Original subtitles

Îi citește lui Scotty, îl duce la școală dimineața. Fratele tău s-a maturizat.

Se maturiza și când a reînceput să bea acum două săptămâni?

Din episoadele anterioare…

Nu știe că sunt bolnavă.

- Nu te va ierta că nu i-ai spus. - Îi spun după ziua de mâine.

Premiul ăsta înseamnă totul pentru el.

Mi-am ucis soțul singură. Josslyn Carver nu a fost implicată.

Carver.

Karen, Joss a fost eliberată. Nu-mi vine să cred. Sună-mă!

- Am auzit. Sunt vești grozave. - Da, sunt.

- Vrei să vorbim despre asta? - Nu.

- Zi-mi un lucru… Ai băut în casă? - Nu.

- Când îi plimbai pe copii? - Normal că nu!

Când i-ai dus să-mi vadă fresca în Shantytown?

Jur că nu am băut în preajma copiilor.

Scotty era plecat din oraș. Am dormit la Harry.

A fost o scăpare de două zile.

Dar vorbesc cu sponsorul meu și am întâlniri în fiecare zi.

- Bine. - „Bine?” Ce înseamnă asta?

- Ce vrei să însemne, Marc? - Îmi pare rău, dar de ce ești surprinsă?

Știi ce înseamnă lupta cu alcoolul și că nu se termină niciodată.

Nu, nu știu ce înseamnă.

Experiența mea e să locuiesc cu oameni care neagă că au o problemă.

Nu înțeleg. Care a fost motivul? Totul părea bine. Tu păreai bine.

În fine. Nu contează. Ai spus-o și tu, a fost o scăpare.

Da… A fost scăparea mea, nu a ta.

Nu înțeleg de ce iei lucrurile atât de personal.

- Vreau să intru. - Alec, ia loc ca să discutăm.

Bună!

- Ce se întâmplă? - Vivian e stabilă și s-a trezit.

Ficatul ei a cedat și de aceea s-a prăbușit.

Alternăm ciclo și prednisonul. Va urma deteriorarea tractului gastrointestinal.

Despre ce vorbești?

- Alec… - Suferă de grefă contra gazdă.

Cum se face? Ai consultat-o săptămâna trecută! Cum de nu ți-ai dat seama?

Doctorul i-a spus lui Vivian acum două zile că e în prima fază.

Nu știam că va avansa așa repede.

- Dr. Jenkins, scuzați-ne un minut. - Desigur.

Îmi pare rău, Alec. M-a implorat să nu-ți spun.

- Voia să se interneze mâine-dimineață. - Pleacă de aici, Karen.

- Bună. - Bună.

- Ești bine? - Glumești?

E cel mai frumos moment din viața mea.

Ăsta plus folosirea toaletei cu ușa închisă.

- M-am simțit minunat. - Sunt sigur.

- E al tău sau al meu? - Nu contează.

Știu, dar nu am vorbit cu Karen și April încă. Numai puțin.

E al tău. E un mesaj de la Ari.

„RDS vrea să vă vedeți mâine?” Cine e RDS?

- Rocco Dispirito. - Da, mi-ai spus despre el. Pentru ce?

E un interviu ca să scriem o carte de bucate

și să apar într-un serial pe net.

- Ce? E uimitor, scumpule! - Chiar e?

Harry! E momentul tău. Ai putea deveni celebru!

Nu cred că un serial pe net te face vedetă.

Nu, dar ai putea să scapi de despotul pentru care lucrezi,

cum îl cheamă… Ellis.

Nu ai angajat-o pe Ari pentru asta?

Uite ce vei face mâine.

O să ne imaginăm tot interviul.

- O să fii încrezător și pregătit… - Poți să-mi faci o favoare?

Continuă să planifici, dar poți să o faci de lângă mine?

- Vino aici. - Bine.

- M-am lăsat purtată de val. - Da, am văzut.

Cred că după tot ce s-a întâmplat vreau doar să atac viața.

- Înțelegi? - Da.

Vrei să vorbești despre ce s-a întâmplat?

Nu. Mă cunoști, Harry.

Dacă retrăiesc coșmarul, voi rămâne prinsă în el. Nu mă voi opri.

Pot să fiu ca un bărbat? Să mă prefac că-s John Wayne?

Vreau doar să mă concentrez asupra viitorului nostru,

asupra vieții noastre și a noii noastre case.

Nu vreau să irosesc niciun minut prețios vorbind despre Cal…

- Nu vreau să-i spun numele. - Nimeni nu te obligă.

- Raines, noul avocat vrea să te vadă. - Nu astăzi. Spune-i să plece.

- Vrei să…? - Vreau să-i spui să plece.

- Poți să-mi faci rost? - Dacă te prind cu ea, e de rău.

Știu ce fac.

Cine vrea să o facă? Vrei tu?

- Știi că nu pot să o fac. - O fac eu de aici.

Sunteți niște lașe! Niște fricoase!

Un toast! Nu, domnule, e un toast particular.

Mulțumesc. În cinstea fetelor mele!

- În cinstea ta. - În cinstea libertății tale.

E toastul meu!

Vă mulțumesc pentru toate pachetele și scrisorile primite în fiecare zi.

Nici nu știți cât de bine mă simt știindu-vă alături de mine.

Credeam că vă iubesc înainte,

dar când crezi că nu vei mai avea ceva, știți cum e…

Știu.

- Știu. - Ajunge! Să trecem mai departe.

Ai dreptate.

Ne spui ce s-a întâmplat? David ți-a spus de ce a mărturisit Calista?

A vrut să fie o persoană mai bună?

Nu cred asta. Femeia aceea nu ar face nimic de genul ăsta,

dar sincer, asta e tot ce am de spus.

Bine.

Scumpo, ce se întâmplă?

Îmi pare rău, dar trebuie să plec.

- De ce? Ce s-a întâmplat? - Vivian e la spital.

- Nu… - Și cred că e pe moarte.

- Ce? - Karen, nu.

Alec mi-a interzis să o vizitez și mă bazez pe doctorul ei pentru informații.

Du-te să-i fii alături.

- Ce-ar fi să te ducem noi? - Rămâneți și sărbătoriți.

Vă iubesc. Bun venit acasă.

Problemele mele par neînsemnate.

Pe lângă moarte și închisoare, posibil, dar spune-mi ce ai pățit.

M-am certat cu Marc.

A băut din nou acum câteva săptămâni.

Și ai luat-o personal?

Da, dar nu știu de ce. Și-a revenit. Se duce din nou la întâlniri.

Nu m-a afectat nici pe mine și nici pe copii, dar nu mi-a spus.

Locuim împreună. Ne creștem copiii împreună.

De ce nu mi-a spus că suferă, după tot ce am discutat împreună?

I-am spus niște lucruri negre din viața meu,

pe care nu le știe nimeni. Fără supărare.

- Nu sunt supărată. - Credeam că suntem mai apropiați.

Dar a însemnat ceva pentru mine ce eu nu am însemnat pentru el.

- Bună! - Bună ziua.

- Îmi pare bine. - Mersi.

- Așa gătești? - Ari n-a spus că vom găti.

- Dar pot să gătesc și așa. - Vorbim întâi, gătim apoi?

Vino aici. Ia loc. Vrei niște cafea?

Nu e nevoie. Mulțumesc.

- Amintește-mi. Tu ești? - Harry Davis.

- De la Wunderbar, nu? - Exact.

De ce vrei să lucrezi cu mine?

Am un răspuns pe care ți l-aș fi dat ieri

și unul care mi-a venit în minte acum două minute.

Zi-l pe cel de ieri.

Față în față cu autoritatea, mereu te-ai menținut pe poziții.

Dacă poziția îți e contestată, spui: „Ducă-se, plec.”

Numele tău e marcă și trăiești după propriile reguli.

Și răspunsul de azi?

Mama avea două slujbe și tatăl meu nu era de acord.

Mereu dormea când venea ea acasă.

Și frații și surorile mele mai mari nu erau niciodată în jur,

așa că la vârsta de șase ani am început să-mi gătesc cina singur.

Și cred că avea un gust bun,

fiindcă după aceea toată familia se îngrămădea în bucătărie

în fiecare seară la aceeași oră să aștepte cina mea…

Și pe mama să vină acasă.

- Tu ești cel din fotografie? - Da, eu sunt.

- Începem să filăm imediat. - Da, știu.

Vom călători prin Europa și vom gusta preparate locale.

Vom găti și vom strânge o colecție de rețete.

Mă scuzi, dar serialul online se filmează în Europa?

Online? E un canal culinar: 13 episoade, zece țări și 12 luni de filmări.

- Cum a mers? - A fost bine…

A fost grozav. Am vorbit și eu am gătit.

- I-a plăcut mâncarea mea… - E uimitor!

- Te va alege pe tine. - Nu știu ce să spun, Joss.

- Se vede cu mulți alți bucătari. - Dar ești încă în cărți?

- Da. - Deci nu renunța.

- Ce vrei să facem acum? - Să văd casa cu tine.

- Vrei să vii acolo pentru inspecții? - Scumpule, vin imediat.

Pe curând.

Nu-ți face griji. Nu e aici. Ești în siguranță.

Ți-a spus?

Am știut că, dacă nu ești aici, te-a forțat să pleci.

N-ar fi trebuit să te pun în postura asta, Karen.

- Mă descurc. - Știu. Să fi văzut cum a țipat la mine.

- Nu cred. - Nu.

- Nu l-am văzut de câteva ore. - Unde a plecat?

Nu știu… În cartierul coreean să caute un nou donator.

Probabil e în birou. Se informează despre noi tratamente, cere favoruri.

- Îl știi pe Alec. - Cu ce te pot ajuta? Îți sun rudele?

Sora mea vine mâine. Părinții mei se întorc din Budapesta.

Totul se întâmplă atât de repede, Karen.

Tu cum te simți, mămico? Te dor sânii? Am auzit că ar trebui să te doară.

Sunt puțin mai sensibili și mai mari…

… pentru mine.

- Pot să-ți ating burtica? - Nu s-a format încă burtica.

- Poți să-mi faci pe plac? - Sigur.

- Dar e preferata ta. - Vreau să ți-o dau ție.

O să vorbim în fiecare zi pe FaceTime.

- Mama nu-mi ia telefon. - Îl folosești pe al meu.

Hai, Ron așteaptă în mașină.

- Îmi va fi foarte dor de tine. - Și mie.

Vino aici.

Ești gata pentru misiunea de recunoaștere în Vegas?

Nu uita să te uiți cu atenție prin jur, să-mi dai aprobarea ta…

Și gata, vin imediat în vizită și vedem toate locurile frumoase.

- Nu vei locui cu noi? - Nu.

Voi vă veți muta în casa lui Ron și Vegas nu e casa mea.

Asta e casa ta?

O să ne prindă aglomerația. Să mergem.

- Te iubesc, știi asta. - Și eu te iubesc.

Scumpule, vizitează-ne oricând.

Mă duc la muncă. Ce-ar fi să-ți duc bagajele la mașină?

Te ajut și eu.

Ar trebui să-ți mulțumesc pentru tot.

Nicio problemă.

Nu fi supărată pe Marc.

Nu și-a ascuns problema de tine fiindcă e un mincinos.

- Nu voia să-l desconsideri. - Nu cred că ține la opinia mea.

Normal că ține la opinia ta. E îndrăgostit de tine, April.

Cum de nu ți-ai dat seama?

- Ce vrei? - Un ordin de restricție.

- Contra Calistei? - Da.

- Joss, e la închisoare. - Ești sigur?

I-am văzut mașina azi prin San Vicente.

Și eu, pe Olive. S-au făcut mai multe.

Joss, e la închisoare. E în spatele gratiilor și nu îți poate face rău.

Mă terorizează. Încearcă să mă afecteze.

Eu nu vreau decât să-mi văd de viață. Nu accept așa ceva.

- Vorbesc cu un judecător. - Azi un coș, mâine, un iepuraș mort.

Nu-ți face griji, mă ocup.

Bine.

Scuze că nu am venit. Îți explic.

- Pleci? - Da, voiam s-o văd pe Joss.

- Cred că te bucuri că s-a întors. - Nici nu-ți imaginezi.

Înainte să pleci, am o întrebare complicată.

De cât timp ai nevoie ca să mă înlocuiești?

Ce? Îți dai demisia?

Ce s-a întâmplat? Ai găsit ceva mai bun?

Nu, dar cred că experimentul cu Marc în L.A. a cam deraiat.

Cred că voi pleca să văd Machu Picchu, să mă dau la fund o vreme.

April te-a respins?

Am decăzut în ochii ei. A aflat despre problema cu alcoolul.

Felul cum mă privea înainte?

Privirea aceea care mi-a dat speranță că poate într-o zi…

Va simți același lucru? A dispărut.

- Deci vrei să fugi? - Ce viață am aici, Harry?

Locuiesc într-o rulotă, lucrez într-o bucătărie.

Nici nu vreau să devin bucătar. În afară de prietenia ta,

care înseamnă enorm pentru mine, nu mai am nimic în acest loc.

Cu excepția femeii iubite.

Îți mulțumesc pentru tot.

Regret că te-am dezamăgit.

Mi-a lăsat și mie un bilet.

- Bună, scumpo. Ești bine? - Sunt bine…

Știam că dacă Scotty pleacă, urma să plece și el.

Dar vom coresponda mereu. Voi rămâne în viața lui, așa a spus.

Vrei să vii cu mine la muncă sau să vină cineva să stea cu tine?

- Pot să rămân singură, mamă. - Ai dreptate. Ai crescut deja.

- Pot să-ți văd scrisoarea? - Sigur.

Mulțumesc.

Tocmai de aceea nu am vrut să-ți spun.

Harry, am rezolvat problema. Promit că nu mă va mai contacta.

- Cum a fost la interviu? - Nu înțeleg.

Cum a făcut rost de hârtie cu monogramă la închisoare?

Cu bani și hotărâre poți să obții orice la închisoare.

Spune-mi despre Rocco, vreau detalii.

O rezolvă David? Trebuie să-l sun din nou?

Nu. Hai să ne concentrăm pe lucrurile importante. Poftim!

- Povestește-mi despre interviu. - Da, a fost îngrozitor.

- Îngrozitor? - Și grozav.

Bine…

Mai întâi, nu e ceva mic pe net. E un serial de televiziune cu 13 episoade.

Sfinte Sisoe!

Două sute de mii în mână și drepturi de autor.

- Ce?! Și te-a plăcut? - Cred că da.

De ce nu zâmbești?

Fiindcă și dacă mă alege, iar ăsta e un mare „dacă”…

Nu voi accepta.

- De ce? - Sunt 12 luni în străinătate.

Un an prin Europa.

Bine.

Harry, haide.

Te iubesc, dar nu fi prost. Dacă te aleg pe tine, trebuie să accepți.

- Ai auzit ce am spus? - Tu te-ai auzit?

E un an în Europa cu Rocco. E absolut incredibil!

- Ar fi incredibil, doar că… - Harry, vino aici.

Vino aici, scumpule…

Sunt a ta pentru totdeauna.

- Un an nu va schimba nimic. - Spui asta acum.

Știu asta. Sunt sigură. Nu înțelegi ce înseamnă totul pentru tine?

Asta ți-ar da ocazia să-ți faci viața exact așa cum vrei,

să ne facem viața așa cum vrem.

Joss, tocmai te-am regăsit.

Știu dar există avioane, trenuri și mașini, scumpule.

Te voi vizita foarte des.

Și când nu ne putem vizita, putem vorbi pe Skype sau…

Să ne trimitem mesaje sexy.

- Să scriem scrisori de dragoste? - Da.

Scrisorele.

Scrisorele de dragoste din Europa cu pete de spaghete pe ele.

Sun-o.

- Serios? - Sun-o pe israeliană, să-i dea înainte.

- Te iubesc atât de mult. - Și eu.

Bună, sunt Harry Davis. E acolo?

Vivian? Vivian?

Avem nevoie de un doctor. Vivian?

Cheamă-l pe dr. Adams! Te rog!

Karen, vreau să ieși afară. Vom avea grijă de ea.

Da, mă descurc. Pregătiți-vă.

La naiba, Alec, răspunde!

- Să-l așteptăm pe Alec? - Spuneți-mi.

Vestea bună e că e o luptătoare.

Vestea proastă e că starea ei se înrăutățește mai repede decât credeam.

A intrat în șoc septic mai devreme.

Bacteriile din sânge i-au umplut plămânii cu lichid.

I-a scăzut tensiunea. Am conectat-o la aparate.

- Ce urmează? - Organele ei cedează pe rând, Karen.

După plămâni urmează inima… Acela e ultimul organ.

Cei dragi ar trebui să vină să-și ia rămas-bun acum.

- Pot să o văd? - E la terapie intensivă momentan.

Te anunț când e stabilă.

- Sunt dr. Alec Adams. Lăsați un mesaj. - Haide!

- Deci vei locui singură în casă? - Ce?

Dacă Harry pleacă în Europa, vei locui singură în casă?

Nu știu. Cred că da.

E tot casa noastră. E casa la care se va întoarce, deci da.

Dacă te simți singură în casa aia mare, poți veni la mine oricând.

- E așa pustiu. - Scotty a plecat?

- Da. La fel și Marc. - Ce? Când? Deja?

Ce era să facă, să-mi fie chiriaș?

- Ești bine? - Da…

Mă obișnuisem să-l găsesc acasă, să-l văd în mijlocul nopții

când aveam amândoi insomnii.

Mă făcea să râd ca nimeni altcineva. Era foarte amuzant.

Și avea grijă de mine fără să-mi dau seama.

Fără să mă simt mai prejos sau că nu pot să-mi port de grijă.

E un prieten foarte special, April.

- Era și foarte adorabil. - Te-ai auzit?

Da, dar nu recunosc vocea.

E vocea unei femei complet îndrăgostite de Marc.

Când s-a întâmplat asta? Cum de nu mi-am dat seama?

- Trebuie să-l sun. - Categoric. Imediat!

Roșești! Doamne!

Mesageria vocală e plină. Numărul nu poate accepta mesaje.

Am chef de Wunderbar. Vrei să mergem acolo?

- Bravo! Da! - Am ceva de făcut în spate.

Bine.

Doamne!

Sper că te bucuri de libertate.

April, ne vedem acolo.

Alec?

Vorbesc cu spitalul universitar Karolinska din Stockholm.

Închide telefonul, Alec.

Au vindecat un caz de GCG avansat folosind celule stem mezenchimale.

- Da, sunt pe fir. - Vivian are nevoie de tine.

- Asta e soluția. Simt. - Dă-mi telefonul.

- Ce faci? - Se întâmplă. Moare și nu vei fi acolo.

Vrei să fii aici alergând după un miracol sau să-ți iei rămas bun de la soția ta?

- Nu pot. - Sigur că poți.

Nu rezist, Karen.

Trebuie să existe o soluție.

Poți să fii cu ea.

Bună.

Mă bucur că ești aici.

Credeam că vei veni mai repede, dar nu-i nimic.

Încetează, Calista. Ai venit aici drăguță și nevinovată?

Eu știu ce ai făcut. Nu sunt proastă. Mi-am dat seama.

Ai înțeles că nu ai nicio șansă la proces, așa că ai recunoscut.

E o mișcare inteligentă.

Poate vei primi o pedeapsă mai ușoară la proces…

Toți știu că ești vinovată. Până și Patty știe asta.

- Nu sunt sigură de ce ești aici. - Vreau să nu-mi mai trimiți mesaje.

Vreau să nu-mi mai trimiți lucruri. Nu mă mai contacta deloc.

- Nu te-am contactat. - Te cunosc, Calista.

- Ba nu mă cunoști. - Era scrisul tău pe hârtie.

Nu știu ce se întâmplă, dar te asigur că eu n-am făcut nimic.

Nu știu. Poate ucigașul lui Luca vrea să te prindă.

Adică adevăratul ucigaș e acolo și îmi face viața iad?

- De ce ar face asta, Calista? - Nu știu.

Nu știu de ce oamenii fac ceea ce fac,

dar știu de ce ești liberă. Din prietenie.

Îți doresc tot binele din lume. Sincer.

- Patty Deckler. - Bună. Sunt Josslyn Carver.

- Ce vrei? - Știu că nu vrei să vorbești cu mine.

Dar speram că îmi poți explica de ce a mărturisit Calista.

De ce-ți pasă? Ai fost eliberată.

Ai obținut o înțelegere sau o sentință mai ușoară dacă mărturisea adevărul?

Deloc. Putea obține o înțelegere doar dând vina pe tine. Ceea ce am sfătuit-o.

- Atunci de ce…? - Da, de ce?

Fiindcă aparent ținea la tine și nu voia să fii acuzată pe nedrept.

Asta e tot? Vreau să închid.

Deci coșul nu era ca să mă terorizeze?

- E un cadou adevărat? - Ce coș?

- Mi-a trimis un coș ieri. - Imposibil. E la închisoare.

Poate obține orice vrea din exterior.

Le-a dat fetelor reviste și bomboane imediat ce a fost închisă.

Avea o legătură prin mine, dar apoi m-a concediat.

Acum nu mai are pe nimeni.

A demisionat din senin?

Am încercat să-l conving să rămână, dar era deja destul de hotărât.

- Știi unde s-a dus? Am încercat să-l sun… - Deci nu și-a luat rămas-bun?

- Unde s-a dus? - Nu știu, sincer.

Mi-a spus ceva despre Machu Picchu, să dispară o perioadă.

Ce?

Credea că are nevoie de distanță ca să analizeze niște lucruri.

Eu l-am sfătuit să rămână și…

- Să se confrunte cu situația. - Da…

Ar fi fost ideal să facă asta.

April, poate mă sună să vadă ce fac. O să-i spun că l-ai căutat.

Știu că se va bucura să audă asta.

Bine.

April, scuză-mă puțin.

Fă-ți bagajele. Mergi să gătești pe continent.

- Incredibil. - Felicitări. Deci…?

- Îi spun lui Rocco că accepți? - Da. Accept, da!

- Numai puțin. - Ce e?

Vreau să-mi faci rost de un lucru.

Bună, ați văzut… E chiar acolo. Mulțumesc.

Scumpule? De ce ne vedem aici? Credeam că ești la muncă.

Eram, dar m-au ales pe mine.

Te-au ales?

- Sunt atât de mândră de tine! - Avem o problemă.

Vor să plec mâine-seară. Rocco vrea să prindă sfârșitul Fiestei di Noiantri.

- E un festival culinar din Roma. - Adică pleci mâine-seară?

Da.

- Vrei să vii cu mine? - Ce?

I-am spus lui Ari că nu accept decât dacă iubita mea merge cu mine.

Ești în contract, scumpo. Ce spui?

- Doamne! Glumești? - Nu!

- Mi-ar fi fost atât de dor de tine! - Știu.

- Să sărbătorim. - Da.

Ne aduci băuturile, amice? Mulțumim.

- Ești bine? - Da.

Sunt foarte bine. Doamne!

- Uite-l. - Bună, scumpo.

- Probabil arăt îngrozitor. - Arăți foarte bine.

Minți.

Karen? Ia loc.

- N-ar trebui să ai masca la nas? - O pun la loc imediat.

- Îmi dai telefonul tău? - Suni pe cineva?

Dă-mi-l, Ali.

Chestia asta înregistrează? Nu, amice. Și tu participi.

Și tu, Karen.

- Asistentă, ne poți ajuta… - Desigur.

Bună, bebelușule.

Eu sunt Vivian. Iar cei doi oameni frumoși de lângă mine

sunt mama ta și tatăl tău.

Îi iubesc pe amândoi foarte mult.

Nu voi fi acolo să te întâmpin…

Ceea ce e cam nasol.

Fiindcă știu că ai fi fost cel mai bun lucru din viața mea.

Și Dumnezeu știe că viața mea a fost plină de lucruri minunate.

Acum…

Vreau să știi câte ceva.

Știu cum sună, dnă detectiv, dar nu am primit coșul de la ea.

Acum că ai mărturisirea nu-ți mai pasă despre adevăr, sau…

Ați fost mulțumită cu gândul că eu am comis crima mult timp,

iar eu sunt nevinovată, așa că eu sunt de părere…

Că ucigașul e încă în libertate.

Puteți aștepta puțin?

Bună, Harry!

Înainte să spui ceva, acest apel e filmat deja.

- Sunt acolo deja? - Grizz și cu mine venim să te luăm.

Grizz e cameramanul. Da, am un cameraman.

Nu sunt gata. Nici măcar nu sunt îmbrăcată

și nu știu unde mi-e pașaportul.

Nu-ți face griji. E pe aici pe undeva.

- Ne vedem acolo. - Joss, nu întârzia.

- E deja ora 18:00. - Știu. Nu întârzii.

Te iubesc. Îți promit. Pa!

Dnă detectiv Whitehead? La naiba!

Bună, sunt Josslyn Carver.

Am primit un coș de la voi ieri, dar biletul era personalizat.

De unde îl aveți?

L-a adus personal, odată cu vinurile.

- Cine l-a adus personal? - Cea care v-a cumpărat coșul.

Vă amintiți cum o chema sau cum arăta? O chema Maritza?

- Nu țin minte. A plătit cu bani gheață. - Bine, mulțumesc.

Viv?

Mă auzi?

Mă gândeam că…

După tot ce am îndurat în viață…

… foarte puține lucruri mă mai surprind.

Dar tu…

M-ai surprins.

Și ce m-ai surprins!

Și sunt recunoscătoare pentru asta.

Când te-am cunoscut, eram atât de pierdută.

Îți amintești?

Am crezut că scopul meu în viață e să-ți salvez viața. Dar acum…

Stau aici și…

știu că iubirea mea pentru tine…

…a fost de fapt scopul meu.

Draga mea… Prietena mea delicată.

Vivian?

Dar nu vă înțeleg site-ul, de aceea v-am sunat!

Nu-mi dau seama la ce oră pleacă zborul spre Machu Picchu.

De fiecare dată când apăs, primesc o eroare.

Îmi puteți spune cum să opresc o persoană care se va îmbarca?

„Du-te la aeroport.”

M-ați ajutat foarte tare!

- Mi-am vândut rulota. - Ai vândut-o?

M-am gândit că e timpul să aleg un loc și să prind rădăcini.

Nu-mi place în L.A. Înțeleg de ce oameni născuți aici rămân,

dar nu înțeleg de ce-l aleg unii oameni.

- Așa că am întrebat câțiva trecători. - Serios?

- Și ce ți-au spus? - Că oamenii vin aici din două motive.

Pentru carieră și pentru iubire.

Eu n-am nicio carieră. N-am nici măcar o slujbă.

Dar cred că sunt îndrăgostit. Știu, de fapt.

Te iubesc, April.

Și te-am prins în drum spre ceva.

Te las să pleci.

- Nu mai e nevoie să plec. - De ce nu?

Veneam să te găsesc.

Maritza, sunt Joss din nou. Nu înțeleg de ce nu-mi răspunzi.

Te rog, trebuie să vorbim. Sună-mă când primești mesajul.

La naiba!

- Unde este? - Nu știu. O să o sun din nou.

Harry, uite. Ăsta e itinerarul nostru. Vom începe de aici.

Vom ajunge în Roma la timp pentru un festival culinar.

Traficul e îngrozitor. Ajung acolo cât de repede pot.

Asta e mașina mea.

Bine.

Sub pernă.

E cineva?

Joss, unde ești? Sunt gata să decoleze.

Poate lua următorul zbor comercial. Va fi cu două ore în urma noastră.

Te iubesc.

Trebuie să închid. Ia următorul avion.

Maritza? E cineva aici?

Maritza?

E cineva?

Cine e aici?

Calista?

Wilson?

Unde te duci, scumpo?

Traducerea: Georgiana Stănculescu