Original subtitles

De ce nu rămâneți în L.A.?

Eu și Scotty ne-am vedea când vrem.

Aș vrea să locuiesc în California.

Din episoadele anterioare:

Pacienta e soția mea.

Nu îi putem găsi un donator. E pe moarte.

- De ce faci asta pentru mine? - Vreau să cred în ceva.

Era cum te-ai așteptat?

Povestea noastră nu poate începe așa.

Te iubesc. Și știu că vom fi împreună, dar nu acum.

Numărul apelat a fost deconectat.

Haide! Vreau un loc.

- Alo? - Joss! Unde ai fost?

M-am plimbat vreo 95 de ore, fiindcă nu există locuri de parcare.

Niciodată nu ești acasă.

Știu că locuiești cu mine doar fiindcă e o prăjitură sub canapea.

Mi-am petrecut mult timp la cafeneaua de la colț.

Ce făceai acolo?

- Ceva ce nu accepți. - Cofeină după ora 14:00?

- I-am scris un e-mail lui Savi. - Joss!

- Dacă m-ai fi ajutat cu ultimul… - Scriseseși 27 de pagini.

Serios? La e-mail nu se numerotează paginile.

Scumpa mea, trebuie s-o lași baltă.

Nu îți va răspunde.

Eu nu mi-am tras-o cu fostu-i soț și nu-mi răspunde.

Nu ne-am tras-o!

L-ai sărutat în rochia de mireasă, iar ea îți ținea buchetul.

- Știam că ești supărată. - Nu sunt supărată.

Încerc să te ajut.

Mai bine îți cauți un loc de muncă și o locuință.

Nici tu n-ai job.

Am mers la spital astăzi și donez sânge pentru Vivian mâine.

Deci ești și angajată, și sfântă.

Minunat. Mă simt mult mai bine.

- Îți mulțumesc că m-ai sunat. - Scumpo, n-am vrut…

Nu-i nimic. Ai dreptate.

Știu că n-ar trebui să fac o fixație cu Savi.

Văd un loc. Trebuie să închid.

Joss!

Glumești? Imposibil.

Nu te supăra! Scuze!

- Da? - „Da”?

Acum faci pe proasta? Știi ce ai făcut.

Poftim!

Ia asta!

- Ce naiba sunt ăștia? - Bani americani.

Probabil i-ai folosit ca să-ți cumperi mașina.

- Să știi că e închiriată. - Minunat.

Nu păcălești pe nimeni cu bronzul fals și Range Roverul.

Poate că pari fericită… Dar ești moartă pe dinăuntru!

Lucy, grăbește-te! Întârziem la biserică.

Nu stau lângă tine în Casa Domnului.

Îmi pare rău că deranjez, dar am o mică problemă.

Nu am destule fise ca să spăl hainele și să parchez mașina pe stradă.

Poți plăti parcarea cu cardul.

Cardurile nu sunt genul meu. Nu vreau să fiu prizonierul plasticului.

- Viața are propriile taxe ascunse. - Spălătoria e lângă bucătărie.

Foarte bine.

Ce i-ai făcut la păr?

- L-am spălat. - Cu ce?

Șampon. Nu știu. Săpunul moale pe care-l aveam.

- L-ai periat? - Ce vrei să auzi?

Scotty, du-te sus și cere-i o clamă lui Lucy.

- O să rezolvăm problema. - Bine.

E greu să întreții părul cuiva de culoare?

E o știință.

Ãsta e costumul unei fantome?

Sunt așternuturile noastre. Le am din facultate. Au fost norocoase.

Scotty doarme pe cearșafurile astea vechi?

- Îi plac. - Îi place și sifilisul?

Nu, firește.

Apreciez că îi porți de grijă, dar nu ne permitem bumbac egiptean.

Bine. Am niște cearșafuri la magazin.

Ți le dau gratis. Vino să le iei mâine.

I-ai zis lui Scotty să-mi ia clema?

- Bine că m-ai întrebat, mamă. - Ce-ar fi să mergem acum?

Să mergem acum.

Mă scuzați.

Aici erați. Bună!

Mă întrebam dacă locul a fost luat.

Îl păstrez pentru o prietenă.

Sunt April. Lăsați un mesaj după semnalul sonor.

April, unde ești? Slujba va începe.

Sunt în centru-stânga. N-ai cum să nu mă vezi.

Port o pălărie enormă. Mă gândesc serios să…

Nu aveți voie cu telefonul în biserică.

- Bună! - Bună!

- Cu ce vă pot ajuta? - Trebuie să-mi găsesc sora.

Vreau să știu dacă sora mea a rezervat ceva recent. O cheamă Savannah Davis.

- Și dumneavoastră cine sunteți? - Sora ei.

Savi vine aici de ani de zile, dar pe dv nu v-am mai văzut.

Pentru că, după apariția internetului, există servicii ca Expedia.

Deși sunt conveniente, le lipsește minunata interacțiune umană

care are loc între mine și tine, Phyllis.

Ajută-mă, te rog!

Șeful meu nu va fi de acord. Încălcăm intimitatea.

Mulțumesc.

Nu lucrez singură aici, deci trebuie să verific în sistem.

- Savi a venit la noi. - Și unde s-a dus?

În Australia, acum doi ani. O excursie pentru ea și Harry.

Cu recenziile astea, cred că vom fi foarte ocupați.

Iată-l pe bucătarul șef Harry Davis, omul, mitul, legenda.

Încântat de cunoștință, dle. Ellis Boone.

- Mă scuzați… - Sunt partenerul din umbră al Gretei.

Acum, că doamna deschide un club în Paris,

zilele mele liniștite s-au cam terminat.

Mă voi ocupa și de toate detaliile din față.

Minunat. Deci e o întâlnire cu personalul?

- Ar fi trebui să știu despre asta? - Nu știu.

Vezi băieți de bucătărie aici? Nu, nu vezi.

Nu știu. Cred că poți să pleci.

Fă-ți pregătirile. Amestecă-ți ierburile.

Atunci, mă voi duce la muncă.

Bine.

- Super… - Da.

Sunt aici dacă e nevoie.

- Excelent. - Bine.

Uitați la ce mă gândeam pentru secțiuni.

Îți plac culorile mate sau modelele. Ãsta e moale.

Marc?

Marc!

- Eu îți aleg cearșafurile? - Mulțumesc, April. Ești minunată.

E o universitate online?

Ar trebui să-ți alegi cearșafurile singur.

Îmi plac cele din mâna ta.

- Sigur nu pot să plătesc pentru ele? - Nu fără bani.

De ce faci asta în fața ei?

- Îmi cam strici ploile. - Kimmie, poți șterge rafturile?

Sigur.

- Știi că-ți fac o favoare. - Nu e o fată bună?

Cu cearșafurile îți fac favoarea!

- În mod normal, costă 300 de dolari. - E jaf la drumul mare.

Rulourile cu scorțișoară sunt gratuite?

Nu!

Ce vrea să spună? Ce se întâmplă? M-au remorcat?

- Ce Dumnezeu! - Ai văzut ce s-a întâmplat?

I-ai văzut cum mi-au luat mașina?

Mai întâi îmi iei locul, apoi te uiți cum îmi iau mașina?

Ce fel de persoană ești? Ce fel de persoană sunt eu?

Meritam asta. Am pățit ce meritam.

- Urcă în mașină! - Cum?

Urcă! Am poza camionetei care ți-a remorcat mașina.

Urcă-te în mașină…

Crizele tale mă dau de gol. Urcă în mașină!

- Te dau de gol? Ești polițistă? - Arăt ca o polițistă?

- Nu. - Urcă!

- Nu vreau… - Urcă în mașină!

- Urcă în mașină! - Bine, urc! Femeie nebună.

Șervețele. Beignete la discreție.

Sunt beignete de la Bottega Louie?

Bine. Atunci e o operațiune destul de serioasă.

- Pe cine urmărești? - Pe soțul meu.

Porcul, mincinosul, curvarul de soț al meu.

Amanta lui locuiește acolo. Cred.

L-ai văzut când treceai prin hol?

Tipul ăla?

El e. E singur. Unde-ți e târfa?

Haide, curviștină, unde ești?

Curva probabil face duș…

- Se clătește după sex. - Unde e?

Îmi pare rău.

Vrei să te duc la curtea pentru mașini ridicate?

Bine.

- Cine l-a pus aici? - Eu, șef.

- Am crezut că veți fi inspirat. - Mulțumesc, amice.

Ești bine?

A fost o onoare să lucrez cu tine, șef.

Laurie…

- Ce se întâmplă? - Ellis m-a concediat.

Pe mine, Ava, Rico, Marco, pe toți.

Nu pleca nicăieri.

- Trebuie să vorbesc cu tine. - Nu e momentul.

Ba da, e. Să mergem!

Nu vezi că sunt într-o întâlnire?

Eu sunt Harry.

- Niko. - Încântat.

Nu vreau să-ți întrerup interviul, dar pot vorbi cu el despre meniu?

- Nicio problemă. - Mulțumesc.

- Nu știu cine te crezi. - Nu-mi vorbi așa.

Nu poți să vii aici și să concediezi tot personalul, fiindcă nu arată bine?

Nu e amuzant. Oamenii ăștia au ridicat localul.

Lansarea s-a încheiat. E un eveniment care a trecut.

Eu conduc partea din față și vreau oameni frumoși.

Cine ești? Așa vorbești tot timpul?

De fapt, singura fată pe care aș fi păstrat-o

era organizatoarea de evenimente care a demisionat.

Numai puțin.

Cum o chema? Joss.

Avea un fund rotund și frumos.

Greta, scumpo. La fix.

Tocmai îmi terminam întâlnirea.

- Sunteți Karen Kim? - Da.

Vă pregătiți pentru a dona celule stem pentru Vivian Adams?

Exact.

Medicamentul pe care îl vom injecta va stimula eliberarea celulelor stem

în sângele dv ca întreg procesul să fie mai ușor.

- Cinci zile, veți face o injecție pe zi. - Știu. Mulțumesc.

Aveți aceeași adresa și asigurare?

Da.

Persoana dv de contact e Savannah Davis?

Mulțumesc că ai avut grijă de Scotty dimineață.

Am reușit să-l ajut pe Marc cu unele lucruri.

Tipul ăsta are mare nevoie de ajutor.

- Unchiul Marc e de treabă. - Unchiul Marc?

Nu e chiar unchiul… Bine.

Nu văd de ce nu îl placi.

Îl plac. E de treabă unchiul Marc.

Fiindcă ai avut grijă de el…

Ar trebui să te plătesc.

Să mă plătești? E fratele meu. Ce Dumnezeu ai?

- De când sunteți căsătoriți? - De zece ani.

- Când te-a înșelat prima dată? - Nu contează.

Scuză-mă! Fă dreapta aici.

Știi ceva? Pot să…

- Nu contează. - Spune.

- De ce ai rămas cu el? - Pentru bani.

- Nu banii lui. Banii mei. - Păi…

Dacă nu am dovada escapadelor lui sexuale,

va trebui să-i dau jumătate din averea mea.

Și nu vreau să fac asta.

Mi-a luat 20 de ani să-mi clădesc imperiul.

- Imperiul? - Da.

Stai puțin. Tu ești!

Calista Raines?

- Dacă trimiți un tweet te omor. - Știam că te cunosc de undeva!

Calista Raines?

Ești unul din designerii mei preferați! Am vreo patru imitații după hainele tale.

Îmi pare rău. Ești foarte scumpă.

Ce caută o forță a modei ca tine prin oraș urmărindu-și singură soțul?

Ești fabuloasă. Angajează un detectiv.

Luca îi găsește mereu și îi plătește să lase totul baltă.

Ți-ai putea reduce timpul de căutare cu aplicația aia „găsește-mi iPhone-ul”.

- Zi-mi mai multe! - Pe bune? E un dispozitiv de urmărire.

Îl instalezi pe telefonul lui și îți spune unde e, ca un GPS.

Ești un mic geniu!

- Sunt puțin nebună. - Tu? Te rog.

Am băut nouă cafele și am luat trei mese în mașină azi.

- Știu cum pare totul. - Crede-mă, te înțeleg.

Să-ți petreci viața pe urma cuiva care nu vrea să fie găsit… Înțeleg.

M-am îndrăgostit de fostul soț al surorii mele,

și acum două săptămâni ne-a văzut cum ne sărutam pe plajă,

m-a dezmoștenit și a plecat.

- Am tot încercat să o găsesc. - Mereu mi-am dorit o soră.

Cred că ți-e greu să o pierzi.

Îți mulțumesc că ai spus doar asta.

Am ajuns.

Sper că nu te superi…

Nu întâlnesc în fiecare zi un designer pentru ale cărei haine aș omorî.

Eu sunt organizator de evenimente. Asta e cartea mea de vizită.

Am pe cineva, dar o voi păstra.

- Super. - La revedere.

Cine gătește prostiile astea?

Asta fiindcă la pescărie nu mai avea scoici?

Nu, Phil, te înșeli.

Vrei să facem asta în fața oamenilor tăi?

Ce facem, Ellis?

Știți ce? Haideți să plecăm.

Repejor. Să mergem.

- Nu e restaurantul tău. E al meu. - Și al Gretei, cea care m-a angajat.

Nu chiar.

Când i-ai furat logodnica, Scott Trosman n-a mai vrut să știe de locul ăsta.

Mi-a vândut mie acțiunile lui. Dețin 65% din restaurant.

Știu. Ce ironie, nu?

Să ne întoarcem la rolurile noastre. Eu sunt proprietarul. Eu sunt acolo.

Ca Paco, spălătorul de vase, tu lucrezi aici în spate.

Tu nu ești fața localului. Oamenii nu vin aici să te vadă.

Vin cu smartphone-urile sperând cu ardoare să o fotografieze pe Greta Jager.

De acum încolo, îți cunoști rolul. Nu da buzna în biroul meu.

Nu veni la mine în sală. Gătește sau dă-ți demisia. Tu decizi.

- Joss, ești acasă? - Sunt la baie.

Doamne! N-o să-ți vină să crezi pe cine am cunoscut azi.

Ce ai acolo?

O vedere de la Savi.

- Ce scrie? - Bine și liniștită în Italia.

- Asta e tot? - Asta e tot.

Lasă-mă să o văd!

- Nu. - Dă-mi-o!

- Joss. - Karen, vreau să o văd.

„Bine și liniștită în Italia.

Nu-i spune lui Joss.”

- Vrei să vorbim? - Nu.

Vin imediat.

- Scotty a mușcat un puști. - Ce?

M-au sunat de la școală. Directorul era tare nervos.

- Pare important. Îl pot exmatricula. - Ce școală?

- Cross Bridge Elementary. - E una din cele mai proaste școli!

- E lângă parcul cu rulote. - Nu găseai un parc mai bun?

Nu sunt multe comunități de rulote în Beverly Hills.

- Te-ai interesat despre școală? - Am căutat pe Yelp.

Poftim?

- Fac tot ce pot. - Chiar faci asta, Marc?

Mie mi se pare că faci foarte puțin. Te dai la casierițe.

Scotty doarme în cearșafuri găurite. Fuge prin cartier cu părul pămătuf.

Probabil cineva l-a necăjit și de aceea a mușcat.

- Nu se poate. - Ba se poate. Asta e realitatea.

Și tu va trebui să te gândești ce e mai bine pentru Scotty.

Tu cum crezi că am gândit până acum?

Situația asta nu e deloc așa cum vreau eu să fie.

Asta e viața de părinte. Aventurează-te. Apa e caldă.

Noi suntem aici doar fiindcă mi-ai contactat sora cerându-i ajutor.

Asta e tot ce-ți ceream și eu.

Bine, Marc…

Nu vreau să mai aud tâmpenii de la o tipă a cărei fiică nici nu se uită la ea.

Mult noroc cu fiica ta, care te urăște. Eu și Scotty plecăm.

Vreau să vorbesc cu managerul hotelului.

Dv sunteți? Direttore, bravissimo.

O caut pe Savannah Davis. Davis. Alo?

Uimitor.

- De ce nu iei o pauză? - Nu vin cu tine la cățărări acum.

Ai parcurs toată lista.

Număr necunoscut. Alo?

- Nemernicul e în mișcare. - Cu cine vorbesc?

- Sunt Calista. - Bună!

Am făcut ce mi-ai spus. I-am intrat în sistem.

- Ce? - I-am intrat în sistem.

Chestia aia cu „găsește-mi iPhone-ul”.

- Și a mers? - Mă uit la mașina lui chiar acum.

Merge în nord pe Flower.

Se duce la hotelul ieftin care îi place așa de mult.

Vin să te iau. Am nevoie de ajutor. Spune-mi unde locuiești.

Respiră înainte să conduci. Îți trimit adresa acum.

Sunt Karen. Vrei un musafir?

- Ai un minut? - Intră.

- Te pot servi cu ceva? - Nu, mulțumesc.

Voiam să-mi cer scuze.

Lucrurile au mers prost între mine și Lucy

și nu mă descurc foarte bine.

- Judec foarte mult… - Sunt cearșafurile de la mine?

Îmi pare rău.

Nu-i nimic. Ai dreptate.

Nu eram pregătit pentru asta, April. Scotty venea la mine doar trei ore pe zi.

Mergeam la zoo, sau vedeam un film și apoi îl duceam înapoi.

Îl iubesc, dar…

- Știu că îl iubești. - Nu-mi place să-mi trăiesc viața așa.

Eu nu am nici posesii, nici datorii.

- Un tată nu e așa. - Ce vrei să faci?

Nu știu. Nu am cerut asta.

- Dar ai acceptat. - Poate nu trebuia.

Ar trebui să o sun pe Miranda și să-i spun să vină acasă.

Ce spui dacă te-aș ajuta?

Nu să te critic și să te controlez, ci să te ajut cu adevărat.

Nu vreau să-l cunosc pe acel director.

- Merg cu tine. - Îți mulțumesc, Doamne.

- Mă descurc cu directorii. - Nu mă îndoiesc.

Harry, sună-mă sau sună la restaurant!

Ascultați. E o seară mare.

Prietenul meu Joe Zee vine cu niște jucători de la Hollywood

și vreau perfecțiune.

- Unde e Harry? - Nu a venit.

- Glumești? - Nu, domnule.

- Sună-l! - Tocmai l-am sunat.

- Sună-l din nou. - Bine.

Intră. Nu fi timidă.

Ce e asta?

Un set de manichiură și aromaterapie.

De unde știai? Unghiile mele sunt oribile.

Când situația e gravă, e primul lucru de făcut.

- Ia loc. - Ce mai faci?

Mă simt ca ceva din viitor.

Dar poate în viitor totul va fi wireless.

- Probabil. - Ce cauți aici?

- Treci direct la subiect. - Viața e scurtă. La naiba cu pretextele!

M-am gândit la tine mult și aveam o zi liberă.

Astăzi era ziua de mers la spa cu prietena mea Savi.

- Ce s-a întâmplat? - A fugit din țară.

Fără să-și ia rămas-bun sau să-mi dea o explicație.

M-am temut că a fost răpită, a murit sau mai rău.

- Există ceva mai rău ca moartea? - Nu știu!

Nu știu… Sunt supărată.

Nu eu am rănit-o. Nu eu i-am sărutat fostul soț.

- Dar cine? - Sora ei.

Deci e rănită, supărată și foarte stânjenită.

Înțeleg. Dar știa că și eu am probleme și nu m-a sunat de două săptămâni.

Săptămâni de apeluri, e-mailuri și mesaje fără răspuns, plus nopțile nedormite.

Ea trebuia să fie familia mea.

Nu m-am mutat în Boston cu un tip, fiindcă ea era familia mea.

Îl iubeai?

Nu.

Karen.

Îmi pare rău! Nu vreau să te împovărez cu ale mele.

Nu ești o povară.

- Dar… - Dar?

Cred că prietena ta a fost rănită și are nevoie de timp singură.

- Ce e rău în asta? - Când mă enervez ca tine…

- Tu te enervezi? - E greu de crezut, știu.

Dar când mă enervez, îmi dau seama

că sub toată acea furie, sunt de fapt speriată.

Tu de ce ești speriată, Karen?

Sunt aici.

Bine… Mă uit.

Nu îl văd. Ești sigură că e aici?

Nu vreau să parchez. Pleacă!

Da, aici este.

Mobilul îmi arată că e aici. E înăuntru.

- Uită-te în continuare! - Mă uit.

Îți mulțumesc că mă ajuți.

Așa îmi iau gândul de la viața mea tristă.

Nu e el. E drăguț, dar nu el.

- El este. - El este? Cu cine este?

E cu femeia cu picioare de struț? Cu blonda?

- Cred că e singur. - La naiba!

Așteaptă. Ospătarul a adus două șampanii.

- Se întâlnește cu cineva. - Sau îi e sete, sau sărbătorește.

Sigur îi va băga limba pe gât când vine acolo, fiindcă e un necioplit.

- Fii pregătită să faci o poză. - Stai liniștită.

Chiar are picioare de struț. Ce ciudat.

- A venit? - Cred că da.

- El se ridică. - Ea merge la el.

L-am prins. În sfârșit l-am prins!

Cred că e un număr european.

Cred că e din Italia. Alo?

Nu. Joss?

Savi, nu te aud. Mă auzi? Alo?

Alo, Savi? Nu închide. Nu te aud.

Alo? Alo?

La naiba. Alo? Da.

Sunt managerul de la Luna Hotel Baglioni.

Femeia pe care o căutați a fost aici, dar a plecat de o săptămână.

Nu știu unde a plecat. Îmi pare rău.

- Grazie. - Joss!

Joss, ce se întâmplă?

Îmi pare rău. Sunt aici.

Fac infarct aici. Le-ai făcut poză?

Credeam că e un restaurant. Ciudat, fiindcă nu e mâncare.

Mă scuzi! Ne poți verifica comanda, te rog? Mulțumesc.

Îmi pare rău. Serios.

Așa e în lumea restaurantelor.

Asta nu e rare. Rare e în sânge. Ți se pare în sânge? E prea gătită.

Scuze pentru întârziere. Hai să facem treabă!

- Ce se întâmplă, Phil? - Totul. Nu știu.

Relaxează-te! Mă descurc.

Ellis înnebunise mai devreme. E acolo cu o masă de șase VIP-uri.

- În locul tău, m-aș feri. - VIP-uri, spui. Cine sunt?

Scuzați așteptarea!

- Bine. - În sfârșit!

Am crezut că o să leșin.

Făceam niște preparate care nu sunt incluse în meniu.

Avem salată de hrean cu sfeclă și icre de somon în brioșă,

escalop uscat cu morcovi în ulei de măsline și tapenade de citrice.

Poftă bună!

Ne descurcăm. Mulțumesc.

Mâncarea asta e totul.

E inovatoare. Te răsfață. E o aromă deosebită.

Mulțumesc. Sunteți la fel de atent la detalii ca în „All on the Line”.

- Te uiți la show? - Glumiți? E extraordinar.

Cred că leșin din nou.

Ești și isteț, și talentat, și chipeș.

Ellis, ar trebui să deschizi bucătăria.

E păcat să nu-l privim toată noaptea.

N-aș putea lucra dacă îmi distrag atenția frumusețile ca tine.

Vă rog. Să aveți poftă!

Puteți să mai primiți încă un puști în clasă?

E foarte mic.

Bine. Mulțumesc.

Doamne! Îmi pare foarte rău!

Trebuia să ne vedem la biserică ieri. Totul a fost o nebunie.

Scumpo, ce este?

Sunt exclusă?

Din grup?

Despre ce vorbești?

Fără Savi, sunt exclusă?

Mă tem că, fără ea, prietenia noastră va dispărea.

Ea ținea totul laolaltă, era cea care m-a adus.

- Știu că Joss e ca o soră pentru tine. - Doamne! Hai aici! Vorbești prostii.

Știu.

- A naibii vedere. - Ce a fost cu ea?

Nici măcar nu pot…

Cu Savi sau fără Savi și tu ești sora mea.

Nu mai vin regulat din cauza lui Lucy, dar nu vei fi exclusă niciodată.

Prietenia noastră să nu dispară, căci am nevoie de tine.

Am nevoie de șase psihiatri acum.

- Ce se întâmplă? - Fiica mea nu-mi vorbește.

Și se pare că am adoptat un al treilea copil,

sub forma unui bărbat de 32 de ani.

Dar cred că știu cum pot rezolva totul.

Pot să îți spun?

Îmi pare rău.

- Nu-i nimic. - Chiar îmi pare rău.

Chiar nu-i nimic. Îmi mai dai unul?

Am crezut că e sora mea.

Să vorbim puțin despre asta.

Cum îl cheamă? Harry?

- Harry. - Îl iubești?

- Da. - Ea l-a iubit?

- Cine? - Sora ta.

A fost soțul ei.

L-a înșelat, l-a părăsit și l-a lăsat de izbeliște.

Mie nu mi se pare că merită atâta agitație.

Nu știu despre ce vorbești.

Adică nu te mai învinovăți atât.

Și ce? Te-a prins cu fostul ei.

În timp ce logodnicul meu mă aștepta la altar.

- Bine. - Da.

Atunci, Harry e un bărbat deosebit.

Este. El e alesul.

Mi-aș dori să pot să rezolv problemele ca să ajung la partea frumoasă

care știu că mă așteaptă.

- Fă-o. - Cum?

Am o idee. Eu sunt ea. Sunt sora ta. Spune-mi.

- Cum adică? - Spune-mi.

- Zi-mi ce ai de zis. Sunt Savi. - Deschid e-mailul.

- Așteaptă. - Fără e-mail.

- Joss, spune-mi. - Nu știu ce să spun.

Savi. Savi.

Savi. Nu vreau să mă urăști.

De ce?

Fiindcă nu pot trăi așa.

- Sigur că poți. Următoarea. - Nu pot.

Poți, Joss. Poți.

Te vei simți prost, incomod,

și vei simți ce înseamnă să pierzi…

Dar poți trăi și așa.

Dacă nu preferi să trăiești fără Harry.

Toate paharele sunt pline? În cinstea ta, șef.

În cinstea Google-ului. Altfel n-aș fi știut de Joe Q.

- Joe Zee. - Joe Zee?

Joe Zee… din dos.

- Noroc! - Noroc!

Putem vorbi?

Te rog?

Am o întâlnire.

Joe a sunat și se pare că Sundance Channel

vrea să organizeze o petrecere vineri și ești invitat.

Spune-i lui Joe că îi mulțumesc, dar lucrez la restaurant atunci.

Ellis?

Îmi vei reangaja oamenii.

Nu-mi vine să cred că mă suni acum.

Bună! Ești acolo.

Nu credeam că vei răspunde.

- Atunci de ce m-ai sunat? - Să îți las un monolog în mesagerie.

Atunci îți închid și mă poți suna din nou.

Nu. Nu îmi închide.

- Vreau să-ți mulțumesc. - Pentru ce?

Voiam să demisionez de la Wunderbar azi.

De ce?

Nu are rost să îți dau detalii, dar la jumătatea drumului…

Mi-am adus aminte că ai luptat pentru mine,

că ai luptat ca eu să nu mă întorc în Australia,

că ți-ai dorit să mă angajez aici

și să rămân deși lucrurile cu Greta erau ciudate.

Când n-ai fost acolo să mă ajuți să trec peste asta,

am luptat singur, Joss, și știi ce?

Cred că ai fi mândră de mine.

Nu am stricat nimic din lucrurile la care am muncit împreună.

Harry, mi-e dor de tine.

Și mie mi-e dor de tine.

- Despre ce e vorba? - O să vezi imediat.

Văd că nu mai ești așa de obsedată să deții controlul.

Nu mă face să-mi pară rău.

Lăsați lucrurile de-o parte. Vreau să vă propun ceva.

Ce spuneți dacă Marc și Scotty vor locui cu noi o perioadă?

E un dormitor lângă bucătărie

și poți folosi adresa asta să-l înscrii pe Scotty la o școală bună.

- Nu vreau să fiu o povară. - Nu vei fi.

- Ce spuneți, copii? - Da! E grozav.

Zâmbește. Chiar zâmbește.

Ne vom distra de minune.

Vino încoace.

Joss, asta e pentru tine.

Bună. Sunt April.

Nu pot răspunde la telefon, lăsați un mesaj după semnalul sonor.

Poftim. Haide. Trebuie să fie negru. Continuă.

Așa.

Trebuie să fie foarte gros.

Te ajut eu.

- Locurile astea sunt ocupate? - Nu, sunt libere.

Ocupate!

- Sunt ocupate. - Scuze.

- Ați ajuns. - Normal.

Karen, îmi pare rău. Am făcut totul greșit.

- Nu-i nimic. - Mi-a fost greu în ultimele…

Știu.

Vei fi în viața noastră pentru totdeauna.

- Îmi promiți? - Promit.

Te iubim.

Locul ăsta e plin. Cine deschide?

Glumesc.

- Joss! - Asta ține de mic dejun, deci mănânc.

Ce?

E puiul de la biserică!

- Pune-l de-o parte! - Bine!

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

Nu avem mâncare la biserică?

Sex cu un barman din Tucson?

- Ești din Tucson? - E numele băuturii.

Da. Are logică.

Tu ești Harry Davis.

Da. Te cunosc?

Nu, dar eu am auzit multe despre tine.

Traducerea: Georgiana Stănculescu