Original subtitles

Din episoadele anterioare...

Cărți de vizită noi!

Am interpretat greșit semnele.

- Soțul meu aduce vinul din mașină. - Nu trebuia să aduceți nimic.

Steven.

Ți-am spus despre Zack fiindcă am avut încredere în tine.

Te joci cu focul.

Folosesc un nume fals și mă prefac că sunt altcineva.

Karen! Mă tem că ar putea fi cam periculos.

Cine ești?

- Pentru o a doua șansă. - Pentru uitarea trecutului.

Când se finalizează divorțul?

Imediat ce se usucă cerneala. Au venit hârtiile dimineață.

De ce n-ai zis de la început? Se impune încă un rând.

În niciun caz. Plecăm. Ai băut destul, obrăznicătură.

- Cui îi pasă ce crezi tu? - Hai. O să-mi mulțumești dimineață.

Pardon.

- Salut. - Salut.

Ce mai faceți?

- Cine era? - Tipul cu pricina.

Atunci îți fac cinste cu un rând în altă parte.

- Incredibil! - Câtă satisfacție!

De necrezut!

Scrie „înălbitor”. Ar trebui să scrie „argintător”.

- Dentiștii îți ascund asta. - Trebuia să cumpăr acțiuni.

Știu. Nu-i spune lui Harry că le-am luat de la talcioc.

El e cu nasul pe sus.

Simt că, cum suntem pe profit, trebuie să avem argintărie.

Normal.

Mergi cu mine la Harry să le ducem?

- Poate ne gătește ceva bun. - Nu pot în seara asta.

I-am promis bunicii June că o duc la jocul de mah-jong.

Pentru bătrâne e ca un sport sângeros.

Și-i țin locul unei doamne dacă i se face rău...

Ce drăguț ești!

Ți-am luat ceva când nu erai atentă azi.

Ce este? Un pantof mititel!

Doamne! Ce drăguț ești!

- Curățam argintăria. - Așa i se spune acum?

- Te sun mai târziu. - Bine.

- Pa, Savi! - Pa!

Mai suntem certate sau îți pot spune ce frumoși sunteți împreună?

Suntem drăguți, nu?

Pare de treabă.

Unde pleci?

M-a sunat Zack. Vrea să discutăm. Ne vedem la o pizza.

- Despre ce vrea să discutați? - Nu știu.

- Bine. Ne vedem mai târziu. - Noapte bună!

Și mie mi-e dor de tine.

Te iau de la aeroport mâine. Abia aștept să te văd.

Abia aștept și asta.

Trebuie să închid, Daniel. Tocmai a venit Lucy.

Ne vedem mâine. Pa.

Bună! Cum a fost la petrecere la Peyton?

Foarte tare. Ne-am uitat la un film care nici n-a apărut încă.

Stai așa. Ce ai pe umăr?

Uitasem! Mama lui Peyton făcea curat în dulap și fiecare și-a ales câte ceva.

- Nu-i frumoasă? - Ba da.

- Și e Gucci. - Bine...

Ce fel de mamă îi dă unui copil de 11 ani o geantă de mii de dolari?

Costă mai mult decât taxele școlare.

Totul costă mai mult decât ele. Iau bursă.

- Chiar crezi că e un cadou potrivit? - Pentru ei, da. Sunt foarte bogați.

- Îmi pare rău, dar o să le-o dai înapoi. - Nici gând!

Poftim?

M-ai trimis la școala asta și mi-ai zis să fiu eu însămi.

Așa am făcut și lumea tot mă place.

Prietenele mele și mamele lor sunt super. N-o dau înapoi fiindcă ai tu probleme.

- Am probleme? - Nu mai încerca să-mi distrugi viața!

Fetițo, nu-mi vorbi așa!

- Scuze că am întârziat. - Ai ajuns la timp.

- Ți-am luat cu salam și ciuperci. - Doar dacă ai luat și bere.

- Ți-am luat-o înainte. - Bravo.

Ce voiai să-mi spui? Ești foarte fericit.

Am cumpărat ceva azi, ceva ce mi-am dorit dintotdeauna.

Un motor Ducati 900 SD Darmah din '78.

- Mda, n-am înțeles nimic. - E o motocicletă. Am găsit-o pe eBay.

Le-am luat fața la doi nemernici care tot măreau prețul,

dar tot a fost un chilipir.

Trebuie să mai repar una-alta, dar e super.

- Și o viață avem, nu? - Mă bucur pentru tine.

- Și tu? - Eu ce?

- Ce te-ar face fericită? - Sunt fericită.

Dacă ai putea avea orice, ce ți-ai dori?

Un copilaș.

Am ajuns, Harry. Ce-i cu blonda?

Nu o trezi.

- E Kate? - Da.

La naiba! Nu mi-ai zis că a venit soră-ta!

A venit cu mine. Las-o să doarmă. Haide.

- Ce sunt astea? - Mai târziu, partenere.

O să-ți placă. Sunt pentru afacere.

Mai întâi vreau să-mi spui cum a fost la reuniune.

Cine a luat-o razna? Cine s-a făcut de râs beat?

Înainte să-ți povestesc, Joss, am niște vești.

- Ce se întâmplă? - Mă întorc în Australia.

- Ce faci? - Înțeleg dacă ești supărată. Știu...

De ce-aș fi supărată? Am investit toți banii în firma asta!

- Știu. Îmi pare rău. - Ne mergea bine!

Așa e. Ai dreptate. Ne merge bine.

Atunci de ce vrei să pleci? Am cumpărat platouri, o sosieră...

Ce naiba, omule?

Îmi place să lucrez cu tine. Sincer. Dar...

Când m-am întors în Australia m-am întâlnit cu un vechi prieten.

Are un restaurant pescăresc chiar pe plajă.

Mergeam acolo când eram mic. Tipul ăsta era eroul meu.

Avea cea mai frumoasă viață.

Făcea surfing în zori, apoi deschidea localul

și stătea acolo până la miezul nopții, fiindcă nu voia să facă altceva.

Gătea felurile de mâncare preferate, îi trata pe toți ca pe niște regi.

E ca în rai. Și acum iese la pensie.

Mi-a zis că-mi lasă localul.

E o șansă incredibilă, Joss. Am visat la asta mereu.

Ce pot să-ți mai spun?

- Ți-ai dorit asta? - Da.

- Și localul ar fi al tău? - În totalitate.

Trebuie să mă prefac că mă bucur pentru tine?

- Să știi că mă bucur, nemernicule. - Plec abia la sfârșitul lunii.

Știu că ne așteaptă evenimente importante.

- Nu te las la greu. - O lună?

- Iartă-mă. Am încercat să te aștept. - Stai liniștită.

- Cum a mers cu clientul? - E al nostru.

Dar s-a mai întâmplat ceva.

M-am întâlnit cu Harry.

- Ce surpriză! - Mda...

Plecau când am ajuns eu.

Cum adică?

Era cu o femeie.

Bravo lui.

- Nu te deranjează? - Nu.

Bine.

Și seara ta?

A fost bine.

- Am avut o revelație. - Da? Legată de ce?

- April! - Bună, Samantha!

- Iartă-mă, am venit pe nepusă masă. - Stai liniștită! Mă duceam la spa.

- Putem vorbi în timp ce mergem? - Sigur.

Foarte bine.

Nu știu cum să-ți spun asta.

A fost drăguț din partea ta să îi oferi geanta lui Lucy.

Dar nu o putem accepta. Sper să înțelegi.

Știam eu. Îmi cer scuze.

Îmi făceam curat în dulap și i-a plăcut la nebunie.

- Îmi accepți scuzele? - Desigur. Mă bucur că înțelegi.

Fii serioasă!

Nici nu știu dacă o răsfăț pe Peyton sau dacă îi ofer prea puțin.

Și se pare că mă urăște oricum. Lucy precis nu e așa.

- Doar în fiecare zi. - Mă bucur că fetele s-au împrietenit.

- Ar trebui să ieșim și noi mai des. - Ai dreptate.

- Ce faci diseară? - Diseară? Se-ntoarce iubitul meu în oraș.

- Artistul? - Daniel. Da.

Lucy mi-a arătat site-ul lui. Lucrările sunt superbe.

Puteți veni amândoi la cină. Vom fi noi patru.

- Nu vreau să te deranjezi. - Niciun deranj!

Fetele vor petrece mult timp împreună. Ar trebui să ne cunoaștem.

- Știi ce? Mi-ar face plăcere. - Super! Ne vedem diseară.

Bine.

Savi! Haide, Savi!

- Ți se citea pe față. Urăști ideea. - Nu urăsc deloc ideea.

- Nu știu dacă sunt pregătit. - Erai pregătit înainte.

Normal că eram pregătit. Erai însărcinată deja!

Procesul era în desfășurare. Era ceva real.

Recunoaște, nu era scenariul ideal.

Bine, și care e scenariul ideal?

Ne mutăm împreună, nici la mine și nici la tine,

ci într-o casă nouă, care ne place amândurora.

Apoi ne căsătorim.

Apoi facem măcar o călătorie incredibilă, pe care n-am face-o cu copiii după noi.

Apoi ne întoarcem acasă și ne întemeiem familia.

Când te-ai gândit la asta?

În timpul primului caz la care am lucrat împreună.

Aveam niște gânduri nebunești, spre exemplu:

„N-ar fi minunat să trăiesc lângă femeia asta?”

Și iată-ne. Sunt exact acolo unde îmi doresc.

La locul de muncă, cu tine. Nu știu...

Cred că visul începe să se îndeplinească.

- Are sens ce spun? - Absolut.

Strălucești. Ce se întâmplă cu tine?

- Cum adică? - Ești mai relaxată și mai sclipitoare.

- Se întâmplă ceva. Te vezi cu cineva? - Nu!

Am o nouă cremă de față, cu efect reconfortant.

Daniel și-a pierdut zborul. Se întoarce abia mâine.

- Poți trăi fără el încă o zi. - Da, știu.

Dar trebuie să anulez cina cu ai lui Peyton.

- De ce? - Nu mă duc singură.

Ai uitat? Am fost la întâlnire cu tatăl lui Peyton.

Sigur că nu! Le-am spus multora povestea.

Ce? Glumesc! Oarecum. Ce?

O să fie ciudat și cu Daniel, și fără.

- Trebuie să strângi din dinți. - O să anulez.

Nu vreau să-i iau partea lui Joss, dar de data asta are dreptate.

Ea crede că trebuia s-o las pe Lucy să păstreze geanta!

Nu, am zis că ar trebui să mi-o dai mie.

Cred că Lucy știe când faci eforturi și când nu.

Părinții prietenei ei te-au invitat la cină. Du-te de dragul ei.

Sunteți de acord că va fi nasol?

- Categoric. - Cea mai nașpa noapte.

Mulțumesc. Vă urăsc pe amândouă.

- Nu știam că ești aici. Ciocăneam. - Nicio problemă.

Harry a ieșit să cumpere un taco care o să-mi schimbe viața.

- Da? - Nu cred că se poate așa ceva.

Ăsta o să ți-o schimbe, crede-mă. Eu i l-am arătat.

O să las niște lucruri pentru el, pentru următorul eveniment.

Probabil că e ultimul eveniment. Nu-mi vine să cred că pleacă.

- Da. Mi-a zis că afacerea mergea bine. - Așa e. Dar știi ce?

Localul ăsta de acasă pare o șansă nemaipomenită.

- Așa că n-am ce face. - Da, e mișto, să zicem.

- Cum adică „să zicem”? - Nu e ceva nemaipomenit.

E drăguț, e distractiv.

Burgeri și creveți, oameni desculți pe plajă.

Dar n-o să mai gătească prepeliță.

- Își irosește talentul, nu crezi? - Poate.

Dar n-o să fie stresant și o să scape de drama din L.A.

O să fie acasă, cu oameni care-l iubesc.

- Și aici îl iubesc destui oameni. - Nu ca noi.

Chiar așa?

Harry a fost fericit în Australia.

A trăit bine până când scorpia de soră-ta... Scuze.

- Bine... - Scuze, dar asta simt.

L-a smuls de lângă tot ce iubea ca să-l aducă aici.

- Apoi l-a lăsat pentru altul. - Nu e cinstit.

Nu mai are niciun motiv să rămână în L.A.

Nu are nicio realizare aici, doar visuri ratate.

- Visuri ratate? - El a zis asta, nu eu.

Și i-am spus: „Am centură neagră. Nu vrei să te pui cu mine.”

Tot a dat să mă lovească.

Așa că i-am dat una în timpan și apoi i-am blocat lovitura

și i-am dat una în maxilar, apoi am terminat cu un cot în tâmplă.

L-am doborât! Și îl avertizasem.

Ce urmează, Rebecca?

Îți spune să pleci, pentru că e soția mea.

Soția? Amice, nu știam.

Scuze de întârziere, a fost coșmar pe 405. Arăți uimitor.

- Ce faci aici? - Speram să dau de tine.

Ce-ar fi să mergem la restaurant, să mâncăm, să vorbim?

Francois precis are o masă pentru noi.

Nu am chef de vorbă. Hai în pat.

Intră!

- E cineva? - April? În bucătărie! Aici!

Mergi înainte și fă stânga!

- Bună! - Bună!

Ai o casă superbă.

Scuze că nu te-am întâmpinat. Consuela are liber, deci gătesc eu.

Sau încerc.

- Te ajut? - Zău așa! Ești musafira mea.

Poți toca ardeiul?

- Arăți splendid. Mă duc să mă schimb. - Nu, m-am îmbrăcat eu prea elegant.

Am vrut ceva de stradă, suntem doar noi două.

- Doar noi două? - Nu mi-ai primit mesajul?

Când mi-ai spus că Daniel nu vine, l-am trimis pe Steve la poker.

- E mai bine să fim doar noi, fetele. - Ce bine!

Cutremur!

A trecut?

Te poți preface că n-am țipat ca o fetiță?

M-ai luat pe sus spre prag.

Ca să nu mă dau de gol, desigur.

- Vreau să beau ceva. - Mi-ai citit gândurile.

Doamne!

N-ai putea să fii mai frumoasă.

Nu știu ce să mai cred. Mă înnebunește povestea asta.

Nu știu în cine să am încredere.

Harry zice că e visul copilăriei lui. Kate zice că nu mai are nimic aici.

Ceea ce e o minciună! Doamne, ce enervantă e!

Știi că a avut loc un cutremur cât vorbeai?

Harry ar putea avea o carieră de vis dacă nu s-ar da bătut.

Să-l las să se întoarcă în Australia

fiindcă cea care l-a adus aici a rămas gravidă cu un coleg,

era să moară și l-a ales pe celălalt?

Sau să fiu o prietenă adevărată

și să-i spun că se amăgește în legătură cu plecarea și...

Cred că încearcă să găsească ceva ce-l face fericit după mizeriile îndurate.

- O să-i iasă? Cine știe? - „Cine știe”?

Asta nu mă liniștește.

Munca într-o baracă pe plajă... O să-i fie de ajuns? Probabil că nu.

A avut unul dintre cele mai bune localuri timp de doi ani.

E vedetă. Un om nu uită așa ceva cu ușurință.

- Așa e. - Da.

- Curierul ți-a lăsat ăsta. - Minunat. Mulțumesc.

- Ai nevoie și de altceva? - Nu, Molly. Mulțumesc.

SENTINȚĂ DE DIVORȚ

Bună! Plecăm? Am rămas ultimii.

- Mai durează o oră să termin aici. - Ne vedem mai târziu. La tine?

- Vin eu la tine. - Perfect.

- Am avut un déjà-vu. - Da? De ce?

Anul trecut munceam până târziu și aveam atâtea pe cap.

Uită-te la noi. „La tine sau la mine?” De parcă e cel mai normal lucru.

- E plăcut, nu? - Da.

Dar, dacă cineva mi-ar fi spus anul trecut că va fi așa, i-aș fi râs în față.

- Ce vrei să spui? - Că lucrurile se schimbă.

Planurile se schimbă.

N-aș fi recunoscut asta înainte.

Dar, dacă totul ar fi mers conform planului...

n-aș fi fost aici cu tine.

Poate e bine să renunțăm la planuri.

Să facem loc pentru lucruri uimitoare.

N-aș vrea să pierd ceva uimitor.

Ne vedem mai târziu.

- Nu, gata! - Trebuie să guști una.

Ți-ar prinde bine. Nu ai pic de grăsime.

- Nu-i adevărat. - O secundă.

Trebuie să răspund. E mama. Tocmai și-a făcut un lifting la gât.

Bună, mamă. Te-ai umflat?

Ce bine!

Dacă o mănânci, mănânc-o cum trebuie.

Steven!

Am pierdut mult în seara asta.

Nu-i spune lui Sam, dar am rămas fără Tesla.

Lasă-mă să-ți arăt cum se face.

Mulțumesc. Ajunge.

- Așa, puțin... - Ce naiba faci?

- N-are nimic. - Ba are! Ești dezgustător!

April, așteaptă!

Zi-i soției tale că m-am simțit bine, dar mi s-a făcut rău brusc.

Haide!

- Bună! - Bună!

Ce ciufulit ești! Te-am trezit?

Avem întâlnire și am uitat?

- Nu. Unde e Kate? - În drumeție, cred.

Foarte bine. Vino. Trebuie să stăm de vorbă.

- Serios? - Da.

Hai încoace! Stai jos!

Ce e asta?

- E viața ta, Harry Davis. - Joss, nici nu mi-am băut cafeaua.

Cafeaua mai poate aștepta.

Uite ce adorabil și încântat erai!

Cică ai avut atâtea emoții când ai deschis,

că ai vomitat de patru ori și n-ai dormit deloc.

- Îți amintești? - Da.

Uită-te mai departe. Prima noapte a fost un succes.

Aici sărbătorim cu burgeri și șampanie.

Și săptămâna următoare te-a lăudat revista L.A Magazine.

Citez: „L.A. are un nou chef australian de excepție, pe nume Harry Davis.

Preparatele sale americane contemporane sunt incredibile.”

Tu ai făcut ăsta?

Nu decupez din ziare. Ai înnebunit?

E făcut de Savi. Le strânge de mult, Harry.

- De ce nu mi l-a arătat? - Știi cum e.

Totul e mereu neterminat. Dar credea în tine.

Și eu cred în tine. Tu de când nu mai crezi?

- Joss, uite ce... - Stai jos, Harry. Ascultă-mă.

Poate că nu te-am cunoscut când erai copil și făceai surfing

și voiai să fii ca tipul cu restaurantul de pe plajă.

Dar te cunosc acum. Chiar te cunosc.

- Sunt sigură că ai depășit acele visuri. - O să găsești alt chef...

Nu e vorba de mine, prostule. E vorba de tine.

Nu e vorba de firma noastră,

ci despre cum te-ai schimbat când ai fost târât în locul ăsta oribil.

Precis îți place de tipul ăla.

Tipul ăla e o adevărată forță, care face ceva ce-i place.

Voiam doar să mă asigur că-ți amintești de el...

înainte să-l lași în urmă.

Bună dimineața, somnoroaso.

- Ți-am făcut cafea. - Credeam că ai plecat.

Fără să-mi iau rămas bun? Nicio șansă.

- Lapte și un cubuleț de zahăr? - Neagră, dar cui îi pasă?

Mulțumesc.

Nu mai știu de când nu m-am mai trezit lângă cineva.

Nici eu.

Când te-ai trezit lângă cineva ultima oară?

- Nu trebuie să-mi spui dacă nu vrei. - Ba vreau.

Dar nu cred că se pune, fiindcă am plătit-o să rămână.

Ai plătit-o?

Am plătit-o pentru noapte,

apoi i-am dat ceva în plus ca să rămână până dimineață.

Urăsc să mă trezesc singur.

Vin des la hotelul ăsta.

Beau câte ceva, găsesc pe cineva.

A devenit un obicei.

Și tu?

Era căsătorit. Dar nu-mi păsa, pentru că îl iubeam.

Nu mai fusesem nicicând așa fericită. Apoi a murit.

Îmi pare rău. Cred că ți-a fost greu.

Mă gândesc că moartea lui a fost un fel de pedeapsă.

Pentru ce?

Să sperăm că universul nu funcționează așa.

Nu poți alege pe cine iubești.

La naiba! Trebuie să plec la birou. Dar vreau să ne mai vedem.

Ben, nu trebuie...

Vreau să te scot în oraș.

Îmi place să vorbesc cu tine. Ăsta-i numărul meu.

Sper că o să mă suni. La revedere, Rebecca.

Îmi pare rău, Samantha. Trebuia să-ți fi spus mai devreme.

Dar nu am știut cum.

- Nu ieșeam cu el dacă știam că e însurat. - Stai liniștită, scumpo.

Știu că nu știai. Tu nu gândești așa.

Mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva aseară, de-ai plecat atât de repede.

- Nu pari supărată. - Nu e prima dată.

Asta nu înseamnă că nu ești deosebită. Ești superbă!

Dar sunt multe mame drăguțe la școală.

Și, de cele mai multe ori, acceptă. Steve e fermecător.

Nu cred că te înțeleg.

Avem o căsătorie deschisă.

Sigur ai mai auzit despre așa ceva.

N-am cunoscut pe nimeni care să recunoască asta.

- Tu te vezi cu alți bărbați? - Nu am nevoie.

Dar, dacă el are nevoie de altă femeie din când în când...

Și eu și Steve știm că ai un iubit, dar, dacă te interesează...

Nu, fii serioasă! Adică... nu te judec. Dar...

- Nu mă judeci? - Deloc!

- Pari destul de jignită. - Nu sunt jignită, dar...

- Crezi că ești mai bună ca mine, nu? - Normal că nu!

Cu magazinul și vedetismele de mamă singură.

Am încheiat discuția.

Dar fiica ta stă la mine acasă cinci nopți pe săptămână, April.

Vrea ce am eu în dulap.

Îmi admiră fiica, nu invers.

Mulțumesc pentru latte. Fix ce-mi trebuia!

Vă lăsăm câteva clipe.

Savi...

Când ne-am certat am spus multe lucruri pe care n-ar fi trebuit să le spun.

Și vreau să știi că nu regret totul.

Chiar te-am iubit.

- Am trăit și clipe frumoase. - Așa e.

Îți mulțumesc că ai crezut în mine când nimeni altcineva nu credea.

Nu ți-am spus asta niciodată.

Ba da.

Nu ți-am zis suficient.

- Scumpo, cum a fost la școală? - Bine.

Ce se întâmplă? Ai pățit ceva azi?

- Vrei să stăm de vorbă? - Nu.

Orice ar fi, știi că-mi poți spune.

Peyton și Chloe au fost rele cu Patty.

Le-au spus tuturor să o ignore până a început să plângă.

Și apoi le-au dat tuturor o poezie cu „Patty dolofana”.

- Nu te supăra pe mine. - De ce să mă supăr?

Am contribuit și eu la poezie.

Știu. Îmi pare foarte rău. Nu voiam să fac asta, dar...

Lucy, nu sunt supărată pe tine.

Aș vrea să nu fi făcut asta, dar știu că e greu

când prietenele tale fac ceva și vrei să te integrezi.

Uneori faci ce nu trebuie.

Știu că a fost o greșeală. M-a durut stomacul toată ziua.

Fiindcă ești o fată bună.

Câteodată trebuie să luăm decizii grele.

De exemplu, să ne dăm seama cine ne e prieten cu adevărat.

Dar Peyton e drăguță cu mine. Și viața ei e...

Minunată?

Înțeleg.

Când eram de vârsta ta, Stacey Datnow era Peyton a mea.

Era cea mai tare.

Făceam tot ce voia ea ca să mă placă, dar uneori mă ignora complet.

Și Peyton mi-a făcut asta o dată.

Ghici ce! Într-o zi am cunoscut-o pe Savi și ne-am împrietenit pe loc.

Mi-am dat seama că Stacey nu era așa tare.

Iar Savi a rămas cea mai bună prietenă a mea.

Adică ar trebui să nu mai fiu prietenă cu Peyton?

Nu, vreau doar să zic că...

trebuie să alegi cu atenție,

fiindcă prietenii de acum ți-ar putea fi prieteni pe viață.

Când am început să vorbim, am crezut că Peyton e cea mai drăguță fată din lume.

Câteodată mărul frumos poate fi găunos pe dinăuntru.

Nu toți sunt frumoși la interior și la exterior, ca tine.

Sun-o pe Patty și cere-ți scuze.

Am auzit.

De ce sunt așa tristă? Ce naiba am?

Divorțul e ca o moarte. Așa zicea mama de fiecare dată.

- Dar îl iubesc pe Dom. - N-are legătură cu ce simți pentru Harry.

L-am întrebat dacă vrea să facem un copil.

- Pe Dom? Când? - Ieri.

Nu. Când vrei copilul?

Nu știu. Mâine. Dacă nu acum, atunci când?

- Spune la ce te gândești. - Nu, doar că...

- E momentul potrivit, Savi? - Există un moment potrivit?

Cred că divorțul e un început.

Nu te supăra. Trebuie să-i spui lui Dom despre Zack.

- Chiar cred asta. - E doar o prietenie.

Dar era o prietenie care nu credeai că va dura.

- Și acum are rădăcini puternice. - Chiar nu mă așteptam.

Bine.

Spune-i lui Dom și ai încredere că nu-l va deranja.

Explică-i așa cum ne-ai explicat și nouă. Dă-i o șansă să înțeleagă.

Știu.

- Bine. - Bine?

Da. O să-i spun.

Putem să stăm de vorbă?

Bun...

Mai știi că ți-am spus despre întâlnirile mele sub nume false?

- Mi-e greu să uit. - Știi că mi-ai spus să mă opresc?

N-ai făcut-o. Nimeni nu mă ascultă.

Te-am ascultat. Ai avut dreptate. Am ajuns să vreau să mă culc cu ei.

Doamne!

E un tip cu care m-am culcat de mai multe ori și pe care-l cam plac,

dar crede că mă cheamă Rebecca.

- Sau Valerie. Nu mai știu. - Pot să-ți spun „ți-am zis eu”?

Ai avut dreptate, m-am pus singură într-o situație imposibilă.

Dar mă simt mai comunicativă.

M-a făcut să vreau să am o relație în care să fiu eu însămi.

- Ce faci cu tipul ăsta? - Nimic.

M-a invitat la o întâlnire, m-am speriat și i-am rupt numărul.

N-o să-l mai văd niciodată.

Mă îndoiesc că-mi era predestinat, dar n-o să aflu niciodată.

Dacă nu te duci să-l cauți, nu.

E bine așa.

- Am venit să-mi cer scuze. - Intră.

Am spus unele lucruri pe care le regret.

A trecut ceva vreme de când s-a uitat cineva la mine cum te-ai uitat tu.

Femeile cu care sunt prietenă, mamele de la școală nu sunt ca tine.

- Îmi pare rău, April. - Ce drăguțe sunt!

Voiam să îți spun că l-am cunoscut pe iubitul tău.

Cum ai...

Am făcut o programare să-i văd lucrările. M-am gândit să cumpăr una-două.

Când am ajuns la el la apartament... am găsit o roșcată acolo.

Nu există vopsea de păr în culoarea aia. Am căutat.

- Ai găsit ceva ce ți-a plăcut? - Nu. Dar cred că ea găsise.

Era lângă o lucrare când am ajuns și a rămas după ce am plecat.

Am vrut să-ți spun, ca de la prietenă la prietenă.

Bun, deci? Ți-am dat destule motive să rămâi aici?

Pentru că știu că sunt convingătoare.

Convingătoare? Nu știu ce să zic. Dar știi ce ești?

- Ce? - Cea mai bună prietenă a mea de-aici.

- Da? - Fără îndoială.

Dar n-o să rămân, Joss.

Poate ai dreptate, poate alerg după un vis din copilărie pe care l-am depășit,

dar trebuie să aflu asta singur.

- Înțelegi? - Da.

Și, să fim serioși, locul meu nu mai e în L.A.

Urăsc asta!

Nu vreau să pleci de aici înfrânt.

Nu sunt înfrânt. Am terminat. Trăiesc aici de 13 ani.

E o parte importantă a vieții mele, dar totul s-a învârtit în jurul lui Savi.

Acum trebuie să găsesc o cale de a-mi recăpăta viața.

- Ești sigur? - Da.

- O să-mi fie dor de tine. - Știu.

Prostule!

Sigur nu l-ai văzut pe tipul cu care eram aseară?

Un bărbat înalt, șaten, pe nume Ben?

Îmi pare rău. Nu l-am văzut.

- Încă un pahar? - Nu. Am terminat.

Poftim.

Mulțumesc.

Karen?

- Bună. - Bună.

Aveți gusturi excelente, dle. Cu ce ocazie?

Eu și iubita mea o să încercăm să facem un copil.

O să fiu tătic.

Felicitări! Bravo vouă!

Tătic...

E prima dată când o spun cu voce tare.

- Mulțumesc pentru ajutor. - Cu plăcere.

Traducerea: Georgiana Stănculescu