Original subtitles

Avea grijă de mine fără să-mi dau seama.

Auzi ce spui? Pari o femeie îndrăgostită de Marc.

A plecat, pur şi simplu?

A zis că vrea să dispară puţin din peisaj.

Din episoadele anterioare...

Te iubesc, April.

- Sunt însărcinată. - Poftim?

- Cine? - Alec. Şi Vivian.

Bebeluşul ăsta

e dovada că trebuie să fim împreună.

Vivian!

Dacă-l ţin pe Luca pe pat, cât să-l filmăm?

Ce soră nebună!

Vai, Doamne!

Eşti arestată de uciderea lui Luca Raines.

Eşti acuzată de conspiraţie. Cred că sunteţi complici.

Mi-am ucis singură soţul.

Ţinea la tine.

Calista mi-a trimis un cadou.

N-are cum. E la închisoare.

Înţeleg, dle poliţist.

Dar cred că ucigaşul e în libertate.

Fă-ţi bagajele. Găteşti peste hotare.

Joss, unde eşti? Plecăm.

Hei!

E cineva aici?

Ia următorul zbor, da?

Vai, Calista?

Wilson?

Unde te duci, frumoaso?

UN AN MAI TÂRZIU

Am simţit că eram în pericol.

Ştiam că n-am mult timp.

Părea cumva tulburat mintal?

Obiecţie. E o supoziţie.

Respinsă. Răspundeţi.

Dacă părea nebun?

În afara ţinutei şi a perucii oribile,

absolut deloc.

Wilson ştia ce face.

Descrierea motivelor uciderii lui Luca Raines

a fost clară.

Voia să se răzbune pe Calista că l-a concediat

şi că s-au despărţit. În plus, îl ura pe Luca,

de-aia încerca să-i însceneze ei crima.

Dle judecător!

Vă rog, dră Carver,

să răspundeţi doar la întrebări.

Îmi cer scuze.

Nu părea nebun.

Mi-a zis că sunt daună colaterală

şi că n-ar fi vrut

să fiu prinsă la mijloc.

Şi atunci v-a dat drumul.

Practic, da.

Mulţumesc, dră Carver.

Cum a fost să vă regăsiţi faţă în faţă cu Wilson Corvo?

V-a rănit în noaptea aia?

Ne declaraţi ceva?

- Auzi? - Scuze!

Scuzaţi!

- Bună! - Bună!

- Cum a fost? - Bine.

Suntem mândre de tine.

Păcat că n-am fost cu tine.

Vă mulţumesc că aţi venit.

- Nu trebuia. - Cum să nu!

- Cum te simţi? - Bine.

Bine.

Hai să sărbătorim!

Să aşteptăm verdictul.

A fost un an dificil.

Ia-ţi măcar o pauză.

Fetelor, sunt bine. Jur. N-am nevoie de pauză.

Dar aş bea ceva.

Să mergem!

Frate, luaţi-vă o cameră!

Avem, dar nu e mobilată.

Eşti gata?

Da, mi-a scris Peyton.

Trebuie să vină mama ei

să ne ducă la şcoală şi la aeroport.

Mamă!

Ce e?

Sunt... mândră de tine, scumpo.

Mergi la o conferinţă

singură, în capitala unui stat.

În Sacramento, nu un an în Spania.

Vin în două zile.

Dacă ai nevoie de ceva, sună-mă.

- Bine. - Să suni când aterizezi.

- Când te culci... - Sun-o.

A înţeles, April.

Mulţumesc.

Ei bine...

a plecat. Gata.

E în clasa a noua.

Mai are trei ani de liceu.

Nu pleacă nicăieri.

Dar uite-l în faţa mea...

Un cuib mare şi gol.

O iei puţin razna.

Vezi partea pozitivă.

Cât Lucy e în Sacramento,

învăţând despre cine ştie ce,

noi doi... avem casa la dispoziţie.

Ce zici, botezăm dormitorul?

Aşa ar trebui.

”Pasiunea poate avea multe forme, multe aspecte.

”Prima oară când am simţit pasiunea,

”parcă se dezlănţuise în mine un animal sălbatic.

”Când l-am cunoscut pe Charlie,

”nu credeam că o să-mi schimbe viaţa atât.”

Nu-i ciudat că-ţi citesc cu voce tare?

Ne ştim de-o săptămână.

Nu, e absolut normal.

Te încălzeşti puţin.

Sunt actor, înţeleg.

Trebuie să repeţi.

Am emoţii cu evenimentul ăsta.

N-am mai participat la aşa ceva.

- Haide. - Bine.

”Cât de mult trezise dorinţa în mine?

”O dorinţă ce zăcuse mereu acolo.”

Robert, ce faci?

Nu ştiu.

Eşti bona mea.

Nu se cuvine.

Îmi cer scuze...

- Credeam... - Că vreau să mă săruţi?

De ce?

Mă duc la ea.

Nu, te rog, mă duc eu.

E treaba mea. Lasă-mă s-o fac.

Nu.

Alo?

N-o să crezi ce-am păţit.

Ce e?

Ce e?

- Doamne! - Copilul e bine?

Uite-o!

Trebuie să închid. Da, e bine.

Vorbim mai târziu.

Ce face micuţa mea? Ia vino!

Mulţumesc.

Doamne!

Gata.

Nu-i nimic.

Mi-ai văzut chitara?

Vine Tommy peste 15 minute.

În bucătărie, lângă cuptorul cu microunde.

Care e Tommy?

Cel care se scobeşte în nas.

Poţi să nu mai dai lecţii dacă vrei.

De-aia ne-am mutat într-o casă mai mică.

Nici gând. Trebuie să plătim chiria.

De-aia fac atâtea.

După ce începi şcoala, gata cu asta.

- Avem un plan. - Da, ştiu.

Şi până iau diploma de consiliere

n-o să câştig nimic.

Ştiu, dar nu contează.

Sunt mândră că profiţi

de pe urma unei perioade grele.

Dacă nu pot să beau,

măcar să discut cu alţii de asta.

Ca să-i ajut, normal.

Ce-ai zice

dacă facem o sală de muzică în camera din spate?

Nu-i verifica contul lui Lucy.

- Nici n-a decolat! - Exact!

Cine ştie ce face în aeroport?

Alo?

Vin imediat.

Ai verificat factura înainte?

Chiar am comandat 800 de lumânări?

Aşa scria pe formular.

Mă gândeam că lumânările se vând bine.

Du-te la prietene. Mă descurc.

Stai liniştită.

Ce s-a întâmplat când m-ai sunat?

Îţi ieşiseşi din minţi.

- S-a culcat cu bona. - Ce?

Ba nu.

Bine, nu s-a culcat cu bona.

Dar sună mai interesant aşa.

Nici vorbă de aşa ceva.

Tipul a vrut să mă sărute.

- Atâta tot. - O clipă.

Ai pe altcineva?

N-o aveai pe Charlotte?

- Nu era bună. - Karen!

Vivian are patru luni, şi ai avut

trei bone care ”nu erau bune”.

O aştepţi pe Mary Poppins?

Nu când îl are pe tipul ăsta.

Îl cheamă Robert. E actor.

E drăguţ.

E o idee groaznică.

Recunosc că e sexy.

Vreţi să-l concediez? Dar nu vreau.

E cel mai bun de până acum,

şi nu pentru că e... sexy.

Atunci nu-l concedia.

Dar măcar nu face sex cu el.

N-am de gând.

N-a mai făcut aşa ceva.

Ce bine ar fi fost!

Scuze, nu fac sex de luni de zile.

De când l-am întâlnit pe Harry la Milano.

Nu vine deloc acasă?

Ba da, săptămâna viitoare.

Slavă cerului!

Am atâtea să-i spun.

Dar ştie de proces, nu-i aşa?

Da, sigur.

Dar o să-i zic mai multe când ne vedem.

Nu e rău să vorbeşti pe net,

dar tot mai bine e faţă în faţă.

Vreau să vină acasă.

Mi s-a lipit acolo jos.

Dar între timp ai fost foarte productivă.

Afacerea cu evenimente merge de minune.

Are dreptate.

Te-ai concentrat bine. Impresionant!

Acum mă simt adultă.

Mai e lansarea de carte în weekend?

Fără doar şi poate, dra Karen Kim,

scriitoare/terapeută sexuală.

Şi încerc s-o aduc pe Barbara Rutledge,

ca să te cunoască.

- Pe cine? - Poftim?

E printre cei mai mari agenţi literari.

Dacă devii clienta ei,

ai garantată o a doua carte.

Minunat! Încă un motiv să am emoţii.

S-au reîntrunit juraţii.

Trebuie să plec.

Venim şi noi?

Nu e nevoie.

”În cazul statului California

”împotriva lui Wilson Corvo, pentru acuzaţia

”de omor cu premeditare al lui Luca Raines,

”juriul îl declară pe inculpat...

”vinovat.”

Nu-ţi vine să crezi că s-a terminat, nu?

Da.

E o nebunie.

Calista Raines va fi încântată.

- Ai vorbit cu ea? - Păi...

Puţin de când a ieşit din spital.

Mersi că ai depus mărturie.

A fost de folos.

Mă bucur c-a primit ce-a meritat.

Şi eu.

Dar ai trecut prin multe.

Ai găsit un cadavru şi ai fost ameninţată cu arma.

Nu vrei să discuţi cu un specialist?

O să-ţi vină greu acum.

Nu ştiu ce crezi că ştii,

dar mă bucur că s-a terminat.

Pot să-mi văd de viaţa mea.

Am mai văzut situaţii din astea.

Dacă nu le rezolvi cumva, nu dispar de la sine.

Mulţumesc pentru sfat.

Ai grijă de tine.

Urmează petrecerea lui Jennifer Jones.

Ia-i două sticle de vin roşu, The Justin.

Şi un album despre Caraibe?

Locul preferat de vacanţă.

- Perfect. - OK.

Am aranjat şi evenimentul lui Karen.

I-ai trimis o carte Barbarei Rutledge?

- Azi. - Altceva?

Da.

Sper că eşti bine...

după verdict.

Dacă vrei să vorbim...

Nu, Kylie, nu e nevoie.

S-a terminat procesul...

toate bune şi frumoase.

Zi-le şi celor de la birou.

Ne axăm pe muncă.

Bine.

Nu mă concedia.

N-am putut înapoia lumânările.

Nu te concediez. Stai liniştit.

Ce de postări Instagram!

Nu-s ale mele. Sunt ale lui Lucy.

O supraveghez.

Acum înţeleg. Tu eşti mai...

Mai cum?

Ia uite ce de like-uri!

E drăguţ. E iubitul ei?

Iubitul ei? Lucy n-are iubit.

Are 14 ani.

Clar.

Nici eu, la 14 ani, n-am avut primul iubit...

Mă duc să ajut... pe cineva.

- E cineva? - Bună!

Scuze, nu te-am auzit.

Îmi spălam bluza.

Mi-a pătat-o Vivian.

Îmi cer scuze.

Nu e nevoie. N-ai pătat-o tu.

Apropo de scuze,

voiam să-ţi spun...

că-mi pare rău pentru azi-dimineaţă.

Nu contează. A fost o greşeală, nu?

Cu siguranţă.

O mare greşeală. Mulţumesc.

Îmi place mult slujba asta.

Îmi place să am grijă de Vivian.

Am timp să merg la audiţii.

Tu ai timp să lucrezi.

Apropo, o să mai scrii o carte?

Cred că da.

Mi-ar plăcea.

Chiar ar trebui.

Am citit primele capitole

şi am rămas uluit.

E adevărat ce scrie?

Da, totul.

Şi moartea lui Rachel?

Îmi...

Îmi pare rău. Cred că ţi-a fost greu.

Da.

O chema Vivian.

De-aia am numit-o aşa pe fiica mea.

Şi...

Charlie unde e?

Pe el îl cheamă Alec.

După ce a murit Vivian, el n-a mai rezistat aici.

Şi a plecat,

părăsindu-vă pe tine şi pe copil?

Cam aşa ceva.

E în Costa Rica, cu Medici fără Frontiere.

Putem... schimba subiectul?

Da, sigur.

Auzi?

Mai ai emoţii pentru carte?

Alt subiect?

O să te descurci.

Crede-mă, mă pricep.

Hei!

Bună, scumpo!

- Amicul meu, Jonah. - Bună!

S-a mutat aici şi şi-a făcut o trupă.

Şi...

s-ar putea să mă accepte şi pe mine.

Ce bine, iubitule!

Aşa că...

Nu ne trebuie muzică de fundal.

Scuze, îmi strâng lucrurile.

În următoarele şase luni

o să mă dedic muzicii,

o să mă concentrez pe ea.

Cu lecţiile de chitară, mi-a revenit cheful.

Minunat,

dar crezi că faci faţă cu şcoala?

Păi, nu prea cred.

Dar pot să mă duc la şcoală la anul

dacă nu-mi iese cu muzica.

Scuze.

Mă duc să-mi fac duş.

Am avut o zi grea.

911. Ce urgenţă aveţi?

Cred că a intrat cineva în casă.

Nu ştiu dacă mai e.

- Trimiteţi poliţia. - Stai!

- Nu! - Doamne!

Glumeşti, ce dracu'?

Poftim?

Scuze, nu vorbeam cu dvs.

E o alarmă falsă.

- Ce... - Hei!

Ce te-a apucat?

Doamne!

Bună!

Ce te-a apucat?

M-ai speriat de moarte.

Am vrut să-ţi fac o surpriză.

Se pare că a ţinut.

Noroc că mi-ai lipsit.

- Eşti bine? - Da.

Îmi place cum ai aranjat.

Vai, n-ai văzut cum a ieşit!

Iubitule!

Să vezi dormitorul!

- Da? - Da.

Mulţumesc.

Cu plăcere.

Aşadar...

cum e să fii mare vedetă?

N-aş spune mare vedetă.

Mai degrabă... un bucătar-şef semi-celebru.

Dar ştii ceva?

M-a recunoscut o tipă la aeroport.

- Nu! - Da.

A crezut că-s cel din În mintea criminalului.

- A! - Se mai întâmplă.

Iubitule,

eşti mica mea vedetă.

Eşti ca Anthony Bourdain,

doar mai frumos şi mai amabil.

Păcat că stau doar o săptămână.

Ai fost aici la nevoie, la început.

Eu te-am pus să te întorci.

Nu puteai rata ocazia.

Îţi mulţumesc, scumpo.

Am încercat să vin mai devreme.

- Serios. - Eşti un scump.

Nu-i nimic.

Cum te simţi... acum că s-a terminat?

În regulă.

Bine că s-a terminat.

Eşti sigură?

N-a fost uşor să depui mărturie...

Sunt bine.

O să mă gândesc la viitor.

Sunt ca rechinii.

Continui să înot contra curentului...

Sau erau somonii?

Mă rog.

- Înţelegi. - Da.

Ai un ceas nou?

Da, mi-am luat... un mic cadou.

Mamă!

Ia te uită, dle Boxeri Şic!

Da, am nişte boxeri şic.

Unde te duci?

Chestii de serviciu. Trebuie să răspund.

Despre site-ul restaurantului.

Trebuie să-l vezi.

Două minute.

Alo?

Da.

Şi ce-ai zis când ţi-a spus Marc?

Nimic. Am strâns din dinţi şi am zâmbit.

Sună ciudat şi pare caraghios.

A fost, mai ales că era şi Jeremy acolo.

N-ai zis că-l cheamă Jonah?

Prietenul meu renunţă la şcoală

şi intră într-o trupă,

şi tu te gândeşti la numele amicului?

De-abia ne-am mutat împreună,

şi el ia hotărâri unilaterale.

În loc să-ţi încleştezi fălcile ciudat,

mai bine ai vorbi cu el.

Aşa e, dar pare foarte entuziasmat.

Nu vreau să-l dezumflu.

Pe cine trebuie să cunoşti ca să fii servit?

Când te-ai întors?

- Azi-noapte. - Bună!

Joss ştia că vii?

Nici nu ne-a zis! Vino.

Nu ştia. Era să fiu arestat

la ce-am speriat-o.

Unde e?

Are treabă.

Zicea că cineva a dat o carte

unei alte Barbara Rutledge,

şi acum trebuie s-o găsească pe cea corectă.

N-am înţeles.

Ţi se pare...

că se simte bine?

Da, aşa pare.

Dar m-am întors aseară. De ce?

Nouă ni se pare că e prea bine.

Pare să n-o fi afectat procesul...

dar nu se poate.

I-am dat numărul unor psihoterapeuţi,

dar nu i-a sunat.

O să vorbesc cu ea.

Şi Marc unde e?

Să-l salut.

Ne-am mutat.

Îţi dau adresa. O să fie încântat.

De-abia aştepta să te întorci.

Deşi e ciudat.

Ţi-ai schimbat coafura.

- Îţi stă bine. - Mersi.

Ce mă bucur să te văd!

Şi eu, amice!

Ce casă frumoasă!

Te-ai aranjat bine, nu?

E mâna lui April.

E de acord cu tot ce propun,

şi-apoi face cum vrea.

Aş vrea o cameră de muzică în spate,

dar nu e încântată.

De-aia i-am zis lui Joss să facă ce vrea.

Nu merită să te cerţi,

iar ea are gusturi mai bune.

De-abia după câteva luni am înţeles

că nu ne batem cu pernele.

Ce mai e nou? Zi!

Lasă-mă pe mine.

Ce faci tu? Emisiunea a fost tare.

Eşti celebru. Erai pe panouri publicitare.

Pe bune?

Nu, în reclame din reviste.

Şi cu Joss cum merge? Bine?

E greu cu relaţia la distanţă?

Bine.

Îţi zic un secret,

dar să nu spui nimănui.

Bine.

Mulţumesc.

Bună!

- Barbara Rutledge, nu? - Da.

- Sunt Josslyn Carver. - Stai.

Din procesul Calistei Raines?

Da, dar nu de-aia...

Tipul chiar purta caftan şi perucă?

Parcă, dar... vorbim mai târziu de asta.

Trebuie să citeşti cartea

şi să vii s-o cunoşti pe scriitoare.

Înţeleg.

Eşti dusă cu capul după proces.

Nu-s dusă.

Citeşte-o şi vino s-o auzi pe Karen.

E o ocazie pentru amândouă.

N-o să fii dezamăgită.

Nu te supăra, dar n-am timp

să citesc tot ce mi se propune.

- Da? - Bine!

Eşti ocupată, nu-i nimic.

În timp ce mergi,

îţi citesc eu un paragraf,

ca să-ţi faci o idee, da?

”Când m-am suit pe el,

”am văzut reflexia noastră în oglindă

”şi recunosc că m-a excitat.”

Te rog să încetezi!

La revedere!

Cară-te, perversule!

Lucy nu mi-a răspuns la trei mesaje.

Fiindcă i-ai scris de trei ori.

E ciudat să n-am veşti de la ea.

Ce-o face?

Învaţă cum se promulgă o lege.

Nu ştiu. De ce eşti aşa de stresată?

Eşti sigur că e o decizie bună?

Te referi la muzică?

Ştiam că nu eşti încântată.

Nu cred că e momentul potrivit.

Aveam un plan.

Ştiu, scumpo. Înţeleg ce spui.

Dar, gândindu-mă bine,

mi-am dat seama că nu mă atrăgea

chestia cu şcoala.

Nu te atrăgea?

April, mă ştii de un an.

N-am program fix 9.00-17.00.

Am aspirat mereu la mai mult.

Vezi...

de-asta mă temeam când ne-am mutat împreună.

De ce anume?

Că eu o să muncesc pe rupte,

de la 9.00 la 19.00, şi tu te distrezi.

Nu mă distrez. Hai!

Nu poate omul să-şi urmeze pasiunea?

Ba da, dar trebuie să fii şi responsabil.

Sunt responsabil.

Dar vreau să fim şi fericiţi.

Ce sens are să fii responsabil dacă eşti nefericit?

Nu e aşa de simplu!

E o relaţie în doi.

Nu vreau să fiu singurul adult.

Aveam un plan.

Ce te-a apucat?

Întâi te agiţi că a plecat Lucy,

iar acum vorbeşti de plan de parcă e un contract.

Nu e adevărat. Îţi explic

că există visuri şi realitate.

Crezi că o să dau greş cu trupa?

N-am zis asta.

Nu, dar e clar ce crezi.

Dezlănţuirea - Călătoria unei femei De Karen Kim

Îmi place cum ai decorat.

Mersi că ne-ai primit aici.

E intim şi impunător: combinaţia perfectă.

Şi ieftin, nu?

Mă duc să mă asigur că nu fură nimeni nimic.

- Mamă! Bună! - Bună!

- Ce sexy eşti! - Pe bune?

Ai nişte sâni bestiali.

Bună, scumpete!

Ce face Vivian aici? Unde-i ”bonul” sexy?

Pe drum.

A avut o audiţie. Trebuie să vină.

Bine.

Ştiu.

Probabil că nu e ideal

s-o aduc la o lansare de carte despre sex...

Am eu grijă de Vivian.

Du-te să socializezi şi să ai succes.

- Bine. - Du-te.

Bună!

Da, ştiu.

Să-i faci poze în timp ce citeşte

şi, dacă surprinzi o expresie sexy,

ar fi bestial. Mulţumesc.

Bună!

Bună! Unde ai fost?

Am avut de întocmit nişte hârtii pentru site.

Cum merge? Frumos!

Merge bine, cred.

Deşi nu vine Barbara Rutledge,

din păcate pentru Karen.

- E al nostru? - Nu...

A venit.

Ai grijă de Vivian?

- Da. - Mersi.

Bună!

Ia vino.

Ce faci?

Cum? Da.

Barbara Rutledge, dr. Karen Kim.

Mă bucur să te cunosc!

Nu credeam că vii.

Nici n-aveam de gând.

Tipa de la PR m-a atacat pe stradă,

a început să citească cu voce tare

şi am fost impresionată.

Nu de tine, de carte.

De-abia aştept să continuăm.

Şi de-abia aştept să-mi aduci o băutură alcoolică.

Sigur! Imediat.

Voi staţi puţin de vorbă.

Îţi mulţumesc că ai venit.

Nu-ţi promit nimic.

Reprezint mulţi scriitori, dar semnez cu cei în care cred

sau care îmi aduc mulţi bani.

Întâi aş dori să vă povestesc

de ce am scris cartea.

După ce mi-a murit prietena, iar soţul ei s-a mutat,

m-am trezit singură.

Eram însărcinată şi fără cele două persoane

cu care mi-am petrecut ultimii doi ani din viaţă.

Mă simţeam pierdută.

Şi...

Eram pierdută şi deprimată,

şi ştiam că, dacă nu mă descarc cumva,

o să explodez până la urmă.

Aşa că am scris

şi am tot scris.

Şi-aşa am realizat că-mi place.

Nici nu mi-am dat seama când am terminat cartea,

o carte care m-a readus la viaţă.

Bine.

”Ca să fii sinceră cu partenerul tău,

”trebuie să fii sinceră cu tine.

”Nu doar referitor la ceea ce simţi, ci şi la ceea ce doreşti.

”Doar tu îţi vezi viitorul...”

Eşti bine?

Da, doar că m-ai speriat.

”Nu uita, dacă e vorba de pasiune,

”nu te priva de ea

”şi nu-ţi priva sufletul.”

Mai jenant de-atât nu se putea!

Sigur că se putea.

Mă gândesc!

Barbara era oripilată!

N-o să mă mai reprezinte.

Nu exalam sex.

Exalai altceva.

Vi se pare amuzant?

Nici nu ştiu cum ai reuşit.

După ce am născut-o pe Lucy, voiam doar să stau acasă,

să mă uit la televizor şi să mănânc îngheţată.

Da, îţi plăcea mentă cu ciocolată.

Suntem mândre de tine că reuşeşti să faci atâtea.

Cartea, reluarea activităţii...

Sunt multe.

Mulţumesc.

Aş fi vrut să iasă mai bine cu cititul.

Cred că v-am dezamăgit.

- Încetează! - Ai fost grozavă.

Ce dacă ai pierdut puţin lapte?

Ce e cu ceasul ăla şmecher al lui Harry?

Tu i l-ai cumpărat?

Şi l-a cumpărat singur.

Da.

Ciudat, nu? Mie nu mi-a adus nici măcar un corn.

Oi fi eu nebună.

Dar e ceva ciudat.

Am impresia că-mi ascunde ceva.

Eşti nebună.

E o perioadă de readaptare. Lasă-l puţin.

Da.

Marc.

Marc.

- Marc! - Ce e? Sună la 911!

Linişteşte-te, nu e nimic grav.

Slavă Domnului!

Ce e?

Nimic. Voiam să-ţi cer scuze.

Că m-ai trezit?

N-are sens.

Nu, pentru că am greşit.

Ce naiba spui?

Am greşit.

Când Karen vorbea despre pasiune şi sinceritate,

am realizat că nu eram supărată pe tine, ci invidioasă.

Poftim? De ce?

Fiindcă tu ai o pasiune,

iar eu nici nu ştiu ce am.

Eram artistă,

apoi am avut un copil şi m-am oprit.

După care am deschis magazinul.

Acum Lucy e mare, iar eu sunt o nebună

care-i verifică continuu contul de Instagram.

Mă simt...

Pierdută?

Dezorientată?

Confuză?

Toate la un loc.

Dar ai magazinul.

Aşa e.

O să-i dau mai multă răspundere lui Randy.

Serios? Lui Randy?

De ce?

Să mă pot detaşa puţin.

Am citit despre o asociaţie de pictură.

Dacă vreau să mă reapuc,

trebuie să mai las magazinul.

O să mă ajute când va pleca Lucy.

Da, trebuie să înveţi să delegi.

Ideea e...

că oricât ar fi de confuz totul,

nu sunt deloc confuză în privinţa noastră.

Barbara!

Tipa ta de la PR mi-a dat adresa.

În ciuda problemei cu sânii,

apropo, eu de-aia folosesc lapte praf,

am fost impresionată de ce ai spus.

Mulţumesc.

Mi-a plăcut mult cartea.

Dacă te interesează, putem face ceva măreţ împreună.

Soţul tău e adorabil.

- Soţul meu? - Cel care stătea cu bebeluşul.

Nu, e bona.

Bona? Serios?

Deocamdată.

Ai oferta mea. Hotărăşte-te repede.

Nu trec pe la toţi pe-acasă.

Pe curând!

Accept!

Ştiu!

Unde mergem?

Răbdare, draga mea.

Nu pot, mi-e frig.

Scuză-mă. Poftim.

- Mai bine? - Da.

- Am ajuns? - Auzi?

Acum ar trebui să închizi ochii.

- Bine. - Gata?

Hai!

Acum ne întoarcem.

- Te conduc eu. - Bine.

Bine, deschide ochii.

Aici va fi noul bar.

E o întâlnire romantică?

Da.

Mă gândeam că ne-ar prinde bine.

Sunt de acord.

Îţi imaginezi... viitorul?

Încerc,

dar nu prea mă orientez în spaţiu.

Nu mă refeream la restaurant.

Ci la noi.

La viitorul nostru.

Nu-mi spune!

Josslyn Carver, te măriţi cu mine?

Acum ar trebui să...

Da!

Sigur că da!

Ce faci...

De-aia te-ai purtat ciudat tot timpul?

Da. E greu să-ţi ascund ceva.

Doamne, te iubesc!

Şi eu.

Jur că nu ştiam nimic.

Dar sunt fericită pentru voi!

Mâine sărbătorim.

Bine, te iubesc.

Harry a cerut-o în căsătorie!

Ştiam deja.

Cum? Şi nu mi-ai spus?

Nu puteam. I-am promis lui Harry.

Ce-ai făcut?

Secretele tale cu Harry

trebuie să ajungă la mine.

Cu mine te culci!

Salvaţi de clopoţel.

Fii relaxată.

Nu sări imediat pe ea!

Bună!

Cum a fost?

A fost incredibil!

Mi-a plăcut totul.

Am făcut o groază de poze.

Cu guvernatorul, senatul...

Da.

Vreau să ţin dezbateri.

M-aş pricepe, nu?

Sigur.

Ţi-ai făcut prieteni noi?

Am luat câteva numere. Nimic special.

Şi Noel cine e?

Cu care-ţi faci selfie.

Un băiat care a venit în excursie.

Atâta tot?

Ai mai multe poze cu el decât din Sacramento.

Toţi fac selfie-uri. Aşa facem noi.

Aşa fac ei.

Ai stat tot timpul pe contul meu?

Nu tot timpul, dar destul.

Eşti fetiţa mea, şi aşa vei rămâne.

Îmi fac griji.

Nu e nevoie.

Noel e un puşti de la şcoală.

Stai mai puţin cu ochii în ecrane.

Eu aşa zic.

Mă duc să-mi desfac bagajul.

Niciun sunet!

Nu mă atinge! S-a terminat.

E frumos.

Nu?

Nu?

Acum nu se poate.

Dar într-o zi o să-ţi placă.

La nebunie.

Poţi să scapi ca să ne întâlnim?

Ieşi devreme.

Mă întorc în două ore.

Nu pot să cred!

Logodiţi de o zi, şi gata cu magia.

Magia n-o să dispară.

Distrează-te!

Te simţi bine?