Original subtitles

Din episoadele anterioare:

M-ai ales doar fiindcă ai crezut că voi muri.

Am greșit, dar ai greșit și tu.

- Am terminat aici? - Da.

Îmi placi, Dom.

Cine e Daniel? De ce îți trimite SMS-uri?

Nu e treaba ta. Joacă-te pe telefon.

Când ai avut ultima întâlnire?

Îți fac un profil online, ca lui April. O să te distrezi.

Am venit prea târziu?

- Tu ești proprietara? Eu sunt Zack. - Savannah.

- Bună! Te pot ajuta cu ceva? - Da, eu sunt Zack.

Am făcut cunoștință ieri. Venisem să văd casa.

Da! Bună! Casa nu mai e de vânzare.

- Am acceptat o ofertă. - Nu-i nimic.

Nu eram interesat de casă. Voiam să te cunosc, Savannah.

Trebuie să vorbim.

- Ce înseamnă asta? - Sunt Zack Kilmer.

Accidentul?

Eu conduceam cealaltă mașină.

- Karen? Karen Kim? - Sean?

- Încântată. - Asemenea.

Dacă-mi permiți… Ești mai drăguță decât în poza de profil.

Crede-mă, nu mi s-a mai întâmplat.

Poza ta seamănă mult cu realitatea.

- E un compliment? - E prima dată când fac asta.

- Abia acum învăț. - Eu sunt profesionist. Din păcate.

- Vreun sfat? - Google.

- Întotdeauna, Google. - M-ai căutat?

În general, nu găsești prea multe, dar tu...

De când ai apărut la știri... Pot să te întreb ceva?

Ți-ai văzut viața în fața ochilor? Ai fost amenințată cu arma, e un șoc.

Așa a fost.

- Era soția nebună a iubitului tău? - Știi, Sean...

- Nu vrei să vorbim… - Nu.

Sigur. Am înțeles.

Încă ceva, totuși. Ai fost reținută de poliție ore întregi...

Cred că a fost tragic.

- Chiar trebuie? - Ce plictisitor ești câteodată!

Deschide ochii!

- O cutie. - Frate, mă omori. Haide!

Noi cărți de vizită! Ce?

Nu-i așa că-s tari?

- Unde sunt cele adevărate? - Harry!

Mâncarea ta e foarte gustoasă și așa mai departe.

Dar fața asta e ceea ce vor să vadă femeile.

Și jumătate din bărbați.

Nici eu n-arăt rău. De ce să nu folosim de ce avem?

- Ce mi-ai făcut la... - E cineva?

- Bună, Janine! - Bună!

- Ce faci, scumpete? - Sunt mahmură, dar mă simt minunat.

- Ia loc. - Mulțumesc.

Sunt îmbrăcată în alb, nu se poate.

Dar am ceva ce vă va bucura. Cecul vostru.

- Mulțumim. - Nu. Eu vă mulțumesc.

Prietenii mei încă vorbesc despre acea petrecere.

Dacă acei prieteni vor să ne sune, te rog, dă sfară-n țară.

- Doamne, ce frumoase sunt! - Mulțumesc!

- Sunt noi. - Da. Știi ce?

Dă-mi mai multe. Mâine mă duc la o gală de caritate.

Se cheamă „Dă-i la boașe leucemiei!”

Nu-i drăguț? E o cauză foarte nobilă.

Ia stai! Veniți și voi doi.

- E o ocazie unică să vă faceți relații. - Se poate? Ești foarte generoasă.

Masa mea e plină, dar există mese mai mici, de 5.000 de dolari.

- Sunt deductibili, desigur. - Desigur.

Spuneți-mi și vă bag.

- Nu cred că... - Ne băgăm.

Fantastic! Ne vedem mâine. Vă sun și vă spun detaliile.

- Bine. Pa! - Ciao! La revedere!

- Așa... - Ai înnebunit?

- Știu că pare mult. - Chiar e mult, sunt 5.000 de dolari!

Nu e mult dacă plătim amândoi. Dăm 2.500 fiecare.

- Nici gând! - Ai auzit-o, ne putem face relații.

Ca să creștem afacerea, trebuie să riscăm.

Riști când mănânci pește-balon. Ce faci tu e o prostie.

Bine, pun eu toți banii. Trebuie doar să vii cu mine.

- Poți să faci asta? - Joss!

E toată partea ta, toți banii tăi.

Înseamnă că mă implic total.

- Sper, pentru binele tău, că va merita. - O să merite.

- Mi-a fost dor de tine. - Și mie mi-a fost dor de tine.

Cât de mult?

Ar putea fi Lucy.

Nu! E doar prietena mea Joss.

Știi că poți răspunde la telefon.

Știu. Dar e timpul nostru, și nu vreau să-l irosesc.

Lucy va ajunge acasă curând și va trebui să te alung

din acest cocon confortabil.

- Îmi place coconul. - Bine.

Dar suntem mereu în el.

Îmi place mult să fiu cu tine, April.

- Și nu vreau să stric nimic. - Nici eu.

Dar am învățat ceva ca artist întunecat și retras.

Dacă stai tot timpul în cocon…

nu poți construi nimic în afara lui.

- Nu mai zice „cocon” întruna. - Ascultă-mă. Vreau să o cunosc pe Joss.

Vreau să-ți cunosc prietenii. Iau relația noastră în serios.

- Da? - Ești importantă pentru mine.

Vreau să-i cunosc pe cei importanți pentru tine.

Nu-mi amintesc prea multe.

M-am trezit la spital, plin de tuburi și fire, cu dureri mari.

Am avut un femur și două vertebre rupte. Am o tijă în spate.

Doctorii s-au minunat că n-am paralizat.

- Mă bucur că ești teafăr. - Dacă poți spune asta.

Lucram în construcții. Aparent, nu poți face asta cu o tijă în spate.

Eram în toiul unei lucrări.

Măcar să mă fi rănit acolo, primeam o compensație.

- Ai cerut ajutor social? - Da. Iau 300 de dolari săptămânal.

Poți face niște exerciții să-ți întărești spatele.

Dacă ai vorbi cu un terapeut…

Asigurarea mea nu acoperă asta și nu-mi permit mai multe facturi.

Înțeleg.

Iubita mea m-a ajutat o vreme, apoi s-a săturat.

- Și iată-te aici. - Da…

În tot acest timp, pe toate formularele completate,

vedeam întruna un nume: Savannah Davis.

Accidentul mi-a schimbat viața…

și nici măcar nu știam cine ești.

- Ai vrut să mă cunoști? - Să văd prin ce ai trecut.

Dacă a fost la fel ca la mine. Dar tu te descurci bine.

Nu, nu, nu… Nu mi-a fost ușor.

Am făcut șase operații și șase luni de recuperare.

Familia și prietenii m-au sprijinit mult.

Știu că e greu să le ceri celor apropiați ajutorul…

- Dar contează dacă-ți sunt alături. - Câteodată nu pot fi.

- Vrei bani de la mine? - Asta crezi?

Nu știu ce să cred.

Ai venit aici și ai vorbit despre facturi și asigurări.

Eu îți spun că nimeni nu înțelege prin ce trec, și tu...

Tu crezi că vreau bani.

Îmi pare rău. Nu știu ce vrei de la mine.

Nimic. Nu știu de ce am venit. Nu știu cine mă așteptam să fii.

- Ascultă… - Nu mă conduce.

Nu poate să fi fost chiar atât de rău.

Mi-a spus că îl excită faptul că am provocat o pasiune criminală.

- Ce? - Bine, ai dat peste un ciudat.

Știa ce pistol a folosit Elizabeth.

Știa că Sam a spart ușa. Știa ce am purtat la proces.

- Jacheta Donna Karan? Ce mi-a plăcut! - Joss!

- Concluzia: nu pot merge la întâlniri. - Sigur că poți.

Cum? M-ai căutat pe Google recent? Nu găsești chestii plăcute.

Ce tot spui?

Bine. Înțeleg.

Poate că nu ești candidata ideală pentru întâlniri online.

Fă-o în modul clasic. Ieși în lume și cunoaște pe cineva.

Da, trebuie să te arăți.

E un efort, dar poate-l vrăjești înainte să afle cum stă treaba.

Cum stătea. Îmi pare rău.

Zici să merg în cluburi? În baruri?

M-am cunoscut cu Daniel la o expoziție.

Exact! Nu te aștepta să-ți pice amorul din cer.

- Trebuie să vrei asta. - Vreau, dar...

Aș vrea să fim cu 20 de ani în urmă, când puteai avea secrete

și nimeni nu le putea afla decât dacă îți doreai tu asta.

Trebuie să fiu realistă.

Dacă nu merg cu Elizabeth, Sam și Tom la întâlniri, s-a zis cu mine.

O să mă concentrez asupra muncii mele.

Schimbare de subiect!

Nu e un moment bun, dar Daniel vrea să-i cunoască pe „oamenii mei”.

- Ce oameni? Noi? - Sunteți cele mai bune opțiuni.

- Deci relația e serioasă. - Așa spune el.

Foarte bine, scumpo!

- Luăm cina mâine? - Mâine am un eveniment.

I-am zis că ne vedem mâine.

Sunt liberă în viitorul apropiat.

- Dar Savi? - Am sunat-o. Nu m-a sunat înapoi.

- E bine? - Da, așa pare.

Sincer, nu prea a vorbit cu mine.

- Nici cu mine. - Nici cu mine.

- Ne-ar spune dacă ar avea o problemă. - Da.

- Bună! Ești ocupată? - Nu.

Bine. Unde ți-e colega?

Din fericire, e în oraș, ia declarații.

Foarte bine. Voiam să vorbesc cu tine.

Ar trebui să spunem că suntem împreună. M-am gândit. E mai rău dacă suntem prinși.

Dar erai sigur că ar trebui să păstrăm tăcerea.

- S-a întâmplat ceva? - Nu. Adică, da.

La început, am crezut că e mai simplu.

Tu ai revenit, ne-am readaptat…

Nu voiam să îngreunez situația. Dar cred că am depășit acel moment.

- De ce să nu le spunem tuturor? - Da. De ce nu?

Bine. Mergem la Resurse Umane azi?

- Categoric. - Bine.

Bine! Să vedem.

Știam că-ți vine!

- Parcă-s Imbecilul. - Nu arăți ca un imbecil.

Imbecilul, cu Steve Martin. Filmul.

- Nu-l știu. Dacă facem… - Bună!

- Kyra... - Dumnezeule!

- Intră direct, e în regulă. - Era deschis. Parcă ești Imbecilul.

Ce amuzant! Da.

Te rog, zi-mi că nu te îmbraci cu ăla. Zi-mi că ai un smoching.

Îl am pe cel de la nuntă, dar nu avem nevoie de ghinion.

- Bine, costumează-te. Te-ai prins? - E o glumă bună.

Dacă vrei să inviți pe cineva, fă-o. Masa noastră e cam goală.

- Cum adică? Cât de goală? - Momentan, suntem doar noi doi.

- Și eu. - Și Kyra.

De ce am luat o masă, Joss?

Ce zici de Karen și April? Să vină însoțite.

- Au treabă. - Le-ai zis că ai dat 5.000 de dolari?

- Sigur ar avea efect. - Harry, nu cred că le-ar plăcea.

- Noi vom munci, vom alerga... - Pot să invit eu pe cineva?

- Chiar și trei persoane. - Serios? Dau niște telefoane.

Ce fericită e!

- Bine… - Karen și April nu vin din cauza mea?

Nu! Nu chiar. Nu le-am invitat.

Harry, nu le pot invita doar pe ele, fără Savi.

Pe Savi n-o pot invita, așa că...

- E mai simplu așa. - Sigur. Îmi pare rău.

Nu poți câștiga totul.

- Da, știu, știu. - Da?

Mă ai pe mine.

Vrei să începem cu ceva anume? Vrei să vorbim despre ceva?

Nu chiar.

La ce te gândeai aseară, înainte să adormi?

Cine zice că am dormit?

A fost o petrecere monstruoasă pe terasă, o logodnă persană cred.

- Mulți verișori. - Mă bucur să aud asta.

Înseamnă că nu mai ai fixații.

- Nu mai am acele gânduri. - Ce gânduri?

Cele rele. Am vrut să mă sinucid o dată.

Vrei să vorbim despre motive?

- Trebuie să stau așezată aici? - Nu! Stai unde-ți place mai mult.

E dureros să-ți amintești, dar este important.

Dacă analizăm ceea ce s-a întâmplat, vom putea evita aceste gânduri în viitor.

Mai știi ce gândeai și ce simțeai în momentele când voiai să-ți faci rău?

- Evident, eram supărată. - Dintr-un motiv anume?

Mă certasem cu părinții mei. Fusese o ceartă îngrozitoare.

Tata mi-a zis că nu mai vrea să vorbim.

- E destul de grav. - Da, și eu am crezut la fel.

Din ce cauză v-ați certat?

Fiindcă mi-am făcut familia de rușine cu cariera mea.

Cu ce te ocupi?

Sunt damă de companie.

Nu zic că am visat să fac asta.

Dar facultatea e scumpă, iar părinții nu mă puteau ajuta.

M-am culcat cu bărbați bogați și am câștigat rapid foarte mulți bani.

Multe fete fac asta. Ai fi surprinsă.

În plus, a fost… interesant.

Cum așa?

Petreci mult timp în oraș.

Te îmbraci bine, cunoști bărbați, încerci lucruri noi.

Cred că sunt un spirit liber.

Deși cei care mă cunosc nu ar spune asta.

- Ce ar spune? - Că sunt o fată cuminte.

Nu eram eu cea care se întâlnea cu acei bărbați.

Le dădeam un nume fals, o poveste falsă, orice îi excita.

Ai făcut-o ca să te simți o altă persoană?

Nu, am făcut-o ca să-mi plătesc educația și un apartament în Beverly Hills.

Și ca bonus...

nu am dormit deloc singură.

Haide!

- Bine, dnă Davis. - Da! Sunt aici.

Secțiunea P, rândul Q. Bine. Cât costă?

Fiecare?

Două sute de dolari să-i văd pe Red Hot Chili Peppers de departe?

Nu. Sunt pentru un prieten.

Bine. Le cumpăr. Da, da. Așteptați o secundă.

Așteptați. O clipă.

Molly? Molly!

Linia unu, dă-i datele cardului meu. Trebuie să fug la Resurse Umane.

El e Willie, costumat în Abraham Lincoln.

- Ce bine seamănă! - E foarte drăguț!

Îmi pare rău că am întârziat! Am ratat? I-ai spus?

Nu i-am zis încă nimic lui Wendy.

- Bine. Îmi pare rău. - Nu-i nimic.

Bună!

Probabil că ți-ai dat seama că eu și Savannah te-am chemat

fiindcă avem o relație, o relație intimă.

Nu lăsăm asta să ne afecteze munca. Am vrut să vă anunțăm.

Îmi pare rău. Îl pun pe vibrații. Așa…

Vă apreciez inițiativa.

Cei mai mulți așteaptă să apară o problemă ca să vină la noi.

Asta încercăm noi să prevenim.

Cei cu biletele au zis că e expirat cardul. Folosesc altul?

E o întâlnire importantă, Molly.

Scuze!

- Bilete? - Vine ziua lui Joss.

Să trecem în revistă regulile de conduită pentru angajați.

Dacă asta e masa 8 și asta e masa 25,

sunt aranjate foarte aiurea.

Ce greu e!

- M-am îmbrăcat prost. - Ți-am zis!

- Ai zis că nu-ți pasă. - Era înainte să ajungem aici.

De aceea trebuie să mă asculți, Harry, tot timpul.

Am găsit-o!

- Scott, ai ajuns! - Ce mai faci? Mă bucur să te văd.

El e prietenul meu uimitor, Scott. El mi-a făcut nasul.

Nu încep așa de obicei, dar eu sunt Scott.

Sunt chirurg plastician.

Și încă unul uimitor.

Aveam o ridicătură aici, care a dispărut total.

Se ocupă și de sâni.

- Nu merge așa cum credeam. - Încântat de cunoștință, Scott.

Sânii mei nu au nimic, așa că mă duc la bar.

- Bine. - Vin și eu.

Câtă energie! Luăm loc?

- Nu, mulțumesc. - Sigur?

- Da. - Bine.

Poftim…

un covrig.

- Nu, mersi. - Serios?

E cel mai bun covrig pe care l-am mâncat vreodată.

Bine.

- O să-ți placă la nebunie. - Bine.

- Nu-l mănânci? - Poftim?

Ți-am spus că e cel mai bun covrig pe care l-am mâncat.

Dacă ți-l ofer ție în loc să-l mănânc eu,

fac un gest romantic.

Desigur, acum mă simt vulnerabil că am recunoscut asta.

M-aș simți prost dacă nu l-ai mânca.

- Știi că sunt mulți covrigi aici? - Da. Glumeam.

Nu sunt niciodată vulnerabil. Și asta a fost o glumă.

Ai luat ceva?

Nu mai știu să fac conversație. Nu prea ies la întâlniri pe nevăzute.

Da.

Mă duc să-mi iau un cocktail.

Fiți amabil!

Bine.

- Întârzie. - Sigur vor ajunge curând.

Bună!

- Bună! - Îmi pare rău.

Dom ajunge imediat. E prins cu o întâlnire.

Unde e Daniel? Ce s-a întâmplat? Nu ne întâlnim cu el?

- Problema e alta. - Daniel vine în zece minute.

V-am chemat mai devreme să vă zic niște reguli.

- Reguli? - Da. Și repede. Nu avem timp.

Îmi pare rău.

Subiecte de evitat: Paul, de exemplu.

Mă bucur că ne-ai spus. Chiar voiam să vorbesc despre Paul.

Nu! Fără povești din liceu. Paul apare în majoritatea...

Și fără povești de la nuntă, Karen.

De ce i-aș povesti asta noului tău iubit?

I-ai povestit lui Richard!

- Da? - Da.

„Fără Paul” înseamnă fără Paul în ultimii trei ani,

sau fără Paul niciodată?

Absolut nimic. Deloc.

Orice-ai povesti, se termină la fel.

Eu sunt trădată, părăsită și naivă și nu vreau să mă vadă așa.

Chiar îmi place. Îmi place cine sunt lângă el.

Sunt super și liberă și trăiesc clipa.

Nu m-ați mai văzut așa.

- Am înțeles. - Fără Paul.

O să fie minunat. Chiar o să fie.

O seară frumoasă!

- Ai prins vreo treabă pentru noi? - Încerc. Ai putea zâmbi puțin.

- Unde e Scott? - Cine?

Străinul care se crede la întâlnire cu mine.

Cum merge?

- Tu i-ai zis că e o întâlnire? - Da.

M-am gândit că amândoi sunteți de treabă și ar trebui să vă întâlniți.

- Nu așa se aranjează întâlnirile. - Cum adică?

Dacă faci o lipeală, nu-i spui doar unuia. Ori niciunuia, ori amândurora.

- Nu-i spui doar unuia. - Să știi că are logică.

- Da. Știai despre asta? - Categoric nu.

- Totuși, ce zici de Scott? - Kyra, zic că am venit aici cu treabă.

Zic că am cheltuit 5.000 de dolari și îmi vreau banii înapoi

și nu pot să stau cu prietenul tău.

Și dacă aș avea, n-aș ieși cu un chirurg plastician.

Trei cuvinte: botox gratis.

Două cuvinte.

Mă bucur să vă cunosc. April mi-a povestit multe despre voi.

Da… nu mi-a spus nimic.

- De unde ești? - Am crescut cu familia mea…

și cu sora mea.

Adică cu Joss, o vei cunoaște. Cum v-ați cunoscut?

- Păi… la birou. - La serviciu.

Foarte bine.

Și tu, Karen? Care e povestea ta?

Am cunoscut-o pe April prin Savi,

iar cu Savi mă știu de la facultate.

- Ești avocat? - Psihiatru.

Ce slujbă interesantă! Probabil că auzi chestii profunde.

Fragilitatea umană...

Da!

Era să uit! Avem vești.

- Așa e. - Ne-am oficializat relația la birou.

Serios?

- Felicitări. - Mulțumim.

- Da, e minunat. - E foarte romantic.

Nu știu cât de romantic a fost să vorbim cu Wendy Way... Way...

- Wegweiser. - We-weg-we-wegweiser.

Wendy Wegweiser.

- Da. - Și nevăstuica Willie.

- Are o nevăstuică? - Da.

Și foarte multe poze.

Îmi cer scuze.

- Wegweiser. - O costumează?

Vorbești serios?

Karen, ești aici? S-a întâmplat ceva?

Nu s-a întâmplat nimic.

E clar că s-a întâmplat ceva.

- Asta e. - Ce e?

Așa va fi toată viața mea.

Voi fi mereu singură.

Scumpo, nu e adevărat. Ai avut câteva întâlniri eșuate.

- Dar va fi bine. - Nu e vorba de întâlniri.

Așa mă simt eu în lume.

Lângă alți oameni. Tot timpul.

- Cum adică? - Sunt singură, Savi.

Toate cele întâmplate nu pot…

Le-am lăsat în urmă.

- Dar nu pot împărți povara. - De ce simți asta?

Fiindcă nimeni nu înțelege.

- Cere-le scuze în numele meu. - Desigur.

- Trebuie să plec acasă. - Nu-i nimic.

- Îmi pare rău. - N-ai de ce.

Cred că a fost bine. April s-a distrat.

- Savi? - Da.

Îmi place mult Daniel.

- Karen are probleme? - Trece printr-o perioadă grea.

Cred că-i e greu, după tot ce i s-a întâmplat anul trecut,

să stea la palavre cu străini… sau cu oricine.

- Chiar și cu voi? - Când treci printr-o traumă,

te distanțezi de oamenii cei mai apropiați.

- Te face să te gândești, nu? - La ce?

Și tu ai trecut prin multe. Dar ai trecut peste asta.

Uită-te la tine. Uită-te la noi.

Am depășit momentul, ne înțelegem bine.

Sunt recunoscător.

Și eu.

Ascultă…

Trebuie să-ți spun ceva.

E vorba de Toni.

Nu, nu. Nu e ceea ce crezi.

Ai avut dreptate. Mi-a zis că ține la mine.

- Când? - Săptămâna trecută.

Trebuia să-ți spun.

Știu cât de mult te enervează și nu voiam să-ți dau apă la moară.

- Să-mi dai apă la moară? - Am greșit. Îmi pare rău.

- De-asta am mers la Resurse Umane! - Da.

- Ți-am zis că-ți face ochi dulci. - Știu.

De ce sunt bărbații atât de orbi? De ce ești atât de orb?

Vreau să știi că te-am auzit și am înțeles.

Nu vreau să avem secrete.

Hai să dormim.

- Nu știu dacă l-ai văzut. - Mi-a plăcut! Tu erai?

Câteodată scenariul e bun și îl aduci la realitate.

- Eu mă bucur că ai făcut asta. - Și eu.

- Scuză-mă puțin. - Sigur.

N-oi fi singurul care mănâncă pentru doi.

Haide, omule! Mă stresezi.

Ești ca un labradoodle.

Mi s-a spus în multe feluri, dar niciodată labradoodle.

Pari un cățeluș pierdut. Mă faci să mă simt prost.

N-ai de ce. N-am nimic. De ce aș avea? Am toți covrigii de care am nevoie.

Fiindcă ai crezut că e o întâlnire, dar nu e așa și nu e vina ta.

Ai dreptate. Exact așa stau lucrurile.

Am o propunere.

Oferă-mi 60 de secunde de conversație ca la o întâlnire.

Apoi mă duc să o agăț pe tânăra adorabilă în rochie violet.

- Vrei s-o duci la cabinet? - I-ar prinde bine o rinoplastie.

Poate și un lifting la sprâncene. I-aș face ceva și la bărbie.

- Ești un escroc! - Eu?

Nu eu am decolteul plin cu cărți de vizită.

- Fir-ar să fie! M-ai văzut? - Te-a văzut toată lumea.

- Credeam că sunt subtilă. - Nu, mi-a plăcut mișcarea.

O fată obișnuită le ținea în poșetă.

- Ești amuzant. - Mulțumesc.

Bine, doctore! Dă-i drumul! Perfecționează-mă.

- N-am ce. - Haide.

- Îmi poți spune. Nu mă supăr. - Bine. Să vedem.

Ți-aș spune să ieși din biroul meu fiindcă arăți uimitor.

Nu-i așa?

Te superi dacă o fur înapoi? Discutam afaceri.

- Așa este. - Bine.

Nu vreau să mă amestec în astfel de afaceri.

- Te-ai simțit bine? - Da, a fost plăcut.

Deși, la început…

- …prietenele tale păreau agitate. - Da?

Parcă se temeau să vorbească despre ele.

Îmi pare rău. A fost vina mea.

Cred că le-am speriat. Le-am zis să nu vorbească despre anumite chestii

și le-am făcut să se poarte ciudat.

Îmi pare rău.

Ce chestii? Sunt infractoare?

Nu!

- Credeai că le voi judeca? - Deloc. Chestii legate de mine.

- Chestii personale. - Chestii personale.

- Chestii de-ale mele. - Bine.

- Te-ai supărat. - Credeam că avansăm.

Asta facem! Ai vrut să-mi cunoști prietenele.

Ca să te cunosc pe tine mai bine. Să-ți cunosc viața mai bine.

Nu ca să-mi fac patru prieteni noi.

Nu-i nimic.

Poate că nu ne dorim aceleași lucruri.

Ba da! Daniel, vreau să fiu cu tine.

E târziu. Amândoi suntem obosiți. Mă duc acasă.

- Nu! Te rog, rămâi. - Noapte bună, April!

Nu înțeleg ce-i cu comisioanele astea. N-am depășit soldul.

Care e suma minimă?

Bine. Ascultă-mă!

Aș avea suma dacă mi-ați returna acele comisioane ridicole.

Faceți atâta caz pentru doi dolari?

Așteaptă puțin.

- Da? - Josslyn Carver?

Am o livrare. Semnați aici.

- Bine. - Inițiala aici.

- Îmi pare rău. Mă grăbesc. - Inițiala aici. Și încă o dată.

- Mersi. - Lăsați-l...

Iată livrarea!

- Domnule, nu e pentru mine. - Să vă bucurați de el.

Ce?

Ce se întâmplă? Tu al cui ești?

„Cred că m-ai confundat aseară. Ăsta e un labradoodle.”

Haide!

Pe bune?

Vreau să discutăm despre ceva ce ai spus legat de activitatea ta,

că așa, nu ți-ai petrecut nopțile singură.

- Am spus asta? - Da.

Ce jalnic!

Nu e doar atât.

E distractiv. Foarte distractiv.

- Ce e așa de distractiv? - Totul. Fiecare moment.

Intru…

E un loc frumos. Sunt îmbrăcată frumos, mătase, cașmir...

Îmi place atingerea materialului.

Trec pe lângă o unde sunt bărbați.

Îi simt cum se uită la mine, simt că mă doresc.

Mă așez la bar, mă uit spre ușă…

îl văd când intră, dar mă prefac că nu-l cunosc.

Și el se preface că nu mă cunoaște.

Îi place asta,

să se simtă… ca la o întâlnire spontană.

Îi place să creadă că, dintre toți bărbații de la bar,

el e câștigătorul.

Și nici nu mă cunoaște.

Crede că mă cheamă Kate.

- Și cine e Kate? - Oricine vreau eu să fie.

Fără trecut, fără probleme…

E complet liberă.

Vin!

Bună! Ce bine că le-ai primit!

- Ce sunt? - Bilete la Red Hot Chili Peppers.

- Îți plac, nu? - De unde știi?

Vrei să intri?

Ce-ai mai aflat despre mine online?

Că iubita m-a părăsit și că dorm pe canapeaua prietenului meu?

Mi-a părut rău pentru ce s-a întâmplat ieri.

Nu m-am purtat frumos și am vrut să-mi cer scuze.

Ți-am zis că nu vreau nimic de la tine.

Dar sigur vrei ceva, altfel puteai să rupi biletele.

În schimb, ai apărut la ușa mea.

Din nou.

Uite...

Accidentul m-a afectat foarte tare.

Am crezut că dacă vin aici și te găsesc…

și pe tine oarecum zdruncinată nu mă voi mai simți atât de rușinat.

Dar… tu n-ai nimic.

Nu ai pierdut nimic.

Habar n-ai ce am pierdut.

Nici nu mai știu cine sunt.

Da, toți prietenii mei îmi sunt aproape

și am vechea mea slujbă și sunt acasă...

Dar nu mă mai recunosc.

Și știi de ce?

Fiindcă trebuia să devin mămică.

Îmi pare rău. Nu am știut.

Și eram pregătită. Eram atât de pregătită!

Cumpărasem pătuțul și hăinuțele...

Și…

îi alesesem numele.

Și o simțeam mișcându-se în fiecare moment al zilei.

Știu ce înseamnă să pierzi tot ce ai clădit,

dar tu poți să reconstruiești.

Eu s-ar putea să nu mai am nicio șansă.

Am fost căsătorită.

Îl chema Paul. Am făcut liceul împreună. Nu mai suntem căsătoriți.

Ajunge momentan?

O bere rece.

Mulți clienți potențiali. Bravo!

Da, am o tonă de cărți de vizită și o singură cerere.

M-am străduit atât de mult, Harry, și asta e tot ce am.

Nu e destul. A fost o greșeală. E greșeala mea, nu a ta. Îmi pare rău.

O cerere nu e destul. Dar cu încă două ale mele ar trebui să fie bine.

Sau foarte bine. Nu contează.

- Cum adică? - Un prânz la un magazin de bijuterii

și o cină privată pentru 150 de persoane.

Doamne? Ce? Când?

Se pare că faci afaceri bune când te ascunzi de iubita ta.

- Ce e asta? - Partea mea, 2.500 de biștari.

Ce?

- Suntem chit. - Păstrează-i.

Bine.

Deși te temi de angajamente, te pricepi la a te implica total.

Să știi că și eu mă implic total.

- Încă ceva. M-am despărțit de Kyra. - Slavă Domnului!

Aseară a fost ultima picătură. Îți mulțumesc.

Rămân dator. Și îmi pare rău pentru treaba cu Scott.

- A fost ciudat. - De fapt, el n-a fost chiar așa de rău.

- Serios? - Știu.

Cum a fost ziua ta?

Obișnuită.

Trebuie… să fac pipi.

Nu pot vorbi acum.

Un Chardonnay, vă rog.

Cum te numești?

Jennifer.

Traducerea: Georgiana Stănculescu