Original subtitles

Ți-am cunoscut iubitul ieri. Am vrut să-i văd lucrările.

Era cu o roșcată superbă acolo.

- Ai găsit ceva ce ți-a plăcut? - Nu. Dar ea găsise.

Din episoadele anterioare...

- Dom știe că vorbești cu el? - Încerc să-i spun.

Te rog, păstrează secretul.

- Cu ce ocazie? - Vom încerca să facem un copil.

- Cu ce te ocupi? - Sunt escortă.

Mulțumesc.

Karen?

Bună.

Bună.

- Ce faci aici? - Și eu voiam să întreb. Ești singură?

Da, prietena mea trebuia să vină dar nu a mai ajuns, așa că...

Ar trebui să ieșim la cină, cum am stabilit.

- Ce faci mâine seară? - Mâine seară?

Sau poate vrei să ne tot sunăm timp de o săptămână jumătate.

- Sunt liberă mâine seară. - Foarte bine.

Unde vrei să mergem?

Am ieșit cam mult în ultimul timp. Vino pe la mine și pregătesc eu cina.

Serios? De când știi să gătești?

E fratele meu. Ar trebui să intru. Ne vedem mâine seară!

- Mă bucur că ne-am întâlnit. - Da, și eu.

- Nu răspunde. - Nu pot. Ar putea fi o pacientă.

Ce e?

Ori e o vedere din Rolling Hills, ori sunt niște sâni enormi.

- I-am făcut acum câteva zile. - Arată bine.

Știu că e ciudat să vezi mesajele astea, dar asta mi-e meseria.

E meseria mea.

- Meseria ta e ciudată și perversă. - Nu. E pur medical.

Nu mă excită cu nimic.

- Bine. - Vorbesc serios.

- Ce faci? - Nu-i nimic.

Îi voi răspunde la mesaj. Uită-te. N-are nimic. Gata. Ia-l.

- Vino încoace. - Nu.

Din păcate, o lăsăm pe altă dată, doctore.

De ce?

Nu știu, mesajele cu sâni umflați după operație îmi strică dispoziția.

Glumești.

Sunt obosită oricum. Vreau să dorm.

Bine.

Va continua.

AMANTELE

Ce ți-a spus Samantha mai exact, nu ce ai interpretat tu că înseamnă?

Mi-a spus că era o roșcată la Daniel în atelier care probabil cumpăra ceva,

și se simțea ca la ea acasă acolo.

Poate că a mai fost acolo.

Poate Daniel o clientă care-i colecționează lucrările.

Sau poate are o clientă căreia îi place să facă sex cu el...

Și de aceea se simte ca la ea acasă.

Poate. Dar e important dacă ai încredere în el sau nu.

Tocmai asta e. Cred că o parte din mine nu are încredere în Daniel.

Probabil de-aia am intrat la el în atelier.

Nu am găsit nimic, dar...

Stai. Ai intrat la el în atelier?

- În apărarea mea, ușa era descuiată. - Când?

După ce mi-ai spus că l-ai văzut când trebuia să fie plecat, m-am panicat

și am fost să văd dacă e acolo, și nu era.

Dacă te gândești mai bine, am făcut-o din vina ta.

Logic.

Și mai important, asta nu e o conversație ipotetică.

Nu ai încredere în el.

Are nuduri în studiou, Karen. Asta înseamnă că modelele sunt goale.

În plus, mereu respinge apeluri când e lângă mine, și merge „în Vermont”.

Vermont poate însemna modele goale. Poate nici nu există!

De ce nu l-ai întrebat de roșcată?

- Pentru că mă tem. - De ce?

De răspunsul lui.

Acum lucrurile merg atât de bine, și nu vreau să stric totul...

- Ascultând adevărul? - Ce nu știi nu te omoară, nu?

În plus, nu știu dacă se culcă cu alte femei.

Și nici nu vei ști dacă nu îl întrebi.

- Intră. - Bună.

- Bună. - Ce s-a întâmplat aseară?

Cum adică?

Am încercat să te sun, dar mi-a intrat căsuța vocală.

Cred că mi s-a închis telefonul.

Bine...

Te sunasem să-ți spun că s-a încheiat divorțul.

Toate hârtiile sunt semnate.

- Tu unde ai fost aseară? - Ce?

Aseară. Ce ai făcut?

April a venit pe la mine.

Am mâncat ceva și cam atât. Nimic deosebit.

- De ce? - Asta e tot?

Da. Asta e tot. Ce ai pățit?

Nu-mi place să fiu mințit, Savi.

Te-am văzut pe stradă aseară.

Și nu erai cu April, erai cu un tip. Păreați foarte apropiați.

Nu mă mai minți, Savi.

Îți pot explica.

Te rog, nu. Nu aici.

- Înțeleg că ești supărat, dar... - Ieși din biroul meu.

Acum.

- Ce faci? - Bună.

Dom m-a văzut cu Zack.

Nu făceam nimic. Ne-a văzut pe stradă.

Dar l-am mințit că am fost cu April.

Nu știu.

E de rău. Nu știu ce să fac. Ce să fac?

- Cam nasol. - Mi-ai spus „cam nasol”?

Da. Nu prea pot vorbi acum, dar să știi că ți-am spus eu.

Știu, și aveai dreptate. Dar nu mă ajuți prea mult așa.

Păstrează-ți calmul. Vom vorbi despre asta diseară. Pa.

- Bine, în primul rând... - Ce?

Cheltuiești prea mult pe închirieri.

- Serios? - Da. Și în al doilea rând...

Cum se simte Savi?

E bine.

Trebuie să-i spun că voi pleca în Australia.

Te sfătuiesc să amâni anunțul.

Are cam multe pe cap la muncă.

Știi ce? Putem vorbi despre mine puțin?

- Puțin? - Da.

Mi s-a întâmplat ceva cu Scott aseară.

Nu-mi mai spune nimic până nu e prea târziu și mă traumatizezi.

Nu e ce crezi tu. Am dormit la el, fără sex.

Da, știu.

- Bravo ție. - Cum așa?

Știu că e greu de crezut, Joss, dar asta înseamnă că te maturizezi.

Sau poate înseamnă că relația s-a încheiat.

Retrag ce am spus despre maturizare.

Nu e vorba de sex, Harry.

E vorba de Scott. E chirurg plastician.

Face sâni toată ziua, și primește mesaje cu sâni noaptea.

E cam scârbos.

De când ți se par scârboși sânii?

Anul trecut, când erai lesbiană-ți plăceau.

Acum cine e imatur?

Nu știu unde duc toate astea, Harry.

Cred că e cam ciudat tipul.

- Tu ești ciudată. - Da, știu asta.

Dar așa sunt eu.

El se preface că e un doctor impecabil și are un dulap cu pantofi de femeie

pe care nu mă lasă să-i port.

O să mă prefac că n-am auzit.

Joss, pari chiar fericită în ultimul timp,

și probabil are legătură cu tipul ăsta. N-aș face nimic drastic în locul tău.

Bine. Vezi? De-asta nu vreau să pleci.

- Am nevoie de înțelepciunea ta. - Bună încercare. Tot plec.

Bună. Intră.

Ce surpriză plăcută!

Am închis mai devreme și voiam să te salut.

Bună.

- Trebuie să te întreb ceva. - Sigur. Spune.

Poate ți se pare nejustificat.

Voiam să știu dacă...

Vrei să mă duci în Vermont în weekend.

Karen s-a oferit să aibă grijă de Lucy și am nevoie de o pauză.

Putem avea o escapadă romantică doar noi doi.

Știi ce? Lasă. Nu-i nimic.

- Uită că am întrebat. - Nu, nu!

Sună foarte bine! Aș vrea să mergem.

Haide să rezervăm biletele de avion.

Miroase foarte bine, Karen.

Am făcut un curs acum câteva luni. Pot găti trei feluri de mâncare.

- Cum îți merge cabinetul? - Cabinetul?

Bine. Noul coleg, nu chiar atât de bine.

- De ce nu? - Nu-ți voi da detalii.

Să spunem că dr. Rogers e certat cu curățenia.

Mi-e dor de tine vizavi. Și nu doar pentru că-ți faci duș.

Deci...

Încă ești singură?

Am avut câteva întâlniri. Nimic serios.

- Înțeleg. - Și tu?

Nu chiar. Nu.

M-am întâlnit cu cineva în ultimele câteva săptămâni,

dar nu cred că va dura.

- De ce nu? - E prea tânără pentru mine.

Nu văd niciun viitor.

Ca de obicei.

- O duzină de croasanți sunt gata. - Scoate-i.

Putem vorbi?

Știu cum ți se pare totul, dar îți promit că nu e chiar așa.

- De unde știi ce cred eu? - Pentru că știu ce aș crede eu.

Zack și cu mine suntem amici. Nu e nimic între noi.

Ai un prieten nou pe nume Zack despre care nu mi-ai spus

și mie nu trebuie să mi se pară ciudat?

- E ciudat, dar... - Și unde l-ai cunoscut?

Nu înțeleg.

Nu l-am „cunoscut” eu. El m-a găsit.

Dom, el e tipul din cealaltă mașină de la accident.

De la accident? Accidentul tău?

A venit la turul pentru casă, mi-a explicat cine e și am vorbit.

Bine. Încerc să înțeleg asta.

Un tip cu care ai avut un accident de mașină vine la ușa ta...

Poate te urăște sau te învinuiește și tu îl inviți înăuntru?

Trece printr-o pasă proastă. Accidentul i-a distrus viața.

Ți-a cerut bani deja?

Vrea să te dea în judecată pentru accident?

E o nebunie, Savi. Ești avocat. Ar trebui să știi.

Nu sunt naivă, Dom.

N-am avut încredere în el, dar cu cât am început să-l cunosc,

mi-am dat seama că nu vrea nimic.

Bine.

Dacă îl cunoști atât de bine, poate ar trebui să ieșim cu toții.

Cum adică, „să ieșim”?

Dacă ai încredere în el, și îți place de el și e prietenul tău,

ar trebui să-i cunosc și eu.

Bine. Da. Îl voi întreba.

Foarte bine. Putem lua prânzul împreună mâine.

Abia aștept.

Scumpo, câtă sare ai pus aici?

- Cât să aibă gust bun. - Da?

Simt cum îmi crește pulsul la un nivel nesănătos.

Ce-ai pățit? Ești foarte tăcută.

Dr. Scott? Tu ești!

- Bună. - Bună!

Salut.

Ea e iubita mea, Joss.

- Joss, ea e Autumn, o pacientă. - Am observat.

Nu sunt superbi? Iubitul tău e un geniu.

- Da... - Ce crezi? Cum arată?

Mi-am scos bandajele recent.

- Arată bine. - Poate trebuia să-i facem mai mari.

Cred că stângul e puțin mai mic decât dreptul.

Poți să-i pipăi și să-mi spui ce crezi?

Am mâinile sărate.

Da.

Dar poți suna la cabinet pentru o programare.

- Bine. Ne vedem curând. - Îmi pare rău.

Nu, nu. N-ai ce să faci dacă ești un geniu.

Noua definiție a terorii.

Îmi place noua ta locuință.

- De când te-ai mutat? - De aproape un an.

Am trecut să te văd de câteva ori, dar...

Mi s-a făcut frică și nu am mai sunat.

- De ce nu? - Eram puțin emoționat.

Intimidezi oamenii foarte ușor, Karen.

Eu? Da, știu. Câteodată sperii oamenii.

De ce veneai la mine?

Pentru că nu am fost sincer cu tine ultima dată când ne-am întâlnit.

Ți-am spus că nu mai simt nimic pentru tine...

Și am mințit.

Încă simt ceva.

M-ai refuzat când te-am invitat în oraș.

Nu știam dacă sunt pregătit.

- Crezi în semne? - Nu chiar.

Nici eu, dar faptul că ne-am întâlnit la restaurant mi s-a părut că e un semn.

Și eu cred la fel.

Ce e?

Nimic. Totul e minunat.

Nu pari prea fericit.

Știu. Îmi pare rău, Karen.

Dacă vom face asta, cred că trebuie să mă despart de cealaltă.

Bine.

Îți mulțumesc pentru cină. A fost nemaipomenită.

Te voi suna eu. Foarte curând.

Zack, bună.

- Bună. - Bună.

Nu știam ce vreți să beți și am luat Arnold Palmers.

Mulțumesc.

- Zack. - Dominic.

Zack, mi s-a părut momentul potrivit să vă cunoașteți,

să vadă și Dom că nu există niciun motiv secret.

Nu ascundem nimic.

Înțeleg.

Voiam să o cunosc pe Savi, și am găsit o amică neașteptată.

Asta e tot, omule.

Atunci, ia spune-mi, omule...

Ce ai crede tu dacă ai fi în locul meu

și iubita ta ar începe să se întâlnească cu un străin?

Nu te-ar deranja deloc?

Nu știu, dar ți-am spus ce se întâmplă, așa că...

Poate ar trebui să comandăm ceva de mâncare sau o tărie.

Ce te-a făcut să o urmărești pe Savi?

Să o urmăresc? Am nevoie de un avocat?

Am impresia că sunt anchetat.

Port o conversație liniștită cu tine, ca între prieteni.

Eram doar curios.

Voiam să văd cum se descurcă și ea.

Știam că e singura persoană care mă poate înțelege.

- După accident. - Am înțeles, Savi.

Nu vorbi cu ea așa.

Uite ce...

Poate că Savi nu înțelege care-i treaba cu tine, dar eu da.

Ești bărbat. Nu vrei o amică. Fie vrei bani, fie o vrei pe Savi.

- Știi ce, Dom? Ajunge. - Nu neagă nimic.

Când am început să ieșim împreună, eram doar amici.

- Erați. - Suntem doar amici.

- Dar tu vrei mai mult. - Nu știu. Poate.

Am petrecut mult timp împreună și s-a creat o legătură.

Nu știu dacă simți și tu asta. Poate că nu...

Dom, nu știam nimic.

Nu-mi pasă cine ce când știa. Eu am plecat.

N-am vrut să se întâmple asta.

- Îmi pare rău. N-am planificat... - Nu.

E fantastic.

- Nu spui asta doar așa? - Ar arăta perfect în vitrina magazinului.

Ce? N-am pus nimic făcut de mine în vitrina magazinului.

Nu văd de ce nu. Arată mai bine decât ce ai în magazin.

Totul e datorită ție.

Nu mai lucrasem nimic până să te cunosc pe tine.

Ești inspirația mea.

Și tu însemni același lucru pentru mine.

Putem face o expoziție împreună.

Uitasem. Am vești proaste. Nu putem merge în Vermont.

De ce?

Probleme cu termitele, așa că a trebuit să stăm afară cu cortul.

Dar am rezervat bilete spre Big Bear, ca să putem pleca.

- Ce e? - Mă minți.

- Știu că minți. - Ce?

Prietena mea te-a văzut când trebuia să fii în Vermont acum ceva vreme.

Nu mă mai minți, pentru că voi face o scenă aici.

Bine. Bine.

Adevărul este...

Că nu mai am casa din Vermont.

Povestea era adevărată, dar am vândut casa acum câțiva ani.

Nu-mi pasă de casă!

Vreau să știu unde mergi când îmi spui că ești acolo!

Prietena mea a văzut o roșcată la tine acum două zile.

Te culci cu ea?

Spune-mi adevărul! Fii sincer, Daniel!

- Mai sunt și alte femei? - Doar aceea.

E soția mea.

Nu te-a sărutat din respect pentru tine?

Pentru mine sau pentru fata aceea care e mai tânără ca mine,

de aceea îi spun „fata”.

Scumpo, clar a făcut-o pentru tine.

Sunteți perfecți împreună. Psihiatri, frumoși, înalți, bruneți.

Nu va părăsi o tinerică pentru mine. De obicei, se întâmplă exact invers.

- Nu-mi plac tinericile. - Nici mie.

Mai ales cele care-ți roagă iubitul să le pipăie într-un cinema.

Poveste lungă. De fapt, asta e toată povestea.

- Sună, la naiba! - Karen, încetează! Te va suna.

Câteodată, îți ia ceva timp să părăsești pe cineva.

Decât dacă nu o va face.

Poate când m-a sărutat și-a amintit ce s-a întâmplat anul trecut.

Ești paranoică. Nu e un tip oarecare.

Ai fost cu Jacob. E prietenul tău.

Știa în ce se bagă. Ai încredere în el.

- Vezi? - E April.

Da.

Cum de mi s-a întâmplat din nou? Eu sunt de vină?

Atrag numai mincinoși? Sunt o proastă.

Nu ești proastă.

- Dar ai avut ghinion cu doi tipi. - Da, doi din trei.

- Cum a rămas între voi? - Tu cum crezi?

E căsătorit.

I-am spus să plece. Și a plecat.

- Nu l-ai ascultat și pe el? - Pentru ce?

În plus, știam că dacă va vorbi, mă va convinge.

Scumpo, ai făcut ce trebuia.

Probabil că ți-a fost greu, dar ai făcut ce trebuia.

Îmi pare rău pentru amândoi.

- Pentru el de ce-ți pare rău? - Da. De ce?

Pentru că am văzut cum te privește.

Chiar dacă e căsătorit, să știi că ține la tine.

- Și știu că și tu ai ținut la el. - Cred că l-am iubit.

Poate puteți să faceți ceva.

- Cum? E căsătorit. - Știu. Și tu ai fost căsătorită.

Și acum nu mai ești. Anumite lucruri se pot întâmpla.

Cred că e o prostie să o judecăm, având în vedere trecutul fiecăreia.

Nu vorbesc despre noi. Vorbesc despre April.

Ea e o sfântă.

Chiar și sfinții au voie să fie triști.

Am încercat să te sun, dar nu mi-ai răspuns.

Zack, ce faci aici?

Nu poți să apari aici din senin, mai ales acum.

Trebuia să vorbesc cu tine. Voiam să-mi cer scuze.

Cum mi-ai putut face asta? Știai de ce vreau să vă cunoașteți.

Nu înțeleg ce s-a întâmplat. Nici eu, dar am spus adevărul.

- M-ai pus într-o postură teribilă. - Și îmi pare rău.

Dar nu mă voi preface că am inventat totul.

Amândoi suntem implicați în relația asta, Savi.

Nu suntem într-o relație, Zack.

Îmi pare rău dacă ai înțeles greșit...

De ce nu i-ai spus lui Dom despre mine?

Nu avem de ce să discutăm asta.

Trebuie să mă concentrez pe relația mea cu Dom.

Îmi pare rău.

Bună.

Știi că ai întârziat ore întregi? Ore, la plural.

- Știu. - Bine.

Michelle și Ben au plecat ca să nu piardă masa și cred că au terminat deja...

Joss, îmi pare rău. Vrei să mergem în altă parte?

Deja am mâncat niște chipsuri și mă uit la Burlăcița.

- Mă distrez maxim. - Rămâne pe altă dată.

Știi ce? De ce nu m-ai sunat?

Nu spune că ești doctor, fiindcă am văzut seriale cu doctori

și McSqueamy ăla mereu iese din sala de operații

ca să sune...

- Nu crezi că exagerezi? - Nu te înțeleg, Scott.

Nu e ca și când faci operații pe cord deschis.

De ce n-ai putut să mă suni?

Chiar vrei să știi?

- Da, Scott! - Da?

Ai dreptate. Nu făceam operație pe cord. Făceam o rinoplastie obișnuită.

Ceva ce am făcut de o mie de ori și totul era perfect

până când pacienta nu s-a trezit din anestezie.

A murit.

- Are 22 de ani și e moartă. - Ce?

- Scott... - Și...

I-am sunat părinții să le explic că fiica lor a murit în timpul operației.

Am rezolvat o problemă pe care n-o înțeleg. Scuze că n-am sunat.

Și îmi pare rău că n-am chef de sushi în seara asta, dar am avut o zi proastă

și cearta asta nu mă ajută.

Un minut. Atâta ai la dispoziție.

- Mulțumesc. - Nu-mi mulțumi.

- Nu știu de ce ești aici. - Vreau să-mi cer scuze.

Pentru că ești căsătorit? Nu-ți accept scuzele.

Pentru că te-am mințit.

În apărarea mea, nu mă așteptam la asta.

Nu am plănuit asta.

Atunci care era planul? Voiai să te culci cu mine

și când te-ai fi plictisit, gata?

Desigur că nu.

Ce a fost între noi, nu e ceva ce fac tot timpul.

Nu am făcut asta niciodată, și m-am simțit atât de prost.

Acum ar trebui să te compătimesc?

Nu.

Vreau să înțelegi că țin la tine.

Ceea ce a fost între noi a fost ceva adevărat.

Și te iubesc.

Cred că te voi iubi mereu.

Nu te voi merita niciodată, iar tu poate nu mă vei ierta.

Dar trebuia să-ți spun asta,

pentru că-mi pare rău, April.

Știu.

Dar cred că minutul tău s-a scurs.

ÎNCHIS

Bine. M-am făcut de râs.

Ce s-a întâmplat când s-a întors în cameră?

- Nu sunt sigură. - Ai plecat?

- Da. - Doamne sfinte.

- Da. - Unde ți-a fost capul?

Nu știu, Harry.

Voiam să plec înainte să iasă din baie

- și să-mi spună că sunt o scorpie. - Sigur.

Și nu te-ai gândit la alte posibilități?

Cum ar fi?

Nu știu, să porți o conversație matură despre ce s-a întâmplat?

Nu prea. Nicio secundă.

Harry, nu mai semna hârtiile alea. Trec printr-o criză.

Nu înțeleg ce ai în ultima vreme.

Ieri bălmăjeai că nu ești sigură că vă potriviți

și azi ai o criză pentru că v-ați certat.

Ce? Bălmăjeam? Serios?

Te porți foarte ciudat când e vorba de tipul ăsta.

Crezi că mă port ciudat?

Harry, nu ți se pare ciudat să primească poze cu sâni

când e clar că pacientele lui îl iubesc? Mă enervează la culme!

Ce e?

E clar, draga mea, ești geloasă.

Te rog, Harry, niciodată n-am fost geloasă.

Nu-ți place să te cerți pentru atenția lui Scott.

Asta e gelozie.

Ai un gol în stomac când te gândești la asta, nu?

Da?

E un lucru bun, Joss. Înseamnă că ții la el.

Chiar dacă ai dreptate, și nu spun asta, de ce e așa bine?

Am greșit, Harry.

El mi-a spus că i-a murit pacienta și eu am plecat pe furiș.

Da, nu e prea grozav ce ai făcut. Ar trebui să remediezi situația.

Dacă nu e prea târziu.

- Bună. - Bună.

Mă bucur că ai venit.

N-ai venit pentru asta, dar i-am spus lui Zack că nu mai putem fi prieteni.

Ai dreptate. Nu am venit pentru asta.

Am venit...

Fiindcă ai trecut prin atâtea și nu mi-ai spus.

Nu s-a întâmplat nimic.

Ceva s-a întâmplat, altfel nu-ți făceai un nou prieten secret.

Știi unde eram în seara când v-am văzut?

Eram la bijuterie și îți cumpăram ceva pentru a-ți spune

că sunt pregătit să avem un copil.

- Doamne. - Nu vreau să te simți prost.

Încerc să îți explic. Ar trebui să fim în relația asta împreună.

- Suntem. - Ba nu.

Tu ești acolo într-o relație, și eu sunt aici vorbind cu altcineva.

Nu-i adevărat.

Nu cred că suntem chiar atât de îndepărtați.

Doar pentru că Zack simte ceva pentru mine...

Nu, nu e asta.

Poate că nu-mi place de Zack sau de sentimentele lui, dar îl înțeleg.

Înțeleg de ce s-a ajuns aici.

Știu că ești supărat că nu ți-am spus...

Nu e vorba despre asta, Savannah.

Să zicem că înțeleg de ce ai vrut să ai un secret.

Să zicem că pot să trec peste asta.

Dar nu înțeleg de ce.

Ce primești de la el și n-ai putut primi de la mine?

Nimic. Absolut nimic.

Atunci, care-i treaba? Ce voiai de la el?

Trebuie să fi existat un motiv pentru care-l țineai în viața ta.

Nu știu, Dom. Nu știu.

Da, atunci... Trebuie să-ți dai seama.

Ai nevoie de timp de gândire...

Singură.

Și până nu afli ce vrei...

Vom lua o pauză.

Alo? Urcă.

M-am despărțit de ea.

Te pricepi.

E mult mai simplu când nimeni nu te blochează.

Îmi pare rău pentru pacientă.

Și îmi pare foarte rău că am dispărut.

A fost un gest imatur și greșit.

M-am panicat și nu te-am putut înțelege...

M-am purtat oribil. Îmi pare rău.

Nu te voi contrazice.

Deși, dacă suntem sinceri, nu aveai de unde să știi.

- Nu știam. - Și...

Ai dreptate. Nu sunt cardiolog.

N-ar fi trebuit să spun asta! Ceea ce faci e uimitor.

- Nu e uimitor. - Ba da.

Și sincer nu sunt mândru de cum îmi câștig existența.

Ce?

- E prima dată când am mărturisit. - Nu fi atât de aspru cu tine.

Asta mă inspiră să merg în țările din lumea a treia,

să fac lucruri care contează, care înseamnă ceva.

Pentru că ceea ce fac aici, e cam jalnic.

Nu vorbi așa despre iubitul meu.

Aduci fericire în viețile oamenilor. Și asta contează cel mai mult.

Ești ca un organizator de petreceri.

Da, nu m-am gândit la asta. Avem cam același job.

Asta voiam să spun.

Știi ce?

Nu eram supărată că întârziaseși.

Eram geloasă pe femeile care cred că ești un fel de zeu.

- Ești geloasă? - Știu. E prima dată.

- E geloasă! - Încetează. E prima dată.

Hai să schimbăm subiectul.

Știi ce? Hai să rezolvăm problema. Nu ai de ce să fii geloasă.

Pentru că sunt 100%...

...iremediabil și irevocabil...

- Sătul de mine? - Îndrăgostit de tine.

Ce?

Și...

Ar trebui să te muți cu mine.

- M-ai rugat să mă mut cu tine? - Da.

Gândește-te.

Vei avea nevoie de o nouă locuință.

Și vreau să petrecem cât mai mult timp împreună.

Doi iepuri dintr-o lovitură. Ce crezi?

- Da. - Da?

Bine.

- Vino aici. - Bine.

- Mi-a fost dor de tine. - Și mie.

- Da! - Trebuia s-o fac!

Ne vedem acasă.

- Îți mulțumesc că ai venit. - Nicio problemă.

Aveam nevoie de o scuză ca să ies din casă.

- Vrei să bei ceva? - Au un meniu?

Nu știu de ce am întrebat asta. Nu mi-e foame.

Vreau să-ți spun ceva și m-am gândit să o fac personal.

- Bine. Ce este? - Nimic rău.

- Mă mut înapoi în Australia. - Ce?

Probabil ți se pare pe neanunțate, dar m-am gândit la asta de mult.

Am șansa să plec, și m-am gândit, de ce nu acum?

Deci pleci curând?

Peste câteva săptămâni. Vreau să fiu aici când se finalizează vânzarea casei.

Poți da de mine chiar dacă nu sunt aici.

Știu. Bine.

- Ești bine? - Deloc.

- Am încurcat lucrurile. - Nu știu, Savi.

- Poate totul se întâmplă cu un motiv. - Da, poate.

Doar că acum...

...nu prea găsesc motivul.

April.

Nu știam dacă ești aici.

Credeam că dacă nu te găsesc aici, va fi un semn, dar...

Ești aici.

- Vrei să vorbim? - Nu chiar.

Vreau să fiu cu tine acum.

- Pot să fiu cu tine? - Da.

- Sigur vom mai face asta. - Categoric.

De multe ori.

- Pot face un duș? - Desigur.

Prosoapele sunt în dulapul din stânga.

Le-am găsit.

Îți sună telefonul.

Lasă-l. E fata aceea. Și-a programat propriul ton de apel

și nu știu cum să-l scot.

Traducerea: Georgiana Stănculescu www.w-media.ro