Original subtitles

Nu mai pot face asta.

Și sunt îngrijorat că, cu cât ne implicăm mai mult în asta, cu atât ne vom distruge.

- Karen... - Are dreptate.

Din episoadele anterioare...

Lucy, mama ta vorbește. Lasă telefonul deoparte.

Nu întinzi mâna. Ceri.

Ți-am folosit apartamentul să fac sex. E definiția unui ratat.

- De ce ar ieși April cu cineva ca mine? - Te judeci prea aspru, amice.

Relaxează-te. Bea o bere.

Suntem anchetate pentru crimă.

- Dar poate dacă spui adevărul... - Ai înnebunit?

Dacă refuzi să spui adevărul, par o mincinoasă.

Nu vreau să fiu acuzată, fiindcă ai fost prea proastă ca să taci.

- Calista știa totul. - Știa că îl vei omorî pe Luca?

Ce? Nu...

- Atunci, care era planul? - Cred că vreau un avocat de față.

Suntem în LA.

Dai peste Neil Patrick Harris, sau peste Patricia Arquette la Sugarfish

și apoi Calista Raines îți fură locul de parcare.

- Îmi place de Patricia Arquette. - Și știi ce?

Credeam că e doar o coincidență, mai ales fiindcă am devenit prietene bune.

Dar brusc mă întreb, „dacă eu am fost ținta?”

Poate credea că sunt ușor de convins.

Să ne concentrăm pe ceea ce știm cu siguranță.

Nu putem fi siguri în legătură cu nimic când vine vorba de Clarissa.

- Calista. - Ce?

- O cheamă Calista Raines. - Desigur.

În loc să facem speculații despre ea, poate ar trebui să discutăm

ceea ce vom face acum, următorii pași.

- Juridici. - Desigur.

Mai întâi, semnați contractul.

Vă pot spune că practic tarife foarte rezonabile.

Cred că va trebui să discutăm totul înainte să facem ceva oficial.

- Vă putem contacta mai târziu? - Desigur.

Vă voi lăsa aici niște informații.

- Mulțumim. Păstrăm legătura. - Aveți numărul meu de mobil.

- Îți vine să crezi? - N-a fost chiar așa de rău.

Nu știa ce să facă. Și sincer, nici tu.

- Ce înseamnă asta? - Că ai nevoie de un avocat bun.

Și tu trebuie să fii o clientă bună. Nu spune că ai fost urmărită de Calista.

E doar o teorie. Și îmi pare rău că nu sunt foarte rațională acum,

dar nimic nu e rațional. Sunt anchetată pentru o crimă pe care n-am comis-o.

Mizele sunt prea mari ca să o dai în bară.

Nu contează, fiindcă nu-mi permit niciun avocat.

Nu-ți permiți niciunul și de aceea te voi ajuta.

- Nu. - Te voi sprijini necondiționat.

AMANTELE

Cu câți avocați vă mai întâlniți? Sigur nu vrei să vin?

Pot să rog pe cineva să-mi țină locul la magazin, Karen.

Bine, dar voi veni mâine seară.

Și eu te iubesc. Ce se întâmplă aici?

- Cum adică? - Arăți de parcă te-a lovit trenul.

Cred că mă paște o răceală.

Sper să-mi treacă înainte ca Scotty să se întoarcă.

Credeam că se întoarce azi.

- Mama îl mai ține puțin. - N-are ore?

Nu cred că două zile de absențe de la grădiniță îi vor schimba viața.

- Cred că nu te duci la muncă diseară. - Nu era tura mea. De ce?

Mă întâlnesc cu Blair mai târziu, iar Lucy doarme la Peyton.

- Bine. Distracție plăcută. - Mulțumesc.

Dacă tot ești aici, poți să repari chiuveta? Face același lucru.

- Da, o să mă uit. - Mulțumesc.

- Are gust de votcă. - E votcă.

Voiam să încerc ceva mai original.

Nu e chiar Tequila sunrise fără tequila, nu?

Încearcă din nou.

Slavă Domnului că cineva știe să facă o băutură bună.

Poți să lucrezi diseară să-l ajuți pe tipul cel nou cu pregătirea?

Mă simt rău. Am venit după salariu.

Bine.

De fapt mă întrebam dacă pot să-mi iau liber și mâine.

Mama îl aduce pe Scotty mai devreme și nu am o dădacă.

Nu pot. Fără Niko suntem mai puțini, iar el nu se va descurca.

- Vezi ce vreau să spun? - Un dezastru. Atunci ne vedem mâine.

N-are rost să cauți pe Google „Tequila Sunrise”. La treabă!

Fosta ta nu lucrează pentru Calista Raines?

Știi despre asta, dar nu știi ce e un sazerac.

Soțul ei a fost ucis acum trei zile.

- Numai asta e la TMZ. - Cum adică ucis?

Nu s-au făcut arestări. Autoritățile încă adună probe.

- Ai legătura, Donna. - Mulțumesc. Cu alte cuvinte...

- Am dat câteva telefoane la poliția LA. - Ai prieteni în poliție?

Da, îmi place să fiu pregătit înainte de o întâlnire.

Nu are rost să ne irosim vremea.

Partea proastă e că ai fost la locul crimei, n-ai sunat poliția imediat

și ai spălat hainele pe care le purtai, distrugând probe.

Nu am distrus nicio probă. Eram acoperită de sânge.

Îmi pare rău, dar eram acoperită de sânge.

- Și sângele e un aspect negativ. - Și Calista? O anchetează și pe ea?

Soția e suspectă în cazurile de infidelitate.

- De ce îmi cer să vin din nou mâine? - Nu e neapărat un lucru rău.

Arată-le că vrei să colaborezi.

Ideea e să devii din suspect principal, un martor important.

- Spune-le totul. - Deja le-am spus totul.

Repetă povestea. Polițiștii prețuiesc consistența.

Te vor întreba un lucru de zece ori să vadă dacă răspunsul se va schimba.

Vor vedea că spui adevărul.

- Dar spun adevărul. - Bine. Continuă așa.

Ești angajat.

Atunci, îmi voi elibera programul pentru mâine.

Să rezolvăm problema.

- Eva Petrov. - Da, știam despre asta.

- Jessica Parkins. - Da și era căsătorită.

Sunt sigură că soțul ei nu era prea încântat.

Cu siguranță. Și dra Carver.

Sigur că soțul meu nu a fost

foarte disciplinat cu viața personală,

dar făcea asta și în afaceri și avea foarte mulți dușmani.

Sper că anchetați și asta.

Anchetăm fiecare posibil suspect.

Am vorbit cu câțiva oameni care lucrează la dv. acasă,

dar nu am vorbit cu amantele soțului dv.

Îmi pare rău că vorbesc în continuare despre aceste aventuri.

- Probabil v-a fost dificil. - Vă apreciez grija.

Sunt căsătorită. E greu. Chiar și fără infidelități.

V-ați gândit vreodată la divorț? Ați fost umilită de atâtea ori.

- Sigur v-ați simțit deranjată. - Îi analizați relația?

- Cred că am terminat. - Nu, eu nu am terminat.

Știu ce încercați să faceți.

M-a deranjat. Sunt o ființă umană.

Dar dacă toate femeile înșelate ar fi și ucigașe,

am sentimentul că ați fi mult mai ocupați pe aici.

Apreciez cât de mult sunteți dispusă să decădeți în numele justiției,

dar dacă nu aveți probe împotriva mea,

aș vrea să îmi văd de viață.

Când s-ar putea întoarce acasă clienta mea?

Avem tot ce ne trebuie. Vom pleca de acolo azi.

Foarte bine. Scuzați-mă...

- A fost distractiv. - Într-adevăr.

- Credeai că nu va fi? - Știam că va fi.

- Doar că eram puțin agitată. - Nu mi-am dat seama.

A fost prima dată. Nu știu. M-am simțit presată.

- Nu din partea mea, sper. - Deloc.

Tu ai fost un adevărat cavaler.

Am uitat că e acolo.

- E... - Lisa, soția mea. Răposata soție.

- Îmi pare rău. - Nu-ți cere scuze. Înțeleg.

Te înțeleg perfect.

Trebuia să fi mutat fotografia. După moartea ei, n-am adus pe nimeni aici.

- Pe nimeni? - Acum pari foarte agitată.

Nu, dar nu mi-am dat seama că nu ai mai fost cu nimeni.

- Ba da, am fost. - Desigur.

Dar nu aici.

- Calista, o singură întrebare! - Cum au trecut de poartă?

Nu-ți face griji. Îi vom acuza de încălcarea proprietății.

Sunteți toți aici. Vă mulțumesc.

- E o situație teribilă. - Trebuie să te hidratezi.

Trebuie să discutăm câteva lucruri. Scuzați-ne puțin.

- Wilson, Joss m-a sunat? - Nu cred.

Mulțumesc, Wilson. Nu poți vorbi cu Joss acum.

- Înțelegi asta, nu? - Patty, încă e prietena mea.

- În momentul ăsta nu mai e. - Nu l-a ucis ea.

- De unde știi? - Fiindcă știu. O cunosc.

Pentru Dumnezeu, Calista! Știai că se culcă cu Luca?

- Ce? Îmi scapă ceva? - Nu, nu.

Dar doar fiindcă cineva face o prostie, nu înseamnă că e un ucigaș.

Nu intra în contact cu ea. Înțelegi?

- Da. - Bine.

Nu uita să plângi moartea soțului.

Îmbracă-te în negru, planifică înmormântarea.

Presa e cu ochii pe tine.

Karen, chiar nu e nevoie să vii cu mine.

David mă așteaptă la secția de poliție. Totul va fi bine.

- Nu vrei să fiu acolo? - Nu. Scumpo, mă simt prost.

Îți stric viața.

Ai nevoie de timp ca să plângi după despărțirea ta.

E greu să plâng după ceva ce era absolut inevitabil.

I-am iubit pe Alec și Vivian, dar ce am fi făcut?

Nu știu. Poate ai dreptate, dar asta nu face despărțirea mai simplă.

Aștepți pe cineva?

- Ce... - Sun de ieri.

Unde e Joss? Joss?

Ce naiba se întâmplă? Am auzit de treaba cu Luca Raines.

- Harry, nu pot să fac asta. - Ce? Vreau doar să știu că ești bine.

- Sunt bine. - Serios?

Nu mi se pare. Nu-mi pare că e bine.

- E bine. - Joss, uită-te la mine.

- Ce se întâmplă? - Sunt acuzată de crimă.

- Ce? - Și tu te-ai culcat cu Niko, nu?

Trebuie să plec.

Am greșit o singură dată, Karen.

Nu e din cauza ta, Harry. E copleșită.

Vreau să o ajut.

Știu, dar acum nu poți. Nu vei face decât să o superi.

- Nu pot să stau cu mâinile în sân. - Am grijă de ea. Îți promit.

- Deci aveai cheia de la casă. - Mulți oameni o au.

Cine altcineva?

Asistentul ei, Wilson. Menajera Maritza.

Carlos, grădinarul.

Nu contestăm că clienta mea a fost acolo.

Nu am spus că faceți asta. Încerc să număr cheile.

Desigur.

Apropo de Carlos, știați că el și Luca au avut o altercație acum câteva luni?

Nu o cunoșteam pe Calista atunci.

Dar nu-mi place cum sună. Sper că investigați problema.

Exact asta încercăm să facem.

- Cât de des intra Carlos în casă? - Cum adică?

Își petrecea timpul și în casă sau doar afară?

- În mare parte afară, cred. - Și cum rămâne cu subsolul?

- Acolo își ținea uneltele? - Nu știu.

- Nu ai fost niciodată la subsol? - Eu? Nu.

Astea sunt întrebări pentru Carlos, nu pentru clienta mea.

- Mergem mai departe. - Da.

Mă scuzați. Îmi puteți da un pahar cu apă, vă rog?

- Ești bine? Ai transpirat. - Secțiile de poliție încă mă sperie.

Cred că am un mic atac de panică.

- Karen... - Voi fi bine.

- Cum a fost? - Bine, cred.

- Nu-i așa? - A fost bine.

- Ce-a fost asta? - Ce?

Ai ridicat din sprâncene. Ce înseamnă?

Sincer, unele dintre întrebări m-au pus pe gânduri.

De ce?

Nu sunt sigur încă. Probabil nimic special.

E cineva?

April?

Lucy?

E cineva acasă?

Avem nevoie de flori pentru sicriu și flori pentru altar, dar nu crini.

Știu că sunt o floare tradițională pentru înmormântare, dar nu-mi plac

și nu cred că răposatului meu soț îi va păsa în orice caz.

Da, orhideele merg.

Știți ce?

Puteți să mai faceți un buchet care să fie trimis în aceeași zi?

Foarte bine.

Nu, e un cont diferit care merge la o adresă diferită.

- Ce sunt astea? - Sunt flori. Pentru tine.

- Nu era nevoie. - De aceea le-am cumpărat.

Și am mutat fotografia din dormitor.

- Nu trebuia să faci nici asta. - Am făcut-o pentru mine. Era timpul.

- E greu să renunți la ea. - E mult mai ușor să nu schimb nimic.

Dar tu mi-ai amintit că viața e așa cum își alege fiecare.

Nu știu ce vezi mai departe, dar eu te văd pe tine.

- Mi-ar prinde bine un pui de somn. - Și mie. Sunt epuizată.

- Ce e acolo? - Nu știu.

Poate e de la Alec. Sau de la Vivian.

Sau de la amândoi. Drăguț din partea lor.

„Te iubesc. Vom trece prin asta împreună.”

- De la Calista. - Glumești.

Ce naiba are femeia asta?

De ce-mi face asta, Karen? De ce? Nu înțeleg!

- Scumpo, nu e vina ta. - Ba e vina mea, nu?

Am crezut că-mi e prietenă. Cum am putut fi așa naivă?

Nu ești naivă. Ai fost la locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.

Și ai fost vulnerabilă. Tocmai ți-ai pierdut sora.

Da. Mai e și Savi.

Cât de îngrozitor e că ea nu știe nimic din ceea ce se întâmplă?

Sunt anchetată pentru crimă și ea e în Italia să se regăsească.

Nu ești singură, Joss. April și cu mine suntem aici.

Dar ea nu e aici, Karen. M-a abandonat.

O urăsc. Chiar o urăsc!

- Unde ai fost? - Am întârziat.

Te-am sunat toată ziua. I-ai spus lui April de Niko?

Cui? Nu. Ce?

- Ești beat? - Sunt bine.

- Ești beat. - Am băut un păhărel.

Sigur că da. Nu poți lucra așa. Ieși din restaurantul meu.

Nicio problemă. Știi că am vrut să fiu liber în seara asta.

Karen, dă-o naibii de salată. Vreau un burger.

Merit un burger.

Cineva sună pe linia cealaltă. Așteaptă. Alo?

Joss, sunt David Hudson.

Da, vreau să mă asigur că ai înțeles strategia

de a ne întoarce la poliție.

Trebuia doar să spui adevărul.

- Adevărul și numai adevărul. - Dar n-ai făcut asta.

Ai mințit cu nerușinare.

Despre ce vorbești?

I-ai spus detectivei că n-ai fost la subsol.

Ți-au găsit amprentele

pe mânerul ușii de la subsolul unde s-a tăiat curentul

înainte de crimă.

- Nu... - Ce e?

Nu, David... Nu am intrat niciodată în subsol,

dar am deschis ușa pentru tehnicianul,

care a montat camera în dormitor, planul.

Planul care nu e confirmat de nimeni?

David, am comis o mică greșeală.

Să o sunăm pe detectivă și pot să-i explic totul.

- Nu e o idee bună. - David, îmi pare rău. Ce să fac?

Ai răbdare. Nu spune nimic nimănui. Nu face nimic.

Bine. David, cât de grav e?

Nu știu încă.

Bine.

- Calista e aici? - Fără presă. E proprietate privată.

Nu sunt de la presă. Trebuie să vorbesc cu Calista.

Dna Raines nu e aici.

- Ce e? - Am încercat să o opresc.

Karen, mă bucur că ești aici. Joss a primit florile?

Joss ți-a spus s-o lași în pace. Ce n-ai înțeles?

Cred că m-ai înțeles greșit. Îmi pasă foarte mult de Joss.

E o prietenă minunată.

Nu cred că știi ce înseamnă asta. Nu-ți angajezi prietenele.

Și nu le faci vânt când lucrurile nu ies cum vrei tu.

Nu e...

Nu știu cât de implicată ești în uciderea lui Luca,

dar știu ce i-ai făcut lui Joss și asta e tot ce mă interesează.

Fă-mi o favoare și las-o în pace.

- Tu ai venit la mine acasă. - Nu mă face să vin din nou.

Îmi pare rău. Restaurantul a greșit comanda.

Am așteptat o veșnicie. Ce faceți?

- Căutăm pe Google. - Ce căutați?

- O căutăm pe Calista. - De ce?

Fiindcă am dat-o în bară ieri la anchetă și David e supărat pe mine.

Nu vreau să stau cu mâinile-n sân.

Trebuie să existe ceva care să reflecte prost asupra Calistei.

Doar că n-am găsit nimic încă. Chiar am nevoie de un burger.

Cum a fost aseară?

Nu trebuie să vorbim despre asta acum.

Aseară s-a întâmplat? Putem să vorbim despre asta?

Te rog? Am nevoie de o pauză.

- A fost bine. - „A fost bine”?

Chiar a fost bine. A fost drăguț.

Încetați. Chiar a fost.

- Și mi-a adus flori azi. - Drăguț din partea lui.

E diferit de ceilalți tipi cu care am fost. E consecvent. E cinstit.

Ar putea să aibă grijă de mine și Lucy.

Știu că nu e o descriere foarte avangardistă,

dar având în vedere prin câte am trecut, sună bine.

- Ce crede Lucy? - Cred că-l place.

N-am vorbit cu ea.

Serios? Strânge bani pentru Crucea Roșie.

- Cred că glumești. - Cam asta vei găsi pe internet.

Are o întreagă echipă de agenți care se ocupă de imaginea ei.

Ai dreptate.

- Poate găsim ceva despre Carla Rizotti. - Cine?

Înainte să devină celebră, era o fată din Queens

care nu avea agenți care să se ocupe de imagine.

Nu pot să cred că am uitat asta.

- Ce faci aici? - Am folosit cheia de rezervă.

- Sub găleata de... - Totuși, ce-i cu tine aici?

Da... Am venit să-mi dau demisia.

Nu e nevoie. Ești concediat deja.

Serios? M-ai concediat după ce am dat-o în bară o dată?

- Ai venit la muncă beat. - Haide...

I-ai spus lui April ce fac?

- Ce? Nu i-am spus nimic. - Niko!

Da, asta... I-am spus lui April despre Niko, dar n-am vrut.

- April a spus că nu-i spune lui Joss. - Și tu ai crezut-o?

- Își spun și ce-au mâncat la micul-dejun. - N-aveam de unde să știu.

- Nu știu toate regulile lor. - Puteai să mă avertizezi, măcar.

- Credeam că suntem prieteni. - Am dat-o în bară și îmi pare rău.

Dar haide! Cât de buni prieteni crezi că suntem?

Nu știai că mi-am revenit.

Ce? Cum adică ți-ai revenit? Am băut doar o bere.

A fost prima bere după trei ani.

Nu...

Dar nu e vina ta. Eu sunt alcoolicul.

Marc, nu știam. Îmi pare rău.

Cu toții avem probleme. Apreciez șansa, dar cam asta a fost...

Ușurel, amice. Nu poți pleca nicăieri așa.

- Poți să dormi pe canapea. - Sunt bine.

Nu ești bine deloc. Rămâi aici și culcă-te.

Lasă-mă să te ajut.

Sunt bine.

- Alo? - Părinte John, sunt Karen Kim.

Karen, ce mai faci?

Din păcate, nu prea bine.

Îmi pare rău că vă anunț așa târziu, dar voi anula cursurile de azi.

Nu e nevoie să-ți ceri scuze. S-a întâmplat ceva?

Lucrurile nu merg prea bine.

Prietena mea are probleme și e o situație stresantă.

Vrei să vorbim despre asta?

De aceea mă aflu aici.

- La ce înveți? - La mate.

- Cum merge? - Bine.

Ai văzut florile din bucătărie? Blair mi le-a adus.

- E un om bun, nu crezi? - Nu știu...

Nu poți să nu știi. Fie îți place de cineva sau nu.

Bine. Nu-mi place de el.

- Ai vreun motiv? - Pur și simplu nu-mi place.

Femeia asta aduce necazuri de când o știu.

- Unde a cunoscut-o fiul dv pe Carla? - Într-un bar.

Se mutase în New York. Nu știa pe nimeni.

- Și au început să se întâlnească? - Totul s-a întâmplat repede.

Mi-a spus că a cunoscut o fată, după care erau împreună mereu.

Știam că o va lua de soție. Și asta a și făcut.

Au avut probleme în căsnicie de care să știți și dv.?

Nu.

Deși nu îmi plăcea de ea, el o iubea.

Era fericit.

Tocmai asta e problema... Polițiștii mi-au spus că s-a sinucis.

- De ce s-ar fi sinucis un om fericit? - Aveți dreptate.

Justin al meu era un băiat bun.

Nu își dorea decât o familie și suficienți bani să o întrețină.

Nu era ambițios ca ea. Ea voia să cucerească lumea

și să-i calce în picioare pe cei care-i stăteau în cale.

Justin i-a stat în cale.

Mi-au spus că fiul meu s-a împușcat.

Nici măcar nu avea un pistol. Era al Carlei. Pentru protecție, a zis.

Credeți că ea l-a ucis?

Nu cred, știu asta.

Aveam coșmaruri despre asta. O vedeam pe Elizabeth ținând pistolul.

Îl vedeam pe Sam căzut la pământ.

Sună îngrozitor.

A fost și am avut nevoie de luni întregi de terapie și medicație,

dar simțisem că am închis acel capitol.

- Acum simt că totul se întâmplă din nou. - Dar nu e la fel. Situația e diferită.

Știu, dar Joss locuiește la mine și o sprijin în toate astea.

Nu vreau să se simtă ca mine: singură și speriată.

Joss nu e singură. Și nici tu nu ești.

Dumnezeu are un plan pentru noi. Trebuie să ne lăsăm călăuziți.

Altfel, ne vom îmbolnăvi de îngrijorare.

Grijile aduc ce nu-ți dorești.

Voi încerca să țin seama de asta.

Mi-e greu când mi se pare că se manifestă la nivel psihologic.

În cazurile astea, poți să ceri sfatul unui doctor.

Nu uita că Dumnezeu e și Creatorul xanaxului.

Deci Calista Raines e un fel de Văduva Neagră?

Soacra Calistei asta crede.

- Fosta ei soacră. - A contactat poliția?

- Mi-a spus că nimeni nu o asculta. - Mai sunt mame ca ea.

Sinuciderile sunt dure.

Care sunt șansele să aibă doi soți morți la fel?

Nu ți-am spus să stai cuminte și să nu vorbești cu nimeni?

Nu prea știu cum să respect regulile.

- Am observat. - Deci nu putem folosi asta?

N-am spus că nu putem.

S-a trezit Frumoasa Adormită. Mâncare și cafea.

- Cât e ceasul? - Nu e dimineață.

Sper că Scotty nu te așteaptă acasă la April.

Nu. Te-am mințit.

Vine acasă mâine.

- E mai bine așa, la cum arăți. - Îmi pare rău pentru aseară.

N-am vrut să te implic în problema mea. O să plec cât de repede pot.

Și mie-mi pare rău.

Ar fi trebuit să observ că nu bei.

Deși e puțin ciudat că nu ai menționat asta la interviu.

- Dacă-ți spuneam, nu mă angajai. - Probabil.

Desigur, nu te cunoșteam atunci. Dar acum că te cunosc, vreau să te ajut.

Știu cum sunt alcoolicii. Tata era alcoolic

și știu că trebuie să vrei ajutorul, așa că vreau să știu poziția ta.

E începutul călătoriei sau sfârșitul?

Vreau să fie sfârșitul. Trebuie să fie sfârșitul.

Trebuie să am grijă de Scotty. Și de mine.

- Bine. Atunci, nu ești concediat. - Mersi, Harry.

Dar nu cred că ar trebui să mai lucrez la bar.

De acord. De aceea te mut în spate, dacă vrei cu adevărat să-ți refaci viața.

- Vreau. - Bine.

Îți vei suna sponsorul. Acum.

Nu mi-am încărcat telefonul aseară.

- Pot să-l împrumut pe-al tău? - Desigur.

Jeremy, sunt Marc.

- Avem o problemă. - Ce mai e?

Poliția vorbește cu Sandra Bowler.

Ce? De ce? Cum de au făcut legătura?

- Cineva a făcut legătura pentru ei. - Sandra a contactat poliția?

E nebună. M-a urmărit ani de zile!

Nu i-a contactat ea, Calista. Avocatul lui Joss a făcut-o.

- Nu cred că Joss... - Tot mai crezi că-ți e prietenă?

Nu pare proaspătă.

Bine!

Bine, bine.

- Da? - Cine naiba te crezi?

- Ce faci aici? - Dezgropi trecutul?

Fac ce ai făcut și tu și îmi port de grijă.

Nu. Eu nu ți-am făcut nimic. Mă protejam.

Tu cauți metode să mă distrugi.

Te rog...

Moartea lui Justin a fost tragică,

iar acum trebuie să o retrăiesc.

Vreau să se afle adevărul, Calista.

Chiar crezi că eu am făcut asta, că l-am ucis pe Luca?

Nu cred, ci știu că ai făcut-o.

Karen avea dreptate.

- Karen? - Nu suntem prietene.

- Când te-ai întâlnit cu Karen? - Mult noroc. Vei avea nevoie.

Nimeni nu știe să spele vase aici?

Bună. Ce faci acum?

Vă mulțumesc că m-ați primit atât de repede, dnă detectiv.

Eram curioasă. Nu credeam că vă voi mai vedea.

Nu din voia dv., în orice caz.

Aș prefera să fiu în altă parte, credeți-mă.

Dar nu-mi pot scoate caseta din minte.

Cea cu Joss și soțul meu.

Mă deranjează de când am văzut-o.

Bine.

N-am crezut că e adevărat.

Nu o știam așa pe Joss.

- De ce nu? - Fiindcă-mi era devotată.

- Aproape mă asfixia. - Vă asfixia?

Da. Acum că analizez lucrurile mai bine,

probabil că era puțin obsedată de persoana mea.

Obsedată în sensul că ținea la mine.

- De ce credeți asta? - Nu știu.

Dar era lângă mine oriunde

și unele dintre afirmațiile ei, mai ales în legătură cu Luca...

Ce spunea?

Am organizat o petrecere acum câteva săptămâni

și Eva era acolo, iar Luca nu și-a ascuns atracția pentru ea.

Și Joss era acolo și era foarte supărată.

Mi-a spus: „l-aș ucide pentru tine.”

Credeam că e doar o formă de exprimare, dar acum...

- Credeți că a vorbit serios? - Nu știu ce să cred.

Știu doar ce a spus și acum e mort...

Dv. să-mi spuneți.

- Când au început atacurile de panică? - Acum câteva zile.

Trec printr-o situație dificilă, care probabil le-a declanșat.

Vreți să reluați tratamentul cu benzodiazepină?

Vreau să încep cu cea mai mică doză și vom vedea.

- De acord. Vă pun întrebările de bază. - Desigur.

Aveți dureri în piept în timpul acestor episoade?

Ca să ne asigurăm că problema nu e cardio-vasculară.

Nu. Mai degrabă simt o durere de stomac.

Aveți probleme digestive? Gaze, constipație?

Puțin, da.

Luați medicamente de la ultimul dv. control?

Nimic nou.

- Puteți fi gravidă? - Iau anticoncepționale.

Ați sărit vreo doză?

O dată sau de două ori.

Ce-ar fi să facem un test înainte?

Josslyn Carver...

Ești arestată pentru uciderea lui Luca Raines.

Ce? Stați.

Ai dreptul să păstrezi tăcerea.

Tot ce spui va fi folosit împotriva ta.

Traducerea: Georgiana Stănculescu www.w-media.ro