e o graniţă fină

între autocontrol şi autodistrugere.

Din ce văd aici,

cred că eşti chiar la graniţă.

Fă o pauză, Joss.

Şi dacă nu fac?

O să te convingi singură.

Succes!

Stai să te şterg. Eşti o scumpă!

Şi Suzie face spume când mănâncă.

- Suzie? - Pisica mea.

Una dintre ele.

Am cinci.

Semeni puţin cu Sadie.

N-ai zis că iubeşti animalele?

Mamă, ce tare!

Şi pentru ce pozezi?

În general, pentru romane grafice erotice.

În general?

Până am aflat că se fac bani serioşi din manuale ilustrate.

Recunosc că-mi place accentul tău.

- Nu e nevoie s-o spui. - E adevărat.

Cea mai frumoasă vacanţă a fost în Australia.

De-abia aştept să mă întorc.

Iar accentul tău e bestial.

Mâncăm ceva?

Da.

Voiam să-ţi spun

că închid profilul de pe Shaggr,

aşa că nu-ţi face griji.

Nu-mi fac.

Băieţii trebuie să-şi facă treaba.

Şi fetele, la fel.

Vivian a fost dulce foc azi, când erai la serviciu.

Am pus-o cu burtica pe burta mea.

- Serios? - Da.

Chicotea la toate glumele şi mişcările mele.

Glumele tale?

Da, şi îi place cum dansez.

E dansul meu din fund ca în reclama Happy Meal.

E genial.

Eu cred că doar trăgea băşinuţe.

Mamă!

Când râde, Vivian seamănă leit cu tine.

Recunosc plânsul ăla.

Îi e foame.

Auzi?

De ce nu te duci tu? N-aţi petrecut timp de calitate azi.

Ce vrei să spui?

Ai fost toată ziua la serviciu.

Bine, vin imediat.

Ce naiba ai păţit?

E o simplă vânătaie de la sală.

Simplă? Joss, stai să văd.

- Hei. - Ce e?

Joss, arată rău.

- Termină. - Nu te doare?

Am fost la doctor. N-am nimic rupt. Sunt bine.

Puteai să-ţi rupi coasta.

Dar nu mi-am rupt-o.

- Respir normal. - Bine, gata.

Haide.

Nu-s de acord cu cursul ăsta.

De două ori pe zi? Arăţi grozav.

Nu trebuie să te antrenezi atât.

Vai, Doamne!

Tipic masculin!

Nu e vorba de aspect.

Vreau să învăţ să mă apăr.

Sigur, dar nu e cam exagerat?

Bine.

O să mă duc o dată pe zi. Eşti fericit?

Eu zic să nu te mai duci deloc,

până nu te vindeci complet. Haide!

Bine, Harry.

O să fac iar yoga şi pilates o vreme.

Da? Pentru tine.

Bine.

Femeie nebună!

E cineva?

Bună!

Voiam să termin întâi sufrageria.

Dacă vrei un stil marocan modern, decizi mai târziu.

Cum ţi se pare?

Lasă-le acolo.

Trebuie să semnez ceva?

Nu, a semnat totul Michael.

Nu mă lăsa cu sufletul la gură.

Îţi place la nebunie, nu?

Mai e nevoie de ultimele retuşuri.

Nu e apartamentul din SoHo.

Stilul marocan e ultimul răcnet.

Tipic pentru cei cu simţul aventurii.

De ce te uiţi la tipa de la livrări?

Nu sunt de la livrări.

E April Malloy.

Proprietara magazinului unde m-ai trimis.

Poate îşi dă şi ea cu părerea.

Nu, mulţumesc.

Lasă-mă o jumătate de oră, să înveselesc atmosfera.

Când o să vezi rezultatul, o să înţelegi.

Nu pot lucra dacă vă uitaţi

ca doi oposumi speriaţi.

Plecaţi, vă rog!

E dificilă.

Şi m-a costat o groază de bani. Nu ţi-a plăcut?

E mai degrabă un stil kitsch marocan.

Prefer ceva mai discret şi mai puţin modern.

- Dar asta-s eu. - Şi eu prefer aşa.

Iartă-mă că m-am purtat ca un măgar ieri.

Nu tu erai problema.

- Ci ea. - Sincer,

şi eu eram prost dispusă, şi nu din cauza ta sau a ei,

ci a mea.

Ca în musicalul The Book of Mormon?

Tu şi eu, dar mai mult eu?

Exact. Ce mi-a plăcut!

Şi mie!

Michael, ia vino!

Nu uita că ea lucrează pentru tine.

Bali, Shanghai, Londra şi bijuteria coroanei...

Diamond Sunset, o staţiune de cinci stele,

care o să le depăşească pe toate celelalte din LA.

Şi vreau să te asociezi cu mine

pentru acest restaurant spectaculos.

Şi bistroul de pe plajă?

Înţeleg...

Credeam că eşti interesat.

Sunt interesat să mă asociez cu tine.

Ai ocazia să te extinzi.

Nu, am făcut-o deja.

Wunderbar nu era genul meu.

Dar Wunderbar nu era mare.

Părea proiectat de un fotomodel,

de-aia a închis la două luni după ce ai plecat.

Locul ăsta va fi mare.

Te-ai făcut că te interesează bistroul

ca să mă atragi în afacerea asta?

Vreau ce e mai bine pentru tine.

E impresionant, Jonathan,

dar nu cred că mă reprezintă.

La restaurantele din hoteluri nu prea contează mâncarea,

ci surlele şi trâmbiţele.

Ba contează mâncarea.

Cu surle şi trâmbiţe atragem oamenii,

dar mâncarea ta îi face să revină.

Te poţi îmbogăţi, Harry.

Foarte mult.

Şi poate fi începutul unui parteneriat incredibil.

Harry, eşti prima mea alegere,

dar trec la altcineva, dacă nu eşti interesat.

Gândeşte-te.

Am întocmit contractele.

Anunţă-mă peste o zi-două.

Ăsta vrei să fii cu adevărat.

Nu, asta e tot.

Mulţumesc. La revedere.

Te caută cineva. I-am zis că eşti ocupată.

Cine e?

Zice că e sora ta,

dar sora ta nu mai locuieşte aici.

Mă gândeam că e o nebună.

Nu, e în regulă, Kylie.

- Bine. - Poate să intre.

E severă. Ai plecat devreme de dimineaţă.

N-am apucat să-ţi spun de întâlnire.

La ce oră te-ai întors?

Cât se poate de târziu, dar a fost cea mai tare zi!

Vai, ce mă bucur! Cu cine?

Primii doi au fost un dezastru, nebuni de legat.

Dar al treilea, Dean, a fost incredibil.

Ţi-am zis că-ţi trebuie trei.

Partea ciudată e...

Care e?

- Cred că el e. - Cine?

Alesul!

Ştiu că pare ciudat,

după toate cele, dar m-aş mărita cu el.

Scuză-mă.

Ţi-am zis că pare o nebunie.

Păi, te-ai despărţit de Brian acum două săptămâni.

Îmi dau seama şi ştiu

că pare exagerat, dar n-o să mă mărit acum cu Dean.

- Nu. - E nevoie de timp.

Dar am senzaţia că suntem făcuţi unul pentru celălalt.

Nu înţeleg. Ai banii să cumperi

locul care-ţi place.

Bogătaşul îţi dă un cadou, îţi arată

o prezentare şi te răzgândeşti.

Aş avea ocazia să fac ceva măreţ.

Şi să fie al meu.

Aş putea trece la un alt nivel.

Ultimul restaurant era

din banii lui Savi şi cu numele ei.

Wunderbar nu era al meu

şi părea o rulotă pe lângă ăsta.

Dacă o să accept.

Se pare că te-ai decis.

- Ba nu. Mă gândesc. - Bine.

M-am documentat despre asociatul tău. Gândeşte-te bine.

S-ar putea să nu iasă cum vrei tu.

Îl interesează doar banii, atâta tot.

Bistroul poate fi fantastic.

N-ajunge să-ţi îndeplineşti visurile, punând tu condiţiile?

Marc, nu contează ce spune lumea.

Eşti un tip înţelept.

Şi mama zicea la fel.

Hei, aşteaptă-mă!

Nu mi se pare inteligent să vin

la a doua ta întâlnire.

Bem ceva. Şi vreau să-ţi aflu părerea.

Părerea mea e că te ia valul.

De ce? Pentru că ştiu ce simt?

Îmi pare rău. Ce pot să fac?

Dean a zis că familia e importantă.

A zis el asta?

La prima întâlnire? Bine.

Kate, vrea un singur lucru:

să ţi-o pună.

N-a zis chiar aşa,

dar vorbeam de familie şi zicea

că amicii lui sunt la casa lor,

iar el nu vrea să rămână ca prostul pe Shaggr.

Clar, vrea să ţi-o pună.

Pare o nebunie. Nu neg.

- De asta vreau să-l cunoşti. - Păi...

Nu poate fi o conspiraţie a universului?

Poate tocmai de-aia m-am despărţit de Brian!

Sunt slabe şanse, ştiu,

dar aşa e şi cu dragostea adevărată.

Bine, vin.

Mamă!

Tipa şi-a pierdut minţile.

Nu-mi spune că s-a culcat cu toţi trei.

Nu, ar fi fost mai bine.

Şi-a găsit bărbatul cu care vrea să se mărite.

Da, după o întâlnire de pe Shaggr.

- Slavă cerului! - Slavă cerului?

Iubito, aşa e Kate.

E perfect normal.

Nu e nebună, e romantică.

Mesajele sexuale? Alea erau o nebunie.

Nu, asta e normal.

Unde-ai fost? Ne-ai lipsit azi.

O să fie bine, crede-mă. Îi trece.

Bine. Dar chiar aşa?

Zici că nu trebuie să merg cu ea

la întâlnirea de mâine-seară?

Eu zic să te duci. Are nevoie de ajutor.

Atunci...

Te mai doare vânătaia?

Bine că nu mai mergi la cursuri.

Cum a fost cu Jonathan?

Nu-mi spune!

Vrea să deschid un restaurant simandicos

într-un nou hotel din Sunset.

Şi nu eşti încântat?

Mă tem că-l interesează doar banii.

Şi e aşa de grav?

Dacă devii cumva miliardar,

n-o să te dau jos din pat.

Nu cred că pot lucra cu cineva

care nu pune pasiune şi suflet în ce face.

Nu mi se pare corect.

De-aia te iubesc.

Am adus vin.

Gata cu alăptatul, deci pot să beau vin.

Ce e? De casă nouă?

Nu, ieri a venit un tip la magazin

şi a comandat multe. I le-am dus la casa de pe plajă

şi unele obiecte de artă arătau superb la el.

Înţeleg, e drăguţ.

Marc ştie că mergi acasă

la un necunoscut şi îi dai idei?

Era şi decoratoarea lui.

Sunt strict afaceri.

N-am ce să-i spun lui Marc.

Am stat câteva ore la Michael,

nu cred că-l mai văd vreodată.

Dacă vine, ai grijă

că eşti o femeie frumoasă care nu vrea să-l vrăjească

cu ideile ei sofisticate şi obiectele de artă.

Bine. Uite cine vorbeşte!

Tu amesteci afacerile cu plăcerea,

cu iubitul tău ”bon”.

- Cum merge cu el? - Habar n-am.

Parcă am avea un copilaş drăguţ împreună,

ceea ce e ciudat.

Dar e şi tipul care lucrează pentru mine,

deci şi asta e ciudat.

E un coşmar să-l plătesc la ore.

Când nu lucrează?

Probabil când e deasupra ta.

Prefer să fiu eu deasupra.

Sunt convinsă.

Am spus ce-aveam de spus

despre Calista Raines.

Mă doare în fund că vrei mai multe.

- Ultima întrebare. - Nu!

Dumnezeule!

Eşti...

Ce dracu' te-a apucat?

Nu e strada ta!

Bicicliştii se cred mari şi tari!

De ce nu respecţi culoarea semaforului?

- Uşurel. - La roşu opreşti!

N-ai păţit nimic. Nu te-am lovit.

Să nu te gândeşti să mă dai în judecată.

Au văzut toţi că a fost vina ta!

- Du-te la doctor. - Du-te dracu'!

A fost o experienţă suprarealistă.

Mi-am revărsat toate frustrările

asupra bietului om şi a bicicletei lui.

Puteam să-l omor.

Ia o gură mare de vin.

- Acum. Hai! - Bine.

Zi mersi că n-ai făcut nimic grav.

Să ştii că nu l-am lovit.

Şi el avea roşu,

deci trebuia să se oprească.

Suntem în LA şi lumea nu e atentă.

Când traversezi oraşul...

parcă eşti într-o zonă de război.

O să presupun

că n-ai sunat la numerele alea.

Haide, Karen!

Ştii ce cred despre psihoterapie.

Nu...

Mi se pare inutilă.

Nu vreau să-ţi jignesc profesia.

Nu mi-o jigneşti, deşi te contrazic.

Toată chestia cu introspecţia

şi retrăirea trecutului nu mă convinge. Îmi pare rău.

Toată nebunia aia

cu Calista Raines

poate fi analizată zile întregi.

Dar ce rost are? Cu ce mă ajută?

Sunt bine.

Pari cam încordată.

Aşa se întâmplă

când nu te descarci

într-un spaţiu controlat, ca la Impact.

- Ai renunţat? - M-am rănit, Harry s-a îngrijorat

şi a zis să fac o pauză.

Cum te-ai rănit?

Mi-am făcut o vânătaie,

şi s-au umflat muşchii pe el...

Şi, în loc de psihoterapie, preferi

să munceşti pe brânci şi să loveşti nevinovaţi?

Da, sună mult mai nasol aşa.

Dacă sportul te ajută

să nu mai dai peste nimeni, poate nu-i un lucru rău.

Ar putea fi varianta ta de terapie.

Numai la terapii te gândeşti?

Un exerciţiu nu poate fi un simplu exerciţiu?

Recunosc, Karen, că m-a ajutat mult.

- Harry. - Jonathan.

Presimţeam că mă suni

şi bănuiesc că o să refuzi propunerea mea.

Da.

De-aia te-am sunat.

Nu e proiectul potrivit pentru mine.

Iartă-mă că ţi-am băgat aşa contractul sub nas.

- Am greşit. - Nu.

Nicio problemă. Înţeleg.

Dar nu cred că vreau un asociat.

Înţeleg că aş putea deveni foarte bogat,

dar nu-s obsedat de bani.

Nu te supăra, dar nu cred

că avem aceleaşi valori. Mersi oricum.

Te înşeli, Harry.

Dacă-ţi închipui că fac afaceri doar de dragul banilor,

înţeleg de ce nu vrei să ne asociem.

Dar eu nu sunt aşa.

De ce nu vii la mine diseară?

Să-ţi arăt cine sunt cu adevărat.

Jonathan, nu e nevoie.

Te rog. O ultimă şansă.

Mersi, dnă Daniels. Să-mi ziceţi

dacă vreţi feţele de plapumă.

Mulţumesc.

Mersi că mi-ai permis să le returnez.

Sigur. Cum altfel?

Erai foarte agitat la telefon.

Chiar dacă e totul? Mă simt prost.

Termină!

Cum merge cu Lindsay?

O, da. Ce întrebare!

M-am certat rău cu ea.

Mă tot bătea la cap cu nişte perne cu mărgele.

Îmi venea să-i bag una pe gâtul ăla lung.

Sper că n-ai făcut-o.

Nu, am concediat-o.

Mă gândeam eu.

A fost o decizie bună.

Ştiam c-o să înţelegi.

Mai ai nevoie de ceva?

Da. Acum, că nu mai e Lindsay,

mi-ai putea recomanda pe cineva?

Sigur, îţi trimit o listă pe e-mail.

Perfect. Mersi, April.

N-am chef să-i zic soţiei că nu va fi gata casa

săptămâna viitoare, când vine.

Soţiei? Nu ştiam că eşti căsătorit.

Am cumpărat casa căci se mută Teresa

din New York, şi în LA va fi baza.

E fantastic!

E ridicol, nu?

Cred că sunt norocos.

Părinţii amicilor mei s-au despărţit.

Ai mei au peste 60 de ani şi încă sunt îndrăgostiţi.

Mama era îndrăgostită de toţi,

mai puţin de tata.

N-a fost un bun exemplu, înţelegi?

Cred că Dean are noroc că ai lui se iubesc.

Ai mei nu s-au iubit.

E minunat, până într-o zi,

când vii de Crăciun şi îi surprinzi

făcând ce n-ai vrea să mai vezi.

Da.

E adevărat.

Mulţumesc.

Aşadar, cum vreţi să facem?

Am dat buzna peste voi. Eu plătesc.

Poftim? Nu, nu.

Întrebam cum facem chestia asta.

Locuiţi împreună, nu?

Mergem la voi şi-o facem acolo?

Ce anume?

Am înţeles.

Bine.

Sunteţi surori, nu?

Vorbeşte cu accent, poţi?

Nu, suntem cumnate.

N-am zis pentru că...

Lasă, e bine şi între cumnate.

Crede-mă. Mă duc la toaletă.

Hotărâţi-vă la care din voi mergem ca să ne distrăm.

Şi mulţumesc.

Doamne! Ce dobitoc uriaş!

Îi tragi tu una în boaşe când se întoarce sau eu?

- Tu hotărăşti. - Eu?

- Da. - Ai stricat toată seara.

Kate, vino! Ce dracu' te-a apucat?

Ce crezi? Ai flirtat cu el tot timpul.

Poftim? Pe bune?

Povesteai, râdeai la glumele lui.

Despre ce dracu' vorbeşti?

Atunci de ce a plecat?

Pentru că era un libidinos

care voia să ne-o pună.

Ar trebui să-mi mulţumeşti.

Dar nu era aşa

când am ieşit singuri. Era un scump.

N-am vrut eu să vin!

Ai zis că-ţi sunt de ajutor,

dar să nu-mi mai ceri favoruri dacă te porţi ca nebuna.

Mi-a ajuns!

Mă laşi aici?

Da! Poate te duce sloiosul ăla,

dacă tot zici că e bestial.

Trebuie s-ajung undeva, până nu-mi ies din pepeni.

Nu vrei să vezi cum fac.

- Harry. - Jonathan.

Bun venit!

Îţi ofer ceva de băut?

Da. Ce ai?

Scotch, dar avem de toate.

- Scotch, atunci. - Bine.

Îţi arăt casa mai târziu.

Acum aş vrea să vezi ceva.

Oameni buni, el e Harry Davis,

bucătarul-şef de care v-am povestit.

Bună seara!

Familia mea.

Bună seara!

Iar ea e bunica mea, Bibi.

Bună seara! Mă bucur să vă cunosc.

Hai să bei ceva. Vino!

Nu prea vorbesc despre asta, Harry, dar familia mea

a pierdut totul la revoluţia din Iran.

Am fugit în Turcia,

apoi am emigrat aici, în California.

Am jurat

că îi voi aduce aici pe toţi membrii familiei mele,

şi-am început o afacere de la zero.

Toată familia locuieşte în LA?

Nu, Harry.

Familia mea locuieşte aici, cu mine şi cu soţia mea, Nava.

Păi...

cu excepţia celor care s-au dus la facultate

sau au propria lor familie.

Vezi, Harry?

Nu vreau să fiu bogat doar de dragul banilor.

Asta e important pentru mine.

Joss!

Da?

Ne-ai lipsit ultimele dăţi.

- Unde ai fost? - Ştiu.

Nu trebuia să vin nici azi. Logodnicul meu e îngrijorat.

A vrut să fac o pauză după ce m-am rănit.

Un fascist autoritar?

E bucătar-şef.

Doamne!

Nu trebuie să afle, da?

Am nevoie de orele astea.

Puteam să-ţi spun şi eu.

Hai, n-o lua în seamă.

Foloseşte-ţi durerea.

Dă-i drumul!

Zi-mi că nu cumpărăm toate astea.

N-avem loc.

Nu-s pentru noi, prostuţule.

Fac o schiţă ca să le arăt

decoratorilor ce vrea Michael,

tipul despre care ţi-am zis.

Nu înţeleg. De ce le dai idei altora,

când faci tu proiectul?

De ce te subestimezi?

Lumea merge la facultate ani de zile.

Nu e o profesie inventată.

Au diplome, fac stagii,

îşi publică lucrările în reviste.

Cea cu care lucra Michael

a decorat casele lui Dave Grohl, Marisa Tomei

şi Matt Le Blanc.

Foarte impresionant,

dar nu înseamnă că tu nu poţi.

Unii au un talent înnăscut. Poate ăsta e al tău.

Nu poţi să te declari designer şi să-ţi deschizi o afacere.

Aş părea o cretină.

Nu zic s-o faci, dar de ce nu?

Nu e vorba să aduci trei tipi

şi să zici că ai o trupă.

Nu e corect. Doar...

Marc, ştiu ce faci, dar te rog

să mă scuteşti cu chipiurile alea.

Bine. Scuză-mă.

Ar fi trebuit să tac.

Vreau doar să termin schiţa asta şi gata.

Mă duc să mă culc.

Cum te simţi?

Mă doare.

Te-ai antrenat bine.

Da.

Iubitul meu o să se sperie când o să vadă.

I-am zis că fac o pauză.

Gândeşte-te că sunt nişte medalii.

Mulţi nu înţeleg de ce e important să vii aici.

E prima oară când nu mă simt

- ... deprimată. - şi eu.

Doar aici mă simt în siguranţă.

Toate venim aici dintr-un anumit motiv. Sunt sigură

că ni-l spui şi tu pe al tău când va fi cazul.

Am ceva pentru tine.

Gel cu arnică. E bun pentru vânătăi şi dureri.

Ia-l acasă.

Pune-ţi gheaţă,

apoi ascunde vânătaia cu machiaj.

Logodnicul tău nu trebuie să ştie.

Bine.

Bună!

Mersi pentru florile superbe.

Ai fost un scump.

N-am mai primit flori decât la ocazii.

Ai primit mesajele despre erupţia cutanată a lui Vivian?

Da, dar am avut şedinţe una după alta.

Mă gândeam că te ocupi tu.

Eram îngrijorat. Când mamele

primesc mesaje despre copii,

de obicei răspund imediat.

Mă gândeam că mă scoţi din şedinţe dacă era grav.

- Am mai discutat. - Ştiu.

Aş fi preferat să continui s-o alăptezi pe Vivian.

A fost dovedit ştiinţific, da?

Toate studiile arată

că alăptarea îndelungată întăreşte sistemul imunitar.

Bine.

Mă simt jenată să discut despre asta cu tine,

babysitterul meu sau ce-oi mai fi în acest moment.

Îţi vorbesc în calitate de babysitter.

Judeci felul în care îi port de grijă copilului.

Nu, încerc să te ajut.

O să pierzi multe ocazii afective

cu Vivian, dacă nu-ţi dai seama.

Zi-mi că n-ai spus-o!

Fac tot ce pot să fiu o mamă bună.

E prima oară. N-am mai făcut-o!

Tu ai alăptat vreodată? Nu cred.

Ştii cum e? Nu.

Ascultă-mă bine, Robert.

Eşti concediat.

Scumpetea mea, ce e?

N-ai făcut pe tine. Ar trebui să fii fericită şi somnoroasă.

Bine.

Cele cinci metode: înfăşat, pe-o parte, pe burtă.

Zgomot. Legănat.

Supt!

Poftim, scumpete.

Nu, nu. Bine.

Bine.

Bine.

Ia să vedem.

Bine.

Ca să vezi!

Şosetele sunt a şasea metodă pentru tine.

- Ce-ai spus? - Cum ai auzit.

În trei. Iar eu am dat vina pe Joss.

Mă urăşte de moarte.

Cred că e ofticată.

Sunt groaznică, Harry,

şi mai am puţin şi o iau razna.

Ba vreau să fac sex anonim,

ba vreau să mă mărit.

Ce m-a apucat?

N-ai nimic şi nu eşti nebună.

Dar n-o să găseşti iubirea vieţii

în trei zile, pe Shaggr, în Los Angeles.

Dacă o dau în bară?

Dacă nu mai găsesc pe nimeni?

O să găseşti. Promit.

Am irosit atâta timp cu Brian... Acum am 35 de ani.

Vreau să am copii, vreau multe.

Mi-a rămas puţin timp să-mi fac o familie fericită,

cum n-am avut noi parte.

Nu-ţi face griji. Mai ai destul timp.

Ce fac, o să stau la tine toată viaţa?

O fată bătrână şi tristă, în camera voastră de oaspeţi,

cu două pisici, Sadie şi Suzie?

Eşti surioara mea. Şi te iubesc.

Poţi sta aici cât vrei. Fără pisici.

Dar să ştii un lucru.

Care?

Suntem o familie. O să am mereu grijă de tine.

Bine.

Mulţumesc.

Aşa! Da! Atenţie la Lucy!

Atenţie la Lucy.

- Karen! - Bună! Nu te urmăresc.

Voiam doar să vorbim.

- Ai treabă? - Da.

Lucrez şi nu prea am chef

să ţipi la mine sau să mă ameninţi

dacă pronunţ cuvântul ”alăptat”.

Mă simt prost pentru aseară.

Nu trebuia să-ţi sar aşa la beregată.

Eşti foarte drăguţă. Mersi c-o spui.

Ştiu că aveai intenţii bune

şi-ţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut.

Azi-noapte n-a dormit câteva ore. Plângea întruna.

Când i-am pus şosetele...

- Şosetele. - Am rezolvat problema.

Şi voiam să-ţi spun...

că mi-e dor de tine.

Şi mie mi-e dor de voi.

Pot să mă întorc?

Ca bonă? Doamne, nu!

Nu, e prea ciudat.

Dar mi-ar plăcea să ieşim împreună, ca un cuplu normal.

Bine.

Se poate şi aşa.

Vin mai târziu, te descurci cu cina?

Bună!

April!

Trebuia să ne întâlnim?

Nu, dar ţi-am făcut lista cu designeri

pe care ai cerut-o şi m-am gândit să ţi-o aduc.

Puteai să suni.

Ascultă, ştiu că n-am experienţa şi diplomele

altor designeri, dar am multă energie

şi pasiune şi voi fi cu adevărat

o persoană care va asculta...

De acord.

Eşti angajată.

Mulţumesc mult!

O să ne distrăm.

Iubitule, astea sunt contracte?

Da.

Am decis să mă asociez cu Jonathan.

N-ai zis că nu vă potriviţi?

Ştiu, dar se pare

că avem aceleaşi valori.

- Iubitule! - Da.

Bine.

Vă las singure.

Joss, iartă-mă pentru aseară.

E clar că n-a fost vina ta.

Nu.

Adevărul e...

că mi-a fost tare frică în ultima vreme

şi am fost geloasă pe tine.

De ce ai fi?

Ai o viaţă plină de iubire.

Eşti cu cel care ţi-a fost menit,

în ciuda tuturor obstacolelor.

Nu-i nimic, Kate. Te iert.

Dacă nu vrei să continui să te prosternezi...

Ştiam eu că-ţi trece.

Vino încoace.

Bine.