Original subtitles

Linia de accesorii Luca va fi pusă în așteptare.

Din episoadele anterioare...

Poligamia e periculoasă, mai ales când ești a treia persoană.

Ieri mi-ai sugerat ca mama să vină în vizită.

- Nu ne înțelegem chiar așa bine. - Îmi pare rău.

- Ai un iubit? - Pe Ellis.

- Ești iubita lui Ellis? - Amanta lui, de fapt.

Nu înțeleg. De ce?

Trebuia să-ți fi spus înainte.

Da. Mi-ai fi fost de ajutor dacă-mi spuneai asta

înainte să ne culcăm împreună, fiindcă nu s-ar mai fi întâmplat.

Tocmai de aceea nu ți-am spus. Voiam asta.

- Ce? Voiai? - M-am cam certat cu Ellis.

A revenit la soție, nu-mi mai dă atenție,

și mi-e greu să-l scot din sărite, când e atât de arogant mereu.

- De aceea, tu ești perfect. - Tot nu te înțeleg.

Tu îl scoți din sărite.

- Ce? Ai plănuit asta. - Mi-a trecut prin cap de ceva vreme.

Nu doar drept răzbunare. Sunt atrasă de tine.

Am avut doar de câștigat. Mă refeream la mine.

Ți-a trecut prin cap că voi fi concediat din cauza asta?

Nu se va întâmpla. O să-i treacă supărarea.

- Are nevoie de tine, Harry. Crede-mă. - Mi-e cam greu să te cred, Niko.

Și nu-i spune lui Ellis despre asta.

Harry, lucrăm la un restaurant unde toți ne-au văzut plecând împreună.

Îmi pare rău, dar nu mai am ce face.

AMANTELE

Nu știam dacă e mărimea ta, dar putem să o schimbăm.

O ador, bunico! Mulțumesc!

- Lucy, mai ai cinci minute. - Mamă, pot rămâne acasă azi?

- Să nu mergi la școală? Nu! - Dar bunica rămâne doar două zile.

Și vom avea o cină specială diseară, ce zici?

Să mergem, domnișoară. Ia-ți lucrurile.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

- Am ceva și pentru tine. - Mamă, nu era nevoie.

- Una în plus nu strică. - Mai ales când le vând la magazin.

Scuzați-mă, dar am condus mult și vreau să mă odihnesc.

- Ce puneți la cale azi? - Nu știu ce face ea, dar eu muncesc.

Magazinul nu se deschide singur, Marc. Lucy, să mergem! Acum!

- Tu nu dormi niciodată? - Dorm doar cinci ore.

- Nu am nevoie de mai mult. - Desigur.

- Bună dimineața. - Bună dimineața.

Unde e Vivian?

Sora ei a intrat în travaliu. A plecat în San Diego să asiste la naștere.

- Când se întoarce? - În câteva zile.

Ne va suna când ajunge acolo.

Ar trebui să plec.

Luăm cina diseară? Nu pot, am un joc de pocher.

- Joci pocher? - Nu chiar. Încerc să socializez.

Mâine seară?

- Sigur. - Perfect.

Te servesc cu o cafea înainte să pleci.

- Scuze de întârziere. - M-am săturat!

- Vreau să pleci din casa mea. - Nu e casa ta, scumpo.

De fapt, după ce mi-ai făcut, am să-ți iau totul.

Apartamentul din Paris, studioul din Soho, podgoria din Ojai.

- Ai înnebunit! - Să vedem ce spune tribunalul.

- Mult noroc cu asta. - N-am nevoie de noroc.

Tu și Wilson.

Credeai că nu știu? Spre deosebire de tine, am fotografii.

Mergi la cacealma.

Știi ce? Mai vedem.

Ești bine? Respiră.

- Cât de multe ai auzit? - Destule. Îmi pare rău.

- Tu și Wilson? De ce nu mi-ai spus? - Fiindcă mi-a fost rușine.

Știu că asta mă face o ipocrită. Nu voiam să mă vezi așa.

Sunt Joss. Eu nu judec pe nimeni.

A fost după a doua aventură a lui Luca și m-am simțit tristă și singură

și Wilson era acolo și a fost foarte bun cu mine.

Nu trebuie să te explici în fața mea. Respiră.

- E o nebunie! - Știu.

- E o nebunie! El e vinovatul. - Știu.

El a distrus căsătoria asta. El!

- Iar eu voi plăti pentru asta. - Nu știm asta încă.

Probabil ai dreptate. Poate e doar o cacealma.

Dacă avea acele probe, nu crezi că le-ar fi folosit?

Poate. Poate. Probabil. Da.

E cuvântul lui împotriva cuvântului tău. Doar dacă...

- Wilson ar depune mărturie împotriva ta? - Nu, nu. Wilson mă iubește.

Mai mult decât soțul meu.

Respiră.

Și mi-a oferit o lumânare din scorțișoară și cuișoare,

care e un produs de sezon, ceea ce înseamnă că o avea acasă.

- Și ai lăsat-o singură la tine acasă? - Ce era să fac? Trebuie să muncesc.

E foarte aglomerat la prânz.

Înțeleg. După ce s-a întâmplat între voi două...

- Hai să schimbăm subiectul. - Tu ai invitat-o.

Fiindcă Blair a crezut că e o idee bună pentru Lucy.

Creează o atmosferă pozitivă ca Lucy să petreacă timpul cu ea.

Prefă-te că îți dai silința.

Mi-a venit o idee. Ce-ar fi ca tu, Alec și Vivian să luați cina cu noi?

- Se va crea o atmosferă relaxată. - Vrei să-i explici lui Lucy relația mea?

Nu. Dar aș vrea să-i explic mamei și să o văd cum explodează.

Mi-ar plăcea să te ajut, dar Vivian e plecată din oraș. Sunt doar eu și Alec.

- Doar Alec și cu mine. - E vreo problemă?

N-ar trebui să fie, dar este. Sunt singură cu el...

- Simt că o înșel pe Vivian. - Nu știu ce sfat să-ți dau.

Nu-i nimic. Nici eu nu știu cum să mă comport în situația asta.

- Bărbații sunt oribili. - Ce s-a întâmplat?

- E vorba despre Harry? - Nu. Despre Calista.

Trece printr-o perioadă dificilă și îmi pare rău pentru ea.

Ce?

E greu să compătimești un proprietar de iaht.

- Împarte iahtul cu cineva. - Și echipa de cai de curse?

Banii nu cumpără fericirea. Credeți-mă. Nu o cunoașteți ca mine.

E amuzantă și foarte generoasă

și nu merită să treacă prin ceea ce îi face soțul ei.

Mi-aș dori să o pot ajuta cumva.

Joss, sunt total de acord că un soț mincinos e îngrozitor,

dar în afară de a o sprijini, nu prea ai ce să faci.

Refuz să cred asta. Mereu se poate face ceva.

Eu nu m-aș implica prea tare. Nu-i cunoști pe oamenii ăștia.

Ceva îmi spune că se va implica.

Nu o învinuiesc că nu mă ascultă. Am o relație cu un cuplu căsătorit.

Lumânarea miroase delicios. Le vinzi aici?

Ce?

Bună. Stai pe loc.

- N-ar trebui să fii aici. - Ai dreptate.

- Știi. - Da, știu.

Niko lucrează la SLS de acum trei ore.

Ellis a transferat-o la un alt restaurant.

- Într-adevăr. - Deci știe.

Acum ar trebui să-i sărut inelul

și să-mi cer scuze?

- Nu, e absurd. - Poate, dar n-ar strica.

Las-o baltă. Îmi dau demisia și mă angajez în altă parte.

Sigur. Poate va trebui să te muți în Utah. Măcar e frumos la schi.

Nu deține fiecare restaurant din oraș.

Nu, doar jumătate din ele. Și amicii lui, pe celelalte.

Dar dacă ai fi ca Rachel Ray, atunci nu s-ar atinge de tine.

Despre ce vorbești? Nu sunt ca Rachel Ray.

Amândoi aveți farmecul vostru, în feluri diferite.

Dacă te vinzi și îți faci un renume ca acei bucătari celebri,

atunci nu va trebuie să răspunzi în fața unuia ca Ellis Boone.

- Ai deveni propriul tău șef. - Cum să fac asta?

Ai nevoie de un impresar. M-am culcat cu asistenta

unuia dintre cei mai importanți impresari din oraș... de două ori.

Serios? Cu asistenta?

Da, ele fac și desfac. Îi dau un telefon să văd dacă șeful ei e interesat.

Sigur, dă un telefon.

Nu mi-a venit să cred că erau în sala mea de judecată.

Bunico, ți-am spus că Garett Winterbaum m-a invitat la o petrecere în weekend?

Cine e Garrett Winterbaum?

Nu cred că vreau să merg, dar prietena mea Becky din tabără...

- Ai fost în tabără? - Da, mama m-a dus.

Credeam că urăști natura.

Nu o urăsc. Doar că prefer aerul condiționat și saltelele.

- Trebuia să fie o pedeapsă. - Acum înțeleg.

- E timpul să mergem la culcare. - Glumești? E devreme.

Trebuie să te odihnești pentru mâine.

Mă gândeam să mergem pe plaja Zuma și să luăm prânzul la clubul Malibu.

Adică pot să chiulesc de la școală?

Doar dacă-ți termini temele și te culci devreme.

- S-a făcut. - Fugi de-aici.

- Pot să merg și eu? - Aș vrea să te iau.

Bunica ta din Florida vine să te ia mâine.

Pune-ți pijamalele și te ajut eu să împachetezi.

Pare un băiat simpatic.

Este.

Și mama lui?

E mama lui.

Mâine va fi distractiv.

Îți mulțumesc că faci asta.

Bună.

Calista, dacă faci curat în dulap, te pot ajuta cu plăcere.

- Caut ceva ce voi purta în avion. - În avion? Unde pleci?

- La New York. Mă mut acasă. - Ce?

- Calista, nu poți renunța. - Nu renunț. Nu uita cum ne-am cunoscut.

De luni de zile încerc să-l prind făcându-și de cap și nu reușesc.

- Sper că vom face un partaj echitabil. - Decât dacă reușești să-l prinzi.

Și dacă ai ști exact când și unde te va înșela Luca?

Ar fi un miracol. Miracolele sunt pentru săraci.

Și dacă te-ar înșela cu mine?

Ce vrei să-mi spui?

Dacă l-aș seduce pe Luca suficient cât să-l surprinzi?

Două minute, maxim.

Uite... Îți mulțumesc. Ești foarte drăguță.

Mie nu-mi place ideea, iar Luca nu e atât de naiv.

Nu îl cred atât de prost.

S-ar putea să fie, fiindcă l-am prins când se uita la mine săptămâna trecută.

- Știu. - E dezgustător, dar haide.

Cred că am putea folosi asta în avantajul nostru.

- De ce ai face asta pentru mine? - Fiindcă cred că va funcționa.

Hai să încercăm. Întindem cursa și să vedem dacă va cădea în ea.

Dacă nu cade în cursă, te ajut să împachetezi.

- Ești ciudată. - E parte din farmecul meu.

- Alo? - Alec, eu sunt.

Îmi pare rău, dar nu voi ajunge la cină diseară.

- Ești bine? - Da.

Am uitat că lucrez la Urgențe.

Nicio problemă. Ce zici de prânz?

Următorul pacient vine la 14:00.

Mi-ar plăcea, dar trebuie să completez niște fișe de externare.

Te sun mai târziu?

Sigur. Bine.

Bine.

Verifică-i geanta de cosmetice. Acolo o țineam pe a mea.

Sticluțele de Jack și Maker's Mark au loc printre șampoanele micuțe.

- Știu cum pare totul. - Nu e nevoie să-mi explici.

Nu e nimic aici. Ăsta e un lucru bun, nu?

Bună dimineața, tuturor. Sunteți pregătite pentru plajă?

Acum?

Nu înțeleg de ce nu pot să merg cu tine la New York.

Ți-am spus de o mie de ori, am deja o echipă acolo.

- Atunci cum rămâne cu mine? - Nu e problema mea.

Și ce? Mă concediezi fără să mă anunți înainte?

- Suntem prietene! - Nu fi copilă.

- Și tu ești egoistă. - Ia-ți lucrurile și ieși din casa mea.

Am terminat.

Bună.

Nu o lăsa să te vadă plângând.

Nu înțelegi.

Am renunțat la toți ceilalți clienți. I-am oferit totul.

Așa se comportă Calista.

Mă simt ca o proastă. Am facturi de plătit, o chirie. Ce mă fac?

Totul va fi bine.

Ești foarte frumoasă.

Sigur vei găsi și alte oportunități.

- Te-aș putea ajuta. - Da...

Așteptăm un răspuns, fii pe poziții.

Numai puțin.

Te voi ajuta, Dan.

Desigur. Fantastic. Vorbim curând.

- Te ascult. - Bine. Eu sunt Harry Davis.

Nu trebuie să ne strângem mâna. Împrăștiem microbi.

Tu ești Harry, bucătarul.

Prietenul meu Marc o cunoaște pe asistenta ta...

Ai cinci minute să te vinzi, apoi plec la cursul de Pilates.

- Nu am pregătit nimic. - Patru minute.

Am fost bucătarul șef și proprietarul de la Bucătăria Savannei.

- Am închis acum mai puțin de un an. - Nu mă interesează trecutul tău.

De ce ești aici?

Mi s-a spus că probabil poți să mă faci celebru.

- De ce vrei să fii celebru? - Nu vreau, dar îmi pot depăși condiția.

Ce ai făcut în afară de restaurant?

Păi... și Wunderbar e al meu.

- Serios? - Da, eu sunt bucătarul șef.

Da...

Atunci de ce apare fotografia Gretei Jager când caut restaurantul?

- Ea l-a deschis... - Deci ea e numele.

- Asta încerc să schimb. - Cum?

Scrii recenzii? Ai scris propria carte de bucate?

Nu și nu.

În afară de faptul că arăți bine, e un plus, ce știi să faci?

Când îți vine o idee, sună-mă.

Ari Greenberg la telefon.

Și din poziția câinelui...

Bravo. Apăsați pe vârfuri.

Ți-am adus ceva pentru prânz.

Drăguț din partea ta, dar...

... și în poziția scaunului. Bravo. Și în genunchi.

Luasem o mică pauză.

Mă eviți, Karen?

Poate puțin. Trebuie să merg la muncă diseară, dar...

- Pot să intru? - Nu știu dacă ar trebui.

- Mi se scurg chifteluțele. - Ce?

Da.

Ce mod inteligent de a intra în casa unei femei.

Da, trucul cu chifteluțele merge de fiecare dată.

Îmi pare rău. Ar fi trebuit să fiu sinceră cu tine.

Te înțeleg.

Nici eu nu știu ce ar trebui să facem când Vivian e plecată...

- Sau ce avem voie să facem. - Exact.

Probabil ar fi trebuit să discutăm niște reguli înainte să plece.

Puteam învăța ceva de la petrecerea cu poligami.

Eu am învățat destule, dar nimic nu m-a pregătit pentru acest moment.

Nici pe mine.

Dar cred că soluția nu este să ne evităm.

Ai adus și paste la chifteluțe?

Bucătăria avea niște uși vechi de la începutul secolului,

pe care mama ta le credea plictisitoare și cărora le lipsea culoarea.

Așa că le-a reinventat lipind paiete cu super-glue.

- Nu te cred. - Doar una singură, atât.

- Eu îmi amintesc altceva. - Când pot veni să-ți văd noua casă?

Ești bine-venită oricând. Amândouă sunteți.

Am multe pe cap la magazin, dar voi verifica agenda.

Sunt suficient de mare să zbor singură.

- Mă mai gândesc la asta. - Mereu face așa.

- Nu fac nimic mereu. - Găsești un motiv să spui nu.

- De ce nu verifici agenda acum? - Ia uite cât e ceasul.

Dacă nu plecăm, vom pierde programarea la manichiură.

Lucy, tu ce culoare alegi? Am auzit că portocaliul e la modă.

Portocaliul?

A plecat.

Trebuia să înregistrăm totul.

Sunt sigură că l-am convins. Mi-a făcut masaj la umeri.

- Asta înseamnă că e interesat. - Știam că va merge. Ți-am spus.

Ce? Sunt genială.

Poți să nu mai zâmbești atât?

De fapt, atitudinea ta mă deranjează.

Ești supărată pe mine?

Nu înțeleg de ce te implici atât.

E ca și când te bucuri de faptul

că soțul meu ți-a făcut avansuri cât eu eram încă în casă.

Nu mă bucur... Fac asta ca să te ajut.

Serios? De ce? Te temi că-ți vei pierde slujba?

Nu are nicio legătură cu slujba mea, Calista.

Nu vreau să te pierd.

Deja mi-am pierdut sora.

Și tu ai devenit o persoană foarte importantă în viața mea.

- Îmi place să te am în preajmă. - Și mie-mi place.

Îmi pare foarte rău. Eram supărată.

Mi-e greu să-l văd pe Luca făcându-ți avansuri așa.

Înțeleg și ar fi trebuit să fiu mai sensibilă.

Dacă nu vrei să facem asta să știi că te înțeleg.

Nu. Hai să-l prindem.

Trebuie să încerci ribollita.

E cea mai bună după cea preparată în Toscana.

Nu știam că ai locuit în afară.

Nu știi multe despre mine. Sunt un bărbat misterios.

- Chiar așa? - Poate nici chiar așa.

Am studiat un semestru în Europa.

Au fost momente când am vrut să rămân în Italia, să renunț la facultate.

- Și de ce n-ai făcut-o? - Mi-a lipsit curajul.

Bună, scumpo. Cum se simte Gwen?

Foarte bine. Da, sunt la birou.

Te pot suna peste zece minute? Și eu te iubesc. La revedere.

Nu știu de ce am făcut asta.

N-am mai mințit-o înainte.

Știu.

Aveai dreptate. Nu trebuia să vin.

Trebuie să plec.

Harry? Ușa din față e deschisă.

Știai că Mario Batali are o gamă de pantofi?

- Deci întâlnirea a mers bine. - Nu chiar. Dar avea dreptate.

Toți tipii ăștia au ceva. De la crutoane, la vase de bucătărie,

toți și-au folosit numele pentru altceva.

- Asta trebuie să fac și eu. - Am foarte multe idei pentru tine.

Niciuna nu are legătură cu mâncarea, dar pot să lucrez cu o temă.

Mă bucur, amice, dar nu am ajuns încă la faza cu invențiile.

Încerc să găsesc o cale de a mă face cunoscut.

Ce zici de cursuri de gătit?

- Asta a făcut Rachel Ray. - Ești obsedat de ea.

Arată uimitor și gătește. De ce să nu-mi placă?

Știi ce? Nu e o idee proastă să organizez un curs de gătit.

- O rog pe Joss să trimită un tweet. - Trimit și eu. Am 30 de urmăritori.

Sigur.

Mi-aș putea face timp pentru asta în câteva săptămâni.

Va fi prea târziu atunci. Trebuie să bați fierul cât e cald.

Pregătește un curs, postează detaliile pe câteva site-uri

și sun-o pe Ari dacă poate veni. Trimite-i și un buchet de flori.

Serios? Flori? E cam mult, nu crezi?

Arată că ai inițiativă.

De ce ar venit cineva la un curs de gătit organizat din senin?

Pentru asta postezi pe site-uri. Mulți oameni caută gratuități.

Și/sau sex. Sexul gratis e cel mai bun.

Bine. Organizez cursul.

Lucy, poți să arunci gunoiul din cutia frigorifică?

Dă-mi voie să te ajut. Nu vreau să ți se strice lacul de unghii.

- E prea târziu pentru asta. - Nu...

Nu-ți face griji, scumpo. Îți aduc niște acetonă.

Sunt Edith Parker, profesoara de limba engleză a lui Lucy.

Voiam să vorbim despre parțialul de la care Lucy a lipsit azi

și opțiunile ei pentru a recupera. Vă rog, contactați-mă.

Lucy, știai de parțialul de azi?

Da, am uitat.

Mamă, pot să-l refac.

Este o mare scofală. De ce nu mi-ai spus despre test?

Tu ai făcut ceva mai rău când m-ai mințit în legătură cu tata.

Fetițo, m-am săturat să-mi tot reproșezi asta.

Dacă nu vrei să fii pedepsită du-te în camera ta acum.

- La stânga. - Nu. Mai sus.

Nu. Mai la stânga. Prea la stânga.

- Înapoi la dreapta. - Nu, nu, nu. Dreapta. Dreapta.

- Gata. E perfect! - Bine.

- E un telefon mobil sub pat. - Lasă-l acolo!

Bine. Dacă asta e tot...

Ce s-a întâmplat?

Contrar credinței populare, nu merge dacă o zgâlțâiți.

- Va trebui să verific router-ul. - Știu unde mi-e router-ul?

Nici măcar nu știi ce e un router.

Verifică în dulapul de la parter unde sunt chestiile electrice.

Te superi? Și în sertar sunt bani pentru el.

Bine.

Funcționează?

Da, avem recepție.

- Ai nevoie de ajutor? - Aproape am terminat. Mulțumesc.

Am vorbit cu Lucy și chiar îi pare rău.

Ai putea să o lași mai moale.

Mamă, am avut o zi bună. Nu vreau să o stricăm.

Înțeleg de ce ești supărată.

Dar cred că faci din țânțar armăsar.

Normal că asta crezi. Pentru tine toate sunt banalități.

Nu e adevărat.

Dar conform fiicei tale, tu exagerezi totul.

Și asta adaugă la tensiunea care s-a creat între voi.

Dacă Lucy ar veni la mine pentru câteva zile,

ați avea o pauză.

Nu o las să meargă la tine. Și sper că știi de ce.

Nu o mai las niciodată pe fiica mea singură cu tine.

Nu vorbești serios. Nu mă poți pedepsi în continuare.

- Nu te pedepsesc! - A fost o greșeală.

A fost un accident care s-a întâmplat acum mai bine de cinci ani!

Ai condus beată cu copilul în mașină!

Asta e o infracțiune, dar tu te crezi mai presus de lege.

- Pentru tine „nu e mare scofală”. - Pentru a mia oară, nu eram beată.

- Băusem două pahare de vin la cină. - Nu vreau să discut despre asta.

- Ești alcoolică și tot nu vezi asta? - Nu văd ceea ce nu există.

Știi ce? Credeam că ai trecut peste ce s-a întâmplat înainte.

Dacă încă ești supărată, de ce m-ai invitat?

N-a fost ideea mea.

Și în ce mă privește, nu ai ce căuta în casa mea.

Trebuie să începeți cu o bază solidă.

Știe cineva care e de o bază bună pentru sosuri?

Când mergeți la restaurant vi se oferă oțet și...

... ulei de măsline. Bine, a fost dificil.

Credeam că învățăm să facem un sufleu.

- Un sufleu? - Asta scria online.

- Serios? - Scria și că serviți vin.

Știți ce? Ca să fiți buni bucătari, trebuie să începeți cu baza.

Am lucrat pentru un tip excepțional care cerea ceva tuturor bucătarilor.

Știți ce anume îi ruga? Să prăjească un simplu ou.

Să începem cu baza. De fapt, suflecați-vă mânecile.

Să ne apucam de treabă. Am nevoie de un voluntar, vă rog.

Domnule, puteți fi următorul. Domnișoară, păreți dornică.

Veniți aici. Lăsați-vă telefonul acolo.

De ce nu?

Da, doar două valize.

Pleci fără să-ți iei rămas-bun?

- Mă întorc la New York. - Cu coada între picioare?

Ne vedem la tribunal.

Știu că deja te-ai hotărât, dar cred că faci o nebunie.

Te rog nu începe. Și-așa am emoții.

Normal. Ce te-a rugat prietena ta...

Nu spune prietenă pe tonul ăsta.

O prietenă nu ți-ar cere să te prostituezi.

Mai întâi, nu m-a rugat ea. A fost ideea mea.

- Nu mă voi culca cu el. - Nu asta e ideea.

Dacă era pentru April, nu ai mai fi spus nimic.

Dar nu faci asta pentru ea, fiindcă April nu te-ar fi lăsat.

Sunt agitată. Asta e tot.

- Nu știu de ce e capabil tipul. - Promit că nu voi păți nimic.

Pot să-mi am grijă de mine.

Telefonul meu are ceva. Nu mai trimite mesaje.

- Nu e semnal în hol. - Noapte bună.

Poftim. Asta e parola de la Wi-Fi.

Arăți incredibil.

- Luca va muri când te vede. - Gata. Ești pregătită.

Da.

Îți mulțumesc din suflet că faci asta.

Cu plăcere. Îl vom prinde.

Ne întâlnim aici când am terminat.

De ce nu mi-ai spus despre accident?

Scumpo...

Fiindcă-mi amintesc doar frânturi.

Îmi amintesc sirenele, camera de spital și pe bunica.

Dar totul e în ceață,

de parcă s-a întâmplat la televizor sau altcuiva.

- Mi-aș dori să fie așa. - De ce nu mi-ai spus?

Câteodată cea mai dificilă sarcină a unui părinte

e să decidă ce să le ascundă copiilor.

Și evident, nu am luat mereu cele mai bune decizii,

fiindcă uită-te unde am ajuns, Lucy.

Am vrut să ai o copilărie, nu să te forțez să crești așa repede...

Să păstrezi amintirile frumoase cu tatăl tău și cu bunica ta.

Fiindcă știi ce? Eu nu am avut șansa asta.

Și îmi pare rău. Regret enorm de mult.

Dar fac tot ce pot.

Te iubesc, mamă.

Și eu te iubesc, scumpo.

Alege prăjiturelele.

- De unde știi că asta voiam? - Fiindcă știu ce-ți place.

Mulțumesc. Îți mulțumesc că ai venit.

Pe curând. Pe data viitoare.

Da, un selfie. Îmi plac selfie-urile.

Bravo, amice. Noroc. Ari.

Mă bucur să te revăd. Nu-mi spune că și tu vrei o poză.

Nu-i nimic. Haide.

Nu ești suficient de cunoscut pentru asta.

- Încă. - Deci există speranță.

- Poate. - Bei ceva?

- Chiar îți place să gătești. - Da, normal.

O spui de parcă e evident, dar eu lucrez cu oameni fără pasiune...

Pentru mâncare sau pentru arta culinară.

Poate au început așa, dar când au ajuns la mine,

tot ce și-au dorit a fost să se vândă...

- Mie-mi place să mănânc. - Și mie.

Și chiar m-am distrat în seara asta.

Și viața mea are nevoie de distracție în ultima perioadă,

așa că-ți mulțumesc pentru șansa asta.

- Obișnuiește-te. - Serios?

Pentru începutul unei prietenii frumoase.

Noroc.

A fost... inevitabil, aparent.

- Spune-mi la ce te gândești. - Nu ar trebui să-i spunem lui Vivian.

Nu știu dacă pot face asta. Nu pot să-mi mint soția.

- Nu pot s-o mint din nou. - Nu ți-am cerut să o minți.

- Dar ai spus... - Ți-am spus ce gândesc.

Nu știu dacă e bine. Nu știu ce e bine.

- Nici eu. - Nu vreau să o rănesc.

Tu ai fi rănită...

- Dacă m-aș culca cu ea fără tine? - Nu, dar...

- E o situație diferită. Da. - Cred că da. Nu știu...

Pot să iau eu decizia de a-i spune sau nu lui Vivian?

Desigur.

Mulțumesc.

- Salut. - Bună.

- Cum a fost cursul lui Harry? - I-a impresionat pe toți.

Cum a mers cu mama ta? Am văzut că mașina ei nu mai e afară.

A plecat acasă deja. Aveai dreptate. N-ar fi trebuit să o rog să vină.

- De ce ai făcut-o? - Fiindcă Blair a crezut...

Mi-a dat multe argumente bune și m-am gândit că poate...

Dar el nu știa tot, așa că nu e vina lui.

De ce nu i-ai spus tot?

Fiindcă e prea devreme în relația noastră... sau orice e.

Nu vreau să-mi știe secretele. Pentru asta am prieteni.

Dar ideea e, April...

Că tu aveai dreptate.

Am dus gunoiul de dimineață...

...și am auzit clinchete ciudate.

Erau sub o cutie goală de aripioare de pui.

Nu știam dacă să-ți arăt.

E posibil să nu fiu surprinsă, dar totuși dezamăgită?

Da. Cam ăsta e sentimentul.

Bună. Îmi pare rău că deranjez așa târziu.

Nu e niciun deranj. Jessica?

- Josslyn. - Josslyn.

- E un nume așa drăguț. - Mulțumesc.

Intră.

Cred că mi-am uitat telefonul aici. Nu-l găsesc nicăieri.

Care e numărul tău?

- Să pot să-l apelez. - E o idee bună.

Mi-ai salvat viața.

- Îl aud. - E la etaj.

După tine.

Probabil mi-a căzut din buzunar.

Încă ești certată cu Calista?

Nu mă pot certa cu cineva care nu-mi răspunde la telefon.

Îmi pare rău.

Știu cum să te răzbuni pe ea.

- Ce dornic ești să mă ajuți. - Mă străduiesc.

Ce-ar fi să te străduiești mai mult?

Așteaptă. Vino.

- Unde? - Vino cu mine.

- Unde? - Aici.

Ești năbădăioasă.

Îmi place asta.

Numai puțin. Numai puțin. Așteaptă.

Așteaptă puțin. Numai o secundă.

Trebuie să mă aranjez puțin. Nu durează foarte mult.

- Ce? Nu mă lăsa să aștept. - Promit că nu.

Doamne!

CUM A FOST? AI TOTUL?

Haide, haide.

Haide, Calista.

E SUFICIENT?

Ești bine?

Ies imediat!

- Luca? - Cred că glumești!

Nu te mișca. Vin imediat.

Ce se întâmplă?

Luca?

Luca?

Dumnezeule mare!

Traducerea: Georgiana Stănculescu www.w-media.ro