Original subtitles

Nu prea știu să fac conversație. Și nu merg la întâlniri pe nevăzute.

„Cred că m-ai confundat aseară. Ăsta e un labradoodle.”

Din episoadele anterioare...

Nu pot vorbi acum.

Trebuia să fiu mămică. Poate n-o să mai am acea șansă.

- Cum a fost ziua ta? - Obișnuită.

Trec pe lângă niște bărbați. Simt că mă doresc.

- Cum te cheamă? - Jennifer.

Chiar cred că ești adorabil. Nu mă mai satur de nasul tău umed.

Dar nu ești practic. Crezi că o să mă înduioșezi?

Chiar crezi? N-ai să vezi.

Am inima de piatră, amice. De piatră.

Adevărul e că te-aș păstra, dar sora mea e rea.

Nu mă vorbi de rău în fața câinelui. Ai alergie la el.

Ce faci, cățeluș?

De ce ești așa aranjată? E miezul nopții.

E 19:30. Merg cu Harry la un eveniment.

- De fapt, ar trebui să plec. - Mă duci în Calabasas mâine?

Mă așteaptă niște declarații și încă mă tem de autostradă.

Sigur, nicio problemă.

- Cine e Zack Kilmer? - Dă-l încoace.

- Alo? - Ghici unde am fost!

- La cursul de yoga? - N-ai să vezi.

Am fost pe plaja pe lângă care am trecut.

- Cea din Malibu? - Da.

Mă simțeam stresat.

Ți-am urmat sfatul și m-am plimbat până la apus.

Desigur, în timp ce ascultam punk.

Apropo... Mai știi biletele pe care mi le-ai luat?

- La Red Hot Chili Peppers? - Da.

Concertul e mâine-seară și amicul meu nu mai vrea să vină.

Nu știu dacă-ți place formația, dar, dacă ai vrea să mergi...

am un bilet în plus.

Las-o baltă. E o idee proastă.

- Mi-ar plăcea să merg. - Serios?

Da.

- Bine. Te iau la șapte? - Sigur. Ne vedem atunci.

- Ce? Cu cine? Când? Cum? Ce? - Nu întârziai?

Doamne! Ai secrete.

Spune-mi!

Spune-mi tot.

O să ți se pară ciudat, așa că vreau să fii deschisă la minte.

E tipul cu accidentul. Conducea cealaltă mașină.

A venit să mă vadă.

- Stai! Ce? Și nu mi-ai spus? - Nu aveam ce să-ți spun.

Voia să vorbim despre accident. Am vorbit, iar de atunci ne sunăm.

- Și v-ați văzut. - Doar de câteva ori.

- Am devenit prieteni. - Prieteni? Cum vine asta, Savi?

- Tipul aproape te-a omorât. - Eu aproape l-am omorât pe el.

De-asta ai dispărut din peisaj? Săptămâna asta n-ai ieșit cu noi.

April mi-a zis că nu-i răspunzi la telefon sau la mesaje.

Nu. Am fost ocupată la muncă. N-are legătură cu Zack.

Te rog, poți păstra secretul? Le cunoști pe April și Karen.

O să-și facă griji și nu vreau să iasă...

- Dom știe că vorbești cu tipul? - Încerc să-i spun.

Uită-te la mine! Te rog, nu spune nimănui momentan.

- Sigur. Nicio problemă. - Mulțumesc.

Vezi? Ți-am spus că e ciudată.

Nu pot să cred că n-ai mai făcut vulcani din piure.

- Nu am voie să mă joc cu mâncarea. - Nu ne jucăm. Sculptăm.

Haide. Te provoc.

Așa!

- Sigur nu văd ceea ce cred că văd. - A fost ideea lui.

N-are legătură cu gustul mâncării. Am făcut-o în numele artei.

Mă duc să mă spăl pe mâini.

- Mami, să-ți spun ceva. - Ce e?

- Îl iubesc pe Daniel. - Chiar așa?

Cred că și eu îl iubesc.

- Am spus-o cu voce tare? - Amândouă îl iubim!

- Ce mișto! - Foarte mișto!

- Bună treabă în seara asta! - Bucătăria e curată.

Ce a mai rămas e în frigider, deși nu prea a mai rămas nimic.

Fiindcă tuturor le-au plăcut preparatele. Glumești?

- Brioșele alea cu ciocolată? - Sunt bune, nu?

Jumătate din oaspeți făceau sex cu ele dacă puteau.

Mai ales Evelyn, cea cu pomeții.

Vrea să ne angajeze pentru săptămâna viitoare.

- Nu pot. - De ce?

Mă duc în Australia. Am o reuniune de familie.

- Credeam că e peste câteva luni. - Era. Acum e mâine.

- Nu poți să faci asta prin Skype? - Nu așa merge treaba.

Înainte să uit, duci tu cecul la bancă?

Doamne sfinte! Ce-i ăsta?

- E mai mult decât am cerut. - Așa da!

Petrecerea a fost perfectă. Complimente bucătarului.

- Mulțumesc. - Eu îți mulțumesc.

- Și ție. - Mulțumim. E prea mult.

Mama m-a învățat că cei care lasă bacșiș mare ajung în rai.

Deci e practic un gest egoist.

Apreciem faptul că ne-ai angajat,

dar nu trebuie să organizezi evenimente ca să mă vezi.

- Atât de evident a fost? - Am bănuit. Data viitoare sună-mă.

- Ai simțit ceva? - Sunt șocată.

- Altceva? - Încă încerc să trec de șoc.

Atunci nu mi-a ieșit. Voiam să ți se taie picioarele.

- La naiba! - Dar primești un 10 pentru efort.

- Accept. - A fost bine.

Accept. Și o întâlnire?

- Poate îmi dai o șansă? - Frate...

- De ce nu? Primești o întâlnire. - Bine, accept.

A fost o ședință bună, Ted. Ne vedem săptămâna viitoare.

La revedere.

Spune-mi, Valerie, cum de predai pilates?

Când am început să dansez, pilates era parte din program.

Vezi? Eram sigur că ai fost dansatoare. Ce-ai dansat?

Mai ales balet. Puțin dans modern.

Precis ai fost fenomenală.

Am dansat foarte bine în Lacul lebedelor.

Asta înainte să mă accidentez la genunchi. Pilates m-a readus pe linia de plutire.

- Dezvoltă mușchii foarte armonios. - Se vede.

Vino în camera mea diseară.

Camera 319.

Chloe, ai o secundă?

- De ce nu aveam în agendă întâlnirea? - Îmi pare rău, dar nu ai fost invitat.

Mi s-a părut ciudat. Mi-a confirmat asistenta lui Mitchell.

- Să întreb din nou? - Nu. Stai liniștită.

Vreau dosarul Cernik pe birou.

Gătește. Știe să asculte. E minunat cu Lucy.

Totul e atât de ușor și de perfect.

Nu e de bine, nu? Dacă e prea perfect?

Sau poate era momentul. Meriți asta, April.

Nu căuta probleme unde nu există.

Unde e Savi? Trebuie să vă spun ceva.

Nu știu. I-am lăsat două mesaje, dar nu mi-a răspuns.

Vrei să aștepți?

Știi că am încercat să merg la întâlniri.

- Dar e greu, pentru că sunt cunoscută. - Efectul Google.

Exact. Am găsit o cale să îl ocolesc.

Merg la întâlniri sub acoperire.

Poftim?

Folosesc un nume fals și mă prefac că sunt altcineva.

Am fost o educatoare pe nume Joan,

o instructoare de pilates pe nume Valerie...

Am fost Annie, proprietară de butic în Culver City.

M-ai folosit!

De câte ori ai făcut asta?

- De câteva ori. - Trei, patru?

Undeva între cinci și șapte. Poate nouă.

Karen!

Te culci cu bărbații ăștia?

Niciodată n-am ajuns așa departe. Nu că nu m-ar tenta.

A trecut foarte mult timp.

În fine, un bancher m-a invitat la el în cameră aseară.

- Nu m-am dus. - Dar ai luat cheia.

Mi s-a părut nepoliticos s-o las pe bar.

Nu mă prea pricep la așa ceva.

Văd că te distrezi, deci nu vreau să-ți stric dispoziția.

Fă-o. Judecă-mă. Strică-mi cheful.

Nu te judec.

Dar mă tem că ar putea fi cam periculos.

Mergem în locuri publice, nu sunt niciodată singură cu ei.

- Bine. - Bine?

Nu e nemaipomenit.

- Dar nu fac rău nimănui! - Nu!

Dar când o să vrei să mergi mai departe, fie că e vorba de sex sau de o relație?

Pare inofensiv acum, dar o să-ți dorești mai mult.

Cred că știi că o să se termine urât

și de-asta îmi spui, ca să-ți zic să te oprești.

- Probabil. - Și? O să te oprești?

Eram în Bhutan și locuiam cu niște călugări.

Trăiam o experiență spirituală. Un călugăr bătrân vine la mine...

- Ei spun trei propoziții pe an. - Așa...

Îmi arată gâtul și face: „Ce poți să faci cu gușa asta?”

N-a zis „gușă”!

Ba da, jur! Apoi a vrut o abdominoplastie.

- E o născocire de-a ta. - Partea cu gușa chiar s-a întâmplat.

Mi-a zis că o să se roage pentru mine zi de zi dacă-l ajut.

- Și l-ai ajutat? - Normal! Nu poți refuza un călugăr.

Eu am refuzat destui.

- Serios? - Da. Sunt perverși.

Bine.

- Ești amuzantă. - De ce pari surprins?

Majoritatea fetelor care arată ca tine nu trebuie să fie amuzante, deci nu-s.

În capul meu a sunat mai puțin sexist.

Ar trebui să-ți fac cunoștință cu fosta mea.

- E și mai drăguță și mai amuzantă. - Fosta?

- N-am vorbit despre asta? - Nu.

Mi-ai spus că nu ai fost într-o relație de durată.

N-a durat mult, dar a fost cea mai lungă: aproape șase luni.

Bine. Cum era?

- Putem schimba subiectul. Iartă-mă. - Nu-i nimic. Vreau să vorbim.

- Da? - Ne-am despărțit acum aproape un an.

O cheamă Alex. E o persoană foarte frumoasă.

Și a fost ceva neașteptat, dar...

A însemnat mult pentru mine.

- Ai iubit-o. - Da.

- De ce zâmbești așa? - Pentru că aveam dreptate.

- În ce privință? - Ești foarte iubitoare.

- Vrei desert? - Da.

- Da? - Da.

Bine.

Poftim. Și sosul...

Nu pune sos de ciocolată pe mine!

Știu ce încerci să faci.

Trebuie s-o iau pe Lucy, dar poți dormi iar la mine dacă vrei.

Aș vrea să pot, dar trebuie să prind avionul.

- Te întorci în Vermont? De ce nu mi-ai... - N-am vrut să stai cu gândul la asta.

Probleme cu casa mamei tale?

Au lăcuit parchetul în nuanța greșită. E vina mea. Nu am fost atent.

- L-aș lăsa așa, dar... - Vrei ca mamei tale să-i fi plăcut.

Atât mai pot face în amintirea ei.

Înțeleg. Și mi se pare înduioșător.

Mi-ar plăcea să văd casa într-o bună zi. Precis e frumoasă.

Iartă-mă, am fost neobrăzată.

Mă bucur că vrei s-o vezi, dar...

A trecut mult timp de când n-am mai dus acolo o femeie pe care o iubesc.

Ce vrei să spui?

Că și eu te iubesc.

- M-ai auzit aseară? - Da.

Și...

și eu te iubesc.

Auzi, Ron?

De ce nu am fost invitat la întâlnirea cu partenerii?

Fiindcă te privea pe tine.

Nu-i nimic dacă vrei să ai o relație cu Savi.

Dar există anumite complicații. Cineva s-a plâns deja la Resurse Umane.

- Cine? - Știi că nu-ți pot spune.

Care sunt acuzațiile? Aș vrea să știu de ce sunt acuzat.

Se crede că ești mai permisiv cu Savi.

- Bine... Percepția este greșită. - Nu-mi pasă.

Relația ta a devenit o problemă.

Nu o vei mai supraveghea pe Savi, iar ea nu va mai lucra cu tine.

- E o prostie. - Te paște un proces.

Dacă va continua să fie o problemă, unul dintre voi va pleca.

- A fost super! - Ce mișto!

Under the Bridge mi-a amintit de ultimul an de liceu!

Țipăm cumva?

- Cred că da! Să vorbim mai încet? - Mă auzi?

- Îmi pare rău. Ești bine? - Da.

- Doar că... - Știu. Și mie mi-a luat ceva să-mi revin.

Încă mi-e frică să merg pe autostradă.

Durează. O să treci și peste asta...

În cele din urmă.

„În cele din urmă” e greu de acceptat.

- Ce vrei să facem? - Nu vreau să mă duc acasă.

Atunci nu te duce. Putem rămâne în oraș.

Da?

- Așa facem. - Ești dispusă să încerci orice?

La ce te-ai gândit?

Ăsta e dormitorul. Aici e patul. Asta e camera.

Chestii standard.

- A fost un tur reușit. - Mersi. Trebuia să fiu agent imobiliar.

- Eu am fost. - Serios? Știam eu că avem multe în comun.

- Nu-mi vine să cred că am făcut asta. - Cafea cu frișcă la miezul nopții?

Nu. Știi tu ce.

Știi tu.

- Cât trebuie să-l mai țin? - Încă câteva ore.

Ajunge.

Am un tatuaj. Sunt atât de tare!

- Nu și dacă o spui cu gura ta. - Bine. Dar mă simt tare.

Simt că încep ceva nou.

- Mă bucur că am făcut asta. - Și eu.

Trebuie să-ți spun ceva.

Prietenul meu nu m-a lăsat baltă.

N-ai invitat pe nimeni.

De când am făcut accidentul, nimeni nu înțelege prin ce trec.

Cu tine, totul pare ușor. Tu înțelegi.

- Ar trebui să mă culc. - Iar eu ar trebui să plec.

- Nu uita să te dai cu alifie. - Sigur.

- Savi? - Da?

Mă bucur că ne-am împrietenit.

Și eu.

Ciocnește pumnul.

Explozie!

Noapte bună, gagică tare.

- A fost... - Da.

- Poți să rămâi peste noapte, dacă vrei. - Nu, mulțumesc.

Ar trebui să plec.

Trimite-mi un mesaj și...

Mă lași baltă?

Îmi pare rău. Ești un tip minunat. Cina a fost fantastică.

- Era o scânteie acolo, dar... - S-a cam răsuflat.

- Nu-i așa? Ești de acord? - Da. Dar a fost doar prima dată.

Dacă mai încercăm o dată, poate va fi mai bine. Se învață...

Da, dar, chiar și așa, nu poate să fie excelent.

Fie e bine din prima, fie nu. La noi nu e bine, amice.

Am ajuns „amic” cât încă sunt gol. Asta-i nouă.

- Îmi pare rău. - Nu e vina ta.

- Eu ar trebui să-mi cer scuze. - De ce?

- Nu am fost eu însumi. - Dar cine ai fost?

Am fost mai reținut. Nu ți-am arătat cât pot.

- Scott... - Vorbesc serios.

Am o chestie.

Ce fel de chestie?

Doamne, câți pantofi!

Ce se întâmplă? Ești căsătorit? Nu mă mai văd cu bărbați însurați.

Nu sunt căsătorit.

- Ai iubită? - Sunt singur.

Atunci ce-i cu ăștia? Sunt ai tăi?

Da.

- Uite ce fac cu ei... - Nu, nu, nu.

Nu-mi da explicații. Înțeleg.

Știi ce? Apreciez dorința unui bărbat de a purta accesorii feminine.

Dar nu cred că pot tolera asta.

Respiră. Pune frână.

Sunt ai mei, dar nu-i port eu. Voi, femeile, îi purtați.

- Ce? - E fetișul meu.

Faci sex cu o femeie în timp ce poartă pantofi de marcă?

Îmi plac pantofii sexy pentru femeile sexy,

deci le împrumut o pereche femeilor cu care mă culc.

- Ca la sala de bowling! - Și am mărimi diferite, da.

Bine. Și mie de ce nu mi i-ai arătat?

Pentru că nu voiam să te sperii.

- Se întâmplă des, Scott? - Nu.

N-am vrut să-ți arăt ciudățeniile mele fiindcă îmi placi.

Îmi placi mult.

- Norocul tău e că și eu sunt ciudățică. - Chiar așa?

Mai ales dacă pot purta ăștia.

Eu aleg.

- Bine. Pe care? - Niciunii pentru seara asta.

Vreau să ne vedem, dar trebuie să meriți pantofii.

Ecologiștii acuză Congresul că le permite grupurilor de interes

să respingă reglementări mai aspre privind poluarea aerului.

- Ce beți? - Martini cu vodcă.

- Vreți să deschideți un cont? - Nu. Poftim.

Mărimea 41?

- Doamne! - Ce e așa amuzant?

Scott. Cred că ne-am potrivi.

- Vai de mine! Ce ai pe gât? - Îți place?

- Sper că e cu henna. - E real. Mi l-am făcut aseară.

- Ce? Cu Zack? - Da. Nu te mai uita așa la mine.

- Nu e mare scofală. - Cum adică nu e?

Când mi-am făcut a doua gaură în urechi, m-ai bătut la cap.

Ești avocat. Unde ți-a fost capul?

- Și avocații pot avea tatuaje. - Da, avocații ciudați.

Ție ți se pare că e ciudat să porți maiou și blazer dimineața.

Dacă e nevoie, îl pot acoperi la muncă.

- Și Dom? El ce-o să zică? - Nu știu... Poate că e sexy?

E sexy că te-ai tatuat cu alt bărbat?

Nu credeam că-ți voi spune asta, dar îți faci prea multe griji.

Eu sunt, Karen. Sună-mă când primești mesajul.

Cred că am nevoie de ajutorul tău.

- Karen, tocmai voiam să te sun. - Ți-a spus deja Daniel?

- Ce să-mi spună? - Că m-a văzut aseară.

Nu de-asta voiai să mă suni, nu?

Nu, ci ca să-ți spun că Ryan Gosling a cumpărat o cană de aici.

- Cum arăta? - Perfect, logic.

Cum adică l-ai văzut pe Daniel? E în Vermont.

- Da? Ciudat. Semăna cu el. - Era singur?

Doamne! Era cu altă femeie.

Cel pe care l-am văzut era cu mai multe persoane.

Dar, cum probabil nu era Daniel, nu mai contează.

Decât dacă era Daniel și m-a mințit. De ce m-ar minți ca să iasă cu prietenii?

Nu te-ar minți. Sigur m-am înșelat. Era cam întuneric.

- Unde erai? - În Starbucks.

- Era întuneric în Starbucks? - Lumina era slabă.

Îmi pare rău că ți-am spus. Nu te mai gândi la asta.

Dacă Daniel ți-a spus că e în Vermont, sunt sigură că acolo e.

Pune-le pe biroul meu. Mulțumesc.

- Bună. - Unde ai fost?

Încerc să dau de tine de aseară.

Îmi pare rău. Toată dimineața am luat declarații.

- Ce se întâmplă? - Hai la mine în birou.

Avem o problemă. Se pare că cineva... Sau mai mulți oameni, nu știu.

Au făcut plângere și nu mai lucrezi cu mine.

Serios? De ce?

Chipurile ți-am făcut favoruri, ceea ce e o prostie.

- Bine. - Cum adică „bine”?

Dom, ai unele dintre cele mai importante cazuri.

Eu sunt cu jumătate de normă aici. Poate e mai bine așa.

- Nu asta voiam să spun. - Am înțeles.

Probabil că nu vom putea schimba decizia, deci fruntea sus!

Mă bucur că tu vezi o parte bună, dar eu sunt supărat.

Îmi pare rău. Știu că pentru tine e mai rău decât pentru mine.

Dar știi ce? Spune-mi ce vrei să fac și fac, bine?

Am întârziat la prânzul cu Karen.

Poate nu e cel mai bun moment pentru prânzuri personale.

Mi-a spus că e important și, cu tot ce se întâmplă în viața ei...

Mă întorc cât de repede pot, bine?

E cineva?

Daniel?

Ce naiba fac?

Îmi pare rău. Am întârziat. Vin chiar acum.

E descuiat!

- Bună! - Fetelor! Ce s-a întâmplat?

- Hai să stai jos cu noi. - Bine.

Mă speriați. Ce se întâmplă?

- Vrem să stăm de vorbă. - Ne facem griji pentru tine, Savi.

Suntem prietenele tale. Vrem să știm ce se petrece cu tine.

Nimic. Sunt bine. Sunt foarte bine.

Ne facem griji, nu te-am văzut în ultimul timp.

- Am fost ocupată cu munca. - Dar ți-ai făcut un tatuaj cu Zack.

De ce nu ne-ai spus despre el?

Îmi pare rău.

Nu știam că trebuie să vă spun tot ce se petrece în viața mea.

Normal că nu trebuie, dar de obicei ne spui.

- Ne spui și când îți iei un burete nou. - Așa ești tu. De-asta ne facem griji.

- Bine. Ce vreți să știți? - Care-i treaba cu Zack?

- Sincer. Te culci cu el? - Nu.

Tu nu ai voie să mă întrebi nimic.

El e tipul de la accident, nu? Nu ți se pare ciudat?

Cred că sună mai ciudat decât este.

Dar avem o legătură bizară în urma accidentului care ne-a afectat.

- E greu de explicat. - Eu înțeleg perfect.

Dar, dacă e o relație nevinovată, de ce nu îi spui lui Dom?

Pentru că Dom e bărbat și ne-am certa.

Și, cum povestea cu Zack se va încheia curând,

de ce să mai tulbur apele?

Voi i-ați spune?

Știu că m-am schimbat de la accident.

Dar schimbările au fost pozitive. Încep să mă redresez.

- Datorită lui Zack? - Da, dar e mai mult de atât.

Descopăr părți din mine...

care au fost mereu acolo, dar de care m-am temut mereu.

Îți asculți instinctele, chiar și când te simți stânjenită.

Înțeleg de ce sunteți îngrijorate și vă iubesc pentru asta.

Vă mulțumesc. Dar n-am nimic.

Și eu. Mă bucur că am stat de vorbă.

Și eu.

- Pot să-ți văd tatuajul? - Da. E pe gât. Îl vezi?

- Doamne! - Cred că te-a durut.

Chiar m-a durut.

- Mi-ai întins o cursă. - Poftim?

Nu știu cum ai aflat despre mine și Savi.

Și mi-ai spus că ții la mine, ca să ne facem relația cunoscută.

De ce aș fi făcut asta?

Ca să depui o plângere și Savi să nu mai lucreze cu mine.

Așa ai ajuns să preiei toate cazurile și-o să petrecem mai mult timp împreună.

Oriunde sperai că se va ajunge, să-ți iei gândul.

Nu vreau să fiu iubita ta, Dominic. Nu mă înțelege greșit, ești atrăgător.

- Atunci ce vrei? - Ce mi se cuvine.

Relația voastră stă în drumul carierei mele.

De când s-a întors Savi, am primit mai puține cazuri.

Ai primit mai puține cazuri pentru că mai e un avocat aici.

Te poți minți oricât vrei că ești imparțial.

Dar, când ți-o tragi cu unul dintre jucători, jocul se schimbă.

- Eu am restabilit echilibrul. - Ca o scârbă parșivă?

Așa o să-mi vorbești și când o să ajung partener?

Când...

Încă crezi că mai poți ajunge partener, după toate astea?

Dă-mi voie să-ți explic.

Câtă vreme sunt la firma asta, n-o să se întâmple.

O să se întâmple... Încet și sigur.

O să fiu atât de subtilă, încât n-o să-ți dai seama...

până când n-o să se poată nega sau da înapoi.

Sper că ți-e foame.

Dacă e Daniel, poți răspunde. Dacă nu, fără telefoane la cină.

E Daniel.

- Alo? - Bună!

Bine că am dat de tine! Te-am mai sunat, dar aveai telefonul închis.

Scuze. A fost o zi aglomerată.

- Cum e în Vermont? - Bine. Umezeală.

Parchetarii lucrează până târziu și mi-au promis că termină curând.

Nu-i așa, Frank?

Întreabă-l când vine acasă.

Lucy întreabă când vii acasă.

- Doar Lucy? - Și eu.

Depinde când terminăm, posibil chiar și mâine.

- Serios? - Sper.

Ce n-aș da să fiu cu tine acum!

- Mi-e dor de tine. - Și mie de tine.

Te sun dimineață, bine? Pa!

- Cu cine vorbeai? - Cu fratele meu.

Mă gândesc la tine.

Acum nu vorbești cu mine?

- Îmi pare rău. - Ba nu-ți pare.

Le-ai spus, deși te-am rugat să nu le zici. Chiar credeam că...

Știi ce? Las-o baltă.

- Nu merită. - Spune ce ai de spus.

Credeam că relația noastră s-a schimbat.

Ți-am spus despre Zack fiindcă am avut încredere în tine.

Fii serioasă! Nu de-asta mi-ai spus.

Credeai că o să mă bucur că mi-ai spus un secret

și că n-o să văd că faci o nebunie.

Nu vreau să-ți păstrez secretele. Țin la tine, Savi.

Pentru ultima dată, n-am nimic.

Poate le-ai păcălit pe Karen și April, dar eu știu că e ceva ce te roade.

Nu descoperi noi părți din tine. Te amăgești singură.

Și îl minți pe Dom, cum l-ai mințit și pe Harry.

Discuția asta s-a încheiat.

- Pentru că știi că am dreptate. - Pentru că e viața mea.

Nu te privește!

Normal că mă privește, Savi!

Te-am sprijinit în tot anul trecut. Te-am ajutat să te vindeci.

- Îmi pare rău că ți-am răpit din timp. - Nu-mi răstălmăci cuvintele.

M-a durut enorm să te văd că suferi.

Crezi că o să stau cu mâinile în sân și-o să te las să repeți greșeala?

Te joci cu focul. Nu știu de ce și nici cum să te fac să te oprești.

Dar să știi că ce faci tu e riscant și...

Bine.

Cine e?

Bună! Eu sunt Zack.

Minunat.

Bună, Zack!

- Am venit prea devreme? - Nu.

- Ea e sora mea, Joss. - S-a întâmplat ceva?

Nu. Toate bune.

- Ești gata pentru Casa Plăcintelor? - Am o idee mai bună. Conduc eu.

Nu mă înțelege greșit. Ador Parisul. Dar nu pentru afaceri.

Parisul e o destinație pentru plăcere.

- Sunt total de acord. - Mâncarea, vinul...

Îmi iau un parfum nou de fiecare dată.

Mirosul orașului rămâne cu mine până data viitoare.

Terminăm conversația în cameră?

Speram că o să spui asta.

Te simți bine?

Traducerea: Georgiana Stănculescu