Original subtitles

Din sezonul anterior...

O nebună a apărut la ușa mea cu copilul birasial al fostului meu soț.

De ce simt că fac ceva greșit?

- Nu-i spun lui Lucy despre Paul? - S-a terminat. Paul a murit.

S-a confirmat că victima este Paul Malloy,

presupus decedat acum câțiva ani.

Un bărbat cu care m-am culcat are virusul HIV.

Nu știu dacă mai cred în Dumnezeu.

Sunt pozitivă? Sau negativă? Spuneți-mi rezultatele.

- Vrei să te căsătorești cu mine? - Da, vreau.

Ești foarte fericită. Ai un secret.

M-am îndrăgostit de tine,

și nu știu ce să fac, fiindcă știu că nu putem fi împreună.

Ignoră-l.

- E Karen. - De ce te sună Karen?

Nu știu.

- Cred că ăsta e răspunsul. - Joss...

Pentru numele Domnului!

Ce bine că ești acolo. Știi unde e Joss?

O cauți pe Joss?

Dă-mi-o la telefon, Harry.

Știu cum pare situația, dar...

Ce? Bine, bine.

Vin imediat. Trebuie să plec.

- Îmi pare rău. - Ce?

- Te sun mai târziu, Harry. - Joss! Așteaptă!

Joss! Ești bine?

- Nici măcar puțin. Unde e Scott? - Nu l-am văzut.

- Ce s-a întâmplat? E bine? - Nu știm. Cred că a făcut infarct.

- Infarct? - Nu-ți face griji pentru bunica June.

- Va fi bine. E o luptătoare. - Scott...

Nu pot face asta acum.

- Trebuie să merg la spital. - Pot veni cu tine?

Îmi pare rău. Ați văzut-o pe domnișoara de onoare?

Scundă, păr castaniu.

Conduce un Fusion roșu? A plecat acum câteva minute.

Bine...

Lucy!

Lucy!

Lucy!

Te-am strigat. Nu m-ai auzit?

Nunta a fost anulată, scumpo. Trebuie să mergem acasă.

De ce? Din cauza tatei?

Nu are nicio legătură cu tata.

Dar dacă vrei să vorbim despre ce ai văzut la știri...

- Cu cine? - Cu mine.

De ce să vorbesc cu tine? Tu minți.

- Lucy... - Minți.

Lucy...

A stat prea mult în soare. Asta a fost cauza.

Toată așteptarea.

Erau 40 de grade. Umbrelele nu te apără prea mult.

- Eleanor, îmi pare rău. - Nu-ți cere scuze.

- Nu este vina ta. - Nu spun că este vina lui Joss.

Spun doar că e responsabilă în parte.

Totul a fost ideea mea. Poți da vina pe mine, mamă.

Încercam să fiu romantic. Și realizez că am fost nesăbuit.

Să surprind pe cineva cu o nuntă... E prea multă presiune, nu?

Nu-i de mirare că aveai îndoieli.

Joss, spune-mi că nu te-am speriat de tot.

Desigur că nu.

Fiica mea mă urăște. Mi-a spus că mint.

Ca un cuțit în inimă, ură în cea mai pură formă.

E ceva temporar. Timpul vindecă toate rănile.

- Roșu sau alb? - Cât timp?

Depinde. Ce a văzut Lucy?

Cred că a văzut corpul tatălui ei care era scos din ocean.

Deci mai mult de o săptămână.

Doarme la Peyton.

Voiam să o rog pe Savi să meargă cu ea mâine la înghețată,

dar nu mi-a răspuns toată ziua.

Ciudat. Nici pe mine nu m-a sunat. Nu mi-a răspuns nici la mesaje.

- Probabil e cu Joss. - Joss e cu Scott.

Serios? Credeam că l-a părăsit la altar.

Am uitat total.

Sunt HIV negativ.

Deci totul e bine.

Doctorul vrea să mă vadă mâine. Probabil vrea să mă sperie.

Dacă ceea ce s-a întâmplat nu te-a speriat...

Asta i-am spus și eu, dar a insistat să vorbim.

Da. Să ne întoarcem la problema ta.

Bine. Ce să fac Karen?

Nu-mi spune să-mi ascult instinctele, fiindcă sunt defecte.

Am luat numai decizii proaste și vreau să-mi spui ce să fac

și te voi asculta.

- Spune-i lui Lucy totul. - Totul-totul?

Ai de ales?

Nu pot vorbi acum.

Spune-mi ceva, Joss. Înnebunesc.

Bunica June a făcut infarct și sunt la spital cu familia lui Scott.

- Sfinte Dumnezeule. - Știu.

Ești cu Scott?

Și cu mama lui, cu mătușile și unchii și verișorii și e o întreagă problemă.

- I-ai spus? - Nu am avut când, Harry.

Bine. Dar îi vei spune, nu?

Normal că-i voi spune.

Trebuie să închid. Te sun mai târziu.

- Cu cine ai vorbit? - Cu Savi. Te îmbrățișează.

Drăguț din partea ei. Ar trebui să mergi acasă.

- O să aștept cu tine. - Mama va rămâne aici toată noaptea.

Îi vor face toate analizele, deci nu ai de ce să stai și tu.

Ar trebui să te schimbi și să te odihnești.

Te sun dacă se schimbă ceva.

- Ești sigur? - Absolut.

- Bine. - Mulțumesc.

- Vino aici. - Ce e?

Te iubesc. Vom trece peste asta.

Vom stabili o nouă dată și vom organiza totul împreună.

- Ce i-ai spus? - Cum adică ce i-am spus?

I-am spus „bine”. Ce puteam să-i spun?

I-ai fi putut spune adevărul. Că e prea repede, că nu ești pregătită.

Are dreptate.

Dacă aș fi fost sinceră de la început, n-aș mai fi fost în încurcătură acum.

- Adevărul te va elibera. - Cine spune asta?

- Dumnezeu. - Dumnezeu e rău.

N-o să rănesc sentimentele lui Scott cât bunica lui e în spital.

- Ce ți-a spus Savi? - De ce mă întrebi asta?

Vreau să știu și părerea ei. Cred că ai vorbit cu ea.

Nu am vorbit cu Savi toată ziua. Totul a fost o nebunie.

Nici măcar nu te-a sunat? Nu ți se pare ciudat?

Nu m-am gândit la asta până acum, dar credeam că sunteți împreună.

- Voi vorbiți despre orice. - Nu știm nimic de ea.

- Am tot sunat-o. - Am crezut că e cu tine.

Eu am fost la spital toată ziua.

Savi a dispărut.

Nu a dispărut. Încetați.

Îmi ajunge câte probleme am.

Unde ești?

Vezi? Uite-o. N-a pățit nimic.

„A dispărut.”

Nu mai ești sora mea.

Ce scrie?

- Ce înseamnă asta? - I-ai spus lui Savi?

- Ce anume? - Unde am fost.

Normal că nu. Nu am știut unde ai fost până nu am sunat.

- Dar știai despre sărut. - Ce sărut?

Credeam că-i o întâmplare.

A fost o întâmplare! Până nu a mai fost.

O întâmplare cu cine? Ce se întâmplă?

- Harry a sărutat-o pe Joss. - Iar eu l-am sărutat pe Harry.

L-ai sărutat pe Harry? Când l-ai sărutat?

Când l-a sărutat?

- Ieri. - Și azi.

Azi?

Ce? Când Unde? Joss!

Când trebuia să merg spre altar,

l-am văzut pe Harry și am coborât pe plajă!

Mi-a spus că e îndrăgostit de mine.

- Am început să ne sărutăm. - Spune-mi că n-ați...

Nu! Dar asta urma să facem. Nu cred că Savi ne-a văzut.

Eram pe plajă.

Savi, eu sunt. Te rog răspunde. Nu se poate!

E imposibil să fi aflat. Eram pe plajă.

- Ea era la hotel cu invitații. - Nu era acolo.

- Cum adică? - M-a ajutat să o caut pe Lucy.

Lucy s-a jucat pe plajă de dimineață. Asta explică de ce Savi s-a dus acolo.

Savi? Ești...

Savi?

Bună. Ați sunat-o pe Savi. Lăsați un mesaj.

Savi, eu sunt. Mă poți suna, te rog?

Te rog. Trebuie să vorbesc cu tine.

Sunt multe de înțeles.

Înțeleg dacă ai nevoie de timp să te gândești înainte să...

- Deci tata te-a înșelat. - Da.

De-asta s-a prefăcut că e mort... Fiindcă o iubea pe cealaltă femeie.

- Asta e doar o mică parte. - Dar și ea credea că e mort.

Ea s-a prefăcut ca să facă rost de bani de la mine,

și așa am aflat eu că nu e mort.

Fiindcă tata a venit aici.

- Am vrut să-ți spun atunci, Lucy... - Și Daniel știa în tot acest timp.

Da.

- Dar nu ți-a spus. - Nu.

- Deci și el te-a mințit. - Asta încerc să-ți explic.

Ceea ce s-a întâmplat... Nu-mi place să mă consider victimă.

- Dar am fost o victimă. - Fiindcă toți te-au mințit.

- Exact. - Dar și tu m-ai mințit pe mine.

Lucy. Ce pot să spun? Îmi pare rău.

Nu te iert.

Cum a fost petrecerea de logodnă?

De fapt, a fost o nuntă surpriză.

- Nu știam. - Nici eu.

Nu vreau să trec direct la subiect, Dom, dar ai vorbit cu Savi în ultimul timp?

În ultimele 24 de ore?

De fapt, a sunat la birou aseară.

- A sunat? - Și-a dat demisia.

- Ce a făcut? - Asta a fost și reacția mea.

- Nici partenerii nu au fost încântați. - Ți-a spus de ce? Sau unde se duce?

N-ar face asta fără să aibă un plan.

Nu știu. L-a sunat pe Mitchell.

- Eu știu asta de la el. - Înțeleg.

- Nu te-a sunat pe tine. - Nu.

Nu-mi datorează nimic.

Poate va suna când își dă seama ce vrea cu adevărat.

Sper că nu-mi va mai păsa așa de mult până atunci.

Îmi pare rău, Dom.

Da. Și mie.

Karen. Îți mulțumesc că ai venit.

Desigur, dr Adams.

Asistenta dv. nu mi-a spus despre ce este vorba.

Fiindcă nu știe.

Încă sunt HIV negativ, nu?

- Desigur. Dar... - Am cancer.

Ce? Nu. Sunteți perfect sănătoasă.

Vreau să vorbesc cu dv., fiindcă...

- Sunt însărcinată. - Vă rog...

Nu sunteți bolnavă. Nu sunteți însărcinată.

Aveți o grupă de sânge foarte rară. AB RH negativ. Știați asta?

Despre grupa mea de sânge? Da.

Am căutat câțiva ani. Sunteți prima pacientă care o are.

- Practic, a doua. - Nu înțeleg ce se întâmplă.

Am o pacientă care suferă de anemie aplastică severă.

A fost diagnosticată acum trei ani

și nu am găsit donatori compatibili. Până acum.

- Vreți să donez sânge. - E puțin mai complicat.

Cum ați aflat grupa mea de sânge?

Este ceva ce apare de obicei la testele HIV?

V-am făcut profilul sângelui.

Pacienta are o străbunică coreeană.

Șansele de compatibilitate cresc la două persoane din aceeași țară.

Mi-ați făcut profilul sângelui?

- Știți că încălcați etica... - Da.

- V-aș putea da în judecată. - Da.

Dacă doriți asta, înțeleg.

Realitatea este că nu mai am alternative.

Pacienta e soția mea. E pe moarte.

Aș face orice, aș încălca orice regulă să-i salvez viața.

Deci Savi știe.

- Și Scott? - Și Scott ce?

Pentru asta îți faci griji, Harry?

Se poate ca Savi să fi văzut tot ce s-a întâmplat pe plajă. Tot.

- Nu te înspăimântă ideea? - Nu e situația ideală.

- N-aș fi vrut să afle așa, dar asta e. - N-a vorbit cu nimeni de atunci.

Nici măcar cu April.

A dispărut complet. Nu știm unde e.

- Nu răspunde la telefon. - Da, cam așa face Savi.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că a găsit o cale să fie în centrul atenției.

În loc să ne gândim la lucruri importante, toți își fac griji pentru Savi.

De ce nu poate să răspundă sau să sune pe cineva?

- Doar să vă spună că e bine. - Decât dacă cumva a pățit ceva, Harry.

- Ăsta e un motiv foarte bun. - N-a murit. Știm asta.

Vorbesc serios, Joss. Se comportă foarte imatur.

Și cu ce drept? Nu suntem căsătoriți.

M-a înșelat. L-a ales pe celălalt.

De ce să mă simt vinovat?

Fiindcă sunt sora ei! E puțin diferit.

Da, e complicat. Nu spun că nu e complicat.

Dar oamenii trec peste asta și merg mai departe.

Savi urma să afle într-un final.

- Decât dacă... - Decât dacă ce?

Decât dacă nu voiai să spui nimănui despre noi.

Decât dacă ceea ce s-a întâmplat a fost un mod de a fugi de nuntă.

Harry, jur că nu asta...

Nu știu.

Nu m-am gândit la următorul pas.

Nu m-am gândit cum îi vom spune lui Scott sau lui Savi, sau oricui.

Am făcut ceea ce am simțit atunci că e bine.

Și simți și acum că e bine?

Pot să te sun mai târziu?

Da, bine.

Vin cât de repede pot.

A murit bunica lui Scott.

La naiba, Harry.

- Nu pot... - Bine.

- Nu pot. - Nu-i nimic.

Îmi pare rău. Nu pot.

- Nu știu ce fac... - Joss.

Totul va fi bine.

Ascultă-mă. Uită-te la mine.

Te iubesc. Și dacă vrei să fii cu mine, mă voi implica în relație.

Vom rezolva totul împreună.

- Bine. - Bine?

Dacă nu vrei, te rog...

Spune-mi și mie.

Trebuie să iei o decizie.

Cum donezi celule stem? Cred că e dureros.

E destul de complicat.

Mai întâi, voi face injecții zilnice cu GCSF,

apoi procedura durează între patru și șase ore.

Va trebui repetată.

Apoi există șansa ca celulele să nu se regenereze și atunci,

- va trebui să-mi donez măduva direct. - Eu una nu aș face asta.

Nu-mi vine să cred că m-a pus în postura asta.

Acum că știu totul, nu pot să șterg cu buretele.

Pot să spun ceva ce știu că e o prostie?

De ce nu? Eu fac asta mereu.

Ieri când am mers la biserica ta,

a fost prima dată după mult timp când am simțit legătura cu ceva mare.

Apoi se întâmplă asta.

Mă întreb, dacă nu cumva e parte din planul Domnului.

Nu mi se pare o prostie.

Dar e un angajament important pentru o femeie necunoscută.

Așa este.

Ar trebui să o cunoști, apoi să te decizi.

Și asta nu ar complica situația?

Trebuie să o iau pe Lucy de la fotbal.

- Cum vă merge? - Nu a vorbit cu mine de ieri.

Știi ceva de Savi? I-am trimis mesaj de dimineață.

Nimic.

- Nu o învinuiesc că e supărată. - Nici eu.

- N-ar trebui să vorbim despre asta. - Ai dreptate.

- Trebuie să te rog ceva. - Spune-mi.

M-am gândit mult la asta și cred că mă poți ajuta

să îndrept situația.

Știi că aș face orice.

Vreau să locuiesc cu bunica o perioadă.

- Orice în afară de asta. - De ce nu?

Lucy, nu vreau să ne certăm. Nu e cea mai bună opțiune.

De ce decizi tu totul?

- Nu... - Ai decis când să-mi văd tatăl!

Mi-ai luat acea alegere și acum e mort și am rămas cu tine.

Ești singura mea rudă și nu e cinstit. Te urăsc!

Vă spun ce mi-a spus și mie.

Gene Kelly o iubea pe bunica. Nu glumesc.

Se pare că îi plăceau picioarele ei. Femeia avea cracii lungi.

- În cinstea ei! - Avea craci lungi.

Ești un nepot bun. Îi duci mai departe poveștile.

- Mulțumesc. - Voi doi ce veți face?

Ați stabilit o nouă dată?

Nu am stabilit data încă. O să facem și asta în cele din urmă.

Să nu așteptați prea mult. Avem nevoie și de fericire.

Înțeleg. Aș fi vrut să facem o nuntă toamna.

Așa vom avea timp să planificăm totul.

Ce părere ai, scumpo?

Știi ce? Putem vorbi?

- Desigur. - Iertați-ne, mătușă D.

Nu sunt sigură că e bine să vorbim despre o altă nuntă

în preajma acestor oameni.

- Sunt familia mea. - Știu asta.

Nu trebuie să fie în toamnă.

Scott, nu știu dacă ar trebui să ne căsătorim.

Trebuie să discutăm totul și...

Știu că trebuie să vorbim, și vom vorbi.

Scumpo, cred că te-ai speriat.

Și cred că e normal. Și eu am fost speriat.

Căsătoria e un concept înfiorător.

Plus că n-am fost împreună de foarte mult timp,

așa că dacă te-ar ajuta...

Eram cu Harry.

Când?

Bine. Cred că ar trebui să pleci.

Îmi pare foarte rău.

Și cred că ar trebui să te muți din casa mea diseară.

- Îți mulțumesc că ai venit. - Nicio problemă.

Lucy e gata să-și cunoască frățiorul?

- Scotty, ai crescut. - Mulțumesc.

Are un joc nou și e obsedat de el.

- Știi cum e cu jocurile. - Știu.

- Lucy e tot timpul pe iPad. - Are un iPad?

Teoretic, e iPadul meu, dar îl folosește mai mult ca mine.

- Cum se simte Lucy? - Bine. I-a fost greu.

Situația asta a supărat-o.

- I-ai spus adevărul? - Am fost nevoită.

- Acum știe totul. - Totul? Și cum a fost?

Ți-am spus că e greu...

Trebuie să fac pipi și toaleta din rulotă e încă stricată.

April, el e fratele meu, Marc. Marc, ea e April.

Încântat de cunoștință. Pot să-ți folosesc baia?

- I-ai spus lui Scott? - Da.

Trebuia să-i spun.

Și apoi am petrecut noaptea la Savi așteptând-o să se întoarcă în zadar.

Pot sta la tine o perioadă?

Desigur. Stai cât vrei.

- Intră. - Mulțumesc, scumpo.

Pare să-ți fie mai bine.

Mi-e mai bine deși nu am casă, slujbă, soră, mașină...

- Ți-a luat Tesla? - Da.

Am ajuns pe fundul prăpastiei.

Acestea fiind spuse, sunt pe un traseu ascendent.

Pentru prima dată în viață, Karen, am făcut ceea ce trebuia.

Trebuia să îi spun lui Scott adevărul.

Și știu că Savi e supărată, dar o să-și revină.

Nu e ca și când încă îl iubea pe Harry.

Mai bine îmi spui.

Savi încă îl iubea pe Harry.

- Ce vorbești? - A fost o revelație recentă,

după ce a crezut că va muri pe o motocicletă.

Acum vorbești aiurea. Despre ce vorbești, Karen?

Voia să-ți spună după petrecere.

- A vrut să ai un weekend perfect. - Asta voia să-mi spună!

Karen, credeam că-mi va spune că e însărcinată din nou.

Trebuie să plec, dar putem vorbi toată noaptea.

Telecomanda e acolo, vinul e în frigider și șervețelele în baie.

- Mulțumesc. - Te iubesc.

Bună, dr Adams.

Câteva reguli de bază.

Numărul 1: sunteți o colegă care lucrează la spital.

Aș aprecia dacă ați vorbi pe un alt ton...

Eu sunt cea care dorește să vă ajute.

O să te pup în fund toată ziua dacă vrei să-mi ajuți soția.

Nu vreau ca Viv să-și facă speranțe.

A trecut prin destule, deci nu te lungi prea mult.

Cred că a fost o greșeală.

Alec, ți-a sunat pagerul.

Îmi cer scuze că vă întrerup. Tu ești Karen.

Vrei să intri?

- Aveți o casă minunată. - Mulțumesc.

- De unde îl cunoști pe Alec? - Karen lucrează la Urgențe.

Tocmai și-a închis cabinetul psihiatric și vrea să își deschidă altul în turnuri.

- Veți fi vecini. - Exact.

- Foarte bine. - Prânzul e gata.

Miroase delicios, Ali.

Nu-ți va veni să crezi ce face cu quinoa.

Nu știam că gătești, doctore.

- Alec. - Mă pricep la rețete.

Plată sau minerală?

Mă sună de la spital. Îmi pare rău.

- Ar trebui să reprogramăm. - E păcat de mâncare.

Poate Karen vrea să rămână?

Dacă nu ți se pare ciudat?

- Nu e ciudat deloc. Aș fi încântată. - Foarte bine.

Bine.

Distracție plăcută.

- Pe mai târziu. - La revedere, scumpule.

- Ai spus minerală? - Oricare e bună.

Sau vrei un pahar de vin?

Doar fiindcă eu nu pot să beau, nu înseamnă că nici ceilalți nu pot.

Nu poți să bei?

Nu am voie din cauza bolii mele.

- Ce boală ai? - Sunt pe moarte, Karen.

Dar știai asta deja.

Dacă-mi dați o adresă...

- Nu am o adresă, Ahmed. - Unde mergem?

O vom găsi pe sora mea. La ce oră...

E ora 13:00. Probabil mănâncă. Să începem la Sunset Plaza.

Îi place pizza de la Cafe Med...

- Domnișoară... - Așteaptă!

Cum se numește localul nou din Silverlake?

Cred că-i place somonul de acolo.

Deci vrei să te duc prin Los Angeles.

- Da. Sunt banii mei. - Îți dai seama că e un oraș mare.

Șansele s-o găsești sunt imposibile.

Sfinte Doamne!

E mașina ei!

Oprește!

Savi!

Așteaptă! Nu! Savi!

Savi, te rog! Te iubesc!

Vorbește cu mine!

Bună, Joss.

Unde e Savi? Ce faci cu mașina surorii mele?

Mi-a dat-o după ce am dus-o la aeroport de dimineață.

- La aeroport? Unde se duce? - Nu știu.

Și dacă aș ști, nu ți-aș spune.

Nu-mi amintesc cum te cheamă.

- Mă cheamă Zack. - Exact. Zack.

E o problemă de familie și dacă știi unde e sora mea, spune-mi.

Știu doar că sora ta era supărată. Eu aș lăsa-o puțin în pace.

Adevărul e că nu voiam să cumpăr rulota. Voiam un Camry...

O mașină sensibilă, kilometraj bun.

Apoi am ajuns la un dealer și am văzut-o pe Brandy.

- Așa o cheamă. - Pe cine?

- Rulota mea. - I-ați dat nume?

Trebuie. E ca o barcă.

- Aveți o barcă? - N-am nici măcar un iPad.

Scotty, nu începe.

Brandy mă aștepta acolo, mă făcea să mă simt ca-n anii '70

și am știut că trebuie s-o cumpăr.

Și a fost și foarte bună

când Miranda și puștiul au trebuit să se ascundă de Olivos.

E o poveste pentru altă dată.

- Vreți să vă mai pun? - Da.

- Locuiți într-o mașină? - Ca familia Partridge.

Cine sunt?

O familie dintr-un serial cu Shirley Jones și David Cassidy

despre o familie/trupă rock care conduc prin țară într-un autobuz.

- E un autobuz magic? - Depinde ce înțelegi prin „magic”.

Familia extraordinar de drăguță făcea muzică magică?

Chiar așa.

- Autobuzul putea zbura? - Nu.

Autobuzul magic poate să zboare.

- Îmi place autobuzul magic. - Și mie.

- Mai vrei macaroane cu brânză? - Da, te rog.

Semeni mult cu tata.

Mulțumesc.

Ai vorbit cu cineva după diagnostic? În afară de soțul tău.

Am fost la câteva grupuri la început.

Alec s-a gândit că mă vor ajuta,

dar oamenii erau așa de deprimați, încât eu mă simțeam și mai rău.

Se mai întâmplă.

Dar am un grup minunat de sprijin în familia mea.

Părinții mei sunt aici.

Am mulți nepoți și nepoate pe care le ador. Îmi iubesc slujba.

În afara acestei boli grave, viața mea e minunată.

Te pot întreba și eu ceva?

- Sigur că da. - Ție ce-ți iese?

Am fost nepoliticoasă. Nu asta am vrut să spun.

- Ba nu. - Doar că nu mă cunoști.

De ce ai face asta?

Ultimii doi ani au fost dificili...

Am pierdut multe.

Și simt că sunt la o răscruce.

Vreau să fiu utilă. Vreau să cred în ceva.

Soțul tău crede că m-a găsit, dar mă întreb dacă nu cumva...

Poate eu v-am găsit pe voi.

Numărul format a fost deconectat sau nu mai este folosit.

Eu sunt. Pot să vin pe la tine?

Vrei să stăm afară sau vrei să intri?

Mă inviți? Mereu ești așa politicos. Știi ce cred?

Cred că e din cauza accentului. Te face să pari fermecător.

Chiar și când ți-o tragi cu soția altuia în ziua nunții lui.

Cum ți s-a părut? Voiam să te întreb asta.

A fost așa cum ți-ai imaginat? Bunicică, nu? Flexibilă?

Du-te acasă, Scott. Trezește-te. Putem vorbi altă dată.

Știam că-mi vei face probleme.

Mereu în uniforma prostească de bucătar.

Apoi m-am gândit: „N-are ce să se întâmple”.

Joss e prea deșteaptă. Știe că tipul e un ratat.

Până și soția ta a văzut asta.

La asta sunt bune instinctele. Trebuie să le asculți.

Ce naiba ai?

Ești prea bun să ripostezi?

Poți să-ți păstrezi curva. Vă meritați.

Îți mulțumesc că ai venit. Te mai aștept.

Da. S-ar putea să treacă ceva timp.

M-am angajat în altă parte de săptămâna viitoare.

O să lucrez pe un vas de croazieră trei luni.

Crupier. N-aș câștiga mai bine nici dacă m-aș dezbrăca.

Glumesc... Într-un fel.

- Când fac glume deocheate, te superi. - Ieși afară.

Scotty merge cu tine?

Marc va avea grijă de el cât timp sunt plecată.

O să fie o întreagă aventură.

Unde veți locui?

Lumea e casa noastră, doar locuim într-o rulotă.

Putem merge oriunde.

Sună foarte frumos.

De ce nu rămâneți în LA?

Sunt multe școli bune, iar eu și Scotty ne putem vedea.

- Puteți să rămâneți aici. - Mi-ar plăcea să stau în California.

De ce nu? April mă poate ajuta să fiu un părinte bun.

E nevoie de mâna unei femei.

Și vreau să ne vedem săptămânal la cină.

- Săptămânal e cam mult. - Sau nu.

Oricum vreți.

O să ne distrăm! Bravo!

Nu plecăm nicăieri! Rămânem aici.

Ce s-a întâmplat?

- Nu. - Totul e bine.

- Harry, a venit aici? - Sunt bine, Joss.

Nu ești bine. Violența nu rezolvă nimic.

- Uită-te la fața ta. - Ascultă-mă.

Am fost de partea cealaltă a luptei. Câteodată, trebuie să faci asta.

Sunt bine.

Totul va fi bine.

- Totul e distrus. - Știu că așa pare.

Nu. A fost greșit modul în care s-au întâmplat lucrurile.

Povestea noastră nu poate să înceapă așa.

Ce vrei să spui, Joss?

Ascultă-mă. Te iubesc.

Te iubesc de atât de mult timp că nici nu mai știu când a început.

Dar știu că asta simt.

Și știu că vom fi împreună, dar nu acum. Nu așa.

Bine?

Te rog.

- Am distrus totul, nu? - Nu ai distrus nimic.

Ai făcut o alegere curajoasă.

Doamnelor, vă iubesc enorm. Înțeleg dacă nu vreți să mai vorbim.

Femeie, taci.

Cine suntem noi să aruncăm cu pietre?

Mai ales în cele mai bune prietene.

- Nu mă urâți? - Normal că nu te urâm.

- Poate că te judecăm puțin. - Bine, Karen.

Dar un om înțelept mi-a spus cândva: „Nu-ți poți alege iubirea”.

Cine?

- Ben. - Care era Ben?

- Cel care s-a culcat cu prostituatele. - A, da.

Credeam că era tipul însurat cu soția nebună.

- Acela era Tom. - Da. Tom, Ben... Seamănă.

- Poți face o confuzie oricând. - Cred că facem alegeri proaste.

Și eu simt același lucru.

Eu cred că nu voi ieși la întâlniri o perioadă.

- Și eu. - Și eu.

Stați așa. Pauză de la sex, sau doar de la întâlniri?

Glumeam, evident.

- Și dacă nu se mai întoarce? - Normal că se va întoarce.

Și dacă nu se mai întoarce?

Trebuie să credem că universul găsește o cale de a se echilibra.

Într-un fel sau altul.

- Bună... Melissa. - Bună. Vă pot ajuta cu ceva?

Sper că da.

- Știi cine sunt? - Sunteți Calista Raines.

Fantastic. Deci știi cine e soțul meu.

- Cred că da. - Îmi poți spune în ce cameră e?

Nu se poate.

Dar e aici, nu? Cu o femeie?

Ai fost înșelată vreodată, Melissa?

Normal că da. Chiar dacă n-ai știut-o.

Asta-i treaba cu bărbații.

Înșală, mint și fură.

Și mizează pe faptul că ne vom trăda una pe cealaltă.

Și facem asta, nu-i așa? Facem asta de fiecare dată.

Dar nu în seara asta.

În seara asta, suntem surori.

În seara asta, îți dau șansa să faci ceea ce trebuie.

Și îți dau și ăștia.

Mă vei ajuta să-l prind pe nemernic sau nu?

Traducerea: Georgiana Stănculescu www.w-media.ro