Original subtitles

Ce-ai spune dacă Marc și Scotty ar locui aici cu noi?

Superb!

Din episoadele anterioare...

Ai grijă cum îmi vorbești.

O să te pup în fund toată ziua dacă vrei să-mi salvezi soția.

De ce faci asta pentru mine?

Vreau să mă simt utilă. Vreau să cred în ceva.

Te iubesc. Și știu că voi fi cu tine, dar nu acum.

- Harry e un bărbat deosebit. - Este.

Tu ești Harry Davis? Am auzit multe despre tine.

AMANTELE

- Lucy, plecăm! Coboară! - O să cobor când sunt gata!

Marc. Trezește-te.

Scotty.

Marc, nu sunt ceasul tău deșteptător.

Te-am trezit în ultimele trei zile.

E responsabilitatea ta să-l duci pe Scotty la școală.

Nu îmi place să mă trezesc de dimineață. Nu prea te-am înțeles.

Cred că e momentul să ne gândim la un plan.

Miranda va fi plecată pentru trei luni.

Poate e momentul să îți cauți o slujbă.

Ceva care să te motiveze, să ai o mică bază.

- Bază. - Exact.

Nu trebuie să fie cu normă întreagă. Doar ceva de făcut în fiecare zi.

Sigur. Mă ocup de asta imediat.

Procedura va dura între trei și șase ore.

Sângele trece din brațul drept, prin centrifuga de aici,

care separă celulele stem.

Deja cunosc procedura, Alec. Nu e nevoie să mi-o repeți.

Apoi, se întoarce în brațul stâng fără celulele stem.

Probabil te vei simți obosită și vei avea dureri.

- Îți putem administra doar Tylenol. - De ce faci asta?

- Ce fac? - Îmi vorbești ca unui pacient.

Știi că sunt doctor, nu?

Psihiatria e un domeniu diferit.

Asistenta se va ocupa de tine. Ne vedem pe partea cealaltă.

Sunteți pregătită?

Vreau să-mi iau ceva de citit.

Nu puteți. Trebuie țineți brațele drepte.

Vă puteți uita la TV.

Prindem doar câteva canale, dar cred că au Judecătoarea Judy.

Nu, mulțumesc.

Gata. Dacă aveți nevoie de ceva, apăsați pe buton.

Îmi puteți spune în ce cameră se află?

Bună, Wil!

Drăguța noastră e pregătită de purificare?

Mă numesc Wilson.

Nu suntem atât de intimi ca să vorbim cu diminutive.

Nicio problemă, Wilsonian.

Vezi ce am făcut? Ți-am lungit numele.

Calista nu e disponibilă azi.

Își prezintă linia de primăvară la Ken Downing.

Mi-a scris să ne întâlnim...

Ken Downing. Directorul de la Neiman Marcus?

Uau?

Uau spui când călărești un ponei. Dl Downing stabilește tendințele în modă.

Pe podium azi, în magazine mâine.

- Nu există nicio scuză! - E momentul să plec.

Nu trebuie să-mi spui că e în al 11-lea ceas.

Știu și eu asta. Știi ce, Ed?

E o scuză. Și am primit doar scuze după scuze, după scuze.

Știi ce? Sunt sătulă. Chiar sunt sătulă. Ești concediat.

Trebuie să mergem undeva azi!

- Scuze. - Nu-ți face probleme.

Văd că ai o dimineață proastă.

Dar ca să te simți mai bine să știi că rochia e extraordinară.

Mulțumesc, dar nu o va vedea nimeni.

De ce nu?

Imbecilul de organizator nu a asigurat locația,

așa că suntem terminați.

Și eu organizez evenimente. Știu să aleg locații.

Pot să trag câteva sfori, cunosc pe cineva.

- Serios? - Da.

- Ești angajată. - Nu, Calista.

- Te pot ajuta ca prietenă. - Să nu îndrăznești.

- Ce? - Niciodată nu lucrezi gratis.

Timpul tău valorează ceva, mai ales când lansezi o nouă afacere.

Dacă tu te iei în serios și restul lumii va face asta.

Bine, atunci. Îți voi asculta sfatul.

Și te voi taxa, după ce îi trimit mesaj lui Harry.

Harry? De când vorbești cu Harry?

De când m-a sunat alaltăieri.

Nu l-am văzut încă. Ne trimitem mesaje și vorbim.

- Ce? Crezi că nu fac bine? - Nu contează ce cred eu.

Eva, ai terminat.

Dă-i rochia lui Wilson. E dincolo.

Ai spus că ai nevoie de timp înainte să începi o relație cu Harry.

Repet ce mi-ai spus tu.

Ți-am spus că vreau asta, dar am revenit la cum eram înainte.

E cel mai bun prieten al meu.

Nu-mi mai aduc aminte de ce nu suntem împreună.

Te simțeai vinovată din cauza lui Savi și ai vrut ca relația să fie o alegere

și nu o reacție la o nuntă pe care nu ți-ai dorit-o.

Ai dreptate. Asta am spus.

Asta înseamnă că nu vorbiți și nu vă trimiteți mesaje.

Dacă vrei o pauză, ia o pauză adevărată.

- Numai așa poți fi sigură. - Ai dreptate. Din nou.

Super. Acum să vorbim de locații.

Dă-mi două secunde. Fii atentă.

Îmi pare rău. Am deschis târziu azi. Am fost ocupată.

- Aveți nevoie de ceva? - Dnă Malloy, nu am venit la cumpărături.

Sunt de la Western Majestic Life Insurance Company.

Am fost informați de FBI că soțul dv. nu a murit în 2010 la pescuit.

Deci polița de asigurare în valoare de 200.000 de dolari

a fost declarată nulă. Scadența e peste 30 de zile.

Aveți cartea mea de vizită acolo. Sunați-mă dacă aveți întrebări.

De unde să găsesc 200.000 de dolari din senin?

- Te simți bine? - Da.

Nu trebuie să vă faceți griji pentru mine.

Scumpo, acceptă-ne îngrijirile

după ce ți-ai dat sângele timp de șase ore unui străin.

- Sigur nu mai vrei o pătură? - Sunt bine.

Ce ți-a spus tipa de la asigurări?

Că FBI-ul le-a spus că Paul n-a murit

și acum își vor banii înapoi... Sfârșitul poveștii.

Le-a scăpat faptul că acum e mort și a fost ucis?

Ar trebui să-ți mai dea bani.

Exact!

Am cheltuit banii crezând că Paul e mort și toată lumea mea s-a năruit.

Mie nu-mi dă nimeni acel timp înapoi, dar ei își vor banii?

Nu le pasă că fiica mea adormea plângând în brațele mele mereu.

Că încă mă chinui să remediez răul făcut lui Lucy și mie!

Ia loc. Totul e bine.

Vino aici.

- Te pot împrumuta. - Nu.

Nu pot accepta, dar mulțumesc.

Păcat că nu-i pot cere Calistei un împrumut, fiindcă ea e bogată.

- De-asta ieși cu ea? - Nu o să te mint...

E frumos să iau prânzul la Ivy, dar...

E mai mult decât atât. E de necrezut. E foarte deșteaptă și am ce învăța.

Aș vrea să fiu ca ea. Aș vrea să o cunoașteți și voi.

Sper că în curând, înainte să dau faliment.

- Sau să mă mut undeva mai ieftin. - Nu va fi cazul.

Cred că e timpul să-ți angajezi un avocat bun.

Mi-aș dori ca Savi să fie aici acum.

- Bună, Niko. - Uite-l pe bărbatul orei!

- Ellis. - Unde te grăbești?

Voiam să-ți spun ce cred investitorii despre amuse-bouche

și ce-ai mai pregătit tu alaltăieri.

Mi-au zis că ești un geniu.

Geniu? Dispensabil săptămâna trecută, geniu săptămâna asta?

Nu credeam că ești atât de sensibil, Harry. Haide.

Întărește-te puțin, omule.

Ne vom certa. Fii sigur.

Tu mă vei lovi. Eu voi riposta.

Când o să-ți dau vestea, o să vrei să mă îmbrățișezi.

- Mă îndoiesc, Ellis. - Bine.

LA Magazine te-a numit, Harry Davis,

unul dintre primii zece bucătari din Los Angeles.

- Serios? - Da, serios!

Vin mâine pentru o ședință foto. E foarte important pentru noi.

E foarte important și pentru tine Harry.

Bucură-te de lumina reflectoarelor, fiindcă ai câștigat-o, prietene.

- Haide, știu că vrei. - Nu... Nu pot, omule.

Joss?

Bună.

Hola!

Locul ăsta e adorabil!

Îți mulțumesc că ai venit aici.

- Astăzi sunt singură. - Nu e nicio problemă.

Am o scuză ca să ies din birou. E atât de maro.

Dom își cere scuze, fiindcă nu e aici,

dar cred că mi-a făcut o favoare recomandându-mă.

Cazurile pro bono mă plictisesc,

dar dosarul cazului tău e ca o telenovelă bună.

Îți place drama.

Apropo de dramă. Am auzit că Savi a dispărut?

Nu a dispărut, călătorește. Ne putem ocupa de caz?

Desigur. Da.

- Ia loc. - Mulțumesc.

- Ce vrei să faci? - E destul de simplu.

Compania de asigurări vrea să le restitui 200.000 de dolari.

Le spunem cât putem plăti, ei vor face o nouă ofertă.

- Ajungem la o înțelegere. - Nu există nicio înțelegere.

- Cât îți poți permite? - Nimic.

După ce am cumpărat magazinul,

am deschis un cont pentru Lucy, pentru facultate. Nu îl ating.

În plus, nu e vina mea. Nu-i poți convinge?

E o companie mare, April. Ei văd doar cifre.

Dar te înțeleg. Și-mi plac provocările.

- Serios? - Da. Te voi reprezenta.

Să recapitulăm faptele din nou.

A murit prima dată. Apoi?

Respiră.

Da.

Așa e a doua zi, mereu e mai rău.

M-ai fi putut preveni.

M-ai întrerupt înainte să ajung la asta. Ai zis că ești doctor și știi totul.

Ai tensiunea mică, de-asta ți-e rău.

De ce ai venit?

Te-am sunat de câteva ori. Nu ai răspuns.

- De ce ești singură? - Poftim?

Cineva trebuia să stea cu tine.

- Te porți iresponsabil. - O prietenă are grijă de mine.

- E aici? - E la muncă.

- Deci ești singură. - Da, dar...

Știi unde e Vivian acum după terminarea procedurii?

E la spital, înconjurată de doctori și asistente.

Și tu ești aici fără să ai măcar o pisică.

Dacă încerci să mă faci să mă simt prost, ai reușit.

Felicitări. Poți pleca acum. Sunt bine.

- Știi că îți sângerează piciorul? - Da.

Sunt dr. Adams.

Anulează-mi consultațiile de la prânz...

...și de la 14:00. Mulțumesc.

Putem termina aici?

Scaune, cam 40 pe fiecare parte. Poți muta asta puțin la stânga?

Stai. E bine așa.

Vreau doar să-mi arăți, nu să mă orbești.

Perfect. Te rog, să nu cazi. E foarte scump.

- Bună. - Bine că ai răspuns. Ajută-mă cu ceva.

- Ești bine? Ce s-a întâmplat? - Nu știu ce cămașă să port.

Nu știu dacă asta e o urgență. Harry, am ceva de făcut...

E o prostie, dar am fost ales de LA Magazine,

ca unul din primii zece bucătari din LA.

Vin la restaurant azi pentru fotografii și nu știu ce să port. Ajutor!

Vorbești serios? E incredibil!

Cine știe cine citește prostiile astea?

Toți cei care mănâncă la restaurant.

Minunat.

- Sunt și mai stresat. - Liniștește-te.

Sunt sigură că au un stilist

care se va ocupa de tine.

Desigur. Un stilist. Bine. Mulțumesc.

- De ce nu mi-ai spus înainte. - Nu voiam să par aiurea.

- Aiurea? - Da, lăudăros.

Nu ești lăudăros deloc.

De fapt, ai putea să fii puțin mai lăudăros.

- Mai lucrăm la asta. - Bine.

- Trebuie să închid... - Vrei să vii la ședința foto?

O să fie distractiv.

Aș fi mult mai relaxat dacă ai fi acolo.

Acum am ceva de făcut și a fost o zi foarte încărcată.

Te sun mai târziu.

Nu e nevoie.

Cred că voi fi ocupată toată ziua, până noaptea târziu,

și e mai bine să nu mă suni.

Sigur. Am înțeles.

Anunță când poți.

- Bine. - Bine.

Marc?

Am un loc de muncă. Adică mai multe locuri de muncă.

- Le am de pe Busy Beaver. - Ce?

E ca Craigslist, dar pentru treburi mărunte.

Să vezi pentru ce plătesc unii oameni!

Am câștigat 150 de dolari pentru asta.

Deși casa de păpuși e mai complicată decât pare.

Vorbim de dificultate IKEA.

Și cățeii? Ei de ce sunt aici?

Maurice și Leroy? Nu le place să stea singuri.

Se deprimă când proprietarul, Patrice, pleacă la serviciu.

Xanaxul lor nu mai funcționează. Câinii din Beverly Hills...

Nu, nu! Marc!

Așteaptă.

Cred că a terminat. Scuze.

Când ți-am spus să te angajezi, am crezut că vei pleca de acasă.

Busy Beavere e altceva.

Știi ce? O să-mi sun prietenul, pe Harry. El are un restaurant.

Poate găsește ceva pentru tine, fiindcă nu faci asta la mine acasă.

- Ești bine? Pari nervoasă. - Sunt bine.

- Dacă vrei să vorbim... - Sunt bine! Curăță, te rog!

Ți-am spus, sau nu? Cele mai frumoase din oraș.

Alege.

Uite-l și pe Adonis, bucătarul șef Harry Davis.

Harry, fă cunoștință cu fotograful...

- Ted Sorkin. - E un bun prieten de-ai mei.

- Încântat. - Arăți bine.

Ty!

Haide să te pregătim.

- Ce e ăsta? - E costumația ta.

- Serios? - Da.

- De ce aș purta un șort cu stele? - Fiindcă revista va apărea în iulie.

- Nu-i așa? - Da.

Dar ce legătură are asta cu topul bucătarilor?

Topul celor mai sexy zece bucătari.

- Stai puțin. - Sigur că da.

Ai spus primii zece bucătari din LA.

Așa am zis? Sunt sigur că am zis cei mai arătoși.

Nu, ai spus primii zece bucătari din LA.

Gogonea, gogonică, tot aia. Dar știi ce se spune.

Orice apariție în presă prinde bine. Haide. Relaxează-te.

Distrează-te.

Nu-mi vine să cred ce ai făcut aici!

E o nebunie! În 24 de ore? Ești un geniu.

N-aș spune un geniu, dar dacă așa vrei tu...

Îți mulțumesc. Serios.

Nu, nu.

Eu îți mulțumesc, fiindcă am fost așa ocupată azi

că nu m-am mai gândit la Harry.

- Îți mulțumesc, Doamne! - Știu.

Adică, arată bine și e frumușel, mai ales cu accentul lui.

Așteaptă. Nu.

Ce?

L-ai văzut pe Harry undeva?

Am fost la restaurant săptămâna trecută.

De ce?

Vorbești așa de mult despre el.

Am vrut să verific „marfa”. Și tu ai fi făcut același lucru.

- Sunt sigură că n-aș fi făcut asta. - Joss, nu e mare lucru.

Știi ce? E mare lucru.

Am văzut puțină chimie între el și acea barmaniță.

Cred că te-am salvat de o dezamăgire.

- Adică? - Ce? Nimic.

Mai bine lasă-l să se potolească înainte să vă implicați într-o relație.

- Și tu ar trebui să faci la fel. Și eu. - Bine...

Deci l-ai urmărit pe Harry acum o săptămână și...?

Nu am urmărit pe nimeni.

Nu l-am așteptat într-un tufiș. Restaurantul e aproape de mine.

M-am dus la bar și am băut ceva.

Calista, e cam ciudat. Îmi spui abia acum?

De fapt, nici nu mi-ai spus.

- Ți-a scăpat și... - Nu dramatiza.

Sunt prietena ta, Joss. Încerc să te protejez.

Tipul e în plină ascensiune în carieră.

E ca și cum ai fi cu Justin Timberlake înainte să cânte solo.

Eu știu cum e. Acel cântec mi-a frânt inima.

Știi ce, Calista?

Nu ne cunoști pe mine și Harry și nu am nevoie de sfaturile tale

ca să am o relație funcțională. Mă ocup singură de asta.

Poftiți.

- Alo? - Bună! Am vești bune!

Deja? Nu mă așteptam atât de repede.

Compania de asigurări a fost de acord să restitui jumătate din sumă.

Chiar mai bine, vei plăti în rate.

Am discutat altceva, Toni. Nu vreau să plătesc nimic.

Tu ai spus asta. De obicei, trebuie să plătești ceva.

Crede-mă, e o afacere bună, având în vedere situația.

Situația este că nu pot. Magazinul meu abia merge.

Am fost casnică înainte de povestea asta, așa că nu am un plan de rezervă.

Trebuie să existe altă soluție. Vorbește cu ei din nou, Toni.

- Pleci undeva? - Am o întâlnire în seara asta.

- E o primă întâlnire? - E o întâlnire oarbă.

Ar trebui să anulezi. Arăți ca naiba.

Ți-a făcut cineva complimente pentru cum te porți?

99% din longevitatea relației depinde de prima impresie.

Sunt 99% sigură că ai inventat asta.

Cum ai cunoscut-o pe Vivian?

Nu ești genul de persoană care face o primă impresie bună.

Eram la întâlnire cu altcineva.

- De ce nu mă miră asta? - Aveam bilete la balet.

Atunci s-a întâmplat. Atunci am văzut-o.

A urcat pe scenă și a fost uimitoare,

grațioasă, perfectă și plutea.

Era ca și când camera a dispărut și ea dansa doar pentru mine.

Atunci, din senin a căzut.

Îmi amintesc că am auzit un strigăt din mulțime, dar...

Deja mă îndreptam grăbit spre scenă.

Am folosit cuvintele magice „sunt doctor” ca să ajung lângă ea.

Am ridicat-o, i-am bandajat genunchiul

și am refuzat să plec până n-a fost de acord cu o întâlnire.

Și cealaltă fată?

Nu știu.

După ce am văzut-o pe Vivian, n-au mai existat alte fete.

- Te simți mai bine? - Da.

Mă bucur.

Bine.

Bine.

Bine.

Ce e asta? Bine.

Ce? De ce? De ce ți-ai desfăcut părul?

Dacă rochia curge, ar trebui să curgă și părul meu.

Modelele nu sunt plătite ca să gândească.

- E clar de ce. Denise? - Scuze. Se rezolvă.

- Mă duc după agrafe. - Întoarce-te.

Bărbaților le plac femeile cu părul desfăcut.

Cel puțin, soțului tău.

Bine.

Las-o baltă, Denise. Poartă-ți părul cum vrei.

Și poți pleca. Să nu te mai întorci.

Pleacă.

Mai aveți altceva de spus?

Nu. Bine.

- Pe cine nu vrei să suni? - O prietenă.

O prietenă care mă poate ajuta să ies din asta fără să-mi stric reputația.

- Dar nu o poți suna. - Nu.

- Nu pot. Nu am voie. - Vorbește cu mine.

Adevărul e, Niko, că am crezut că articolul este o adevărată onoare,

un mod de a o lua de la capăt.

- De a începe din nou. - Ce anume?

Mi-am închis restaurantul anul trecut din cauza problemelor personale.

Mă gândeam că așa mă pot relansa în branșă.

Dar e doar o glumă. Totul e o glumă.

Și dacă-mi pun chiloții ăștia, eu sunt cel care se face de râs.

Am primit o a treia șansă în branșă.

Atunci, ține-ți pantalonii pe tine.

Mă descurc eu.

Haide!

- Marc, ce faci? - E o altă sarcină de pe Busy Beaver.

Ajut un puști, Bobby, care e din Valley.

Nu te așteptai, nu?

Sărmanul puști e persecutat la școală, fiindcă are note mici.

Credeam că te întâlnești cu Harry pentru o slujbă la Wunderbar.

Am anulat, din cauza lui Bobby.

Ai anulat? Ți-am făcut o favoare!

Mi-am pus obrazul pentru tine, iar tu joci jocuri video?

Îmi pare rău.

Mereu încerc să fac ceea ce trebuie și pun nevoile altora înaintea mea.

Știi că m-am despărțit de iubitul meu ca Lucy să nu fie supărată?

- Nu știam. - Am făcut-o, fiindcă sunt altruistă.

Și ce primesc în schimb? Vă bateți joc de mine!

Îmi pare rău, Bobby.

- Ce naiba? De ce nu e îmbrăcat? - Mă ocup eu de asta.

Harry. Ți s-au dat instrucțiuni clare.

Gogonea, gogonică, tot una.

- Ellis. - Bine.

Ce părere ai?

Vezi? Ea știe cum să accepte indicații.

De fapt, am găsit ceva mult mai sexy.

Seamănă cu James Bond, nu crezi?

Da. E perfect. Îmi place la nebunie.

Poate puțin mai aproape de gât. Vreau să-l simți.

Superb.

Harry, nu-ți mai încrucișa brațele. Întoarce-ți umărul.

Îmi pare rău că ți-am invadat spațiul.

- Ar trebui să-ți mulțumesc. - De acord.

Dar nu a fost doar din bunătate.

Am vorbit cu medicul lui Vivian ieri. Va mai fi nevoie de celule.

În majoritatea cazurilor, procedura de ieri

însumează toate celulele de care are nevoie un pacient,

dar sistemul lui Vivian e atât de bolnav,

că vom avea nevoie de mai multe.

Știu că ai trecut prin destule.

Vom mai aștepta un ciclu în plus, dacă este nevoie.

Nu vreau să te forțez.

Mulțumesc.

Bună.

Unde-ai fost toată ziua?

Data viitoare, fii mai atentă și ai grijă de ea.

- Cine era? - Era Alec... Doctorul Adams.

- A venit să mă vadă. - De ce nu m-ai sunat? Erai bine.

Voiam să te sun, dar a venit și n-a mai plecat.

A stat cam mult, având în vedere că e soțul femeii a cărei viață o salvezi.

- Interpretezi totul greșit. - Nu interpretez nimic.

Bărbații sunt vicleni și nu sunt de încredere.

- Vrei să vorbim? - Vreau să beau ceva.

Pe masă e o sticlă de Pinot. Dacă n-ai nevoie de mine, mă odihnesc.

Mereu am nevoie de tine, dar odihnește-te acum.

Problema mea va fi tot aici de dimineață. Ca și a ta.

- Eu n-am nicio problemă. - Asta crezi tu.

- Noapte bună. - Somn ușor.

Alo?

Întoarce-te chiar acum!

E foarte nasol și nu e treaba mea.

- Deja am încercat... - Wilson?

Cine altcineva? Calista s-a încuiat în baie.

Întoarce-te aici.

Îmi pare rău, dar nu e problema ta.

De fapt, e problema ta, fiindcă nu ți-ai îndeplinit îndatoririle!

Dacă spectacolul iese prost, Calista Raines se va asigura

că Josslyn Carver nu mai lucrează niciodată în acest oraș.

Dacă aș fi în locul tău, aș rezolva problema.

Vreți să luați cina cu noi?

Nu mulțumim. Mergem la pizza.

Marc, îmi pare rău.

N-ar fi trebuit să reacționez așa. Tu nu erai de vină.

Momentan, am niște probleme. Totuși, n-ar fi trebuit să izbucnesc așa.

Nu-i nimic. Îmi pare rău că nu m-am întâlnit cu Harry.

Dar nu știu dacă pot să mai lucrez într-un restaurant.

N-am mai băut nimic de trei ani, April.

Îmi pare rău. Nu știam.

Nu vorbesc despre asta. Îți mulțumesc pentru vorba bună, dar...

Industria restaurantelor e un fel de scenă deschisă.

Nu știu dacă e cea mai bună idee.

- Sigur. Îmi pare rău. - Să nu-ți pară rău. Mie nu-mi pare.

Ani buni mi-a fost milă de mine, am dat vina pe toți pentru problema mea.

Pe industrie, pe tata și bunicul că au fost alcoolici,

că sunt irlandez, ale naibii gene. Nu e vina mea.

Dar adevărul e că a fost și vina mea.

Știu ce cred toți despre mine.

Un ratat care conduce o rulotă ponosită...

Dar așa sunt responsabil pentru viața mea...

Trăiesc după regulile mele.

După ce mi-am făcut curaj, am fost liber.

Sunt gata.

- Putem pleca? - Da.

Haide să mâncăm. La revedere, April.

- Pe curând. - Pa.

Haide!

Bună.

Du-te.

- Sunt aici. - Slavă Domnului!

- Unde este? - Vino.

Ce se întâmplă? De ce n-a început spectacolul?

Nu știu de ce-mi mai pasă. Chiar nu știu.

Să-l las să mă rănească în continuare.

- Pe cine? - Pe Luca.

Știi ce?

Putea alege pe oricine, dar a vrut să mă umilească.

A vrut să mă pedepsească.

M-a înșelat și înainte, da nu cu cineva cu care muncesc.

Niciodată. Și-a tras-o cu Eva, fotomodelul meu.

Și ea mi-a spus asta de față cu toată lumea.

N-am avut de ales. A trebuit să o concediez.

Ce? Da. Normal.

Glumești? Ești Calista Raines.

- Concediază-le pe toate. - Da. Eu sunt Calista Raines.

Cunoscută. Bogată.

De fapt, sunt Carla Rizzotti din Queens.

Orice s-ar întâmpla, sunt...

...un copil gras cu nasul mare...

- ...și supărată mereu. - Nu ai nasul mare.

Am avut o întâlnire cu cel mai bun chirurg plastician disponibil.

Mai greu să schimb și interiorul.

Știi ce?

Eu abia aștept să o cunosc pe Carla Rizzotti. Dar altă dată.

Fiindcă acolo sunt mulți oameni care așteaptă spectacolul Calistei.

Așa că... Ce? Luca? Haide.

Hai să găsim alt model.

Ce crezi că încerc să fac cu Wilson de trei ore încoace?

Nu e ușor să găsești o fată de 1,80, mărimea 32...

Te întorci la muncă deja? N-ar trebui să o iei mai moale?

E o tură scurtă.

În plus, mi-e mult mai bine.

Datorită unei anumite persoane?

Doctorii vin la domiciliu doar în reluările Căsuței din Prerie.

E puțin ciudat.

Nu e așa. Dacă i-ai cunoaște... Au o căsătorie extraordinară.

- Mi-au oferit un model. - Bine.

Tu ce-ai făcut aseară?

Tu ești Karen. Eu sunt Calista.

Încântată. Am auzit multe despre tine.

- Sper că nu numai de rău. - Chiar deloc.

Voi întârzia.

- Am lăsat cafea în cană. - Mulțumesc.

Asta e pentru noaptea trecută.

Unde e cafeaua?

Te-am căutat după petrecere, dar ai plecat foarte repede.

Calista, e mult prea mult.

Îi meriți, Joss. M-ai scos din probleme.

De-asta vreau să fii organizatoarea mea de evenimente.

Cu normă întreagă. Nu te voi minți. E o muncă foarte solicitantă.

Dar cred că e o idee minunată. Dacă ești interesată.

Nu, dar...

Am stricat relația, fiindcă l-am urmărit pe Harry?

- E puțin ciudat. - Îmi pare rău.

Mie când îmi place de cineva...

... și se întâmplă rar asta, chiar îmi place de acea persoană.

Sunt o persoană intensă și relațiile mele sunt pe măsură.

Sunt foarte protectoare.

- Cu mine? De ce? - Da. Uită-te la tine.

Ești deschisă și vulnerabilă.

E ca și cum toți nervii sunt în exteriorul corpului tău

și am vrut să mă asigur că te merită

și l-am văzut vorbind cu fata aceea și m-am supărat.

Știi ce? L-am privit din perspectiva mea.

M-am uitat la Harry prin ochelarii mei colorați aiurea,

din cauza situației mele cu Luca și n-aș fi trebuit.

Mulțumesc.

Și știi ce?

- Cred că ai dreptate. - Poftim?

Am fost la Wunderbar aseară și se vede că e ceva.

Ce? Ea îl place.

Mare scofală. Nu știm dacă și el o place pe ea.

Și dacă o place, nu știm dacă s-a întâmplat ceva.

Și ce, Joss, tu ce vrei? Serios. Nu te gândi.

- Ce vrei tu? - Îl vreau pe Harry.

Atunci, du-te după el.

Uită de ea.

Am vrut să văd ce faci.

Probabil că te simți mai bine, dar tot arăți oribil.

Lucrez la comportament. Cum m-am descurcat?

- Ce faci? - Caut ceva mai mic.

Fac câteva schimbări, strâng puțin cureaua.

Asta va afecta untul de migdale? Am observat că e mai scump.

Da, fiindcă ai împărtășit cu mine povestea ta,

m-am decis să-mi asum răspunderea pentru situația mea.

Ce situație?

Am păstrat banii de pe polița lui Paul, deși știam că el nu e mort.

Sunt exact Carmela Soprano.

În afară de unghiile din acril și pantalonii mulați.

M-am simțit îndreptățită să fiu furioasă și n-am observa și vina mea.

Acum o văd și sper să nu ajungem să locuim într-o rulotă ca tine.

Vei fi mereu bine-venită, dar nu cred că va fi cazul...

Fiindcă și eu încep un nou capitol.

- Ce e asta? - Partea mea.

Cât Scotty și cu mine locuim aici, voi contribui la cheltuieli.

- Nu e nevoie. - Știu.

Tocmai de aceea e așa fain. Practic, sunt un sfânt.

Și am reprogramat interviul cu Harry.

Am vorbit cu sponsorul meu. El crede că mă descurc.

Și eu la fel.

Asta o să fie o problemă.

- Credeam că nu vorbim. - Nu vorbim.

Traducerea: Georgiana Stănculescu www.w-media.ro