Original subtitles

Îţi sună telefonul !

Ignoră-l. E fata aceea.

Din episoadele anterioare:

Sunt îndrăgostit de tine şi cred că ar trebui să te muţi la mine.

Am acceptat oferta.

- Eşti sigură ? - Nu.

Ce îţi oferea Zack şi eu nu-ţi puteam oferi ?

Nu ştiu.

Până îţi dai seama vom lua o pauză.

Am venit să-mi cer scuze.

- Pentru că eşti căsătorit ? - Şi te iubesc.

Vreau să fiu cu tine acum.

- N-ai putut dormi ? - Când eşti cu mine...

Ea unde crede că eşti... Soţia ta ?

Nu contează. Nu vreau să ştiu.

Căsătoria s-a încheiat, April.

- Noi nici nu... - Taci.

- Pleci ? - Trebuie !

Îţi iei rămas-bun ?

M-ai făcut să te iubesc. M-ai făcut să am nevoie de tine !

Şi eu am nevoie de tine.

April, te iubesc atât de mult. Nu simţi ?

- Te voi suna. - Nu.

Eu te voi suna.

April, îmi pare rău.

- Spune-mi că te vei întoarce. - Nu ştiu.

Nu ştiai că femeia cu care se întâlneşte Jacob este pacienta ta ?

Absolut deloc, iar eu sunt motivul pentru care el s-a despărţit de ea.

- Dacă Anna ar afla... - Nu te precipita.

- Ai vorbit despre asta cu Jacob ? - Normal că nu.

Bine.

- Nu am nevoie. - E pentru mine.

Cum rămâne cu Jacob ? Vrei să-l vezi în continuare ?

E mai mult decât o simplă atracţie. Mi-e bine cu el. Mă cunoaşte.

Binele, răul, urâtul, îngrozitorul...

Şi încă mă vrea lângă el, poate cu atât mai mult din cauza asta.

Nu vreau să-l pierd.

Atunci, nu îi mai oferi consultaţii Annei.

Are nevoie de mine. Nu are pe altcineva.

Are o legătură cu mine. E tânără şi vulnerabilă şi...

Şi seamănă cu Sam.

Şi crezi că mai ai o şansă să îndrepţi lucrurile.

Irving, fata asta are probleme.

Dacă îi opresc tratamentul, acum că Jacob a respins-o,

poate avea intenţii sinucigaşe din nou.

- Sau nu. - Aşa mă ajuţi tu ?

Uite... Anna poate reacţiona rău la schimbarea doctorilor,

dar tu vei cădea în depresie din nou dacă pierzi prima şansă

de a avea o relaţie normală după mult timp.

Gândeşte-te înainte de a face ceva impulsiv.

- Bună dimineaţa. - Neaţa.

- Ce ? - Nimic.

- Nu e treaba mea, dar eşti bine ? - Da.

Sunt bine... Categoric, bine.

- Pentru ce e asta ? - În caz că plângi.

Ştiu că am început prost,

dar ne asemănăm mai mult decât crezi.

Suntem ambiţioase. Suntem atrăgătoare.

Lucrăm într-o lume a bărbaţilor.

Apropo, aş vrea să lucrez acum...

Mă uluieşti.

M-am uitat peste vechile tale cazuri.

Dacă mă întrebi pe mine, ar fi trebuit să fii partener.

De ce nu eşti ?

Din câte am înţeles eu, se ştia despre aventura ta cu Dom anul trecut.

Dar Dom tot a fost promovat. Mi se pare nedrept.

Ştiu că nu ne-am înţeles bine, Savi, dar nu ar trebui să fim inamice.

Ar trebui să ne ajutăm. Poate într-o zi vom deveni prietene.

Două lucruri: unu, ia-ţi fundul de pe dosarele mele. Mulţumesc.

Doi, ca să-mi fii prietenă, trebuie să am încredere în tine,

şi niciodată nu voi avea.

Scuză-mă. E agentul meu imobiliar.

Alo ?

Ce ? Bine, bine.

La revedere.

Acum că locuim împreună, crezi că pantofii mei pot sta lângă ai tăi ?

- Dacă tu crezi că eşti pregătită, da. - Sunt.

Atunci vom da afară câţiva din ei.

- De exemplu, giganţii ăştia ? - Da.

Cea mai oribilă noapte din viaţa mea, nu vreau să vorbesc despre asta.

Atunci de ce nu scăpăm de perechile care nu sunt mărimea ta ?

- Serios ? - Da. Da.

Deşi...

Ce e ?

E o prostie. Nu te mai gândi.

Scott, haide. Spune-mi.

Ieri ţi-am spus că te iubesc şi tu m-ai lăsat în aer.

Da, mi-ai spus asta ieri.

- Da. - Şi eu nu am spus nimic.

- Aşa e. - Pentru că, ştii tu...

Totul s-a întâmplat atât de repede şi eu am intrat în panică, îmi pare rău.

- Sunt o nemernică. - Nu eşti o nemernică.

Ba da, sunt pentru că... Şi eu.

- Şi tu ce ? - Îţi împărtăşesc sentimentele.

- Care sentimente ? - Cele bune. Cele... frumoase.

- Cele pufoase. - Bine.

Scumpo, de ce nu o spui ?

Şi eu te iubesc.

Vei leşina ?

- Nu. - Bine.

Termină de despachetat, vreau să mergem undeva.

- Unde ? - Nicăieri în mod special...

Doar un loc care-ţi va schimba viaţa.

Ghici ce am pentru marţea viitoare ? Două bilete la Trois Mec.

Nu sunt rezervări, sunt bilete.

Aparent nu e de mâncare, e un eveniment.

Eşti bine ?

Nu ştiu cum să-ţi spun asta...

Aşa că voi fi directă.

Nu ne mai putem vedea.

Stai aşa. Despre ce vorbeşti ?

- Îmi pare rău. - De ce ?

Psihologul meu mi-a spus că e prea devreme să am o relaţie.

Dar mi-ai spus că ai mai încercat şi cu alţii.

- Dar nu îi spusesem psihologului meu. - Şi i-ai spus acum ?

Da, din cauza ta.

Pentru că ţin la tine cum nu am ţinut la ceilalţi.

Şi pentru că sentimentele mele pentru tine sunt profunde.

Şi pentru că suntem prieteni şi ne cunoaştem, lucrurile s-au accelerat.

- Sper că n-am pus presiuni asupra ta. - Nu.

Vrei să o luăm mai uşor ?

Vreau să ne oprim.

Psihologul meu mi-a spus că ar fi trebuit să mai aştept un an.

Da, am înţeles asta.

Tu m-ai invitat prima, Karen.

- Jacob... - M-ai făcut să renunţ

la relaţia cu fata aceea pentru ce ?

Nu contează. Fă-mi o favoare.

La anul, nu mă suna.

Ce crezi ?

Doamne ! Ce cred ?

Cred că ai dus o viaţă dublă.

De ce nu mi-ai spus că ai un restaurant ?

Sunt doar 10%.

- Când se deschide ? - La mijlocul lunii viitoare.

- Şi în deţii împreună cu... - Prietena mea, Greta.

Scott ! Bun venit !

- Ea e Greta. - Cobor imediat.

Eşti prieten cu Greta Jager ?

- Da. - Modelul Greta Jager ?

Doamne. Mă atragi atât de mult acum.

Bună, frumosule.

Ce mai faci ?

- Ea e iubita mea, Joss. - Încântată.

Am auzit atâtea despre tine.

I-am spus că suntem în căutarea unui organizator pentru deschidere.

- Ce ? Nu mi-ai spus. - Voiam să-ţi spun.

- Vreau ceva măreţ şi epatant. - Tocmai asta fac eu.

Dar Harry pleacă săptămâna viitoare.

Tocmai asta e frumuseţea. Nu avem nevoie de el.

Locul ăsta are deja un chef.

- Dieter Krause. - Peter Krause ?

Nu. Dieter cu "D".

Dacă deschiderea merge bine, vei rămâne organizatorul nostru.

Ce pot să spun ?

Spune-mi că vei gusta mâncarea şi spune-mi ce idei ai.

- Hrăneşte-mă, Dieter Krause ! - Minunat !

Îmi pare rău că te iau de la muncă, dar cumpărătorul vrea casa mai repede.

Am putea semna la sfârşitul săptămânii.

La sfârşitul acestei săptămâni ?

Ştiu că Harry pleacă curând, aşa că am făcut hârtiile deja.

Mie mi-ar prinde bine, dar depinde de tine, Savi.

Nu vreau să te grăbesc dacă nu eşti pregătită.

Ştii ce ? Hai să batem palma.

Joss se va muta şi ea, şi nu mă mai simt ca acasă,

aşa că nu am de ce să tărăgănez lucrurile.

- Semnaţi unde v-am indicat. - Bine.

- De ce se grăbeşte cumpărătorul ? - Vrea să renoveze bucătăria.

- Bucătăria ? E nebun ? - E cea mai frumoasă cameră.

Ştie că un chef de patru stele a proiectat bucătăria asta ?

Eu n-aş schimba nimic, dar fiecare cu gusturile lui.

Savi, înainte să uit, vreau să-ţi arăt un apartament.

- Ce spui de ora 1:00 ? - E bine.

Foarte bine.

N-ai semnat aici.

Îmi pare rău că nu pot răspunde. Lasă-mi un mesaj.

Bună, Anna. Sunt dr Kim.

E şi jumătate şi avem o programare azi.

Sunt încă disponibilă dacă eşti pe drum. Sună-mă oricând.

Mi-am terminat tema. Pot dormi la Peyton diseară ?

Nu se poate ! Vom da pungi de cadouri mâine ?

Nu poţi avea o petrecere la care să-ţi faci unghiile

fără seturi de manichiură.

- Ai găsit autocolantele cu sclipici ? - Şi ţi-am luat şi ţie în plus.

Va fi cea mai frumoasă zi de naştere.

Crezi că Daniel mă va lăsa să-i fac unghiile ?

Credeam că vrei să vină numai fetele.

Daniel nu se pune. Trebuie să vină.

- Petrecerea a fost ideea lui. - Ştiu, dar...

Nu voiam să-ţi spun înainte de ziua ta.

M-am despărţit de Daniel.

- Când ? De ce ? - Scumpo, e greu să-ţi explic.

- El s-a despărţit de tine ? - E complicat.

Ce e aşa de complicat ? Vă iubiţi, nu ?

Străluceşti când el e lângă tine. Vă potriviţi perfect.

Credeam că vom fi o familie.

Ştiu...

Nu renunţa la el, mami.

- I-a plăcut de tine. - Serios ? De unde ştii ?

A râs la toate glumele tale.

De fapt, ai făcut-o să pară neatrăgătoare.

- Ba nu. - E frumoasă, nu ? Ce ciudat.

- Un singur amănunt. - Are coapse bărbăteşti, nu ?

- Asta voiai să spui ? - Nu, Scott.

Scott, mâncarea e cam nasoală.

- Ce ? - E plictisitoare.

Smochine învelite în şuncă ? Te rog !

Aoc înveleşte tot felul de fructe dinainte ca Terminatorul să fie primar.

- Guvernator. - Nu contează !

Bine, chef Dieter nu e foarte inspirat.

Scott, dacă "nu e inspirat", nu prea are ce căuta în oraşul ăsta.

Harry e de un milion de ori mai bun decât Dieter şi a dat faliment.

Fii sincer, te-ai întoarce la un restaurant cu aşa mâncare ?

Şi uite şi răspunsul.

- Scumpule, trebuie să-i spui. - Nu îi spun nimic.

Restaurantul ăsta e copilaşul ei.

Copilaşul ei e urât şi cine trebuie să îi spună,

sau va fi crucificat în prima zi de şcoală.

Eu sunt un investitor tacit,

aşa că nu-i voi spune nimic, şi dacă vrei jobul.

Bine.

Hai.

- Mi-a fost dor de tine. - Şi mie mi-a fost dor de tine.

Îndeplineşte toate condiţiile... Uşor de întreţinut, bine păzit.

Au chiar şi o piscină pe acoperiş cu căbănuţe.

- Căbănuţe ! - Exact ce-mi lipsea.

Numai puţin. Uită-te în continuare.

Vorbeşte cu mine.

- Nu-ţi place, nu ? - Merge şi ăsta.

Atunci de ce arăţi de parcă ai vrea să sari pe fereastră ?

Nu e ce mi-am imaginat eu. Am crezut că mă mut cu Dom.

Scumpo, încă ai acea posibilitate. Relaţia ta e doar în pauză.

- Dacă va cunoaşte pe altcineva ? - Savi !

- Ce ? - Dom te iubeşte.

Ştii că nu-l am la inimă, dar e prea deştept să renunţe la tine.

E rănit. Lasă-l puţin în pace.

Ne-am putea muta împreună.

Nu te-ai mutat cu Scott ?

Nu vreau să te las singură.

- N-am 80 de ani. Pot locui singură. - Ştiu.

Tu ai avut grijă de mine, acum e rândul meu.

Suntem chit în privinţa asta.

Toate recuperările şi după ce le-am terminat

şi da, aveai dreptate în privinţa lui Zack.

Ar fi trebuit să te ascult.

Eu am rareori dreptate, aşa că nu mă miră că n-ai făcut-o.

- Îmi pare rău. - N-ai de ce.

- Ne putem îmbrăţişa ? - Da.

Vino la mine.

- Locul ăsta e alb. - E doar alb.

E ca o baie. Hai să plecăm.

Da.

Da, a fost internată în spital acum două luni.

Numele ei este Anna Choi. C-H-O-I.

A lăsat un alt număr de telefon în afară de mobil ?

Şi adresa ei ?

Trebuie s-o aveţi.

Mary, trebuie să-ţi închid.

Alo ? Anna ?

Eşti acolo ? Anna, mă auzi ?

Eşti bine ? Anna ?

Ce-mi place !

Îmi place.

Vreau să faci asta la deschidere.

- Asta înseamnă... - Ai primit jobul !

L-am primit !

- Minunat ! - Bun venit în echipă.

Să-l rugăm pe chef Dieter să pregătească ceva special.

- Nu, nu, nu. Nu pot... - Insist.

Bine. Ştii ce ?

Greta, voiam să te întreb ce-ţi place din ce găteşte el ?

Asparagusul umplut şi...

Asta e tot ce-am încercat.

Mănânc vegan şi fără gluten de 18 luni,

dar tuturor le place mâncarea lui.

- Asta ţi-au spus toţi ? - Da.

Dieter e unul din cei mai vechi prieteni ai mei.

Îţi spun că mâncarea tipului e nasoală rău de tot.

Dă-te mai încolo.

- Încerc să garnisesc. - Şi vrei să mai auzi ceva ?

Greta nici n-a încercat bună parte din produse !

Ce sunt astea ?

Îi voi lega la ochi pe bărbaţi. E pentru Bris.

- Mă asculţi ? Dieter e expirat ! - Şi ?

"Şi ?" Harry vreau ca locul să fie un succes.

Nu am muncit atât ca să fac parte dintr-un proiect ratat.

Am o reputaţie de protejat.

Şi cred că e o şansă uimitoare pentru tine.

Pentru mine ? De ce ? Despre ce vorbeşti ?

Locul ar putea avea un succes enorm cu cheful potrivit.

- Harry Davis. - Da. Numai că... Ce să vezi !

Uiţi că plec în Australia.

Să ne prefacem că n-ai pleca.

Harry, trebuie s-o facem pe Greta să guste preparatele tale şi...

Nu !

- Ascultă-mă. - Nu mă interesează, Joss.

Am un bilet de avion, am un job acolo şi familia mă aşteaptă.

Îţi mulţumesc că te-ai gândit la mine. Apreciez.

Acum, dă-mi cleştele.

Repejor.

- "Repejor." - Mersi.

Ce petrecere reuşită, April.

Fetele se distrează. Mă bucur că ai putut veni.

Te prefaci că eşti drăguţă, sau m-ai iertat ?

- Să zicem că am depăşit momentul. - Uite cine devine flexibilă.

- Numai puţin. - Sigur.

Bună ! Arăţi...

Ca o epavă ? Ştiu. Nu am dormit aseară.

Ce s-a întâmplat ?

O pacientă de-a mea e dispărută de 24 de ore.

- Şi ce poţi face ? - Nimic. Nu pot face nimic.

Îmi urăsc meseria. Îmi pare rău.

- Tu cum rezişti ? - Bine.

- Ai vorbit cu Daniel ? - Nu.

Şi cum au rămas lucrurile ?

Ne-am despărţit. S-a terminat.

Şi asta cum a mers ?

Îngrozitor. Nu vreau să-ţi povestesc.

Desigur. Dar dacă vrei să vorbim, sunt aici.

- Am trecut şi eu prin asta ? - Cum ?

Când eram cu Tom...

Tu ai avut o aventură cu un bărbat însurat ştiind că e însurat.

Eu nu am făcut asta. Nu suntem la fel.

Ai dreptate. Îmi pare rău că am adus vorba.

Ar trebui să-i dau cadoul lui Lucy.

Javi, ştii ce ?

Le duci tu sucurile valeţilor, te rog ?

Mulţumesc.

Da, vine imediat !

Unde e Javier ? Avem nevoie de puiul la abur.

- Nu mai avem. - Ce ? Imposibil.

Am mai făcut un platou.

Poate că Javier le-a dus deja. Nu l-ai văzut. Se mişcă repede.

Şi cartofii Kennebec au dispărut. Îi pusesem...

Pe aceia i-am văzut când i-a dus.

Hai să bem ceva. E ultima noastră petrecere, Harry.

A intrat cumva câinele aici ?

Au un câine ?

Unde naiba e mâncarea mea ? Javier ?

- Anii 90 sunt iar la modă ? - Nici chiar aşa.

- Şi asta ? - Ar trebui să scapi de ea.

- O vrei ? - Dacă insişti.

Ia-o tu. Poftim.

- Mi-i dai mie ? - Nu sunt pe moarte.

Vei avea un spaţiu mai mic.

Sunt sigură că acei cerceluşi vor încăpea în apartamentul meu.

Nu-mi vine să cred că nu vei mai locui aici.

Nici mie.

Mai ţii minte când ţi-am văruit livingul ?

Da !

Şi April ne-a spus să folosim rolele.

Dar Savi a insistat să folosim un aparat de zugrăvit.

Care a explodat !

Am locuit aici trei luni după ce a murit Paul.

Să zicem că a murit. Îl urăsc.

Şi Lucy şi-a serbat prima zi de naştere aici.

Şi petrecerea de după ce mi-am dat doctoratul.

Petrecerea mea de absolvire.

Şcoala de agenţi imobiliari.

Petrecerile mele la 30, 31 şi 35 de ani.

E o casă bună.

Ştiţi ce ? Veniţi aici, fetelor.

- Pentru casa lui Savi. - Pentru vremurile bune.

Şi pentru vremurile grele care ne-au făcut mai puternice.

Pentru casa mea.

Alo ? Bună, Mary.

Ai găsit adresa Annei ? O notez chiar acum.

- Bine. - Îmi pare rău. Trebuie să plec.

Karen, speram...

Nu-i nimic.

Nu-i nimic.

Voi pleca şi eu. Scott mă aşteaptă.

- Pa. - Pa.

La revedere.

Şi au mai rămas două. Ce mai faci ?

Nu prea am mai vorbit de când te-ai despărţit de Daniel.

Sunt bine.

Am trecut prin multe schimbări în ultima perioadă.

E sfârşitul unei epoci.

- Pa. - Pa.

- Vă pot ajuta cu ceva ? - O caut pe Anna Choi.

Nu locuieşte nimeni aici cu acel nume.

- V-aţi mutat aici recent ? - Locuiesc aici de 35 de ani.

Îmi pare rău că v-am deranjat.

- Bună, Jacob. - Poate m-ai înţeles greşit.

Când ţi-am spus că nu vreau să vorbim,

asta include şi mesajele şi vizitele la mine la birou.

Nu sunt aici pentru mine. E vorba de Anna Choi.

- De unde o cunoşti pe Anna ? - E pacienta mea.

De aceea te-ai despărţit de mine ?

Nu cred că ar trebui să fiu aici, doar că cred...

Că viaţa ei e în pericol.

Când ai vorbit ultima dată cu ea ?

Acum câteva zile când ne-am despărţit.

Cum ţi s-a părut ?

Ne-am despărţit la telefon. Nu ştiu ce să zic.

- Nu era nimic serios. - Pentru ea era.

- Ai încercat să o suni ? - Da, i-am lăsat câteva mesaje.

Şi am primit un apel ciudat de la ea.

Nu spunea nimic, dar am auzit-o cum plângea.

De ce nu te duci la ea la uşă ? Locuieşte în blocul tău.

- Cum adică ? - Am cunoscut-o în hol.

Acum câteva luni când am venit să te văd mi-a spus că locuieşte acolo.

O poţi suna să vezi dacă e bine ? Poate că ţie-ţi răspunde.

Direct în căsuţa vocală.

Bună, Anna. Jacob la telefon. Mă poţi suna când auzi mesajul ?

Aş vrea să vorbim. La revedere.

- Mă suni dacă ai veşti de la ea. - Desigur.

- Mulţumesc. - Pentru puţin.

- Ieri, când ţi-am spus... - Nu aveai de unde să ştii.

Ne mai vedem ?

Ţi-am primit mesajul. Care-i treaba ?

Ghici unde am fost ?

Cheltuieşti mult prea mult pe sucuri naturale.

Am luat micul-dejun cu Greta Jager.

- Fascinant. - Nu-i aşa ?

Ştii ce e şi mai fascinant, Joss ? Vrea să fiu noul chef de la Wunderbar.

- Minunat ! - Chiar e o minune,

având în vedere că Greta nu a fost la Bucătăria Savannei.

Probabil că ţi-a gustat mâncarea la una din petrecerile noastre.

Nu mai vorbi prostii. Tu ai fost câinele.

- Ştiu că tu ai fost câinele. - Am furat nişte mâncare, şi ce ?

Mi-a spus că ai pus la cale o degustare secretă ?

Exagerează.

Greta s-a întâlnit cu amicii ei şi am pus nişte preparate de-ale tale

lângă preparatele lui Dieter, şi ale tale au fost mai îndrăgite !

Exact ca "cea mai populară şcolăriţă".

Nu aveai niciun drept. Te-am rugat să nu faci asta, Joss.

Dar... Ce ?

- Încercam să te ajut ! - Nu ţi-am cerut ajutorul, Joss !

Pot să-mi am grijă singur de viaţa mea. Mulţumesc !

Bine !

Atunci nu accepta postul ! Mută-te în Australia !

Nu-mi pasă !

- Accept postul. - Ce-ai spus ?

Va fi cel mai popular nou restaurant din L.A., doar nu sunt prost.

Ai fi putut să-mi spui de la început.

- Mulţumesc. - Da !

- Ajunge cât ai stat cu telefonul azi. - Încă puţin.

Poate după ce înveţi pentru testul de scriere.

Dar e o urgenţă !

Peyton a aflat că tatăl ei se culcă cu mama Alexei.

Toţi spun că s-a întâmplat la colecta de alimente.

Ce ? La şcoală ?

Toţi îi trimit mesaje lui Peyton şi o întreabă dacă e adevărat.

Ea neagă totul.

Îmi pare rău pentru ea. Nu numai asta, dar...

Ce ? Ce este ?

Peyton m-a rugat să promit că nu voi spune nimănui,

dar tu eşti mama mea, deci nu cred că se pune.

Peyton mi-a spus că tatăl ei a mai înşelat-o pe mama ei şi înainte.

Şi mama ei ştie.

Dar e prima dată când au aflat copiii de la şcoală.

- La ce te gândeşti ? - Nu înţeleg.

De ce i-ai face asta unui bărbat însurat ?

Soţia lui suferă.

Nu există niciun răspuns simplu pentru asta.

Eu cred că e scârbos.

Şi mama lui Peyton e deşteaptă şi frumoasă, merită mult mai multe.

De ce stă cu el dacă o înşeală în continuare ?

Poate pentru că unii oameni nu cred că merită mai multe.

Nu cred că le pot cere mai multe oamenilor cu care au o relaţie.

Unii oamenii folosesc dragostea pe post de scuză.

De aceea îţi reamintesc mereu să-ţi cunoşti valoarea.

- Să cred în mine însămi ? - Şi să te preţuieşti.

Pentru că dacă tu vei face asta, şi alţii o vor face.

Când voi creşte vreau să fiu exact ca tine.

Da.

Îţi trimit răspunsurile chiar acum. Foarte bine.

Bine. Ştii unde să mă găseşti.

Credeam că part-time înseamnă că nu munceşti în afara biroului.

Înseamnă doar că sunt part-time la birou.

- Am veşti. - Bine. Veşti bune ?

Cred că sunt bune, dar dacă tu nu crezi că sunt aşa de bune, nu le vom discuta.

- Bine. - Harry nu se mută.

- Rămâne în L.A. - Mă bucur.

- Serios ? - Dar eu revendic casa.

- Nici eu nu mă mut. - Ce ?

- Păstrez casa. - Dar ai semnat contractul.

Ştiu, şi mă va costa.

- Şi partea lui Harry ? - I-o cumpăr eu.

Savi, e ceva foarte important ! Ce s-a întâmplat ?

Aseară.

Eram cu voi aici şi mi-am amintit

că această casă este plină de amintiri plăcute.

Poţi lua acele amintiri cu tine.

Asta spunea mama de fiecare dată când ne lua dintr-un loc drag nouă.

Mă gândeam la asta ieri.

Ştii de câte ori ne-am mutat înainte să plec la facultate ?

- De 11 ori. - Da.

Şi încă de trei ori după ce ai plecat tu.

Aici am locuit mai mult decât în orice altă parte până acum.

Aici m-am simţit ca acasă pentru prima dată.

Anna !

Îmi pare rău că am pierdut ultima programare.

Ar fi trebuit să te sun, dar simţeam nevoia să evadez.

Am condus până în Parcul Joshua Tree !

Nu-ţi face griji... Nu am făcut nimic grav.

Mă bucur că eşti bine.

Îmi iau carneţelul şi putem stabili data următoarei şedinţe.

Trebuia să mă liniştesc. Săptămâna trecută a fost oribilă.

Ţi-am povestit că mă întâlneam cu un tip ?

Acum câteva zile m-a sunat să ne despărţim.

- La telefon. - Îmi pare rău.

Din senin, şi motivele lui nu aveau niciun sens.

Mi-a spus că sunt prea tânără.

Ne-am culcat împreună săptămâni întregi,

şi şi-a dat seama brusc că sunt prea tânără ?

Credeam că are pe altcineva, dar...

Când începusem să-mi revin, ghici cine mi-a lăsat un mesaj ?

Tipul. Şi ştii ce înseamnă asta.

- Ce înseamnă asta pentru tine ? - Vrea să ne împăcăm.

Am auzit asta în vocea lui.

Mi-a spus că vrea să vorbim. Altfel, de ce m-ar contacta ?

O să-l ţin pe jar puţin.

Voi aştepta câteva zile să-l sun. Nu-ţi face griji.

- Şi totul datorită ţie. - Cum aşa ?

Cred că terapia funcţionează.

Am avut o săptămână oribilă, dar am reuşit să lupt,

să trec peste gândurile mele distructive cum spui tu.

Simt că mă schimb, ca şi când m-aş vindeca.

Mulţumesc, dr Kim.

- Bună. - Bună.

Ce s-a întâmplat ?

Am venit să-mi iau rămas-bun.

Ce vrei să-ţi spun ? S-a terminat.

- Da, dar aseară... - Încă te iubesc.

- Îmi doresc să nu simt asta. - Atunci, de ce faci asta ?

Dacă sunt cu tine mă transform într-o persoană pe care nu o suport.

Sunt o ipocrită. Îmi mint prietenele,

spun lucruri care nu-mi vine să cred că-mi ies pe gură,

mă prefac că soţia ta nu suferă.

- Ea nu ştie ! - Crezi că nu o afectează ?

Dacă e ceva ce ştiu...

Şi chiar dacă nu ar fi toate astea, mai e şi Lucy.

Dacă o dezamăgesc, nu mi-aş ierta-o niciodată.

- Îmi pare rău, Daniel. - Te rog, nu, April.

- April, nu face asta. - Nu te voi mai suna.

- Ultima cutie ? - Oficial m-am mutat cu tine.

Îmi place la nebunie. Hai în oraş să sărbătorim.

- Ce zici de sushi ? - Ce bine sună.

Putem să mergem mai târziu ?

Mă întâlnesc cu Harry să vorbim despre noul meniu de la Wunderbar.

- Harry e... - Nu ţi-a spus Greta ?

Chiar eşti un investitor tacit.

El este noul chef, şi totul datorită mie !

Glumeşti ? Minunat.

Ce ? Atâta tot ?

- E cel mai important lucru... - Da.

- Pentru restaurant, pentru Harry... - Înţeleg.

- Dar... - Ce e ?

Faci cam multe pentru tipul ăsta.

- Pentru Harry ? - Da, pentru el.

Înţeleg de ce erai supărată că pleacă.

Îţi afecta afacerea, dar acum, nici nu veţi fi parteneri.

Încerc să înţeleg de ce e atât de important pentru tine.

Nu e. Adică, este, dar doar pentru că suntem prieteni.

Pentru că ai avut dreptate.

N-ar fi fost fericit la restaurantul ăla de pe plajă şi încercam să-i deschid ochii

înainte să facă o greşeală uriaşă.

Ce-ai păţit ?

Vai...

Nu se poate, te gândeşti că eu şi Harry...

Nu-i aşa ?

Ar trebui să mă gândesc ? Nu ştiu.

Doamne, nu ! Nu, nu, nu, nu ! Nu !

Ar fi... Mi-e ca un frate, Scott.

E fostul soţ al lui Savi.

N-aş putea face asta nici într-un trilion de ani.

- Bine. - E parte din familie.

- Voiam să fiu sigur. - Fii foarte, foarte sigur.

- Bine ? - Da.

Asta te ajută ? Nu chiar ? Asta te ajută ?

Asta mă ajută.

Şi asta te ajută ?

Mă ajută un pic.

Nu-ţi face griji. Nu e aici.

Probleme în paradis ?

- Ţie ce-ţi pasă ? - Bine.

Chiar crezi că-mi voi discuta viaţa personală cu tine ?

Nu ştiu ce se întâmplă cu tine,

şi nu eşti obligat să-mi spui, dar dacă vrei să vorbeşti cu cineva,

poţi, pentru că, nu mă înţelege greşit,

dar nu ştiu câţi prieteni ai cu care să vorbeşti despre asta.

- Am prieteni, Toni. - Ştiu că ai. Desigur.

Dar cât de des vorbeşti cu ei ?

De când te-am cunoscut, eşti mereu aici.

Şi când nu eşti aici, presupun că eşti cu Savi.

Eşti tipul care vrea să-şi scrie numele pe clădire.

Ştiu asta pentru că şi eu sunt la fel.

Şi ştiu că în drum spre vârf renunţi la prieteni prima dată.

Pot să-mi cer scuze până mă înnegresc la faţă,

dar nu mă aştept să le accepţi.

Dar dacă vrei să vorbeşti vreodată cu cineva...

Şi eu sunt aici până la miezul nopţii.

Mulţumesc, Toni.

Îţi mulţumesc că m-ai invitat.

Voiam să vorbim. Anna m-a sunat.

- Deja ? Ce i-ai spus ? - Nimic. A intrat mesageria.

- Trebuie să o suni. - Ştiu asta.

Tocmai asta e problema... Ce să-i spun ?

Ea crede că o vreau înapoi ? Mi s-a părut că asta spera.

- Nu poţi... Îmi pare rău. - E vina mea.

Dacă nu aş fi venit la tine, nu ai fi sunat-o.

Văd eu ce-i spun.

Voi părea atent, dar fără să insinuez ceva.

- Jacob, nu putem... - Ştiu. Îmi pare rău.

Da.

- Doar despre asta ai vrut să vorbim ? - Nu.

Ştiu că nu e ăsta momentul, dar după ce rezolvăm toate astea...

Crezi că am putea să ne reluăm relaţia ?

Chiar sper asta, Jacob.

Te conduc.

Mă descurc de aici.

Noapte bună, Karen.

Anna.