Original subtitles

- Îmi doresc un nou început. - Credeam că asta facem.

Lucy?

Din episoadele anterioare:

- Credeam că ești căsătorit. - Sunt văduv.

Ești frumoasă. Și ești o prietenă bună.

Karen, nu pleca.

M-am certat cu Joss.

A început să plângă și eu m-am purtat ca un nemernic.

Nu am primit mesajul. De câte ori vrei să-ți spun?

Dar vezi că ți l-am trimis.

Și când nu e trimis, îți arată semnul exclamării.

- Din câte vezi... - La tine nu arată așa.

- Exact. - Bine.

Știi ce? Nu înțeleg de ce nu m-ai sunat. Știi că nu ți-aș ignora mesajul.

- Mai ales scuzele. - De unde să știu?

Ne certasem. Mesajul tău era criptic.

Nu era criptic. Voiam să vorbim.

Nu! Ai spus că ar trebui să vorbim.

Apoi ți-am cerut scuze și tu n-ai răspuns.

- Fiindcă n-am primit mesajul. - O luăm de la capăt.

Puteai să mă suni când ai văzut că nu-ți răspund.

Mi-am zis că ești supărată pentru treaba cu locuitul împreună.

- Apoi a venit o livrare de carne. - E adevărat. Are martori.

Nu mă cert pe tema asta. Nu-i trebuie martori.

- Încerc să te ajut. - Mulțumesc. Suntem bine.

Ce spui de asta?

Mesajele nu vor mai fi principalul mod de comunicare între noi.

- Bine. - Joss, te rog nu începe.

Nu încep nimic. Mi se pare ciudat că și-a băgat nasul în treaba ta.

Despre ce vorbești? Despre ședința foto?

- De unde știi despre ea? - Am fost aici.

Ai fost aici?

Unde? De ce nu m-ai salutat?

Erai ocupat, iar ea era goală.

Trebuia să spui ceva. Puteam vorbi.

- Chiar te-am căutat atunci. - Știi ce? Nu mai contează.

Știu că nu o placi, deși ea te place pe tine.

- Te înșeli. - Acum ești naiv intenționat.

Hai să terminăm o ceartă înainte să începem alta.

- Harry, nu vreau să ne certăm. - Bine. Nici eu.

Aș vrea să ies în oraș cu tine. Ceva ce nu am făcut încă.

Doamne!

N-am fost niciodată la o întâlnire împreună.

- Niciodată. - Nici măcar o dată.

Ce spui de mâine seară? Pot termina treaba la 22:00.

- Aș putea mânca târziu. - Bine.

Intră. E deschis.

Voiam să îți mulțumesc din nou fiindcă m-ai ajutat cu Lucy.

Mi-a prins bine sfatul. O dimineață liniștită după săptămâni bune.

- Nicio ușă trântită. - Mă bucur.

Nu s-a împotrivit când i-am luat iPhone-ul. Asta da minune.

- Limitele și structura impun respect. - Exact.

Și glezna mea e mai bine.

- Vezi? - Mă bucur, April.

- Mai e și altceva? - Nu.

Sunt directorul Patterson.

Bill. Îți mulțumesc că ai revenit.

Da, categoric, da.

Da, categoric.

Am făcut o mișcare cu părul ca la 16 ani și nu s-a uitat.

Am crezut că ar putea fi ceva în excursie, dar m-am înșelat.

- Poate că era ocupat. - Am făcut sex cu Alec și Vivian.

Ne pare rău de întârziere!

Ea este faimoasa Calista Raines despre care v-am povestit mereu.

Calista, ea e April. Pe Karen o cunoști deja.

Grozava și frumoasa doctor psiholog care caută neîncetat iubirea și adevărul.

Sunt încântată.

Iar tu ești și mai frumoasă decât te-a descris Joss.

Și magazinul tău... Mă simt ca în rai.

Vreau să cumpăr totul.

- Ce caută tonul pe podea? - E salată de pui.

Ce se întâmplă?

Îi spuneam lui Karen despre un tip de la școală de la Lucy.

Credeam că e ceva. Am mers la el în birou și am flirtat, voind să mă invite în oraș.

- Și nimic. - De ce nu-l inviți tu?

Fiindcă aș fi prea îndrăzneață.

April n-a invitat un bărbat în oraș niciodată.

Poate că așa e, dar nu obții nimic în viața asta

fără să urmărești ceea ce vrei.

Nu ai așteptat după nimeni ca să ai magazinul ăsta minunat.

- Cred că ai luptat din greu să îl ai. - Așa e.

- Și tu, frumoasa tăcută? - Viața mea e cam plictisitoare.

Și din păcate, am întârziat la o programare...

Ce? Nu poți pleca!

- Ce se întâmplă? - Nimic.

Karen s-a culcat cu un cuplu căsătorit aseară.

- April. - Îmi cer scuze!

Dar pare înțeleaptă. Ne poate ajuta.

Sigur. Triunghiurile amoroase sunt foarte interesante.

Așa zic și eu! Cine este acest cuplu?

- I-ai cunoscut online? - Sunt doctorul și soția lui!

- Ce? - Nu mai ai voie să vorbești.

Ți-am spus că vrea să se culce cu tine.

- Știam eu! - Felicitări. Aveai dreptate.

Cel puțin ai inclus soția.

- Ai fost generoasă. - N-a fost chiar așa.

Ai vrut să faci sex cu ea?

Nu cred, dar în timpul actului...

E complicat.

Da. Așa e cu triunghiurile amoroase.

Ce s-a întâmplat după aceea?

Am plecat din casă înainte să se trezească.

Nu cred că voi mai vorbi cu niciunul dintre ei.

Asta îți dorești?

Aș vrea să continuăm conversația, dar mă întâlnesc cu un preot.

Mă bucur că te-am văzut, Calista. La revedere.

Salata de pui are nuci?

- Sună-l pe Harry! - Îl sun pe Harry.

La naiba.

- E un moment nepotrivit? - Deloc. Ce faci?

Nu știu cum să spun asta fără să-ți spun exact.

- Vreau inelul înapoi. - Desigur.

Am tot vrut să te sun.

În mod normal nu-mi băteam capul, dar am nevoie de el.

Mă logodesc.

Mâine după-amiază sună bine.

Ne vedem atunci, Scott. La revedere.

Dacă sunteți mulțumit de mesaj, apăsați tasta 1.

Spune-mi că n-ai făcut asta. Nu se poate!

Mă bucur nespus că dorești să te ocupi de cursurile pentru cupluri.

Mă bucur că vă pot ajuta.

Unul dintre obiective este longevitatea relațiilor de cuplu.

Le ofer consiliere înaintea căsătoriei și apoi nu mai e timp de problemele lor.

Se pare că tot mai multe cupluri se despart.

- Și știm părerea lui Dumnezeu. - Nu e un fan.

Cred că se vor deschide mai mult în fața unei profesioniste ca tine.

Să ne înțelegem, nu mai lucrez ca psiholog.

Perfect, fiindcă nu ne permitem să te plătim.

Avem 30 de minute libere înainte să înceapă cursul.

Te-ai distrat aseară?

E cineva acasă?

- Bună, scumpule! - Bună.

Aici erai. Te-am sunat toată dimineața.

- Unde ai fost? - La micul-dejun.

Cu niște noi prietene superbe,

una dintre ele prinsă în mijlocul unui menage a trois.

Mi-am amintit când ne-am făcut de cap în zborul spre Rio

și stewardesa ne-a prins și a întrebat dacă ni se poate alătura.

- Cineva a băut un pahar. - Cineva a băut două.

Am o întâlnire într-o oră,

dar aș putea s-o amân, dacă apare ceva mai important.

Mi-ar plăcea, scumpo, dar am multă treabă.

Știi cum m-ai putea ajuta?

Semnând hârtiile pe care ți le-am lăsat de dimineață,

fiindcă știi că nu-mi place să îți cer de două ori.

- Ce sunt astea? - Serios?

Este aprobarea ca linia mea de accesorii

să folosească fontul și logoul liniei Calista Raines.

Mă asculți când vorbesc cu tine despre muncă?

Te ascult, dar nu când e vorba de font.

Promit că-i voi da hârtiile lui Patty pentru mai târziu.

Sper să se ocupe de ele repede.

- Cine e Blair Patterson? - Viitorul meu soț.

Glumesc. Nu prea vorbește cu mine.

Îți place de el. Drăguț.

E directorul de la școala lui Lucy.

- Scandalos, nu? - Foarte.

- Îl urmărești pe internet? - Nu sunt mândră de mine.

Să nu fii.

Mai ales fiindcă pierzi timpul cu o biografie. Citești și CV-ul!

- N-ai întârziat la muncă? - Ba da. Dă-te la o parte!

Bine.

Îi place să navigheze.

Sponsorizează REFUSE...

E o organizație care îi încurajează pe oameni să protejeze mediul.

Suntem impresionați.

Și se pare că e la un curs de yoga pe La Brea.

E genul de om care postează fiecare lucru pe care-l face.

Ar putea fi considerat un defect pentru unii.

Nu pentru mine. E foarte util.

- Cu plăcere. - Mulțumesc.

Multe cupluri au uitat că o căsnicie înseamnă și distracție.

Și aventură. Asta nu înseamnă că nu vor exista provocări.

Da?

Soțul meu și cu mine suntem căsătoriți de 15 ani.

În ultima perioadă, ne-am culcat pe-o ureche.

Nu am mai făcut sex ca înainte.

Putem să reînnoim relația?

Din experiență, toate cuplurile de durată au ceva în comun...

Știu să-și facă partenerul să se simtă deosebiți.

Acest lucru le dă abilitatea de a avea o legătură durabilă.

Un partener atent nu încetează să învețe lucruri despre celălalt,

să exploreze pentru a afla cine sunt cu adevărat.

Îi mai e cald cuiva?

Îmi pare rău.

Tu erai.

- Frumos mod de a mă întâmpina. - Mă bucur că nu ești Niko.

Obraznic, dar accept.

- Harry e aici? Se comportă ciudat... - E mereu aici.

Cât despre comportament, nu îl cunosc așa bine încă.

- E cumva cam... - Constipat?

Bună!

- Te-ai întors. - Da.

- Tu ce faci? - Sunt bine.

N-ai primit niciun mesaj ciudat de la mine?

- Ai lăsat un mesaj ciudat? - Nu intenționat.

Scott m-a sunat când am vrut să te sun,

și m-am gândit că toată discuția a ajuns în mesageria ta...

- Dar nu s-a întâmplat. - Asta e bine.

- De ce te-a sunat? - Fiindcă...

Ține-te bine. Se logodește.

Iar eu am inelul, care e moștenire de familie,

și îl vrea înapoi.

- Sigur. Are logică. - De fapt, nu are logică.

Se logodește? E o nebunie.

N-am de unde să știu. Nu prea îmi pasă.

Nici mie nu-mi pasă, dar e o nebunie.

Pe tine te-a cerut fără să te cunoască. Poate vrea neapărat să se căsătorească.

Da. Știu că și cu noi a fost la fel de repede,

dar au trecut trei săptămâni.

- Cine face una ca asta? - Scott, evident.

- N-ar fi trebuit să-ți spun? - Bine că mi-ai spus.

Dar nu trebuie să vorbești nonstop despre asta.

Ți-aș fi trimis mesaj, dar nu-mi primești mesajele.

- Harry, nu te supăra. - Nu sunt supărat.

Trebuie să mă întorc la muncă.

Scumpule, tu ai făcut asta?

Mă întâlnesc cu Ruderman în Santa Barbara. Ne vedem diseară!

Slavă Domnului că te-ai trezit.

Cred că voi purta asta când îl văd pe Scott după-amiază.

E drăguță, dar nu prea drăguță. Și asta e pentru cina cu Harry.

Niște cercei, o jachetă și poate...

- Urăști rochia asta? - Nu m-am trezit încă.

E Vivian!

- Ai vorbit cu ea de când... - Nu.

- Bună, Vivian! - Bună!

Nu știu ce să spun. Nu am plănuit nimic în afară de salut.

- Nu eram sigură că vei răspunde. - Eu nu credeam că vei suna.

- Nu știam dacă vrei să te sun. - Mă bucur că ai sunat.

Voiam să îți spun că Alec și cu mine...

Nu am mai făcut așa ceva.

- A fost puțin ciudat, nu? - Poate mai mult de atât.

Sper că nu a fost atât de ciudat, încât nu mai putem fi prietene.

- Deloc. - Sunt ușurată.

Vrei să iei cina cu noi diseară? Putem vorbi, servim ceva gustos.

- Aș fi încântată. - Mă bucur.

Mi s-a părut o conversație pozitivă.

- De ce e atât de cald aici? - E yoga la cald.

Acum sunt 35 de grade, dar mai târziu ajunge la 40.

Nu! Categoric nu.

Blair. Și tu mergi aici?

De trei ori pe săptămână. Acolo e covorașul meu.

E timpul pentru o gustare.

Am comandat de la Mozza.

- Nu mi-e foame. - Trebuie să mănânci ceva.

Mănânc măsline.

Nu e bine să ții totul în tine.

Bine. Te las în pace, dacă asta vrei.

Să știi că sunt aici pentru tine.

De ce e totul atât de greu?

Nu e.

- Wilson. - Nu vreau să fii tristă.

Nu mai putem face asta.

Bine? Luca și cu mine ne vedem de căsnicie.

- Din nou? - Da, din nou.

Te rog, nu atrage toată atenția asupra ta.

Nu fac asta niciodată.

Dar nu știu de ce-l lași să-ți facă asta.

Căsătoriile sunt complicate.

Calista, știi că să repeți același lucru la infinit

și să aștepți un rezultat diferit e definiția nebuniei?

Știi ce? Nu ai dreptul să îmi vorbești așa.

M-am hotărât.

Și dacă nu ești de acord, ieși din casa mea.

- Minunat curs, nu? - Da, a fost foarte bine.

- Exact de căldură aveam nevoie. - Poftim. Bea niște apă.

Bine.

Mi-era sete. Mulțumesc.

- Oricând. - Îți sunt datoare.

Putem trece peste băutură și mergem direct la cină.

- Unde să mergem? - Oriunde.

Putem mânca sushi, thai, italienească sau grecească.

- Îmi place sushi. - Ce naiba am?

Putem merge la Wunderbar. Bucătarul e prieten cu mine.

Serios? Știu că e greu să obții o rezervare acolo.

Crede-mă, nu e o problemă. Putem merge oricând.

- Ce spui de diseară? - Sună foarte bine.

Avem o întâlnire.

Bravo, scumpa mea.

Șapte au încercat, șapte au eșuat.

În locul tău, eu aș pleca repede.

Alea trei au gheare.

- Bună! - Bună!

- Ăsta e magazinul lui April? - Da.

- Nu te-am adus niciodată aici? - Nu.

Ciudat.

- Ai inelul, sau... - Desigur.

- Poftim. - Mulțumesc.

Felicitări, cred...

Probabil ți se pare ciudat, dar nu e chiar așa.

O mai ții minte pe Jen?

Jen Feldman, cu care erai când erai student la medicină?

Exact.

A aflat că bunica June a murit. Mi-a oferit ajutorul ei.

Am reluat relația de unde o lăsasem. Cred că așa ne-a fost dat.

- Mama ta probabil e fericită. - Da, este.

Credeam că... Nu e treaba mea.

Ai dreptate. Dar poți să-mi spui.

Credeam că nu o iubești. Nu v-ați despărțit din cauza asta?

Nu o iubeam atunci. Acum o iubesc.

M-am schimbat mult. Lucrurile se schimbă.

Am înțeles.

Scott, îmi pare foarte rău. Nu am vrut să te rănesc.

Nici în cele mai negre coșmaruri nu m-aș fi gândit la asta.

Și știu că nu mai contează, că nu pot spune nimic acum

care să conteze pentru tine...

Dar voiam să știi că relația noastră a fost ceva real. Chiar a fost.

Sper că merită.

La naiba!

- Ești bine? - Da, foarte bine.

Nu știam cât de fierbinte va fi.

Ai grijă. Mănușa e în sertarul de sus.

Vreau ca Lucy să doarmă la 10.

Fără TV, fără iPhone. Are de făcut teme.

Vreau să ți le arate înainte să se culce.

Cât întârzii în seara asta? Ca să știu ce îi spun lui Lucy.

Luați cina și mergeți la dans și la un film sau...

E doar o cină din câte știu.

Dar Lucy să doarmă înainte să ajung eu acasă.

Dacă ai fi bărbat, rochia asta e potrivită pentru prima întâlnire?

- Sunt bărbat, April. - Da...

Adică dacă ai fi un bărbat care mai e și director de școală.

- Aș fi încântat. - Ce drăguț. Mulțumesc.

Și îți mulțumesc că ai grijă de copii. Sigur te descurci?

- Nu o să dai foc la casă? - Nu voiam să fac asta.

Relaxează-te. Distracție plăcută.

- Chiar îți place de el? - Da.

- Cred că da. La revedere. - Bine.

Și privirea din ochii lui... Karen, mi-a frânt inima.

Am vrut să-i spun mai multe, dar ce-aș fi putut să-i spun?

Adică ai greșit când l-ai ales pe Harry?

Deloc. Dar Scott e un bărbat minunat.

- Nu știu ce are Harry în ultima vreme. - Cum adică nu știi?

Totul e o bătălie cu el. Orice i-aș spune, el nu e de acord.

Cu Scott luam decizii foarte ușor. Totul era ușor. Mergea ca pe roate.

Serios? Ca pe roate? L-ai înșelat.

Nu cât timp am fost împreună. L-am părăsit, fiindcă l-am înșelat.

Scott știa mereu ceea ce vrea.

Asta m-a atras la el. Harry ezită foarte mult.

Spre exemplu, mutatul împreună. Vreau să știu ce-l reține.

- Chiar vreau să știu. - Întreabă-l.

Intenționez, crede-mă.

- Cum arăt? - Pocăită.

E perfect normal să porți asta

la cina cu un cuplu cu care tocmai ai făcut sex.

E ciudat că merg la ei?

Depinde. Te vei prefaci că nu s-a întâmplat nimic?

Nu știu. O să fac ceea ce fac și ei.

Știi ce spune Calista. Cere ceea ce-ți trebuie.

Calista e prietena ta, nu a mea.

Când i-am spus lui Harry că cinăm aici,

mi-a pus tot felul de întrebări

și am realizat că știu doar trei lucruri...

Director, yoga la cald și îți place sushi.

Așa că Harry a creat un meniu special cu sushi pentru noi.

Nu trebuia să te deranjezi.

Glumești? După câte ai făcut pentru mine și Lucy?

În plus, și mie îmi place sushi. Regulile, ritualurile, prezentarea.

Știai că bețișoarele nefolosite se pun în fața ta în paralel cu farfuria,

cu capătul mai subțire în hashioki.

Așa se numește vârfulețul... Hashioki.

- Am căutat pe Google. - N-am știut asta niciodată.

Acum știi.

Și voi doi cum vă simțiți aici?

Sper că știți că păstrăm masa asta pentru VIP-uri.

Ne place enorm. Blair vorbește doar despre mâncarea ta.

E incredibilă. N-am gustat ceva mai bun nicăieri.

Mulțumesc! O să vă placă și felul 2.

Am pregătit chutoro cu fulgi de migdale, shabu-shabu cu foie gras

și scoici kumamoto presărate cu caviar.

- Să aveți poftă! - Ia loc, te rog. Stai cu noi.

Îmi pare rău, dar trebuie să supraveghez bucătăria. Să aveți poftă!

Dădaca mea.

Îi dai voie lui Lucy să vadă Vanderpump Rules înainte de culcare?

Despre ce vorbeam?

- Îmi spuneai că... - Ultimul.

Și-a terminat temele. Știu regulile, dar chiar a avut multe teme.

Nu!

Îmi cer scuze.

- S-a întâmplat ceva? - Totul e bine.

- Găsești greu dădacă bună în ziua de azi. - E greu cu adolescenții.

Marc nu e adolescent, dar se comportă ca unul.

Marc?

Unchiul fiului amantei soțului meu decedat. Locuiește cu mine.

Shabu-shabu?

Îmi pare rău. Nu știam.

Acum e momentul să fugi.

- Karen! Intră. - Prea târziu.

Karen, el e prietenul meu Ken. Am fost colegi la medicină.

- Încântat. - Asemenea.

Și Ken e psihiatru. Aveți multe în comun.

Lucy doarme. Te-am anunțat.

Salut! Cum e întâlnirea?

Nu prea bine, iar mesajele de la tine nu mă ajută.

M-ai sunat să țipi la mine, fiindcă întâlnirea e nașpa?

Întâlnirea nu e nașpa. Eu sunt nașpa.

Sunt nașpa la întâlnirea asta.

E în baie acum, probabil vrea să fugă pe fereastră.

Bine, bine. Respiră. Uită de toate.

- Explică-mi. - Sunt prea agitată.

Vorbesc despre sushi.

- De ce vorbești despre sushi? - Exact!

Trebuie să schimbi abordarea. Ați cerut desertul?

Ce legătură are desertul?

- L-ați comandat? - Nu.

Majoritatea fetelor greșesc la partea asta.

Comandă cel mai scandalos desert.

Sau comandă două.

După cină, comandă băutură pentru amândoi.

- Nu știu... - Ai încredere în mine.

Știu ce spun.

Mai vreți ceva astă-seară?

Suntem bine, mulțumim. Nota, vă rugăm.

Bineînțeles că spitalul are propria agendă,

dar părerea mea este că nu au grijă de doctori.

E un teren minat invadat de o mulțime de birocrați.

Ken va conduce departamentul până la sfârșitul anului.

Când s-a făcut așa târziu? Ar trebui să plec.

Karen, nu pleca. Ken, pleacă tu!

- Vivian. - Am fost nepoliticoasă.

Ken, poți pleca?

Amice, îmi pare rău. Te sun săptămâna asta.

- Vom merge să jucăm golf. - Bine. Mă bucur că te-am revăzut, Vivian.

- Mi-a făcut plăcere. - Și mie.

Știu drumul.

La ce naiba te-ai gândit?

Karen, îmi pare rău dacă am fost pripit.

Când Vivian mi-a zis că vii astă-seară, am crezut că vei fi stânjenită.

Și te-ai gândit că dacă aduci un tip din mulțime...

Am crezut că e o soluție. Ken e foarte simpatic.

Nu e genul meu, dar înțeleg impulsul.

Nu fi așa indulgentă. Ai făcut un gest urât, Alec...

Fiindcă te temi să discuți cele petrecute…

- Ce avem de discutat? - Sunt multe de discutat.

Am simțit ceva aseară ce nu mai simțisem de multă vreme.

- Și știu că și Alec a simțit. - Nu-mi pune cuvinte în gură.

Atunci spune ceva!

Și eu am simțit ceva.

Nu știu ce înseamnă asta.

Poate nu înseamnă nimic.

Sau poate înseamnă ceva.

Poate e ceva aici care merită explorat.

- E ridicol. - E ridicol? De ce?

De ce, Alec? De ce e ridicol?

- Fiindcă nu e nimic de explorat. - Ar trebui să plec.

- Te rog, nu. - Îmi pare rău.

- Viv... - Nu.

- N-ai adormit încă. - Trebuie să vorbim.

Am condus pe autostradă în ultimele două ore.

Ar trebui să mergem la un psihiatru.

Eu cred că ar trebui să mergem la Roma.

Dar nu avem timp pentru lucrurile astea, deci...

Cred că ar trebui să ne facem timp.

Joss are o prietenă, Karen, care este psihiatru.

Cred că ne poate recomanda pe cineva.

N-am nevoie de psihiatru, Calista. Am nevoie de sprijinul tău.

- Te sprijin. - Ba nu.

Nu știi câtă presiune îndur în fiecare zi.

- Amândoi suntem presați. - Vreau să te pui puțin în locul meu.

- Vreau să te ajut. - Ba nu, nu vrei.

Te rog să faci niște lucruri mărunte și nici pe alea nu vrei...

Ce nu fac?

Avem nevoie de noi modele. Avem un show la New York.

Ți-am trimis 30 de portofolii, nu ai contractat pe nimeni.

Nu mi-a plăcut niciuna.

Trebuia să aprobi bugetul fabricii din Italia și n-ai deschis emailul.

Ba am deschis emailul. Nu am putut să descarc anexa.

- Ți-am spus asta. - Vezi cum găsești scuze?

- Sunt răspunsuri, nu scuze. - Bine.

Și hârtiile pentru logo pe care ți le-am dat ieri?

Am uitat să i le dau lui Patty.

De ce să i le dai lui Patty? N-ai încredere în mine?

Bine.

- Acum te simți mai bine? - Da, cred că da.

Luca, să știi că te ascult și te și aud, dar sunt lucruri...

Probleme la care trebuie să mai lucrăm.

Și cred că ne-ar prinde bine dacă mergem la un psihiatru.

- Mai bine merg la Roma. - Nu.

Ăsta e homar cu risotto la 45 de dolari? Ce înșelătorie.

- Poftim. Vrei din friptura mea? - Nu-mi e așa de foame.

Nu vrei să stăm împreună?

Am vrut, până când ai adus vorba de Savi.

Nu te cred. Savi va fi mereu o parte din relația noastră.

Dacă te prefaci că nu e, pierzi timpul.

Mi-am pierdut sora din cauza asta. E o chestie importantă.

Nu spun că nu este.

Inventezi scuze și nu înțeleg de ce.

- Cred că tragi de timp. - Nu trag de timp.

Nu ești foarte implicat în relația asta.

Scott deja s-a logodit și noi nu putem locui împreună.

Spune-mi că nu l-ai adus pe Scott în discuție.

Încerc să-ți explic...

Ți-ai găsit liniștea după ce v-ați văzut azi?

Ți-am spus că urma să mă văd cu el.

Ți-am spus înainte să-l văd și ți-am dat ocazia să spui ceva.

Nu ai spus nimic, Harry. E ca și cum nu știi să comunici.

Tu ești expertă în comunicare? Cât ai așteptat să spui ceva despre Niko?

Ai perfectă dreptate. Punct ochit.

Dar eu măcar încerc să vorbesc cu tine despre sentimentele mele.

- Încerc, Harry! - Oamenii încearcă să mănânce.

- Eu încerc să-ți vorbesc! - Vorbește mai încet.

Sunt prea zgomotoasă pentru tine? Stai liniștit. Pot rezolva problema.

- Cum a fost întâlnirea? - Oribilă.

- Cum a fost cina cu cei doi? - În mare parte tristă.

Tu prima. Eu beau asta.

Alec a adus un coleg de muncă pentru mine.

A fost mai mult decât ciudat până când tipul a plecat.

Apoi Vivian și Alec au început să se certe și am plecat.

Trebuie să vorbească despre sentimentele lor.

Așteaptă. Dar sentimentele tale? De ce sunt mai importante ale lor?

Fiindcă ei sunt căsătoriți.

Și te-au invitat în acea căsătorie, ceea ce te face parte din ea.

Dacă i-aș putea combina pe amândoi, aș găsi persoana perfectă pentru mine.

Iubitul, partenerul, prietenul pe care îl caut de mult.

Dar nu merge așa.

Sunt doi oameni căsătoriți, iar unul dintre ei e femeie.

Crede-mă, vei accepta faptul că e femeie destul de repede.

Îți amintești când am legat prietenia cu Alex și apoi...

A devenit persoana de care m-am îndrăgostit nebunește.

Ai mai fost într-o situația ca asta?

Menage a trois? Scumpo, eu le-am inventat.

Dar nu au fost sentimente implicate.

Sunt sigură că nu am folosit cuvinte ca „iubire” și „afecțiune”.

De ce?

Crezi că te îndrăgostești de ei doi?

Asta e partea ciudată. Cred că aș putea.

Blair. Ce surpriză!

- Pot intra? - Sigur.

Sunt pentru tine.

Sunt flori de consolare?

„Îmi pare rău dar ești prea ciudată pentru mine”?

- Nu. - Deci mă placi?

E imposibil să nu te plac, April.

Și faptul că nu știi asta te face și mai atrăgătoare.

Ba știu. Dar ești cam greu de citit.

Ai încheiat întâlnirea noastră.

Erai tare agitată și mă agitai și pe mine.

Mi s-a părut o idee bună să o luăm de la capăt.

Atunci ce s-a întâmplat la școală? Nici măcar nu te-ai uitat la mine.

Sunt director. Nu pot să ies în oraș cu toate mamele drăguțe și singure.

Există reguli pentru asta.

Dar faptul că tu m-ai invitat, e cu totul altă poveste.

- Deci așa stau lucrurile. - Acum e rândul meu.

Vrei să ieși cu mine din nou? Pentru orice, dar nu sushi.

Bună, Marc.

Marc, Blair. Blair, Marc.

O să le pun în apă.

Încântat de cunoștință.

Îmi pare rău că v-am întrerupt cu toate mesajele acelea.

Deci tu ești dădaca.

Barman, poet, surfer, tâmplar. Mă pricep la toate.

Dar nu ai măiestrit nimic.

Patty! Am avut cel mai frumos curs de pilates azi.

- Trebuie să mergi data viitoare. - La 5 dimineața? Nu, mulțumesc.

Profesorul m-a rugat să mă concentrez pe recunoștință și bucurie.

- Sunt noile mele cuvinte preferate. - Ești veselă.

Da. Lucrurile merg bine între mine și Luca din nou.

Asta explică generozitatea ta.

M-a sunat dimineață avocatul lui.

I-ai dat lui Luca toată linia Accessories by Luca?

Nu. I-am aprobat folosirea logoului și fontului pentru linia lui,

dar totul e pe compania mea.

Nu scumpo, ai semnat actele care i-au dat propria lui companie.

De aceea și-a angajat propriul avocat care să îi scrie contractele.

Bănuiam că știi. Altfel de ce nu m-ai rugat să mă uit peste ele?

Am discutat mult azi.

Vreți să mai împărtășiți și altceva înainte de încheiere?

- Aveți întrebări? - Eu am o întrebare.

Vreau să știu ce se întâmplă când o căsătorie nu mai merge.

Când partenerul se îmbolnăvește atât de tare,

încât amândoi se pregătesc pentru ce e mai rău.

Dar apoi apare un miracol. Reușesc să evite răul.

Viața e salvată. Dar căsnicia...

Căsnicia a suferit daune iremediabile.

Apoi apare ceva nou,

ceva ciudat și tabu și de nedescris.

Și simți de parcă acea căsătorie și-ar putea schimba forma.

Nu va mai fi niciodată la fel.

Dar poate e o cale de a exista.

- Ai risca pentru asta? - Categoric.

Dacă ar apărea ceva unic și neașteptat de frumos...

Eu una aș face-o.

- Bună! - Bună!

- Putem vorbi? - Sigur. Intră.

Harry, îmi pare rău că am plecat aseară.

A fost inadmisibil. Și nu știu ce am crezut.

Probabil eram obosită sau îmi era foame.

- Știu că asta nu e o scuză... - Nu pot face asta, Joss.

Nu poți face ce?

Nu ar trebui să fie așa greu.

Harry.

Dacă vom continua așa, o să ne urâm pe vecie.

Trebuie să punem punct acum, ca să existe o speranță în viitor.

- Ce? - Știu. Uite…

Cred că aveai dreptate.

E mult prea devreme și nu suntem pregătiți.

Traducerea: Georgiana Stănculescu