Original subtitles

Următorul pas în viața mea e cum îmi doresc.

Nu știu ce vezi tu pe viitor, dar eu mă văd cu tine.

Din episoadele anterioare...

- O sarcină? - Iau anticoncepționale.

- N-ai sărit nicio doză? - O dată sau de două ori.

E ca și când Joss e obsedată de mine. A spus unele lucruri despre Luca…

Ce fel de lucruri?

Mi-a spus: „l-aș ucide pentru tine.”

Josslyn Carver, ești arestată pentru uciderea lui Luca Raines.

Tot ce spui va fi folosit împotriva ta.

Patul de jos e al tău.

AMANTELE

Mi-aș dori să vin cu vești mai bune.

Aseară, după arestare, Joss a fost acuzată de omor din culpă.

Nu poate fi eliberată pe cauțiune…

- Nu? - Cum ai permis asta?

- Vă înțeleg. - Când o vom vedea?

Asta e cealaltă veste proastă.

Vizitele sunt permise doar pentru membrii familiei acum.

- Noi suntem familia ei. - O tâmpenie!

Trebuie să contești asta.

Sunt regulile standard în cazul acestei acuzații.

Va trebui să dăm de Savi. Ea o poate vedea.

E la un ashram în India. Am vorbit deja cu mama ei de dimineață.

- Ea vine? - Când ancorează vasul.

E într-o croazieră pe marea Baltică.

David, nu putem să o lăsăm singură și speriată într-o celulă.

Are nevoie de oameni dragi lângă ea.

- O voi vizita zilnic. - Minunat.

Mă agăț de fiecare fir din acest caz. Vă voi anunța dacă fac progrese

și vă voi anunța când o puteți vizita. Joss e puternică.

Va trece peste asta.

Te sunăm dacă avem vești.

- Te simți bine? - Nu prea am dormit.

- Da, știu. - Nu, mai e ceva.

- Sunt însărcinată. - Ce?

Karen!

- Știu. - Cu cine?

Cu Alec. Și cu Vivian.

Cu tot du-te-vino între casele noastre cred că am uitat să iau o pastilă.

- Știi ce vrei să faci? - Nu.

Jumătate din noapte am încercat să-mi dau seama ce să fac.

Una e să concep un copil cu un bărbat însurat, dar și cu soția lui?

Mereu mi-am dorit un copil și știu că am 38 de ani,

dar uite ce viață am, April.

Sunt singură. Cariera mea e un haos.

Voiam să mă întorc la școală și să fac chirurgie.

- Nu trebuie neapărat să-l faci. - Dar să iau decizia asta singură?

N-ar trebui să vorbesc cu Alec și Vivian?

În ciuda a tot ce s-a întâmplat, încă îi mai iubesc.

- Și tu vrei să faci copilul cu ei? - Nu.

- Dar poate ei îl vor fără mine. - Scumpo, stai puțin.

Acum că Vivian e sănătoasă din nou, poate că își doresc asta.

Știi cum te vei simți să naști un copil și să-l dai altcuiva?

Sigur că nu.

Dar în inima mea, știu că cel mai bine ar fi să le spun.

David, sunt speriată. Cum s-a întâmplat asta?

Joss, calmează-te.

O șoferiță de camion pe nume Roz îmi ține cursuri de studii de gen.

Cum de am ajuns aici? Ai spus că n-au niciun motiv.

Calista le-a dat detalii care par a fi un motiv bun.

- Ce detalii? - Ai văzut Instinct primar?

De ce?

Poliția crede că l-ai ucis pe Luca fiindcă ești obsedată de Calista.

Ce?

Au vorbit cu un alt martor care a confirmat povestea Calistei.

- Cu cine? - Cu fosta ta, Alex.

Sunt sigur că nu a vrut să te rănească…

Cu Alex? De ce?

M-a iubit. N-aș fi zis...

Că relația voastră a fost impulsivă? Că la început era în altă relație?

Că ai încurajat-o să se despartă și că v-ați mutat împreună?

Nu-mi vine să cred.

Seamănă cu prietenia ta cu Calista,

doar că în acest caz, nu puteai să o desparți de soțul ei.

David, e o nebunie.

E o crimă de mare interes public.

Au ales cea mai interesantă poveste pentru un caz solid.

Cum rămâne cu demascarea Calistei? Cu Justin Bowler?

- E la fel de senzațional. - Cazul e închis de mult.

Au existat dovezi care să indice că moartea lui a fost o sinucidere.

S-a scurs timpul, Carver.

- Joss, ăsta e doar începutul. - Nu pot să cred.

Promit că te voi scoate de aici.

Hei…

Nu mai plânge, sau îmi tai o venă.

- S-a stabilit data procesului? - Nu știu.

- Ai un avocat? - Da, prietenele mele mi-au găsit unul.

- Se presupune că e bun. - Ești o norocoasă.

- Eu am un fraier de avocat din oficiu. - Da, norocul meu.

Închisă pe nedrept pentru crimă.

Crimă? Pe cine ai omorât? Sau n-ai omorât?

E atât de complicat, încât…

Am o grămadă de timp. Ca și tine.

Nu-mi vine să cred ce se întâmplă. Cum naiba am ajuns aici?

Știi ce?

Sunt aici fiindcă m-am urcat în mașina Calistei în acea zi.

De fapt, nu m-aș fi urcat în mașină dacă n-aș fi căutat-o pe Savi,

și n-aș fi căutat-o, dacă nu l-aș fi părăsit pe Scott pentru Harry.

El a fost greșeala.

Sunt pedepsită pentru faptul că l-am ales pe el.

Dacă nu m-aș fi dus niciodată pe acea plajă?

- Chiar am făcut asta? - Cred că da. Da, dnă Trosman.

Doamna Trosman! Josslyn Trosman.

- Sună îngrozitor. - Într-adevăr, sună rău.

Poți să-ți spui Joss Trosman.

Joss Trosman. Da, dacă prezint știrile.

Numele din pașaport e Carver.

Hai să-ți spunem așa, momentan. Pașaportul meu.

- De ce am nevoie… Luna de miere. - Exact. Luna de miere.

- Unde mergem? - Relaxează-te. M-am ocupat de toate.

Sigur că da.

- Te iubesc. - Și eu te iubesc.

- Nu ai regrete? - Niciunul.

- Cum a mers cu avocatul lui Joss? - Totul e un coșmar.

Joss e nevinovată. Va fi eliberată.

Între timp, să știi că nu e chiar așa rău la închisoare.

Tu de unde știi?

Fiindcă am fost închis o dată. Am cerut o prostituată din greșeală.

- Cum poți să faci asta din greșeală? - Puteam să jur că mă place.

Spune-i lui Joss că va ieși de acolo cu bine dacă știe niște trucuri.

Să nu se uite la ceilalți deținuți.

Joss e sociabilă, dar nu va avea nimic de câștigat din asta.

Și să nu facă dușuri. E prea vulnerabilă.

Mirosul corporal alungă prieteni nedoriți.

Deși unora le place mirosul.

Spune-i să se prefacă că are o boală, să zicem dermatită.

- Pentru început, ajunge. - Mulțumesc.

- Am întârziat la muncă. - Bine.

- Sună-mă dacă e ceva. - La revedere.

Bună, sunt April.

Am nevoie de ajutorul tău.

Deci chirurgul plastician te-a surprins cu o nuntă și te-ar fi dus în Mali…

Bali.

Mali e în Africa de Vest.

- E paranoic… Ebola și… - Da, nu e o boală romantică.

- În orice caz, continuă. - Unde rămăsesem?

Cum viața ta cu acest Scott ar fi putut fi perfectă.

Sfinte Sisoe!

- Îți place? - Să-mi placă? O ador!

Am câștigat licitația în fața unui designer din New York.

- Calista și nu știu cum? - Scumpule, e enormă.

Da, e măricică. Dar dacă o mobilăm o să pară mai micuță.

- Da, sau un convoi de berline. - E o casă pentru totdeauna.

O casă pentru totdeauna trebuie să fie ceva mai mare.

- Pentru totdeauna? - Da.

- Îmi place cum sună. - Sper să-ți placă.

Te pricepi la asta. Eu mă apuc de despachetat.

Am un puhoi de mailuri și mâine mă întorc la muncă.

- Ce? Deja? - Da.

Cineva trebuie să plătească toate astea.

Savi, stai să vezi ce casă a cumpărat Scott pentru noi.

Trebuie să vii aici.

Bine. Mulțumesc, Dominic. Apreciez.

- Ești bine? - N-am încredere în avocatul lui Joss.

- April zice că e competent. - Fiindcă are câteva diplome?

Vreau să-ți spun un slogan de la Alcoolici Anonimi.

Nu pot să te ascult.

- „Lasă-te în mâinile Domnului.” - M-a chemat cineva?

Bună, Ari.

Harry, nu fi surprins. Transmit veștile bune în persoană.

- Cum merge? - Bine.

Mâine seară organizez o cină pentru caritate.

Fundația Hendricks, cancer la sân, oaspeți exclusivi, 50.000 de dolari masa.

Din păcate, Wolfgang a anulat, Harry Davis e în cărți.

- Ai spus cumva mâine? - Ai auzit cât costă masa?

O sută din cei mai bogați oameni din LA vor fi acolo.

Îți mulțumesc, Ari, dar nu pot să închid Wunderbar într-o vineri.

Nu e restaurantul meu.

- Deci asta e tot? - Da. Îmi pare rău.

David, trebuie să ne vedem.

Ești aici. Mă bucur că ai sunat.

- Arăți minunat. - Și tu.

S-a întâmplat ceva? Păreai agitată.

Poți să-l chemi și pe Alec?

Credeam că e acasă.

A fost chemat la spital.

Bine. Știi când se întoarce?

La naiba. De ce te mint?

Nu e la muncă. Ne-am certat.

A plecat. Nu știu unde e.

Îmi pare rău.

Cam asta facem în ultima vreme. De când ai plecat…

Ce e?

Ar trebui să fiu mulțumită că sunt sănătoasă din nou.

Dar acum că boala nu mai e o problemă, am altele pe cap.

N-am mai fost împreună așa mult de când ai plecat.

O piesă din puzzle lipsește.

Faptul că am fost cu tine m-a deschis la emoții pe care vreau să le simt.

Dar Alec… Nu știu.

E mulțumit cu rutina noastră.

Iubitor, dar distant, jumătate din el în stare latentă.

Eu nu mai pot trăi așa.

Ce vrei să spui?

S-ar putea să-l părăsesc, Karen.

Bună. Cum e în Charleston?

E o conferință academică. N-ar trebui să fie distractiv.

Bine. Și mie mi-e dor de tine. Ne vedem sâmbătă. Pa.

Bună.

Mă bucur că mă poți ajuta.

Nu știam pe cine să contactez.

Da, nu-mi plac circumstanțele, dar mă bucur să te revăd.

Am contactat un prieten de-ai mei de la poliția din LA.

Mă pune la curent cu cazul lui Joss.

Povestea pe care-au construit în jurul vinovăției ei e destul de solidă.

Dar o privesc cu alți ochi și iau în calcul nevinovăția ei.

- Mulțumesc. - Desigur.

Daniel…

Știu că nu ți-am răspuns la sute de apeluri…

Nu, nu, nu. Ai fost ocupată cu Lucy.

Nu-i nimic, sincer.

Cum vă mai înțelegeți?

Un pas înainte, nouă înapoi.

E greu să reclădești încrederea în cineva.

De fapt, trebuie să o iau de la școală.

- Te superi? - Deloc.

Dă-mi voie să te invit la cină. Abia am avut șansa să ne revedem.

- Ce spui de prânz? - Prânzul sună bine.

Bună, Ari.

Ospătarul mi-a spus că ești aici. Aș fi venit mai devreme.

A venit să mă vadă pe mine.

Mario așteaptă apelul tău.

- Nu-i trimite mesaj. Urăște asta. - Am înțeles.

Organizăm petrecerea la Wunderbar mâine.

Ce pot să spun? Sprijin sânii sănătoși.

Fugi de-aici. Vreau să vorbesc cu clientul meu.

Cina a fost fadă în seara asta, Harry. Ziceam și eu.

Ari, sunt impresionat că l-ai convins să te ajute.

Sunt foarte convingătoare. Să vorbim despre meniu.

Îmi pare rău că-ți spun asta, dar nu cred că pot s-o fac.

Nu-mi stă capul la asta. Prietena mea trece printr-o criză.

Mă tem că nu pot să te ajut cu cina asta.

- Vreau să vii la muncă. - Nu pot să pregătesc chestia asta.

Mâine voi lipsi jumătate de zi.

- Mă întâlnesc cu un avocat… - Anulează.

Nu cred că mă asculți.

Nu-mi pasă de viața ta personală. Vreau să-ți faci o carieră.

Adică nu voi avea o carieră dacă nu fac asta mâine?

Nu mă vei avea pe mine.

- Nu i-ai spus? - Cum aș fi putut?

Vrea să-l părăsească pe Alec.

Nu pot crește copilul împreună dacă locuiesc despărțiți.

Și nu le dau copilul ca pe un plasture care să le salveze căsnicia.

Ce vei face?

Cunosc multe femei care au așteptat, și-au clădit o viață perfectă,

apoi au încercat să rămână însărcinate la 40 de ani și n-au putut.

Tratamente și pierderi de sarcină. Și eu primesc darul ăsta din senin?

Din senin însemnând sex neprotejat?

Era o relație serioasă cu trei adulți paranoici.

Doi făceau analize la sânge săptămânal.

- Alec era alergic la latex. - Să nu începem.

Mai bine-ți bei vinul.

Îmi pare rău.

- Și să fiu o mamă singură… - Nu e simplu, dar te pot ajuta.

- Toată lumea spune asta. - Dar eu chiar te-aș ajuta.

Și faptul că știi cine e tatăl?

Ar fi mult mai simplu cu un donator de spermă sau un soț mort.

Dar Alec e în lumea mea. Îl văd la spital în fiecare zi.

Schimbă spitalele. April, știi că atrag drama.

M-aș întâlni cu el la Starbucks cu un copil care-i seamănă leit.

- Înalt și cu barbă? - Da.

Un copil foarte înalt cu o barbă foarte lungă.

- Viața e complicată. - Știu.

Fiindcă Scott e liber, îmi poți da numărul lui?

- Credeam că ești căsătorită. - A murit în incendiu.

- Nu cred că ești genul lui Scott. - Ce înseamnă asta?

Să fii tradiționalistă.

Putem merge la Londra și în Mykonos, dar Parisul

și coasta Amalfi sună la fel de tentant.

- Amândouă sună bine, dar… - Ce? Ce s-a întâmplat?

Dacă nu pot să plec?

- De ce? - A apărut ceva azi și vreau să vorbim.

Ai văzut planurile, nu? Îți plac?

Nu le-ai văzut. Nu-ți plac… Le urăști. Le vom schimba.

- Ce planuri? - Jenn Feldman.

E decoratoarea noastră.

A desenat camera copilului. Credeam că le-ai văzut.

- Pentru un copil? - Nu, pentru o maimuță.

- Da, scumpo, pentru un copil. - Nu e cam prea devreme?

Poate, dar am fost mereu sincer cu tine și ți-am spus că prețuiesc familia.

Familia e importantă și pentru mine, dar nu voiam să fie chiar acum.

Știu, n-am vrut să te grăbesc.

Stai liniștit.

Ce voiai să-mi spui?

Am primit o ofertă de muncă.

Serios? De la cine?

Nu pot să-ți spun nimic despre asta înainte de interviu.

Dar e o persoană importantă și ar putea fi uimitor…

Deci putem să așteptăm cu copilul și să vedem dacă se materializează ceva?

Desigur, desigur.

- Ești sigur? - Absolut.

Exact. Exact.

Judecătorul ți-a oferit supraveghere obligatorie. E mai bine decât alternativa.

Bill, mă așteaptă un alt client.

Bine. Da. La revedere.

Îmi pare rău că m-ai așteptat.

Te-am așteptat o oră și jumătate. Ce mai contează alte 15 minute.

Scuze. Am mulți clienți.

Prea mulți clienți, fiindcă am vorbit cu un amic avocat

care mi-a spus că dacă ai fi analizat cazul lui Joss,

ar fi fost eliberată până acum.

Te pot ajuta cu ceva anume azi?

E revoltător că Joss nu primește nici măcar vizitatori,

mai ales când poliția nu are detalii.

Știu că Joss era în casa victimei în noaptea crimei.

Au o înregistrare cu ea în dormitorul lui Luca încercând să-l seducă.

Știu că Joss a plecat de la locul crimei cu hainele pline de sângele lui Luca

și că a condus până acasă și a făcut duș,

îndepărtând astfel urmele de praf de pușcă înainte să sune poliția.

Să continui?

Nu, poți să te oprești.

- Asta e tot? - Încă ceva.

Ieri mi-ai spus că doar membrii familiei o pot vedea?

Asta include cumnații?

- Sunteți rude? - Teoretic, sunt cumnatul ei.

- Deci ești căsătorit cu sora ei. - Am divorțat.

- Deci nu mai sunteți rude. - Dar ei nu trebuie să știe asta.

Am o copie a certificatului de căsătorie.

Asta dovedește că sunt căsătorit cu sora ei.

Dacă aș fi singura legătură cu familia, fiindcă sora ei nu poate fi contactată?

- Aș putea să o văd atunci? - Să văd ce pot face.

- Doar atât? - Doar atât.

Voi vedea ce pot face.

Mi-a fost greu o perioadă.

Am acceptat să lucrez ca gardă de corp pentru un client bogat din Phoenix.

Ca în Bodyguard?

Da, dacă Whitney Houston ar fi un republican alb

care-i spune „mamă” soției lui.

E o slujbă decentă.

Pot să-mi iau liber când vreau.

- Iau cursuri de artă. - De artă? Serios?

Tipul care am fost alături de tine nu e diferit de tipul care sunt.

Și dacă-mi amintesc bine, am făcut un tablou senzațional împreună.

Cu siguranță.

Mi-a fost dor de tine zilnic.

Și mie mi-a fost dor de tine.

E prietenul meu.

Bună, Mike. Nu, nu. Ce s-a întâmplat?

Sunt destul de leneși după ce au o teorie.

Bine. Mulțumesc. La revedere.

- Ce e? - Vrei să mergi cu mine undeva?

Înțeleg de ce nu l-ai ales pe Scott.

- Cum adică? - Nu ești genul de femeie,

care să ceară voie ca să muncească.

Scott n-a încercat să mă controleze,

doar că avea idei foarte mari despre cum voia să fie totul.

Eu fac ce vreau.

Adică pocnești din degete și te întorci înapoi la muncă?

Am cunoștințe.

Mă scuzați, am un interviu.

Cu mine, sper.

- Josslyn Carver. - Sunteți Ellis Boone.

Da, dacă pot vorbi cu tine.

Am văzut niște fotografii cu tine,

dar arăți mult mai bine în realitate.

Încetează… Recunosc că îmi plac foarte mult restaurantele dv.

M-am bucurat enorm când am obținut interviul.

Greta nu e foarte comunicativă, dar vorbește mult despre tine.

- E un om bun. - Este.

E al meu. O să răspund.

- Nu te mișca. - Sigur că nu.

Ellis Boone.

Bună.

- Bună. - Ce faci aici?

Am un interviu cu dl Boone pentru restaurantul pe care-l deschide.

Bravo ție.

Deci…

- Cum e viața de femeie căsătorită? - Știi tu.

- Nu, nu știu. - E bine.

Tu ce mai faci? Duci o viață de celebritate.

- Ești cel mai bun bucătar din LA. - Își are avantajele.

Da.

Harry, omule.

- O cunoști pe Josslyn, nu? - Da.

Ea va transforma Wunderbar după program în Studio 54 al visurilor Gretei.

Ce?

Credeam că mă ocup de noul restaurant de lângă oficiul poștal din centru?

Nu, scumpo. Acela se deschide în 2017. Nici nu am început demolările.

Dar asistenta dv. a spus…

E înceată. Nu mănâncă carbohidrați, sărmana.

Locul de muncă e aici.

Și e al tău dacă ți-l dorești.

Ce spui? Vrei să te întorci sau…

- Scuze că am întârziat. Cum merge? - Ce? Nu te aud.

Ari m-a surzit cu țipetele.

Unde ai fost? Cina începe în mai puțin de trei ore.

- Am avut o întâlnire. - N-ai anulat?

- Ți-am spus că nu pot. - Nu poți sau nu vrei?

O să țin seama de asta. Apucă-te de treabă.

Bine.

Nu știu cine te crezi, dar hai să lămurim un aspect.

Ai venit la mine cu o problemă. Poți să spui că e o șansă pentru mine…

- Dar e și o favoare pentru tine. - Nu.

Eu îți fac ție o favoare, fiindcă-ți recunosc existența.

Uite cum stau lucrurile, Harry Davis.

Tu ai venit la mine. Ai văzut ce repede l-am convins pe Ellis?

Asta mi-e meseria. Și dacă ți-ai scoate capul bosumflat din fund,

ți-ai da seama că asta e seara ta..

În schimb, îți pierzi timpul plângându-ți de milă.

- Viața mea nu e neînsemnată. - Nu-mi pasă. Efectiv, nu îmi pasă.

Nu sunt mămica ta. Sunt impresarul tău.

Și da, seara asta e importantă pentru mine.

Dacă tu mă ajuți, și eu te ajut. Ai înțeles?

- Soțul, soția și cu tine? - Da, părinte.

- E un triunghi amoros. - E un termen de prost-gust.

Karen, știi că am o minte deschisă în legătură cu multe lucruri,

dar într-o astfel de situație poți face un singur lucru.

- Care anume? - Să nași copilul…

- Apoi să-l dai spre adopție. - N-am luat asta în considerare.

E singura ta opțiune, conform dogmelor bisericești.

Știu că e greu, dar copilul merită o familie stabilă și iubitoare,

în ciuda circumstanțelor nefaste în care a fost adus pe lume.

- „Circumstanțe nefaste”? - Relația în care l-ai conceput…

Soțul și soția sunt în pragul divorțului.

Cum vei crește un copil în această incertitudine?

Înconjurat de rușine și secrete

sau într-o încercare poliamoroasă de a forma o familie dacă rămân împreună?

În primul rând, faptul că un cuplu a ales să participe la o relație păcătoasă

e dovada clară a imoralității lor.

Cum îi vei explica situația copilului tău?

Cu compasiune, sensibilitate și răbdare…

- Ceea ce așteptam de la dv. - Karen, nu am vrut să te jignesc.

M-ați jignit, părinte.

Și nu-mi pasă dacă inima dv. limitată nu înțelege relația mea cu Alec și Vivian.

Când copilul mă va întreba,

îi voi spune că a fost conceput din iubire pură,

mai mult decât pot spune mulți copii despre părinții lor.

- Ești influențată de sentimente. - Slavă Domnului!

Bine.

Asta e casa Calistei Raines. Dincolo de acele porți.

Ce căutăm, mai exact?

Polițiștii sunt convinși că Joss e vinovată, fiindcă s-a aflat în casă.

De ce să mai verifice camerele vecinilor ca să vadă cine a intrat și a ieșit?

- Ca să aibă toate detaliile? - Asta crezi tu.

Din păcate, adesea construiesc un caz

în jurul persoanei pe care o consideră vinovată și uită de restul.

O să i le trimit lui Mikey. El se va ocupa de restul.

- De ce faci asta pentru mine? - Știi de ce.

Fiindcă te simți vinovat?

Și eu mă simt vinovată.

Te-am exclus din viața mea, ne-am despărțit la telefon…

N-ar fi trebuit să procedez așa.

Îți mulțumesc că ai spus asta, dar să știi că nu sunt supărat.

April, nu sunt aici fiindcă mă simt vinovat.

Sunt aici fiindcă ești iubirea vieții mele.

Nici în fantezia ta, n-ai putut accepta slujba aceea.

- Ba aș fi putut. - Ei, haide.

Crezi că soțul tău ar fi de acord să lucrezi cu fostul?

Dar nu ar mai fi fostul. Ar fi doar fostul meu cumnat.

- Cu care te-ai sărutat o dată. - Scott nu știa asta.

- Bună, soțule. - Bună, soție.

Arăți uimitor azi. Cum a fost?

A fost bine, dar nu voi accepta slujba.

Glumești? Erai așa entuziasmată.

- Pentru cine ai fi lucrat? - Pentru Ellis Boone.

Ellis Boone? Îl știu pe Ellis. E foarte important, nu?

- Ți-a cerut să te dezbraci? - Nu.

Despre ce a fost vorba?

Voia să creez și să promovez Wunderbar după program.

Vor să-l facă să pară un fel de Studio 54.

Te pricepi de minune la asta. Tu l-ai deschis.

Nimeni nu-l cunoaște mai bine ca tine. N-am înțeles de ce ai plecat de acolo.

Da…

E greu cu cluburile. Se deschid și se închid…

La ce program aș fi avut, nu ne-am mai fi văzut deloc.

Am fi ca doi străini.

Eu aș avea grijă să ne întâlnim. Aș putea veni să stau cu tine.

Am putea avea niște întâlniri în noapte. Ar putea fi sexy.

- Ești așa de grijuliu. - Îmi doresc ceea ce-ți dorești și tu.

Vreau să fii fericită și cred că ar trebui să accepți oferta.

- Și dacă am o idee mai bună? - Care anume?

Și dacă…

Nu mi-aș lua pastila diseară?

Și am vedea ce înseamnă asta?

Serios? Îmi place ideea.

Vreau să vă explic pe scurt de ce am ales Fundația Hendricks

și de ce e important pentru mine să donăm pentru pacienții de cancer.

Sora mea, Shannon, a murit recent din cauza cancerului la sân.

Sharon era sănătoasă tun.

Era unul dintre cei mai ambițioși și talentați oameni pe care-i cunosc.

Tocmai terminase medicina. Se înscrisese pe la 27 de ani,

după ce și-a dat seama că n-o atrag finanțele.

Nu-i plăceau banii cum îmi plac mie.

Tocmai își deschisese cabinetul și se logodise

cu un doctor și bărbat minunat când a fost diagnosticată.

După cea de-a 18-a rundă de chimioterapie și cea de-a doua operație nereușită,

am văzut-o pe Sharon plângând din cauza cancerului pentru prima dată.

Am ținut-o în brațe… I-am spus că-mi pare rău

și am întrebat-o ce pot să fac.

„Dă-mi carnetul de cecuri”, mi-a spus.

Mi-am dat seama că Sharon nu plângea pentru ea.

Plângea pentru o pacientă pe care o cunoscuse în acea zi.

Carla avea cancer la sân stadiul III și nu-și putea permite tratamentul…

Voia un acoperiș deasupra capetelor copiilor ei.

Așa că scumpa…

Și generoasa mea soră,

a luat toate economiile

pe care le făcuse pentru copiii pe care nu i-ar fi putut avea

și i le-a dat Carlei

ca ea să poată avea o șansă.

Carla, poți să te ridici?

S-ar fi bucurat enorm să știe că tu ai reușit.

Ea…

Nu-i nimic, Ari. Mă descurc eu de aici.

Mulțumesc.

Mulți dintre dv. probabil nu ați pierdut pe cineva drag,

așa ca prietena mea Ari,

dar cu toții știm sentimentul de neputință

când cineva iubit trece prin probleme sau dureri.

Și am da orice pentru o cale de a-i putea ajuta.

În seara asta există o cale. Știu că ați fost deja generoși,

dar în onoarea lui Sharon, care a fost atât de generoasă,

vă rog să faceți același lucru. Dați mai mult.

Îți mulțumesc că m-ai adus.

- Lucy e acasă? - Nu.

- Cum arată finanțele? - Zici că am jefuit o bancă.

Mulțumită ție. Îți datorez 10%?

Îți mulțumesc că mi-ai ținut locul. De obicei, nu plâng.

Ar fi trebuit să-mi spui despre sora ta. Nu m-aș fi comportat ca un nemernic.

Nu amestec viața personală în relațiile mele cu clienții.

Ar trebui, fiindcă aș fi înțeles că vreau să lucrez cu tine.

Accentul tău a mascat ceea ce a sunat aproape ca o insultă.

Îți mulțumesc că m-ai implicat în asta. A însemnat mult pentru mine și echipa mea.

- O îmbrățișare? - Bine.

- Noapte bună, Ari. - Noapte bună.

Ce naiba fac?

- Bună. - Bună.

Nu mi-ai răspuns la telefon. Ai pățit ceva?

Sunt bine. Alec e acasă?

- E la etaj. Intră. - Bine.

- Vreau să vă spun ceva amândurora. - Bine. Mă duc să-l chem.

Alec! Karen e aici.

Am nimerit la obiecte pierdute?

Știi că l-am uitat intenționat doar ca să te revăd.

- Nu pot. - Nu mă grăbesc.

Îți las oricât spațiu ai nevoie ca să putem fi împreună.

Nu mai putem fi împreună.

Uite…

Nu regret că am făcut dragoste, fiindcă dacă nu am fi făcut,

m-aș fi gândit pentru tot restul vieții că te-am pierdut.

Dar când ți-am găsit telefonul, nu m-am putut abține, Daniel.

Am început să-ți caut prin contacte ca o persoană nebună.

- Da, dar nu-mi pasă. - Mie îmi pasă…

Fiindcă nu voi mai avea încredere în tine

indiferent ce-mi vei spune, cum mă vei privi,

sau dacă te urci în avion să mă ajuți cu problema unei prietene imediat.

Cum rămâne cu seara trecută?

Aseară… am înșelat un tip minunat

care ține la mine, cu un tip care mi-a frânt inima.

- De ce nu mi-ai spus despre el? - Ar fi contat?

Te voi iubi mereu, Daniel.

Dar asta e tot.

Ne luăm rămas bun.

Dă-i asta avocatului lui Joss. Cred că-i va fi de folos.

Da, aș fi fost o femeie casnică și însărcinată cu Scott.

În schimb, mă aflu aici, în reședința asta minunată,

împărțind toaleta cu tine și un gândac.

Asta e povestea ta?

Chiar crezi că așa ar fi stat lucrurile?

- Scumpo, sunt cam ciudați. - Ba nu. Arăți foarte bine.

Serios? Bine.

Tu arăți bine. Arăți uimitor. Vino aici.

Știi ce? Lumânarea asta are un fitil problemă.

Nu cred că avem nevoie de ea. Mai sunt alte 37 de lumânări în cameră.

Ne descurcăm fără ea.

- Nu mai avem șampanie. - Nu ne trebuie.

Normal că ne trebuie. Vreau ca totul să fie perfect.

Scumpo, lasă șampania. E bine și așa.

Ar putea fi ultima dată când beau pentru nouă luni.

- Unde-mi e haina? - Scumpo…

Nu-i nimic. Mă duc până la magazin foarte repede.

- Chiar pleci? - Încălzește patul pentru mine.

Nu vă supărați, unde țineți șampania?

- Ești o proastă. - De ce?

Vorbești într-una despre cum n-ai mai fi aici

dacă nu te duceai pe plajă în acea zi, dacă ai fi făcut o altă alegere.

Dar chiar și așa…

Harry a fost mereu inevitabil.

- M-aș fi îndrăgostit de el oricum, nu? - Da.

Nu mai contează acum, fiindcă l-am pierdut și mi-am pierdut și sora,

și pe Scott, și pe toți ceilalți. Cine mă va mai salva acum?

Carver. Ai un vizitator.

Îți va plăcea asta.

Traducerea: Georgiana Stănculescu www.w-media.ro