Original subtitles

- Sună grozav. - Așa rămâne.

Din episoadele anterioare:

Trebuie să încheiem relația acum ca să existe o speranță în viitor.

- Ce? - E prea curând. Nu suntem pregătiți.

Am uitat să i-o dau lui Patty.

- Nu ai încredere în mine? - Bine.

Ai semnat hârtiile care-i dau propria companie.

Credeam că știi, altfel m-ai fi rugat să le verific și eu.

Dacă aș putea să îi combin pe amândoi, ar fi persoana perfectă pentru mine.

- Te-ai putea îndrăgosti de ei? - Cred că da.

O săptămână mai târziu

Ai zis că ai grijă de copil. Ți-ai schimbat tura la muncă?

Am spus că da.

Știi unde sunt numerele pentru urgențe?

- La categoria „urgențe”? - Știi să resusciți?

April, calmează-te! Întâlnirea ta e mâine-seară.

Dacă te stresezi așa, clachezi înainte.

Duc copiii la film și ai timp să te gătești pentru prof.

E director. Și serios, Marc? Să știi că nu e ce crezi tu.

E o șansă să iau o cină delicioasă cu un bărbat foarte râvnit.

Lasagna mea le va lăsa mască pe celelalte femei.

- Ești gata, scumpule. - Mulțumesc, April.

- Notele lui Lucy sunt mai bune. - Serios? Vreau să văd.

Nu pot să cred!

„Tata era eroul meu, dar acum o am pe bunica mea.”

Minunat.

„Bunica Marjorie e judecătoare în districtul nouă.”

„Nu a fost doar cea mai tânără candidată numită de Bill Clinton,

ci și singura femeie de origine afro-americană.”

E și eroina mea.

Lucy, școala!

- Ești bine, April? - Da, sunt bine.

Patty, dă-mi niște vești bune. Nu. Poate nu m-ai auzit.

Am spus vești bune.

Nu, ești avocat! Găsește o portiță!

Atunci mai caută!

- Trebuie să mă trezesc. - Unde sunt amicele mele portocalii?

- Contractul ăsta e bătut în cuie! - Bine, gata.

- Doamne sfinte! Ce faci? - Caut o fereastră de unde să sar.

- Scumpo, vino aici. - Nu mă compătimi.

- Cum am putut să fiu așa proastă? - Fiindcă ai vrut să-l crezi. Gata.

Ai un punct vulnerabil.

„Un punct vulnerabil?” E o hemoragie cerebrală.

Cine semnează ceva fără să citească?

Săgețile lui Cupidon pot fi foarte convingătoare.

De ce? De ce-mi place asta?

De ce să-mi fure o linie de accesorii din fața ochilor?

M-a mai păcălit în căsnicie, dar niciodată în afaceri.

Respectă acea parte din mine. Se întâmplă ceva.

Nu se întâmplă nimic. E vorba despre Luca Raines.

A fost un nemernic și înainte. E un nemernic și acum.

Asta e tot.

Scumpo! Scumpo, te rog…

Răspunde-mi la o singură întrebare.

Chiar îți pasă de linia de accesorii?

- Nu, dar… - Atunci ce ai pierdut?

Câteva zile gândindu-te că-ți vei rezolva căsnicia?

Revenim la planul inițial.

Divorțezi și vezi să nu-ți ia jumătate din companie.

- Da. - Grozav!

- Sigur. - Mersi.

Scuză-mă, dar voi dormi până săptămâna viitoare.

- Nu, nu, nu. - Ba da.

Dacă renunț la autocompătimire, faci și tu la fel.

- Nu e o petrecere. E un priveghi. - Pentru Harry? Te rog!

E o despărțire cu final deschis. E cel mai bun lucru.

- Cum adică e cel mai bun lucru? - Ți-a spus și citez…

„Ca să vă regăsiți unul pe celălalt.” E ca un glob de cristal.

Harry te așteaptă undeva în viitor și îți dă undă verde la distracție.

- Nu e nicio undă verde. - Dacă era mai verde, o fumam.

Dacă sunteți sortiți să fiți împreună, vă veți împăca.

Cel mai bun mod de a uita un bărbat e să găsești un altul.

Brodează vorba asta pe o pernă. Ai fost inspirată.

Îți spun că Harry nu își plânge de milă ca tine.

- Să mergem. Ridică-te! - Bine.

Da!

- Se anunță vreme bună de surf. - Nu cred că pot, amice.

- Pot să intru? - Sigur.

Așa mai merge! Acum văd cu ce lucrez.

Știi ce? Ajunge cu lucrurile care-ți amintesc de despărțire.

E a lui Joss?

- Ăștia? - Nu sunt ai mei.

O să o pun aici în dulap. Dacă mi-a scăpat ceva, pune-le aici.

Dacă vrei să arunci cutia, mă ofer să o iau eu.

- Cum merge restaurantul? - Bine.

- Marc? - E dezastru, omule.

Trebuie să te întorci. Phil nu e pregătit să facă jumătate din ce faci tu.

Mâncarea se așteaptă cam 35 de minute.

S-a cuplat cu acel indian și gătește cu chimion.

Toate sunt făcute cu chimion.

Bine.

Bine. Hai să prindem niște valuri.

O să mă simt mai bine. Mă întorc diseară.

Serios?

- Dacă nu vrei… - Ba da, ba da.

- De ce-mi căutai în ghiozdan? - Nu-ți căutam în ghiozdan.

Scumpo, e uimitor. Sunt mândră de tine! Zece cu felicitări?

'Neața, Lucy! Am vești bune.

Compunerea ta va fi expusă.

- I-ai impresionat pe toți. - Serios? Mulțumesc, dle P.

Cu plăcere.

I-am zis că sunt impresionată și a dat din umeri.

Vrei să pariem că în calitate de director văd asta mult mai des?

Cred că ai dreptate. Eu am o singură răutate mică pe cap.

I-ai cerut ajutor bunicii?

Eu aș profita. Lucy ține seama de părerea ei.

- Și eu aș vrea să-i cer niște sfaturi. - Nu chiar…

Mama e foarte ocupată și nici nu locuiește în oraș.

Înțeleg, dar e nepoata ei.

Cred că ar fi interesată să vă sprijine pe amândouă.

- Un copil nu se crește singur. - Așa am auzit.

Mai ales dacă ea e singura cu care se identifică Lucy acum.

Dacă nu am întrecut măsura, sper să ne vedem și mâine seară.

O să te anunț când întreci măsura.

Am sunat la Amex. Luca a folosit cardul de credit la Hotel Oceana.

Plătește pe oricine, chelneri, barmani, valetul,

oricine care-l poate fotografia cu târfa cu care e acum.

- Sigur, șefa. - Bine.

Nu te mai chinui, Calista.

- Trebuie să vorbim. - Ce s-a mai întâmplat?

Vrei propria linie de rochii de mireasă? Bine.

- Ești foarte amuzantă. - Nu. Vreau să divorțez.

Vrei să divorțezi? Pe ce motiv? Faptul că nu mai tolerez să mă înșeli?

Sau fiindcă ți-ai construit cariera pe munca și nervii mei?

Nu vei primi un cent. Nu îți acord divorțul.

Sunt îndrăgostit de altcineva.

Eva Petrov. Cred că o cunoști.

Ne vom căsători.

- Deci m-ai înșelat până acum. - Știi ce? Mă iubește.

Și mă admiră. Și eu o iubesc și o admir.

Fiindcă rezistă o săptămână fără să mănânce?

Poți să o denigrezi cât vrei, dar e o artistă foarte talentată.

Ai spus asta chiar tu.

Linia de accesorii pe care ai aprobat-o a fost creată în totalitate de Eva.

Și după ce se va lansa cu succes, voi dezvălui că ea e adevărata forță.

Și nu te chinui să o implici în divorț, fiindcă nu ai nicio dovadă a aventurii,

iar ea va nega totul.

Te omor înainte să-ți permit asta.

Deja mi-ai permis.

Părinte John, îmi cer scuze. Nu-mi place să întârzii,

dar nu mi-am pus ceasul azi și mi-am uitat telefonul la prietena mea.

Nu-i nimic. Nu e un păcat să ai un iubit.

Consiliezi cupluri căsătorite, dar nu trebuie să fii căsătorită.

Acum…

- Vivian… - Speram să te găsesc aici.

M-am întors acasă după căști și ți-am văzut telefonul pe masă

și știam că înnebunești fără el.

- N-ar fi trebuit să te deranjezi. - Nu a fost niciun deranj, scumpo.

- Bună! Eu sunt Vivian. - Fii binecuvântată. Părintele John.

- Încântat. - Asemenea.

Nu îți mai răpesc din timp. Ne vedem acasă mai târziu.

Pa!

Îmi cer scuze. Nu trebuia să presupun că ai un iubit.

Dar vreau să te asigur că suntem progresivi aici.

Există cel puțin alte trei cupluri de homosexuali în congregație.

Suntem deschiși tuturor.

Mâine organizăm o petrecere. Adu-o pe Vivian. Va fi distractiv.

Vom avea și dubiță de la Kogi.

- Mă simt ca o mincinoasă. - Nu ești o mincinoasă.

- Nu mai țipa. - Îmi pare rău, scumpo. Poftim.

A sugerat s-o chem pe mama și eu am stat acolo în tăcere.

Nici nu îl cunoști pe Blair. Ce trebuia să spui?

„O urăsc pe cea care m-a născut?” Nu merge.

Nu o urăsc. Poate are dreptate.

Nu știu ce să spun. Las-o baltă!

Tu ce mai faci? Ai vorbit cu Harry?

Nu de când mi-a frânt inima cu o secure.

- Nu vrei să mă asculți? - Tipul ăla se holbează la tine.

Brad?

Josslyn Carver. Știam că tu ești.

Ce mai faci? Cum îți merge? Vino aici! E o nebunie!

Știu. Ți-am pierdut numărul acum două telefoane.

- Ce bine îmbrățișezi! - Ce mai faci?

Sunt în oraș pentru ziua mamei. Îi căutam un cadou.

Ia te uită! Arăți la fel ca în facultate.

Tu arăți mai bine decât atunci și arătai… bine.

Cu ce să începem? Te-ai căsătorit?

- Nu. Tu? - Nu.

- Ia te uită la noi. - Ești surprinsă?

Noi nu voiam relații serioase.

- De aceea ne-am înțeles bine. - Da, dar mă și adorai.

Cu siguranță.

- În fine… - Ce spui dacă…

- Scuze. - Nu, nu. Spune tu.

Merg la petrecere, dar stau o săptămână.

Numai puțin.

Bună, scumpo. Calista, plângi?

Calmează-te! Nu te înțeleg. Bine. Vin imediat.

- S-a întâmplat ceva? - Era prietena mea.

Șefa și prietena mea. Trebuie să plec, dar știi ce?

- Mi-a părut bine să te văd. - Și mie.

Ai grijă de tine.

Ai grijă de tine.

Am spus să fie o idee revoluționară. Să-l dăm pe spate pe nemernic.

De ce nu vrei să spui adevărul?

Publică totul! Cum Luca te-a păcălit

să semnezi o linie de accesorii, apoi i-a dat-o târfei cu care umblă.

- Oamenii îl vor urî. - Știi ce-mi place la tine, Patty?

Nimic. Mă face să par ridicolă.

- Mai ai vreo idee genială? - Bine… Ce spui de asta?

Adunăm clienții și le spunem

că, dacă iau bijuterii de la Luca, nu mai iau nimic de la tine.

Nici avanpremiera colecției, nici mostre, nimic.

Și să sabotez linia? E marca mea.

- Dacă dă greș și eu dau greș. - Deci vrei să reușească?

Și să le dau un cadou de nuntă cu numele meu pe felicitare?

Nu cred că sunt singura care se simte confuză.

Trebuia să-l fi văzut cât era de fericit și îndrăgostit.

- Bine, începi să debitezi. - Gata, m-am întors.

Din punct de vedere economic, trebuie să sprijini linia.

Sunt cam blondă de fel, ce înseamnă să sprijini linia?

Patty, nu e ca și când poate să o promoveze.

Pot. Pot.

Joss, poți să faci o petrecere de previzionare mâine-seară aici?

- La ce te gândești? - Cam 100 de oameni și presa.

Să fie multă presă.

Harry, omul momentului. Putem vorbi?

Nu te apropia prea tare. Nu vreau să mă molipsești.

- Cum te simți? - Foarte bine. Mulțumesc.

Ai fost răcit, ai avut gripă? Sper că nu a fost toxiinfecție alimentară.

Ar însemna să concediez bucătarul, adică pe tine. Nu vreau să fac asta.

Bine. Seară bună.

- O seară frumoasă. - Mulțumesc.

Bună, străine. Mă bucur că te-ai întors.

Am auzit că Phil nu se descurcă.

Nu puteam să-l las singur, nu? Ce?

Eu i-am spus lui Marc să-ți spună asta. Știam că te vei da jos din pat.

Nu am fost în pat, ca atare.

Am fost pe canapea.

Personalul rămâne aici diseară. Rămâi și tu cu noi.

Nu mai ai o iubită la care să te întorci.

Da, poate altă dată.

Marc, putem vorbi o secundă?

- E de la miros, nu? - Nu, nu e vorba de miros.

- Îl cunoști pe Blair, nu? - Da, April. Îl cunosc.

Desigur. El crede că e o idee bună să o invit pe mama în vizită…

O rudă în plus alături de Lucy, cineva cu care să vorbească, etc.

Dar nu știu cum te vei simți tu.

Are o problemă cu băutura.

Vezi? Știam că e o idee proastă. Asta e. Am stabilit totul.

Stai puțin.

Mă bucur că te-ai gândit la mine, dar lucrez într-un bar.

O vizită a bunicii nu mă va face să recad în patima alcoolului.

Asta e bine. Și ea nu e un bețiv notoriu.

- Se descurcă de minune. - Nu știu ce-ai vrut să spui.

Ce-ai vrut să spui?

Am vrut să spun că în societate e impecabilă și acasă…

Când aveam 16 ani, cam odată cu scandalul Rampart din Poliția L.A.,

militam pentru „puterea poporului”. Am ieșit cu niște prieteni delincvenți…

Aveai astfel de prieteni?

- Așa le zicea tata celor de la arte. - Așa.

În fine, în timp ce mă așteptau cu mașina pornită,

eu le pictam pe Angela Davis, Maya Angelou și Foxy Brown

în apropiere de autostrada 110 în semn de protest…

E pictura ta? Am văzut-o. E nemaipomenită!

E foarte cunoscut.

Primăria a vrut să-l șteargă, dar asta ar fi supărat afro-americanii.

S-au strâns mii de semnături ca pictura să rămână.

- Ești meseriașă! - Tata a fost de altă părere.

Fiica unui profesor de etică și a unei judecătoare a încălcat legea?

- Tata și-a scos cureaua. - Da, tații și curelele lor…

- Și eu mi-l amintesc bine pe al meu. - Erau alte vremuri atunci.

Da.

Și unde era mama ta?

În camera alăturată cu al treilea pahar de băutură.

Știu că Lucy nu se înțelege cu mine acum și Blair crede…

April, ești sigură că e important ceea ce crede Blair?

Tu ce crezi? Tu ce simți?

Nu vreau să vină aici.

Atunci, nu o invita.

Mulțumesc.

Îți mulțumesc, Marc.

Pentru puțin.

Da, exact. La ora 20:00, pe proprietatea Calistei.

Ar încânta-o să participe prietenii de la Vanity Fair.

Pot vorbi cu tine?

E din scurt, dar să privim totul ca pe o idee a Calistei Raines.

Va fi palpitant și imprevizibil.

Știu. Deci ne vedem diseară? Minunat. La revedere.

- Ce? Ce? - Ce face?

- Ce face cine? - Care e abordarea Calistei cu petrecerea?

Abordarea? Luca, e femeie de afaceri.

Știe că e în interesul ei să facă ce e mai bun pentru companie,

să-ți sprijine nemernicia și să promoveze linia.

Bine. Asigură-te că Eva e pe lista de invitați!

Și…

Îți cunoști soțul. Asta e sigur.

Așa cum ai spus, m-a întrebat ce abordare ai.

- Am pretins că nu știu nimic. - Te-a crezut?

Da. Chiar nu știu nimic.

- Când îmi vei spune planul? - Bine.

Ia rochia aceea și du-o la Kathy Cho.

- Acum? Adică chiar acum? - Da.

Ai 100 de oameni care vin la tine acasă peste trei ore.

Alo? Brad? Cum m-ai găsit…

Sunt în cartea de telefon? Nu pot diseară. Lucrez.

Dar îmi verific programul și te contactez…

Te sun eu. Îți promit. Bine. La revedere.

Zâmbești pentru prima dată săptămâna asta. Cine era?

- Un iubit din facultate. L-am văzut ieri. - Tare! Îl pun pe listă.

- Ce? Nu. - De ce nu? Nu era bun la pat?

- Ba da. Era grozav chiar, dar… - Dar nimic.

Ți-a aterizat în poală. E intervenție divină.

Acceptă-l cu smerenie.

Nu sunt o persoană religioasă, dar asta sigur nu e intervenție divină.

Nu vreau să fii tristă diseară. Toți vor avea un partener…

Cu excepția mea, dar eu voi fi ocupată.

Ocupată cu ce?

Și ce e așa de amuzant?

Părintele John crede că eu și Vivian suntem lesbiene.

- Ce? - Mi-am uitat telefonul aici ieri.

Eu i l-am dus și cred că a sesizat energia dintre noi.

„A sesizat energia?” Mi-ai spus „scumpo” și m-ai sărutat pe buze.

În fine, ne-a invitat la o petrecere diseară.

Să fiu al naibii dacă merg la o petrecere a bisericii.

Nimeni nu a sugerat să mergem, Alec.

Dar mi-ar plăcea să ieșim undeva.

În oraș s-a deschis un restaurant unde voiam să mergem.

Cum se numea, Alec?

De ce să nu stăm aici, unde nu trebuie să ne facem griji?

În legătură cu ce?

Nu trebuie să ne manifestăm afară, dacă te simți mai bine.

- Vom fi doar trei oameni la cină. - Adică vrei să ne ascundem.

- Nu. - Ba da.

Bine.

Nu te supăra, Karen.

Vorbește cu mine!

Am mai fost în situația asta înainte,

într-o relație care avea loc numai în spatele ușilor închide.

Karen, sunt un chirurg respectat la Spitalul Municipal.

- Trebuie să fiu atent cu imaginea. - Înțeleg, Alec.

Eu nu am fost deschisă cu părintele John. Nu spun că am toate răspunsurile.

- Dar… - Ce spuneți de asta?

Voi două despachetați cumpărăturile și eu voi căuta un loc

unde putem să ieșim împreună și să fim fericiți.

- Vivian… - Lasă…

Tăceți, amândoi. Vom fi fericiți, la naiba.

- Bună. Arăți uimitor. - Mulțumesc. Și tu arăți bine.

- Nu știam ce pregătești. - Lasagna.

- Servim vin roșu și alb pentru desert. - Îmi place cum gândești.

Vrei să guști?

- Da, te rog. - Bine. E fierbinte.

- Am nevoie de rețetă. - E o veche rețetă de familie.

- E a mamei mele, de fapt. - E foarte bună.

Îți amintești că ieri mi-ai spus să o invit pe mama în vizită?

Scuze. Toată ziua am dat sfaturi părinților și nu știu când să mă opresc.

Nu-i nimic. Mi-ar plăcea să o chem aici să mă ajute cu Lucy.

Dar nu mă înțeleg foarte bine cu mama.

- Nu ne înțelegem de ceva timp. - Îmi pare rău să aud asta.

Ne vedem de Crăciun

și dacă nu ne certăm până de Anul Nou, e un adevărat miracol.

Nu vreau să crezi că nu-ți apreciez sfatul.

Nu trebuie să-mi explici. Dar îți mulțumesc.

- Bine. - Încă ceva.

Știu că tu și Lucy nu vă înțelegeți, dar dacă îi arăți că o relație

între mamă și fiică se poate deteriora și rămâne deteriorată…

Îmi imaginez că ea s-ar simți foarte vulnerabilă.

Și probabil și tu.

Încă vă distrați?

- Mi-e frig. - Mie mi-e foame.

Unde-s coastele de porc și batoanele cumpărate?

Scotty le-a dat unui om al străzii cu un câine.

- Uite, mai multe elicoptere. - Unde mergem?

- O să vă placă mai mult ca un film. - Ce anume?

E ceva din istoria artei. Știi vreun artist influent, Lucy?

Fiindcă eu cunosc unul… Mama ta. Și abia aștept să-ți arăt asta.

- Putem merge la toaletă înainte? - Cât de mult vreți la toaletă?

- Am făcut pe mine puțin. - La naiba. Bine.

Hai să găsim un loc… Acolo. Uite-acolo vei face.

Nu ești oficial bărbat, până nu ai făcut în natură.

- Și eu vreau să fac. - Tu nu poți face aici.

Vino aici.

Așa. Locul ăsta e bun.

Puteți să faceți aici înăuntru.

- Știi să dai o petrecere. - Când îmi vei spune planul?

- Când va veni momentul. - Haide!

Fii atentă la băieții pe care i-am invitat pentru tine.

N-am nevoie de ei. L-am adus pe Brad.

M-ai ascultat! Unde e?

E la bar, îi face cinste lui Tom Ford.

Știi să-i alegi. Arată bine.

Ia te uită cine e. Eva.

Să facem câteva fotografii. Foarte bine.

A venit separat, fără Luca.

- Te simți bine? - Foarte bine.

- Spune-mi când vine Kathy Cho. - Ce e cu fata asta?

Sunt curioasă cum eram s-o văd pe Madonna.

- Calista, arăți uimitor. - Și tu arăți bătrân și decrepit.

Văd că m-ai pus la masa Evei.

Crezi că voi uita de mine și voi lăsa un fotograf să mă prindă în fapt?

M-ai prins din nou. Uit cât de deștept ești.

- Acela era planul? Nu e rău. - Nu, nu e acela.

- Bună, frumoaso! - Bună!

- Bine, la revedere. - Unu, doi și trei.

Harry, stai! Nu pleca încă.

Tessa încearcă să facă Wunderbar cunoscut.

- Cine ce face? - Fă un selfie cu noi.

Știi ce? De ce nu. Să încercăm.

Tessa, vino aici. Harry a fost de acord.

- Da. - Bine.

Măiculiță! Să vedem.

- Arăt ca o gorilă. - Am postat-o pe Instagram.

Serios? Stai puțin! Du-te cu două poze înapoi!

Acolo. Când a fost postată?

Acum 18 minute. Calista Reines dă o petrecere mare.

- A postat toată noaptea. - Asta e fosta lui iubită.

Fosta ta iubită o știe pe Calista? E grozav.

Da, e foarte grozav.

Ea e în oraș și se distrează. Ar trebui să faci și tu asta.

Da, rămâi cu noi.

Haideți. Aveți ceva de băut? Să începem!

- Să mai bem unul. - Da.

- Cine locuiește aici? - L-am cunoscut online.

- De când cunoști oameni online? - Toată lumea e în trei aici?

Mai sunt și câțiva în patru, iar ăla pare un cvintet.

- Hai să-i spunem așa. - Nu mai judeca!

Am citit despre asta. E o întreagă comunitate.

Au și propriul lor limbaj. Eu sunt partenerul stabil.

- Tu ești veriga liberă. - Și eu plec.

Alec, așteaptă. Te rog, scumpule.

Zece minute.

- Doar zece minute. - Aduc ceva de băut.

Ești gata?

Eclere de ciocolată, înghețată de mentă și plăcinta cu limete a bunicii.

- De ce nu mănânci? - Mai degrabă te-aș săruta.

Pot să te sărut?

Să înțeleg că da.

Alo?

Da, desigur. Marc a fost arestat cu copiii.

Jur, nu știam că e club de striptease.

A fost un accident.

Probabil vă e foame. A mai rămas destulă mâncare.

Nu mergeați la film și înghețată?

Urma, dar voiam să-i arăt lui Lucy muralul tău.

Apoi ne-am întors, fiindcă se întuneca.

Am pierdut semnalul, copiii voiau la budă, un tip ciudat venea direct spre noi…

- Gata! - Nu voiam să ne tâlhărească.

- Nu mai vorbi! - Bine.

Copii, veniți cu mine! Să mergem la baie.

Haideți!

E o noapte grea, nu?

Nu știam că e un cartier atât de rău famat.

- Lui April nu-i trebuia asta. - Eu aș sta liniștit.

Mulțumesc.

E normal ca oamenii care n-au copii să nu știe ce să facă cu ei.

- Ce înseamnă asta, Blair? - Înseamnă că ne ocupăm noi de ei.

Am o relație cu Mike. E partenerul meu stabil,

dar sunt și cu Roy, partenerul secundar.

Mike și Roy nu au o relație, așa că ni se spune „V”.

Ca punct comun al relației, eu sunt o „balama”.

E rândul tău la baie.

Îți cauți prietenii? Sunt chiar acolo.

V-am văzut venind împreună.

- Eu sunt Karen, apropo. - Mara.

N-ai fost la multe întâlniri ca asta. Ai acea privire.

- E evident? În mintea mea, sunt relaxată. - Dar doar în mintea ta.

- De cât timp trăiești așa? - De vreo șapte sau opt zile.

„Zile?” Îți admir curajul.

Mi-a luat ani să mă deschid și să mă simt bine în pielea mea.

- Permite-mi să-ți dau un sfat. - Te rog, nu mă simt în elementul meu.

- Ai grijă. - Cu ce?

Cu inima ta.

Poligamia e periculoasă, mai ales dacă ești a treia.

De unde știi că-s a treia?

Am fost în locul tău. Și îmi amintesc că la sfârșitul zilei,

simțeam durerea de a fi un oaspete în relația lor.

Scuză-mă.

Aici erai.

Am aflat despre „petreceri cu îmbrățișări”.

Îmi pare rău, dar sunt gata să plec.

- Slavă Domnului. - Și eu. E mult prea bizar.

Îmi amintesc atât de bine.

- Ești bine? - Da, da, da.

E bine. Asta îmi lipsește. E bine.

Îmi pare rău.

Mereu te excitai când îți sărutam urechea.

- Fac ceva greșit? - Nu, nu.

Niciodată nu greșești când e vorba de corpul meu.

Nu trebuie să fim în garderoba asta. Câștig cât să mergem la hotel.

Deși sună atât de bine…

Va trebui să-ți spun ceva ce nu ți-am mai spus înainte.

- Nu. - Nu?

Mi-a părut bine să te văd și arăți apetisant.

Dar nu pot. Iubesc pe altcineva.

Și eu.

Serios, Brad? Nu. Îmi pare rău.

Nu suntem logodiți.

Mulțumesc. Mulțumesc.

- Mersi că ați venit! - Kathy Cho?

Mă bucur să vă privesc și să văd cât de mulți sprijină lansarea…

…noii mele linii.

Aș vrea să-i mulțumesc soției mele, Calista,

care a crezut în viziunea mea și mi-a dat șansa să strălucesc.

Dacă v-aș putea răpi câteva minute ca să vă povestesc despre…

Scumpule, mă lași pe mine?

Mă lași pe mine? Știu că îți este greu.

- Nu-i nimic. - Ce?

Nu-i nimic.

Și începem.

Ceva îngrozitor ne-a atras atenția azi-dimineață

și nu am vrut să anulăm petrecerea, fiindcă am vrut să vorbim

unui public atât de mare ca să susținem această cauză.

Ambasadorul chinez al companiei noastre,

apărătorul drepturilor civile în est, Lily Wu, vă mulțumesc,

m-a informat că fabrica pe care o foloseam angajează minori.

Iar acest aspect e primordial pentru noi în istoria modei.

și această exploatare trebuie să înceteze.

Luca își asumă responsabilitatea pentru alegerea acestei fabrici

și pentru faptul că a făcut o alegere proastă

când nu este artist și director financiar.

E greu să faci totul, scumpule.

Din păcate, linia de accesorii Luca

va fi pusă în așteptare până găsim alt producător.

Dar când îl vom găsi, tot profitul,

fiecare bănuț, nu-i așa scumpule, va merge la noua noastră fundație

care ajută victimele abuzurilor în muncă.

Salvați copiii! Nu-i așa? Exact.

Să vedem dacă te mai iubește acum.

Pleci atât de devreme?

Am tura de dimineață la spital.

Nu vrei să mănânci micul-dejun pregătit de Alec?

Ce-i cu micul-dejun?

Și bună încercare. Albuș de ou și spanac pentru tine.

Vreau s-o conving să stea la micul-dejun, dar nu cred că vrea ceea ce îi ofer.

Am tura de dimineață.

Bine. Poți cina cu noi diseară la Alma.

Ne scoți în lume?

Sună bine, dar nu cred că-s liberă diseară.

- Duceți-vă fără mine! - Karen, s-a întâmplat ceva.

- Nu s-a întâmplat nimic. Sunt bine. - Nu știi să minți.

- Ce facem? - Vino aici.

Ia loc. Hai să vorbim.

Alec, cred că ai avut dreptate. Nu știm ce facem aici.

N-am avut niciodată o relație cu doi oameni singuri concomitent,

cu atât mai puțin cu un cuplu căsătorit.

Am sentimente pentru voi doi, dar, dacă ne vom despărți…

Pe cine încerc să păcălesc? Când ne vom despărți,

voi doi veți fi încă împreună.

Dar eu cui rămân?

- Karen… - Scumpo.

Eu voi fi mereu cea care trebuie să bată la ușă.

Alec ți-a făcut-o ieri.

Casa noastră este tot e și casa ta.

- Ar trebui să vii și să pleci când vrei. - Dar mai ales să nu pleci?

Bună, Marc. Câte vrei?

Nu e nevoie să gătești pentru mine. Sunt bine.

O las pe Lucy să adoarmă mai târziu după noaptea de ieri.

- Marc, ce ai făcut aseară… - A fost o prostie, știu,

să-i pun în acea situație.

A fost drăguț din partea ta că ai vrut să îi arăți muralul lui Lucy.

Înțeleg ce voiai să faci și apreciez gestul.

- Pentru puțin. - Ești bine?

Da, perfect.

- Lucy, poți să vii puțin? - Nu trebuie să țipi, sunt chiar aici.

Deschide ușa, te rog.

Bunico!

- Sunt așa entuziasmată. - Am făcut ce era corect.

Ai fost genială. Ce față avea Luca! Jos pălăria pentru tine!

- Poftim! - Mulțumesc.

Da, jos pălăria pentru mine.

De ce nu dansăm de bucurie acum?

Nu știu. I-am furat linia,

l-am umilit în fața unei mulțimi care postează pe Twitter

și i-am făcut juna amanta să-l părăsească.

Ar trebui să mă simt mai bine.

Câteodată dacă rănești pe cineva, nu scapi de durerea proprie.

În fine, ce s-a întâmplat cu frumosul de Brad?

Frumosul, tristul și frustratul Brad n-a primit nimic la garderobă.

- De ce nu? Arăta delicios. - Da, dar inima mea a rămas la Harry.

Și cred că dacă iubești pe cineva, nu poți fi cu altcineva.

Bună!

Îți aud gândurile.

Ești îngrozit. Poți să te calmezi.

M-am distrat aseară. Ești grozav, apropo.

Dar nu voi depune o plângere pentru hărțuire sexuală

și nici nu mă voi îndrăgosti de tine, și nu te voi hărțui.

A fost doar o aventură.

- Deja am un iubit gelos. - Ai un iubit? Interesant.

Da. E Ellis.

Poftim?

Ești iubita lui Ellis?

Amanta, de fapt.

Traducerea: Georgiana Stănculescu