Original subtitles

Îmi pare rău, Daniel. Nu te voi mai suna.

Din episoadele anterioare...

Paul la telefon. Te rog, nu închide.

Am dat de necaz, și e ceva grav.

- M-am încurcat cu cine nu trebuia. - Paul, cine te urmărește?

Îți place când oamenii au nevoie de tine.

Dom n-are nevoie de tine. Te iubește.

Savi nu te merită. Nu te-a meritat niciodată.

Aveam nevoie de timp.

Dar mi-a spus: "e noaptea nunții, trebuie."

Te-a violat.

Și nu mai voiam să mă simt așa.

Ești bine. Gata.

- Bună dimineața. - 'Neața.

Ai dormit bine?

Neîntoarsă.

Îți mulțumesc de găzduire.

Ai avut o noapte grea. Dacă vrei să mai vorbim...

- Cred că sunt bine momentan. - E bine și așa.

Dar aș vrea o cană de cafea. Se poate?

Cred că ne-am apropiat mai mult de atât.

- Lapte și zahăr? - Da, te rog.

- Poți să-i răspunzi dacă vrei. - Îl voi suna mai târziu.

- Ce faci astăzi? - Merg la muncă într-o oră.

La muncă?

Sunt ospătăriță la Sammy's în centru.

Nu cred că am fost acolo.

E doar un restaurant de duzină.

- Vrei să muncești azi? - Am nevoie de bani.

Deja ne-au tăiat mult din orele de muncă.

O să merg direct acolo.

Pot folosi baia ta să mă spăl repede?

Desigur.

Stai să mut niște lucruri.

Și să-ți aduc un prosop.

AMANTELE

Bună, șefule.

- Ai vrut să mă vezi? - Da. Închide ușa.

Deci...

- Aseară... - A fost aseară.

Amândoi am băut prea mult.

Ce-a fost, a fost.

- Să vorbim deschis. - Desigur.

Nu caut nimic, Dom. Nu mă voi atașa de tine.

- Nu am vrut să spun asta. - Îți spun asta oricum.

Și apreciez gestul.

Doar că...

Nu-mi vine să cred că voi spune asta.

Vreau să rămână între noi.

Evident. Nici pentru mine nu ar fi prea bine.

Da, dar tu pleci.

Și n-am nevoie de bârfe după mine.

Desigur.

Apropo, când îi vei spune lui Mitchell și celorlalți parteneri?

Chiar astăzi.

Bine.

Altceva?

Nu. Asta era tot.

Bueno.

Putem vorbi? În altă parte?

Desigur.

Ești gata?

- E foarte bine. - Da?

Nu m-am hotărât cu tartele cu brânză.

Nu-i nimic, putem muta mai sus carpaccio cu vită.

Aștepți aprobarea mea.

E Scott.

- Coletul meu! - Ți-a trimis un selfie?

Nu! Așteptam de mult coletul și a venit în sfârșit.

Uite. Vezi? Bunica lui face 97 de ani mâine.

Dau o mare petrecere acasă la ai lui. Trebuia să-i cumpăr ceva.

Deja i-ai dat câinele tău.

Îmi făceam griji că nu va ajunge la timp.

Bine.

- De-asta îți faci griji? - Cum adică?

Nu-i cunoști familia lui Scott pentru prima dată?

Pe mama lui și pe toți ceilalți? E ceva important, nu?

Da, dar în cazul în care n-ai observat sunt o persoană plăcută.

- Mamei nu-i plăcea de tine. - Ce?

Sincer, o iubea pe Savi, deci nu am încredere în gusturile ei.

- Credeam că mă iubește. - Acum, da.

Majoritatea mamelor nu sunt ca a ta, Joss...

Nu sunt atât de hippie și deschise.

Au propriul protocol.

Și când e vorba de protocol... Nu e punctul tău forte.

Ce nepoliticos ai fost!

Îți spun asta din dragoste, dar ești ca o tornadă.

Și toate glumele legate de sex, sunt ca un tic nervos.

N-am știut că asta crezi despre mine. Nu știam că te fac de râs.

Va fi bine. Dar nu vorbi atât de repede, nu înjura și nu menționa lesbienele.

- Trebuie să plec. - Nu te supăra. Încerc să te ajut.

Mă sperii! Va trebui să-mi schimb îmbrăcămintea

și să iau alt cadou!

Probabil n-ar trebui să bei.

Serios?

În legătură cu aseară...

Mi-ai primit mesajul?

- Mesajul? - Da.

Te-am sunat ca să-ți spun că am fost să-l văd pe tata.

Tatăl tău? Cum?

Am condus până în Paso Robles.

M-ai rugat să mă gândesc ce făceam cu Zack,

așa că mi-am pus câteva întrebări foarte dificile,

în legătură cu mine și bărbații în general.

M-am gândit să îl vizitez pe tata

și să văd dacă îmi poate răspunde el.

Cum a mers?

Era ca și cum am stat de vorbă cu un vecin,

cu o cunoștință, nu cu tata.

M-a părăsit și pe mine odată cu mama și nu s-a mai uitat înapoi.

- Savi... - Eram dispensabilă.

Ba nu.

Pentru el, da.

De atunci, mi-am promis că nu mă voi mai simți așa.

Și am ales bărbați care au nevoie de mine.

Eu eram cea stabilă, cea matură,

cea care avea fie scopurile, fie banii.

Dar am început relația cu tine...

Tu aveai o casă, o slujbă și un plan.

Nu aveai nevoie de mine. Erai bine și așa.

Și ce legătură are Zack cu asta?

Zack a venit la mine la ușă trist, ca un cățeluș șchiop

și am crezut că-l pot repara, că-l pot ajuta,

și asta mă făcea să mă simt bine.

Adică, vrei ca eu să am nevoie de tine?

- Pentru că... - Nu, nu.

Spun că trebuie să învăț să fiu cu cineva

care mă vrea și atât.

Și vreau ca acel cineva să fii tu.

Bine.

- Bine? - Bine.

Brynn, bună. Sunt în întârziere.

Poți deschide fără mine? Plec de acasă chiar acum, jur.

La revedere.

April Malloy?

- Nu știu cine sunteți, dar chem poliția. - Agent Adam Thomas, FBI.

Vreau să vorbim despre soțul dv., Paul.

Ați auzit de un bărbat pe nume Domingo Olivos?

- Cine? - Cubanez.

A venit în Miami. Momentan are cea mai mare

rețea de distribuție de droguri de pe coasta de est.

Cocaină, marijuana, și heroină mai nou.

Soțul dv. lucrează pentru el.

- Poftim? - De mai bine de un an.

- Nu știu despre ce vorbiți. - I-am ascultat telefonul.

Am auzit că v-a sunat.

Nu se poate. El nu e așa.

Paul are aventuri și lasă femeile însărcinate.

E un idiot, nu e un interlop.

Nu lucrează pentru niciun traficant cubanez.

Și-a înscenat moartea și a apărut anul trecut înviat, nu?

Să zicem că nu știți tot ce poate face soțul dv.

Credem că așa a ajuns să lucreze pentru Olivos în primul rând.

Cum?

După ce și-a înscenat moartea,

avea nevoie de o nouă identitate, inclusiv o nouă asigurare socială.

Nu e ușor să găsești unul, decât pe piața neagră.

Și unde există o piață neagră, există și Olivos.

Credem că oamenii lui Olivos

l-au ajutat pe soțul dv. să-și găsească o altă identitate

în schimbul serviciilor sale.

- Ca traficant de droguri? - Nu. Se ocupa de calculatoare.

Intra în conturi bancare, stabilea companii online

pentru spălare de bani...

- Sub numele de Paul Benson. - Înțeleg.

Nu-l urmărim pe soțul dv., dnă Malloy.

Ne construim cazul împotriva lui Domingo Olivos de patru ani.

Dar poziția lui Paul în organizație i-a oferit acces la banii lui Olivos.

După cum spuneați, Paul nu e genul de infractor înrăit.

Credeam că vrea să iasă din asta, așa că l-am contactat acum trei luni

și i-am oferit imunitate în ceea ce privește acuzațiile de fraudă.

- Și a fost de acord? - Da.

Apoi i s-a făcut frică.

Și-a mutat cealaltă soție și fiul în Jacksonville.

A dispărut fără urmă până când v-a sunat ieri pe dv.

Dnă Malloy, avem nevoie de ajutorul dv.

- Ai nevoie de ajutor? - Mă descurc.

- Ce este? - O duc înapoi.

Acum sunt curios.

Ai grijă! Ții în mână 300 de dolari și nu acceptă obiecte sparte.

Trei sute de dolari pentru asta? De ce?

E o săpunieră Verlys originală în stilul deco.

M-am gândit că bunicii June îi va plăcea, iar apoi m-am răzgândit.

Nu trebuie să cheltuiești atât. Scrie-ți numele pe cadoul meu.

- Tu ce i-ai luat? - Un iPad.

- Un iPad? Are 110 ani! - E o doamnă foarte la modă.

Scumpo, prezența ta e cadoul ei.

Ea și mama vor să te cunoască. Numai despre asta vorbesc.

- Vrei să pui mai multă sare pe rană? - Le vei plăcea enorm tuturor.

- De ce să nu mă placă? - Exact.

Și cui îi pasă? Dacă mă urăsc, cui îi pasă.

Nu cred c-ai vrut să spui asta.

De ce? Cum adică?

Vorbim despre mama aici. E clar că-mi pasă.

Bine.

- Deci ești genul ăla. - Ce gen?

Ții cont de părerea mamei tale?

Dacă mama nu te place, asta va îngreuna situația în...

De ce avem discuția asta? Vei face un efort mâine, nu?

- Momentan, nu vreau să merg. - Dacă te porți așa, las-o baltă.

Mă tai de pe listă?

- Tocmai ai spus... - Să știi că merg!

Pentru bunica June. Și îi duc săpuniera. Lui Eleanor Roosevelt i-a plăcut.

Amintește-mi să-i spun lui Halpern să verifice desfășurătorul.

Am înțeles. Mâine ai o întâlnire cu Griggs la ora 9:30,

ședință la 11:00 și prânzul cu Michael Rosen.

Mulțumesc.

- Și Chloe? Du-te acasă. - Am înțeles.

Știu cum să-i aleg, nu? Paul, Daniel.

- De ce sunt așa proastă? - Scumpo, nu ești proastă.

Cine și-ar fi putut imagina asta?

Eu nu sunt atât de surprinsă.

Paul cel mort învie? E ceva șocant.

Paul cel înviat lucrează cu un mafiot cubanez?

- Sigur. De ce nu? - Eu nu înțeleg.

Dacă FBI-ul îl caută pe Olivos și nu pe Paul, tu ce treabă ai?

Au nevoie de mine să ajungă la Paul.

- De ce e Paul martorul cheie? - Aparent, știe unde sunt banii.

Și el e cel care le-a răspuns celor de la FBI.

El și cu mine, desigur.

Dar nu știi unde este, cum nici FBI-ul nu știe.

- Nu? - Normal că nu!

Dar ultima dată când m-a sunat, i-am cerut să-l pot contacta în caz de urgență,

așa că mi-a spus că îmi va trimite ceva.

- Ce fel de ceva? - Un număr de telefon, un e-mail.

Orice ar fi și oriunde sosește, trebuie să anunț FBI-ul.

Dă naibii FBI-ul. Nu le ești datoare nu nimic.

- Nu-i așa? - Da.

De fapt...

Știai că Paul trăiește și practic ai comis o fraudă

când ai păstrat banii de pe asigurare, plus beneficiile asigurării sociale.

Și acum FBI-ul știe lucrurile astea.

Astăzi, te roagă să-i ajuți, dar mâine situația ar putea fi alta.

Acum te au la mână.

Îmi pare rău că spun asta, dar nu cred că ai de ales.

DESCHIS

Ce se întâmplă? De ce nu intri...

M-am gândit la ce mi-ai spus aseară despre Paul și FBI

și mă deranjează un singur lucru.

Doar unul singur?

Dacă Paul a reușit să fugă de FBI, cum îi ascultă telefonul?

Noua tehnologie?

Da, dar dacă îi ascultă telefonul, atunci de ce nu știu unde se află?

Dacă chiar l-au pierdut, cum au ascultat apelul lui către tine?

Deci crezi că...

Probabil că l-au ascultat prin intermediul tău, April.

Crezi că îmi ascultă telefonul?

Telefoanele, casa, magazinul, cine știe?

Te-ar putea supraveghea și pe tine și pe Lucy.

Doamne! Și de unde să știu?

Am un detectiv particular pe care l-am folosit cu Elizabeth.

- Ce mai reclamă! - E isteț și are echipamentul necesar.

Îl voi suna azi. Între timp, ai grijă ce vorbești.

Chloe, ce naiba se întâmplă?

Dom. Trebuie să vorbim.

Îți mulțumesc că m-ai sunat, George.

Ai plecat din oraș?

Cunoști pe cineva care o poate ajuta pe prietena mea April?

E o situație foarte delicată.

George, te pot suna mai târziu?

- Anna? - Îmi pare foarte rău.

Nu voiam să te sun, dar...

Mă bucur că ai făcut-o. Ce se întâmplă?

Nu prea știu.

Ar trebui să fiu la muncă, dar nu cred că pot ieși din casă.

- Bine. - Nu pot respira.

Inima îmi bate foarte tare.

Ai luat vreun medicament sau...

Nu am luat nimic.

Vin la tine imediat. Dă-mi adresa ta.

- Ești gata? - Da.

Bine.

Joss! Bun-venit!

Ne bucurăm să te avem printre noi! Mă bucur să te cunosc în sfârșit!

Ce mai faceți?

Ați contactat-o pe Josslyn Carver. Lăsați un mesaj după semnalul sonor.

Joss, eu sunt.

Te-am sună pentru că... Știi ce?

Voiam să-mi cer scuze pentru comportamentul de ieri.

N-am vrut să te supăr.

Te rog să fii tu însăți. Poți să și bei ceva.

Și eu o să beau o bere. Nu știu de ce mai vorbesc încă.

Bine, atunci.

Distracție plăcută.

Nu vorbești serios.

Firma ia în serios acuzațiile de hărțuire sexuală și vreau să știu

dacă ai întreținut sau nu rapoarte sexuale cu Antonia Ruiz.

Ar merge mult mai repede dacă ai răspunde.

Practic, da...

Și ai rugat-o pe dra Ruiz să țină secret această relație?

Da. Dar situația a fost interpretată greșit.

Ea m-a invitat în oraș ca să sărbătorească noul loc de muncă.

Sau nu ți-a spus despre asta?

Nu știu nimic de niciun nou loc de muncă.

În orice caz, planurile ei de viitor nu au legătură

cu faptul că lucra aici la momentul incidentului.

Și nu e prima ta relație cu un subaltern.

- Cum adică? - Savannah Davis.

Ba nu. Cu Savi a fost altfel.

Am făcut totul cum trebuie. V-am anunțat.

Inițial, nu.

Totuși, erai și superiorul dnei Davis.

Pare să fie un obicei de care firma trebuie să se apere.

Și cred, că în calitate de partener, înțelegi acest aspect.

Desigur, voi ancheta incidentul

și va trebui să urmezi un seminar

despre politicile împotriva hărțuirii sexuale.

- Și nu mă pot apăra deloc? - Poți depune o declarație.

N-are rost să te zbați atât, Dom.

Participă la seminar, și să ne vedem de viață.

Pot pleca acum?

Savi, te rog.

- Te-ai culcat cu ea? - A mințit...

Te-ai culcat cu ea?

Da.

- Dar a fost o greșeală. - Ieși din biroul meu.

Îți mulțumesc.

- Cum te simți? - Puțin mai bine.

- Îmi cer scuze pentru deranj. - Niciun deranj.

Simțeam că pereții se strâng în jurul meu.

Am crezut că-mi sare inima din piept.

- Ești sigură că nu ai luat nimic? - Da.

Știu că îți faci griji pentru mine, dar a fost doar o stare de agitație.

- Încă te simți agitată? - Nu la fel ca înainte.

Te superi dacă-ți verific pulsul?

Încă ești puțin agitată. Vreau să te duc la spital

ca să-ți facă un control mai amănunțit, să nu fie o problemă fizică.

- Trebuie să ajung la muncă. - Azi, nu.

Dacă nu mă duc, mă vor concedia și nu îmi pot permite asta.

Îți voi suna șeful dacă e nevoie.

Haide să facem pași mici.

Mergem la spital?

Bine.

Savi?

- Dom s-a culcat cu Toni. - Nu pot să cred!

N-ar trebui să vorbim la telefon...

pentru că e atât de îngrozitor.

Ar trebui să pleci de la birou,

să vii la mine și să vorbim în persoană.

Am tort.

Nu pot. Am ședințe toată ziua.

- Micul dejun mâine? - Sigur.

Bine.

Fără cuvinte.

Nu poți spune nimic.

Cred că e...

Haide.

Știu eu! Psycho! E Psycho!

De unde știai?

Bine, bine.

Cine urmează?

- Joss, tu urmezi. - Nu, nu. N-am vorbit cu ea azi.

Scotty, e rândul tău.

- Haide. - Bine. Bine.

Scotty, să te vedem.

- Aveți o casă minunată. - Ești foarte drăguță.

Sper că nu sunt prea îndrăzneață,

dar îmi plac cumpărăturile și am trei băieți.

- Eu ador cumpărăturile! - Nu-i spune lui Scotty.

O să i se pară că e ciudat, dar ți-am luat ceva.

Doar o mică atenție.

E o caraghios, nu? Sper să nu ți se pară ciudat.

Nu credeam că ai nevoie de săpun, dar miroseau atât de frumos.

Sunt foarte frumoase.

Mulțumesc mult. Cu toții avem nevoie de săpun.

Eu îți mulțumesc.

Nu cred că mi-am mai văzut fiul atât de fericit, așa că-ți mulțumesc.

- Vrei să te însori cu mine? - Nu!

E Stăpânul Inelelor.

Eram așa și am făcut așa.

Pământul Mijlociu e sub noi, începătorule.

Omule, vino încoace!

Încetează!

Cine mă ajută să fac curat aici?

Haide. E o nebunie.

Niciodată n-ai avut o altă ofertă, nu?

Întâlnirile, florile, băutura, toate erau false.

- Te-am avertizat. - Poftim?

Ți-am spus că n-o să-ți dai seama.

Te-ai trezit pierzând acest joc.

Încă am biroul meu ca partener.

Am fost avertizat, dar din câte văd, tu nu te-ai ales cu nimic.

Într-o lună, toți vor uita incidentul.

- Până mă atingi din nou. - Da, de parcă te-aș lăsa să câștigi.

Deja am câștigat, prostuțule.

Deja mi-am pus temeliile.

Trebuie doar să mă atingi din greșeală pe genunchi la o conferință

sau să te atingi de mine pe culoar.

Atunci îți va fi greu să negi că se repetă istoria.

Iar atunci voi cere compensații pentru tot disconfortul.

De ce faci asta?

Trăiesc într-un anumit stil.

- De ce eu? - Nu e nimic personal.

Tu erai cel mai nou partener, ținta cea mai ușoară.

Dar nu pot spune că nu mi-a plăcut să fac afaceri cu tine.

Noapte bună, Dom.

Hei...

- Îmi pare rău. - Pentru ce?

Pentru cearta legată de familia ta și cum voiai să meargă totul.

M-am comportat greșit, scumpule.

- Nu-i nimic. - Ba nu.

N-am înțeles ce voiai să-mi spui,

pentru că mama mea ne ura bunicii

și petrecea foarte puțin timp cu noi, așa că am crescut cu Savi.

- Ce trist. - Ba nu.

Povestea e puțin diferită.

Dar dacă aș fi avut o familie așa mare, care să mă iubească atât de mult,

cu siguranță mi-ar păsa și mie ce cred ei, deci...

Îmi pare rău.

- Chiar te iubesc. - Și eu te iubesc.

Vino-ncoace.

Cum ți s-au părut?

N-am cuvinte.

Credeam că luați o pauză.

O pauză, dar nu eram despărțiți.

Asta nu îl scuză, mă înțelegi? Și nu schimbă faptul că

a ales singura persoană care m-ar răni cel mai mult.

Dar erați într-o zonă neutră. N-ați putea spune că erați împreună.

Luasem o pauză.

O pauză pe care ați luat-o din cauza lui Zack.

Da, dar nu m-am culcat cu Zack.

Ai avut o aventură emoțională. După cum spuneam, zonă neutră.

Ai găsit ceva?

Nemernicii. Mi-au intrat în casă!

Nu cred că era atât de neutră... acea zonă.

Așa e.

Te simți trădată. Te înțeleg. Crede-mă.

Dar Dom ți-a spus că e o greșeală, și cred că te iubește.

- Cine naiba ești? - Cum adică?

- Tolerezi aventurile. - Nu tolerez aventurile.

Deși practic nu a fost...

Bine, pentru tine a fost.

Dar nu trebuie să însemne sfârșitul relației dacă tu nu vrei asta.

Dacă vrei să-l ierți, e bine și așa.

Doamne!

- Ce este? - E a lui Lucy.

Era în camera ei.

I-au intrat în cameră!

Ce noapte!

Și totul pentru un atac de panică, mă simt atât de prost.

- Cred că ești obosită. - Și recunoscătoare.

- Nu trebuie să mă ajuți atât. - Nu te poți întoarce la tine.

Să știi că nu sunt oarbă. Știu că nu arată bine.

E un risc pentru sănătate. Ar trebui să-ți reclam proprietarul.

Nu mi-am dorit să locuiesc acolo, dar atâta mi-am putut permite.

- Cred că m-am obișnuit cu el. - Te înțeleg.

Și nu pot locui nici aici.

Vedem noi cum facem începând cu seara asta.

Îți aduc un prosop curat și am și o periuță de dinți pe undeva.

Între timp, gândește-te ce vrei să mâncăm la cină.

Îți mulțumesc că m-ai sunat.

Eu îți mulțumesc că ai venit.

Savi, îmi pare rău.

Eram beat și supărat și am făcut o greșeală...

Cea mai gravă greșeală. Dar nu a însemnat nimic.

Știi ce? Nu vreau să mai aud despre ce s-a întâmplat cu Toni.

Am înțeles.

Adevărul este... Că avem probleme mai mari decât Toni.

Nu am fost sinceri unul cu celălalt de ceva vreme...

În legătură cu multe lucruri.

- Cum ar fi casa asta. - Ce?

Nu mi-ai spus că vrei să păstrezi casa.

Nu vorbeam când am luat hotărârea.

Dar după aceea am vorbit.

Și totuși, era o decizie care mă afecta și pe mine, ne afecta pe noi.

Ne făcusem un plan. Voiam să locuim împreună?

Da, nu mă gândeam la tine, la faptul că nu voi fi cu tine.

Nu despre asta era vorba.

Tocmai asta e problema. Niciodată nu te gândești la noi.

Chiar și Zack, nu te vedeai cu el fiindcă erai supărată pe mine,

sau fiindcă îți lipsea ceva.

- Ar fi fost mai bine? - Da, ar fi fost.

Pentru că eu mereu mă gândesc la tine.

Te-ai gândit la mine și ieri seară când erai cu Toni?

Absolut. Eram supărat pe tine și mă simțeam rănit.

Și știu că asta nu e o scuză, dar adevărul e că pentru mine,

tot timpul ai fost prioritară.

M-am gândit la noi.

Iar pentru tine nu e așa. N-a fost niciodată așa.

- Nu e cinstit. - Mie-mi zici?

Ai dreptate.

Nu m-am gândit niciodată complet la noi.

Dar știi de ce?

Pentru că n-am avut acel lux, Dom.

Mereu am mai avut pe cap un alt "noi".

Și cu Harry formam un "noi".

Existau consecințe și dezamăgiri.

Nu puteam fi la fel de lipsită de griji ca tine.

Asta ai vrut de la mine, Savi.

O a doua șansă, un nou început.

Dacă ai fi vrut celelalte lucruri, ai fi rămas cu el.

N-am avut niciodată o șansă, nu?

Îmi pare foarte rău.

Da, și mie.

Cum a fost?

Oribil. Toți au fost minunați.

- Poftim? - Da.

Și mama lui mi-a dat niște săpunașe mici adorabile

și bunica June m-a învățat să joc mah-jong

și unchiul Carl m-a invitat la petrecerea de 16 ani a verișoarei Katie.

Ia te uită.

De la fata neserioasă în relații, la petrecerea verișoarei Katie.

Exact!

Harry, dintr-o dată sunt în mijlocul unei vieți cu tipul ăsta

și nu știu cum am ajuns acolo.

Nu cred că pot să fac asta.

Urăsc să-ți spun eu asta, Joss, dar deja faci asta.

E evident că o voi da în bară, nu?

- Cu atitudinea asta, da. - Mereu o dau în bară, Harry.

De data asta nu rănesc doar o singură persoană.

Dacă Scott și cu mine ne vom despărți întreaga lui familie va suferi.

Voiam să-ți spun că aveai dreptate.

- În legătură cu ce? - Relațiile serioase nu-s de mine.

Joss... Uită-te la mine.

Ai găsit o persoană bună.

Lasă-te purtată de val.

E o persoană bună, nu? Scott e minunat.

Familia lui e minunată. Dar nu ți se pare cam ciudat?

De ce nu avea pe nimeni atunci când l-am cunoscut?

Poate că are o problemă pe care eu n-o cunosc încă.

Sau poate te-a așteptat toată viața.

Nu aveau splenda, așa că ți-am luat cu zahăr.

Anna locuiește cu mine. Nu știu pentru cât timp.

I-am dat un halat

și am mâncat împreună pad thai aseară.

- Și da, e de rău. - Cum?

Are atacuri de panică și a ajuns la mine acasă.

- Bine... - Nu m-am putut abține.

M-a rugat să o ajut.

Apartamentul ei era atât de îngrozitor că a trebuit să o scot de acolo.

Nu aveam unde să o duc, așa că am dus-o la mine.

- Ce naiba am? - Nimic.

Ai auzit când ți-am spus că Anna doarme la mine?

Da.

Ești așa cum ai fost mereu, Karen și faci ceea ce ai făcut mereu.

- Da? - Îmi amintesc când eram la doctorat.

Ca stagiară, ai avut ca pacient un puști care nu mergea la școală.

Dante.

Erai atât de supărată că nimic nu îl motiva.

Și îmi amintesc când ți-ai dat seama de ceva...

Că nu era vorba de motivație. Mama lui avea două slujbe.

El nu avea pe nimeni care să-l trezească să plece la școală.

I-ai cumpărat un deșteptător.

Am avut probleme fiindcă i-am cumpărat un cadou.

Dar a funcționat.

Și a absolvit liceul la timp.

Mereu ai ales cu inima, în ciuda regulilor.

Dacă asta e cea mai bună alegere în calitate de psiholog...

Bine, nu e cea mai bună alegere în calitate de psiholog.

Dar asta ești tu și de aceea te iubesc.

- Mă iubești? - Din păcate.

Cred că voi mai încălca o regulă.

Surpriză.

Ai ajuns devreme.

Nu am avut nicio operație, așa că mi-am luat liber

că să văd ce face iubita mea.

Iubita ta e foarte ocupată cu plata facturilor.

- Are timp și pentru asta? - Poate.

Ieri te-ai purtat minunat. Voiam să fac ceva care să-ți aducă zâmbetul.

Acum zâmbesc.

Încearcă-i.

E ceva în ăsta.

- Da. - Ce este?

E al bunicii June.

Mi-a spus că ești singura femeie căreia i l-ar da.

Vai...

Josslyn Carver...

vrei să te căsătorești cu mine?

Da!

Doamne!

- Doamnă? - April Malloy pentru agentul Thomas.

Aveți programare?

Vreau să știu de ce FBI-ul a pus microfoane în camera fetiței mele.

Îmi trebuie programare?

Da, dle. O anumită April Malloy...

Da, dle.

Bine, doamnă, urmați-mă.

Daniel?

Traducerea: Georgiana Stănculescu www.w-media.ro