Original subtitles

Ce-ar trebui să facem când Vivian e plecată?

Trebuia să discutăm asta înainte să plece.

Din episoadele anterioare...

Poate n-ar trebui să-i spunem lui Vivian.

- Pot să decid eu? - Da.

Nu am mai băut de trei ani.

Știu cum pare, dar după ce am recunoscut, m-am eliberat.

Și dacă ai ști când și unde te va înșela Luca?

Și dacă îl seduc pe Luca și tu înregistrezi tot?

La dreapta, la dreapta. Da. E perfect!

- Nu pot trimite mesaje. - Nu e semnal în hol.

Gata, îl vom prinde.

Haide. Haide.

Dumnezeule mare!

Luca?

Doamne !

Luca? Mă auzi?

Doamne !

Dumnezeule mare!

Sunt Calista. Lăsați-mi un mesaj și vă sun eu mai târziu.

Unde ești? Trebuie să mă suni. S-a întâmplat ceva. Te rog.

Harry, răspunde. Te rog, te rog.

Sunt Harry. Lăsați un mesaj și vă sun mai târziu.

Calista!

Karen! Karen?

Karen!

AMANTELE

- Sunt surprins că ești aici. - Nici tu nu poți să dormi?

- Cred că-ți e dor de Scotty. - De fapt, îmi e.

M-am obișnuit cu micile sforăituri, dar mereu am probleme cu somnul.

Am insomnii frecvent.

- Norocul tău. - Nu e chiar așa de rău.

Am timp să mă gândesc la sensul vieții

și să inventez aplicații de iPhone.

Sincer, sunt mai aproape de a rezolva sensul vieții.

- Încă ești supărată pe mama ta? - Doar puțin.

Nu vreau să-i spun lui Blair. Va fi foarte dezamăgit.

Nu sunt sigur că dezamăgirea lui Blair merită să stai trează noaptea.

Aveți o relație chiar așa serioasă?

Nu știu. Ce mai face Harry?

- Harry? Grozav. De ce? - Cum de se simte grozav?

S-a despărțit de Joss, iar ea e distrusă.

Să vorbim de tine și Blair.

Acum vorbim despre Harry și Joss. De ce e grozav?

Nu e. Doar că e bine.

Nu ai spus bine. Ai spus grozav.

April, bărbații și femeile trec peste despărțiri diferit.

- Sunt sigur că știi asta. - În ce sens diferit?

În felul în care ne exprimăm tristețea.

- Femeile sunt triste mai mult timp. - Deci Harry nu e trist?

Nu spun asta. Sunt sigur că e trist. De-aia își face de cap.

În ce sens? Harry se vede cu o altă femeie?

- Nu. Cu siguranță nu. - Dar a făcut sex cu altă femeie.

- Cu cine? - Nu pot să-ți spun.

Cu Niko. Niko. S-a culcat cu Niko.

Cine naiba e Niko? Ce naiba au toți bărbații?

April, nu sufla o vorbă. Am vorbit ca între bărbați.

Nu o să vă încalc regulile. Crezi că vreau s-o rănesc pe Joss?

Dar sunt dezamăgită. Credeam că Harry e mai bun de atât.

Știu. Și eu.

Sunteți previzibili și jalnici cu toții.

De ce ești supărată pe mine? N-am făcut nimic.

Ce naiba? De ce sunt luminile aprinse?

Joss, ce s-a întâmplat?

Ți-a făcut rău? Trebuie să știu ce s-a întâmplat.

- Nu știu. - Ce a făcut Luca?

- A murit. - Ce?

Cineva l-a ucis cât timp eram în casă. Eram la etaj. S-au stins luminile.

L-am găsit împușcat pe scări. Era atâta sânge, Karen.

Respiră. Vreau să respiri.

- Unde e Calista? - Nu știu.

Îmi răspunde căsuța vocală. Nu știu dacă a pățit ceva.

- Ai sunat la poliție? - Mi-a fost frică.

Nu-i nimic. Îi vom suna acum. Împreună.

- Bine. - Gata. Sunt aici.

Nu-ți face griji. Sunt aici.

Cine conduce ancheta aici?

Bună, sunt detectivul Libby Whitehead.

- Sunteți proprietara? - Da. Ce s-a întâmplat?

Deci sunteți Calista Raines? Soția lui Luca Raines?

Ce s-a întâmplat?

Putem vorbi între patru ochi, vă rog?

De ce? Ce s-a întâmplat?

Spuneți-mi, vă rog.

Îmi pare rău, dnă Raines, dar soțul dv. a fost împușcat.

A fost împușcat?

A murit?

Am constatat decesul când am ajuns aici.

Cine...

Cine a sunat?

Încă strângem informații, dnă Raines.

Aveți nevoie de aer? Știți ce? Haideți să mergem la aer.

E numărul dv. de telefon, sau al asistentei dv.?

E numărul meu.

O să-l rog pe ofițerul Krebbs să vă ducă unde aveți nevoie.

Aveți unde să stați diseară? Un prieten sau o rudă?

Pot dormi la Chateau.

UN MESAJ VOCAL: JOSS

Unde ești? Sună-mă. Te rog. S-a întâmplat ceva.

Deci aveați o relație cu dl Raines?

Nu. Mă prefăceam că sunt interesată ca să-l prindem în fapt.

- „Noi?” - Da. Eu și Calista.

Deci dna Raines știa că erați în pat cu soțul ei.

Ăsta era planul. Știu că pare o nebunie, dar...

Mă asigur că mi-am notat totul.

Putem să terminăm de dimineață când ne limpezim gândurile?

- Sau mai aveți nevoie de ceva? - E suficient momentan.

Mulțumesc, dle detectiv.

Am nevoie de hainele purtate în seara asta.

Hainele? Da, desigur.

- Sunteți colege? - E locuința mea.

Joss stă cu mine de ceva vreme.

- Și numele dv.? - Kim. Karen Kim.

- Am făcut duș. - Cu hainele pe dv.?

- Nu gândeam clar. - Păstrăm legătura.

Te-ai descurcat excelent.

Nu știu ce am spus.

De ce aveau nevoie de hainele mele?

Ca să testeze dacă există urme de reziduu de praf de pușcă.

Reziduu de praf de pușcă?

Cred că eu sunt vinovata.

- Am un apel pierdut de la Joss. - Ce ți-a spus?

Nu mi-a lăsat un mesaj. Nu știu dacă e cazul să o sun.

Eu n-aș suna-o. Ce aveți de discutat?

- Sunteți despărțiți, nu? - Așa e, dar...

- Nu știu. Femeile mă derutează. - Să vezi cum e când locuiești cu una.

Am fost căsătorit, ai uitat?

Eu n-am mai locuit cu una până acum și mi se pare o revelație.

În ce sens?

April e un set de contraziceri.

Se descurcă atât de bine singură,

dar se dă peste cap pentru tipul ăsta, Blair.

Tipul e extrem de arogant și plictisitor în același timp.

- Nu înțeleg ce caută cu el. - Mi se pare c-o placi.

- Pe April? Nu. - Asta e bine.

Fără supărare, dar nu prea e de nasul tău.

Să știi că m-am bucurat de multe femei frumoase.

Dar niciodată nu înțeleg de ce-l aleg pe nemernicul clasic

cu tunsoarea de o sută de dolari și mașinile scumpe.

- Scott i-a cumpărat o Tesla lui Joss. - Exact.

Poate n-ar trebui să încerci să înțelegi femeile așa tare,

ci să te culci cu una din ele. Îți spun asta ca prieten.

- Cât a trecut? - Nu știu. Nu prea mult.

De cât timp locuiești în casa unei alte femei

și împarți patul cu nepotul tău?

Scotty e cu mama în weekend, așa că am patul doar pentru mine.

Bine, da. Sexul nu mi-ar prinde rău.

- Antrenament de fotbal după ore? - Da. Pe mai târziu, mamă.

- Ești fericită. - Bună, Blair!

- Probabil a mers bine cu mama ta. - De fapt, a fost un dezastru.

M-am certat cu mama îngrozitor și a plecat mai devreme.

Dar cred că vizita ei a fost un lucru bun.

Mă înțeleg mai bine cu Lucy și sunt recunoscătoare pentru asta.

Îmi pare rău pentru tine și mama ta.

Poate mă pot revanșa pentru sfatul greșit.

Ghici cine are bilete la Lakers diseară.

În prima tribună? Bună, dle Sofisticat.

Doar sunt director.

- Copii ai jucătorilor. - Tu și Lucy sunteți interesate?

- Eu și Lucy? - Dacă nu cumva e prea devreme.

Nu vreau să o grăbesc. Știu că e important.

Nu cred că ne grăbim. Mie mi se pare momentul oportun.

Bine.

Ciudat. Karen nu mă sună niciodată așa devreme.

Răspunde. Vorbim mai târziu.

Bună, Karen.

Corpul lui Luca Raines a fost găsit mai devreme de dimineață.

Momentan, nimeni nu a fost arestat. Autoritățile strâng probe.

Ai legătura, Donna.

Credeam că știrea va fi peste tot.

Poftim. Bea. Te va calma.

- Calista te-a sunat? - Nu, ceea ce e ciudat.

Dar mă bucur că e bine. Am crezut că a murit.

E bine că poliția nu m-a sunat încă. Înseamnă că au găsit ucigașul.

Nu m-ar fi sunat dacă ar fi crezut că eu am fost?

Nu te mai agita, Joss. Știu cum te simți. Am trecut prin asta.

Da, dar Elizabeth a mărturisit imediat. N-ai fost niciodată suspectă, nu?

Polițiștii m-au făcut să mă simt ca o suspectă, chiar și așa.

Sunt foarte multe proceduri. Durează mai mult decât crezi.

Tot nu-mi vine să cred ce se întâmplă. Mi se pare ireal.

- Totul va fi bine. - E rău că vreau să-l sun pe Harry?

L-am sunat, dar nu m-a sunat înapoi. Și știu că suntem despărțiți,

dar astea sunt circumstanțe speciale.

- Dacă te vei simți mai bine. - Sau mai bine nu-l suni.

- De ce nu? - Fiindcă, știi tu...

Nu știu. Ce se întâmplă?

În circumstanțele astea nu cred că mai contează.

April, spune-mi ce e.

- Harry s-a culcat cu o fată. - Ce?

Ce fată?

Cred că o cheamă Niko?

De necrezut.

Iartă-mă. Trebuia să tac? Nu voiam să-l suni și să te simți și mai rău.

Nu, mă bucur că mi-ai spus. Sunt în stare de șoc acum.

- Karen. Răspunde la telefon. - Nu-i nimic. E doar Vivian.

Poți să-ți vezi de viață. Eu stau aici și mă uit la TMZ.

Nu e ca și cum mă poți ajuta acum.

Mă uit la TMZ cu tine.

Bună, Vivian.

Deci ai ieșit la 1:30 dimineața să bei ceva la hotelul Ace.

Ieși în oraș în cursul săptămânii?

Lucrez toată săptămână, nu contează.

- Erai singură? - Eram cu Denise, prietena mea.

Exact. Denise. Coafeza. Scuze. Notițele mele sunt încurcate.

Să trecem la editorul tău, Josslyn Carver.

Joss e organizatoarea de petreceri. Lauren Sweeny e editorul meu.

O să notez și asta.

- Deci în legătură cu planul vostru... - Ce plan?

Detectivul Cannon a luat declarația lui Josslyn aseară în care vorbea

despre planul de a-l prinde pe soțul tău înșelându-te.

Îmi pare rău. Nu știu despre ce vorbești.

Nu știai că Josslyn Carver era în pat cu soțul tău aseară?

- Nu cred că e adevărat. - Nu crezi?

Și dacă ți-aș arăta o casetă?

Trebuie să văd ca să cred. Joss nu mi-ar face asta.

Rămâneți aici, dnă Raines. Vin imediat.

Uite ce frumoasă e. Are 3.600 kg. E mare, nu?

Eu cred că e medie.

N-ai mai spune asta, dacă ai împinge-o prin...

Îți mulțumesc pentru imaginea clară.

Ești bine? Te-am înnebunit cu toate mesajele?

Deloc. Îmi pare rău că n-am răspuns, dar am fost foarte preocupată.

- Povestește-mi cum a fost. - Ne-am ocupat de nou-născut.

Și voi? Ce-ați făcut?

Mai nimic. Am fost de gardă. Am jucat pocher.

- Karen și cu mine am luat prânzul. - Mă bucur.

Povestește-mi despre prietena ta. Te pot ajuta cu ceva?

- Ali știe niște avocați buni. - Nu știu dacă e cazul încă.

Nu vreau ca Joss să fie mai speriată decât este deja.

Dar mă tem că o depășește situația.

Te are pe tine, ceea ce înseamnă că deja e în avantaj.

- Mi-a fost dor de tine. - Mie mi-a fost și mai dor.

April, nu trebuie să faci curat după mine.

Nu mă deranjează.

Alo?

Sunt Josslyn.

Acum? Desigur. La revedere.

- Vor să vin la secție. - Merg cu tine.

Nu, nu e nevoie. Nu știu cât o să dureze.

Nu vreau să pierzi meciul.

- Nu fi prostuță. - Nu poți intra în sală cu mine.

Îți promit că te sun când termin.

Nu ai voie să fii mai speriată decât mine.

Nu mă pot abține. Ești parte din familie, Joss. Te iubesc.

Scumpo. Și eu te iubesc.

E foarte delicată.

Nu-i așa? E distilată dintr-o combinație de cartofi organici și grâne.

Cartofi? E foarte interesant.

Dar știi ce? Marc e omul potrivit pentru a lua decizia asta.

Marc, ai o secundă?

V-ați cunoscut? Marc, ea e Ever.

Nu ne-am cunoscut niciodată. Te-aș fi ținut minte.

Mi-ai furat replica. Ce vindem azi, Ever?

Doar cea mai bună vodcă, dar nu trebuie să mă plătești.

E una din propozițiile mele preferate.

- Povestește-mi despre vodca asta. - Desigur.

- Robinetul e deschis. Mă scuzați. - De ce nu o guști?

- Apoi spune-mi ce crezi. - E prea simplu.

Dacă mă îmbăt, cumpăr orice.

Prefer să fiu atras de ea, sedus, dacă vrei.

Descrie-mi ce gust are, cum te face să te simți.

Mi-ar face mare plăcere să te seduc.

De ce nu începem cu faptul

că folosim cea mai veche distilerie din țară?

Cea mai veche?

Josslyn Carver? Urmați-mă.

Mulțumesc, April. Sunt în drum spre casă acum.

O să fiu acolo când se întoarce. Sună bine. Da.

Viv vorbește cu sora ei. Eu mă întorc la spital.

Ne vedem acolo?

De fapt, trebuie să o aștept pe Joss acasă diseară.

Sigur. Poate mâine, atunci.

Alec, sper să nu-i ascunzi nimic lui Vivian din cauza mea.

Nu mă deranjează să fac ceea ce crezi tu.

Nu am mințit pentru tine, ci fiindcă nu vreau să-mi rănesc soția.

- Nici eu nu vreau asta. - Știu. Nu sunt supărat pe tine, Karen.

- Dar situația asta... - Știu.

Mult noroc cu prietena ta.

Bine. Și cât timp a trecut

între pana de curent și găsirea lui Luca?

Nu știam ce se întâmplă. Am crezut că e un scurt-circuit.

Deci până ați coborât la parter au trecut un minut, poate două?

Nu știu. Poate două minute? Îmi căutam pantofii și era întuneric.

- De ce aveați nevoie de pantofi? - Fiindcă sunt ai mei.

- Sunt cam scumpi. - Vă temeați că-i va găsi Calista?

Desigur că nu.

Nu, fiindcă Calista știa că sunteți acolo.

- Exact. - Sigur.

- Sunteți frustrată? - Nu, dar...

Simt că mă repet de fiecare dată.

Povestea dv. e solidă, dar...

Când i-am arătat înregistrarea cu dv. și dl Raines,

dna Raines a părut foarte șocată.

- Ce? - Și foarte rănită.

Calista a știut despre plan în tot acest timp.

- Despre planul de a-l ucide pe Luca? - Ce? Nu...

Atunci care era planul?

Cred că vreau un avocat.

Nu e nevoie. Am terminat momentan.

Puteți pleca...

Dar rămâneți în oraș.

Credeți că l-am putea vedea pe Ashton Kutcher?

L-am mai văzut la meciuri înainte. Și pe Justin Timberlake.

Nu pot să cred.

Îmi amintesc primul meci de baschet la care am fost.

Aveam șapte-opt ani și tata mi-a spus

că suntem în secțiunea cu sângerări nazale.

Nu știam ce înseamnă asta, așa că tot drumul am fost îngrozită

că o să-mi curgă sânge din nas acolo.

- Lucy, mama ta vorbește. - Nu-i nimic.

Nu crezi că ar trebui să asculți când mama ta spune o poveste?

- Dar o ascult. - Lasă telefonul.

- Te rog. - Bine.

- Ce spuneai? - Terminasem, de fapt.

De ce a mințit Calista așa? Nu are logică.

Poate nu a mințit. Poate polițiștii spun asta.

Te pot folosi să o prindă pe ea și invers. N-ai de unde să știi.

S-a uitat la mine așa ciudat și faptul că nu m-a sunat, Karen?

- Poate... - Ce? Poate ce?

Gândește din perspectiva ei. Ai fost ultima persoană văzută cu Luca.

Poate s-a gândit că lucrurile au luat-o razna?

Crezi că se gândește că l-am ucis pe Luca?

Nu știu. Încerc să mă pun în pielea ei.

În sfârșit. Bună, Wilson.

Asistentul Calistei. Da! Sigur că da.

Vreau să mă întâlnesc cu ea. Sigur că vreau. Unde?

- Vin imediat. - Vrei să merg cu tine?

Mă descurc.

- Bună. - Bună. Cine ești?

Eu sunt Vivian. Probabil tu ești Joss.

Tu ești Vivian! Mă bucur să te cunosc în sfârșit.

- Aș fi vrut să rămân dar... - Ești ocupată. Te înțeleg.

Să ai o seară bună. Să știi că vă înțeleg.

- Îmi place de ea. - Tuturor le place.

Îmi pare rău că am dat buzna peste tine așa.

Putem vorbi?

Trimite ceva tare la masa 3, te rog.

- Ever vrea să vină după muncă. - Cine?

- Vodca? - Da.

- Da! E excelent. - Nu e excelent deloc.

Nu pot s-o duc acasă la April.

Și cred că femeile din LA nu apreciază rulotele.

Da, sunt cam snoabe. Așa e.

- Poți să mergi acasă la mine. - Nu pot face asta.

Cheia e în cutia de vopsea.

- Distracție plăcută. - Ești genial.

- E ciudat. - Promit că nu durează mult.

Bine.

Da!

S-a întâmplat ceva? Nu te așteptam.

S-a întâmplat ceva între tine și Alec cât am fost plecată?

- Mereu treci la subiect. - Fiindcă am fost în pragul morții.

Nu am timp de pierdut. Deci ați făcut sex?

Alec ți-a spus asta?

Nu, dar se comportă ciudat de când am ajuns acasă

și tu te comporți la fel de ciudat.

Dar știu că te afectează situația lui Joss și nu știam dacă sunt paranoică.

Nu ești paranoică.

- Speram să mă fi înșelat. - Îmi pare rău.

Trebuia să-ți spun mai devreme, dar credeam că e treaba lui Alec.

- Și nu știam dacă contează. - Normal că contează.

- Ești supărată? - Nu.

Ba da.

Mă simt groaznic. Nu știu de ce, dar așa mă simt.

Vivian, te rog nu pleca.

Mi-aș dori să nu fii așa frumoasă, Karen.

Câteodată cred că sunt geloasă.

Ar trebui să discutăm cu toții.

Poate... Dar nu acum.

Acum vreau să merg acasă.

Îți spun că e un actor foarte cunoscut.

- Bătrânelul? Nu l-am mai văzut. - Oameni de onoare. Strălucirea.

Nu știu despre ce vorbești, dar îți mulțumim pentru locuri.

- Cu plăcere, Lucy. - Mulțumim. A fost minunat.

Mă bucur că v-ați distrat.

- S-a întâmplat ceva? - Nu.

Ba da. Cred că trebuie să o spun, ca să nu devină o problemă.

Deși deja cred că e o problemă, deși e un lucru nesemnificativ.

Spune-mi ce te preocupă. Vreau să fii sinceră cu mine.

Ai fost prea aspru cu Lucy când trimitea un mesaj.

- E treaba mea să o disciplinez. - Sunt de acord.

Am fost surprins că nu i-ai spus nimic.

- Nu te deranja ce face? - Puțin, dar e o mică problemă.

Ținând cont de relația noastră, de ce s-o supăr?

Îmi cer scuze dacă am întrecut măsura.

Mi-am crescut fiica înainte să se inventeze mesajele.

Poate am exagerat, dar nu-ți face griji că Lucy e supărată pe tine.

În adolescență va fi supărată pe tine aproape în fiecare zi.

- Știu. - E vârsta la care să stabilești limite.

- Parcă ai fi psiholog. - Doar parcă.

- Nu-ți face griji, nu dorm aici. - Mi-aș dori să dormi.

Nu-i nicio problemă.

Am un câine care va urina peste tot dacă nu ajung acasă.

De ce ai o fotografie cu Harry Davis?

E casa lui Harry Davis, nu?

O să ți se pară ciudat, dar îmi deratizez locuința acum.

Ăsta e patul lui Harry Davis?

- Nu-i mai spune numele întreg. - Nu înțelegi.

Îmi place de el de când i-am vândut Jägermeister în Bucătăria Savannei.

Era căsătorit atunci. Acum...

- Nu mai e. - Deci e singur?

- Încă sunt dezbrăcat... - Da. Îmi cer scuze.

Sunt foarte entuziasmată.

A fost distractiv. Tu ai fost distractiv!

Ești barmanul lui, nu?

Ce grozav! Bravo ție.

Poate poți pune o vorbă bună pentru mine?

Dacă vrei. Nu e musai.

Bine, la revedere.

Bună, Alec. Da. Vin imediat.

Bună.

Închide ușa.

- Ești bine? - Nu, nu sunt bine.

Nu sunt bine.

Și nici tu nu ești. Suntem cercetate pentru crimă.

- Știu. - Ce le-ai spus polițiștilor?

- Le-am spus adevărul. - De ce ai face asta?

Cum adică? Nu știam unde ești. Mi-am făcut griji pentru tine.

Eram la hotelul Ace și mă îmbătam ca orice persoană normală

care îi permite celei mai bune prietene să-și facă de cap cu soțul ei.

Nu mi-ai spus ce faci...

Și tu nu mi-ai spus că va fi mort.

- Nu l-am omorât eu. Calista... - Știu.

Bine, fiindcă vreau să mă asigur că nu crezi asta.

Acum avem o problemă.

- Da, dar dacă ai spune adevărul... - Ai înnebunit?

Să le spun că am plănuit să-l păcălesc pe soțul meu

ca să nu fie nevoie să-i plătesc pensie alimentară? E motivul ideal.

În plus, presa mă va răstigni.

- Da, dar... - Nimic.

Deja le-am spus povestea mea. Nu o mai pot schimba.

- Eu ce mă fac acum? - De ce le-ai spus adevărul?

Îmi pare rău! Asta e o situație complet nouă pentru mine!

Ai nevoie de un avocat foarte bun. Voi plăti pentru tot.

Nu vreau asta, Calista.

- Vreau să fii prietena mea. - Nu au dovezi împotriva ta.

Erai în locul nepotrivit la momentul nepotrivit.

Da, dar cred că i-am mințit. Înțelegi asta?

Tu refuzi să spui adevărul și par o mincinoasă.

Înțeleg asta, dar tu înțelegi că eu n-am de ales?

Ba da, ai de ales. Categoric ai de ales.

- Știu că asta-ți îngreunează situația... - Nu vreau să fiu acuzată,

fiindcă tu ai fost prea proastă ca să-ți ții gura închisă.

Nu. N-am vrut să spun asta.

- Te pot ajuta. - Nu am nevoie de ajutorul tău.

Ajunge.

- Din cauza ta am ajuns aici. - Deci vrei să dai vina pe mine?

Nu știam că ești un martor pasiv la relația asta.

Nu-mi vine să cred că ai fost la ea fără mine.

Nu o acuza. Nu e vina lui Karen.

Am mers la ea fiindcă e rațională, în timp ce tu ai fi devenit defensiv.

- Nu sunt defensiv. Sunt supărat. - Înțeleg de ce ești supărat.

Și apropo, n-aș fi fost supărat, dacă ai fi venit la mine.

- Dar tu ai luat decizia să mă minți. - Ajunge! Opriți-vă!

Nu contează cum s-a aflat totul.

Contează ce urmează să facem de acum înainte.

Exact.

Trebuie să stabilim niște reguli ca să nu ne mai rănim așa.

Bună idee. Sincer, m-a supărat faptul că ați fost de acord să mă mințiți.

- Are perfectă logică. - Despre ce naiba vorbiți aici?

Am făcut sex cu altă femeie cât timp tu ai fost plecată

și ești supărată doar fiindcă nu ți-am spus?

Îți dai seama ce ciudat sună?

Faci sex cu altă femeie de săptămâni bune, Ali.

- Nu e asta problema. - Pentru mine este.

Nu mai pot face asta.

- Ali. - Am terminat. E prea mult.

Sunt speriat.

Karen, știi că țin la tine și sunt atras de tine.

Dar Vivian, ești soția mea.

Am ales să-mi petrec restul vieții cu tine.

Și mă tem că triunghiul ăsta amoros, sau orice ar fi, ne distruge.

Cred că ne-am autodistrus de ceva timp, Ali.

Nu e adevărat.

Înainte să apară Karen în viața noastră, eram colegi de apartament.

Amândoi știm că o căsătorie nu poate supraviețui așa.

Fără Karen, sunt sigură că nu va mai fi totul la fel.

Eu sunt sigur de noi.

Cred că ne vom regăsi. Cel puțin eu vreau să încerc.

Tu nu?

- Karen... - Nu, Vivian.

Nu-i nimic.

Are dreptate.

- Bună. - Am venit cu micul-dejun.

Ai niște fulgi de ciocolată?

- Da, în dulap. - Ia loc, mă descurc.

Te-ai întors.

Te îndoiai că știu să fac gofre. O să-ți dovedesc contrariul.

- Sau nu-ți plac fulgii cu ciocolată? - Ba da, îmi plac.

Așa credeam și eu.

E Joss. Revin în două minute.

Nu te grăbi. Ia loc.

- Poftim, Lucy. - Mulțumesc.

- Sunt mândru de tine. - Pentru ce?

Îți respecți promisiunea. O casă fericită e ca o stradă cu două sensuri.

Dacă o tratezi pe mama cu respect și ea va face la fel.

Da, are logică.

Nu întinzi mâna. Ceri.

„Poți să-mi dai siropul, te rog?”

- Poți să-mi dai siropul, te rog? - Desigur.

- Ai întârziat. - Noapte grea.

Chiar așa? Să te auzim.

Din păcate, nu a fost chiar noaptea ideală, dar...

M-a rugat să-ți dau numărul ei.

- Nu... - Ba da.

- Îmi pare rău, amice. - Se mai întâmplă.

- Știi că n-aș suna-o niciodată. - Nu contează. Nu e vorba despre ea.

- Dar să știi că aveai dreptate. - În legătură cu ce?

Ieri mi-ai spus că sunt un ratat.

Despre ce vorbești? Nu ți-am spus că ești un ratat.

Ți-am folosit apartamentul să fac sex. Asta e definiția unui ratat.

Ideea e că April n-ar alege un tip ca mine. Nu am nimic.

Amice, ai destule... Ce? Ia stai așa.

Parcă spuneai că nu-ți plăcea de April.

Și dacă aș simți, nu contează. Ea ține la Blair.

Și de ce să nu țină? El are ce să-i ofere.

O duce la restaurante scumpe și tot tacâmul.

- E pe placul ei. - Nu și dacă e un nemernic.

Poate că nu e. Poate sunt doar gelos.

Bine, dar să știi că te judeci mult prea aspru.

Relaxează-te. Bea o bere.

Și felul în care a răstălmăcit totul a fost absolut genial.

N-am dormit gândindu-mă că am greșit.

- Poate nu trebuia să spun adevărul. - E o nebunie.

Dar tocmai asta fac nebunii. Te fac să crezi că ești nebun.

Noi știam despre plan. Putem să-ți susținem povestea.

Suntem prietene. Nu cred că va merge.

- Mai știa și altcineva? - Doar voi.

Nu-mi imaginez că a spus cuiva.

Mai e tipul care a instalat camera. Am fost amândouă acolo. Poate confirma.

Autoritățile s-ar îndoi de povestea ei.

- Ce companie ați folosit? - Nu știu. A fost unul din tipii ei.

Îți amintești ceva? O carte de vizită? O emblemă pe tricou?

Nu, nimic. Nici nu-mi amintesc cum arăta.

Un card de credit arată tranzacția. Întreabă la bancă.

Mereu plătește cu bani gheață. Sunt terminată!

Ce fel de persoană ar face asta?

Oamenii cu probleme de personalitate tip B.

Te rog să îmi explici în cuvinte simple, Karen.

E o formă de narcisism.

Oamenii preocupați de putere, prestigiu și orgoliu

pot fi incapabili să vadă cât de mult îi rănesc pe cei din jurul lor.

- Deci e un fel de sociopată? - Practic, nu.

Deci e o sociopată.

Știi ce altceva fac sociopații? Omoară oameni.

- Nu am spus asta. - Și dacă ucigașul e Calista?

Să știți că are logică. Are logică total.

Îl ura pe Luca. Chiar îl ura.

El voia să-i ia tot după divorț. Ăsta e clar un motiv.

- Joss... - Și în acea seară?

I-am trimis mesaj după mesaj ca să văd dacă a înregistrat totul,

iar ea nu mi-a răspuns.

- Cum adică? - I-am trimis mesaje.

Nu mi-a răspuns și apoi, luminile s-au stins.

Măiculiță!

Dacă a fost în casă în tot acest timp?

Dacă a cauzat pana de curent și se pregătea să-l omoare pe Luca?

Chiar crezi că e capabilă de așa ceva?

Nu știu. Chiar nu știu.

Traducerea: Georgiana Stănculescu www.w-media.ro