Original subtitles

Ai învățat bine și ai primit bursă la una dintre școlile de elită din L.A.

Din episoadele anterioare…

- Rămâi. - Trebuie să-mi iau fiica.

Nu mă va mai suna. Mi-a spus că pleacă din oraș.

Da, clar nu va mai suna.

Eu te-am denunțat, Karen.

Timp de luni întregi, am fost aici lângă tine.

Jacob, îmi pare rău!

Te aleg pe tine, Savi. Tu ești dragostea mea.

Îmi e atât de bine lângă tine.

Vreau să vând casa cât mai repede la un preț cât mai ridicat.

L-ai văzut pe tipul care pipăia lemnul?

- Cine face asta? - Oamenii care vin să vadă casa.

Ai și tu dreptate.

E ciudat pentru că toți vin și îmi ating lucrurile.

Și îmi judecă casa.

Poate, dar să știi că a mers bine.

Aș fi surprinsă dacă n-am primi cel puțin două oferte până mâine.

- Am venit prea târziu? - Ați întârziat 30 de minute,

dar vă puteți face o programare.

- Sunteți proprietara? - Da.

Casa e minunată. Am văzut fotografiile pe site.

Arată chiar mai bine la fața locului.

- Eu sunt Zack. - Savannah.

Sunați-mă și vă puteți face o programare.

Cu siguranță. Încântat de cunoștință, Savannah.

Ți-am spus, e posibil să avem oferte multiple.

Ar trebui să-i spui asta și lui Harry.

O să fie cam greu, pentru că nu vorbește cu mine.

I-ai putea spune tu?

- Nicio problemă. - Mulțumesc, Vanessa.

Lucy, am ajuns.

Lucy!

- Lucy! - De ce țipi la mine?

Pentru că e singurul mod în care-ți pot atrage atenția.

Am ajuns. Îmi dai telefonul înapoi?

Îmi pare rău. Eram în mijlocul jocului.

Îmi folosești telefonul mai mult ca mine.

Dacă aș avea și eu un telefon, n-ar mai fi o problemă.

Mi-ai mai spus asta.

Să știi că sunt singura din clasă care nu are.

Înțeleg că ești în tranziție, scumpo, și știu că vrei să te adaptezi.

Dar lucrurile scumpe nu te vor ajuta.

Da, da.

Nu încerc să te bat la cap.

Dar nu vreau să crezi că trebuie să-i impresionezi pe toți.

- Bine. - Pa.

April! Femeia momentului.

Toată lumea abia așteaptă petrecerea ta pentru părinți.

Mersi, Felicia. O să fie distracție.

A fost genial faptul că ai listat evenimentul doar ca „petrecere”.

Toți vor să știe tema.

- Tema? - Știi tu, tema.

Motivul. De ce e atât de nebună și specială.

Anul trecut cineva a adus fanfara USC.

Eu n-am nicio fanfară.

Nu-mi spune. Vreau să fie surpriză.

Bine. Nu suflu o vorbă. Vei fi surprinsă.

- Victoria! - Ne vedem mai târziu.

Parcă spuneai că arată bine.

Arăta bine, dar vorbea despre casa pe care o are în Mexic,

și tot pronunța „Mehico”.

Tipul e mai alb ca mine.

Trebuie să plec. Mă întâlnesc cu Jacob la o cafea.

Soro, așează-te la loc.

Același Jacob care te-a denunțat la comisia de etică?

- Chiar el. - De ce te întâlnești cu el?

A zis că are legătură cu munca, dar nu mi-a spus nimic exact.

O fi aflat că ai cabinet particular și vrea să te suspende din nou?

Nu m-am gândit la asta.

Dar îți mulțumesc că-mi dai idei.

A trecut un an. Sigur totul e bine. Nimeni nu rămâne supărat atâta timp.

Joss!

Majoritatea oamenilor.

Josslyn!

- Mă duc. - Bine.

- Te pup. Te iubesc. - Te iubesc.

Nu mai fi așa grăbit.

Ăsta spune că am o casă „care jignește oamenii cu gust”.

Termină! Ți-am spus să nu te uiți la site.

Nimănui nu i-a plăcut culoarea din camera de oaspeți!

Înțelegi că nimeni nu citește comentariile alea.

- Cui îi scrii? - Zugravului.

I-am spus lui Savi să renovăm camera de oaspeți înainte de vânzare.

Ba pardon. Mi-ai spus mie, iar eu i-am spus lui Savi.

- Spune-i că zugravul vine azi… - Nu!

În niciun caz. Nu vreau să mai fiu mesagerul, Harry.

- Joss, știu că e ciudat. - Sun-o! Îți ia cinci minute.

- Nu vreau s-o sun. - Bine. Atunci trimite-i mesaj.

Mesajele s-au inventat pentru evitarea intimității.

Joss, doar asta. După aceea gata. Nu te mai rog nimic.

Vezi? Din cauza asta nu putem colabora. Exact din cauza asta. Îmi pare rău.

Joss!

Nu pot. Dacă aș putea…

… aș suna-o. Dar nu pot.

Așa că te rog să mă ajuți.

Dar nu ca asociați, ci ca prieteni. Te rog?

Tot timpul mă ia gura pe dinainte. De ce crezi că sunt avocat?

Pentru asta sunt depozițiile. Adios.

Nu te supăra, dar trebuie să-ți spun. Arăți uimitor.

Chiar știi cum să-ți revii, mamasita.

Mulțumesc. Încerc.

Ești căsătorită? Singură? Lesbiană?

Sunt căsătorită. Trec printr-un divorț.

Cred că asta înseamnă că sunt singură.

Fantastico! Ar trebui să ieșim împreună.

- Ca două fete singure, nu lesbiene. - Știi ce?

Nu cred că vreau să ies la întâlniri momentan.

Nu, să ne distrăm.

Nu spune nimănui, dar se încinge atmosfera între mine și Dom.

- Serios? - Da.

Eram doar noi aici ieri și mi-a atins cotul de trei ori din greșeală.

Am simțit un fior electric, ca niște fulgere pe șira spinării.

Mă bucur că nu te-ai electrocutat.

- Salut. - Ce s-a întâmplat?

- Nu e urâtă deloc. - Bun venit în iadul meu.

Harry îți transmite că rezugrăvește camera de oaspeți.

Nu trebuie să mai băgăm bani în casă. Lumea e încântată.

- Vom primi mai multe oferte pentru ea. - Ușurel.

Nu țipa la mesager.

Îmi pare rău, dar nu mai vreau să existe un mesager.

Vreau să vorbesc cu Harry ca doi adulți care au fost împreună 15 ani.

Da, Savi, dar tipul chiar suferă. O să-și revină. Lasă-l în pace.

Știi ce? Îl sun chiar acum.

Sau poți să faci ca tine.

L-ați sunat pe Harry. Lăsați un mesaj. Vă voi contacta eu.

Direct în mesagerie. De ce nu mă miră?

Spune-i să anuleze zugravul. E o nebunie.

S-ar putea ca tipul să fie deja în drum spre casă cu varul.

La naiba.

Mă bucur că am vorbit.

- Vreau să te rog ceva. - Bună și ție.

Îmi pare rău, trebuie să plec acasă puțin.

- S-a întâmplat ceva? - Totul e bine.

Dar dacă nu ajung acasă voi irosi 1.000 de dolari pe care nu-i am

ca să zugrăvesc aiurea o cameră.

Nu poți să anulezi?

Mi-ar plăcea, dar nu am numărul, pentru că e trimis de Harry.

E trimis de Harry.

Nu știu ce să-ți spun. Avem întâlnirea cu frații Tanner și…

Știu. Mă voi întoarce până atunci.

Știi ce? Nu-ți face griji. Îl întreb pe Mitchell.

- Mitchell te va refuza. - Știu.

- Și nu-i nimic. - Poți să pleci.

Du-te. Rezolvă-ți problema.

Te iubesc. Promit că nu va deveni un obicei.

Paintball și tequila.

Țigări și whisky. Patine cu rotile și vin.

Detectez o temă alcoolică.

Uite-o pe-a ta. „Petrecere”.

Ce descriere, April.

Vrei să-mi spui de ce nu te sună Daniel sau să-mi explici ce e petrecerea asta?

Sunt deschis.

Sunt niște mini-strângeri de fonduri.

Părinții dau petreceri pentru alți părinți

și îi invită să participe pentru a putea da bani școlii.

De ce nu cere școala banii direct?

Pentru că ar trebui să ne distrăm. Vezi cât de mult mă distrez?

- Deci ce ai plănuit? - Pizza și bere.

Anulez. Mai bine mă lipsesc decât să iasă oribil.

Să anulezi?

Două cuvinte, scumpo… „Sinucidere socială.”

Și ce? Nu e ca și când sunt prietenii mei.

Nu vorbesc despre tine, ci despre Lucy.

Dacă o dai în bară, o să fie ca puștiul din Karate Kid.

Pe cuvânt.

Trebuie să te regrupezi și să găsești ceva spectaculos.

În patru ore?

- Chiar dacă m-ar ajuta Joss… - Cine-a spus ceva de Joss?

Ce…?

Bună, scumpo. Bună, Peyton. Nu știam că veniți pe aici.

Ți-am trimis mesaj de pe telefonul lui Peyton acum o oră.

Ce? Nu l-am primit.

Vrem două frappe-uri și plecăm.

- Mergeți la mall? - La mall…

Îmi pare rău. Credeam că e o glumă.

Mergem la mine acasă. Mama și-a cumpărat o saună.

Și asta sună bine.

Mi-ar plăcea să-ți cunosc părinții.

- Vin la petrecere diseară? - Cea cu numele de „petrecere”?

Mă îndoiesc.

Pot servi un cocktail joi de la 17:30 la 18:30 dacă vă convine.

Îmi convine. Mulțumesc, Peyton.

Nicio problemă. Deci, cum rămâne cu frappe-urile?

Fără frappe-uri. Doar două cutii de suc.

Chiar îmi făceam griji dacă își ia medicamentele.

Nu știam câte doze uită să ia.

Da. Să știi că nu e cel mai responsabil pacient.

O să țin minte sfatul tău.

Voiam să-ți mulțumesc… Îmi pare rău.

Deloc, continuă.

Știu că nu te-am sunat, dar îți mulțumesc pentru mesaj.

Nu mulți știu ce să-i spună cuiva asupra căruia s-a tras. Tu ai știut.

Mă bucur că ești bine. Încă lucrezi la spital?

De fapt, mi-am reînceput cabinetul particular.

Mă bucur foarte mult. Sunt foarte ușurat.

Nu știam dacă e bine să ne revedem.

M-am purtat oribil și te-am reclamat comisiei.

- Ai făcut ceea ce trebuia, Jacob. - Poate.

Dar motivele au fost greșite. Eram rănit pentru că nu aveai aceleași sentimente.

Sentimente? Sentimente de dragoste?

Glumești, nu? Ce? Chiar nu ți-ai dat seama?

Nu. De unde era să știu?

Trebuie să mai lucrez la felul în care flirtez.

Mereu mi s-a părut că sunt priceput.

Trebuie să mă întorc la birou. Ar trebui să mai ieșim și altă dată.

- Te sun eu. - Foarte bine.

Doamne! M-am săturat de porcăria asta!

Ce e? Mai bun decât cine? Din câte văd eu, totul e o aiureală.

Da. Minunat. Bine. Mulțumesc.

Ăsta e un telefon. Dacă cineva îl ține la ureche,

înseamnă că vorbește cu altcineva.

- Bine. Ai furnici în pantaloni? - Pantalonii mei sunt bine. Era Vanessa.

- Am primit o ofertă cash pentru casă. - Nu se poate! Deja?

- Foarte bine! Mazel tov, omule! - Mulțumesc.

Spune-mi că nu e toată suma.

E puțin sub preț. Dar sunt bani, iar banii înseamnă mai multe lucruri mai repede.

Puțin sub? E ca și când ai spune că Titanicul e puțin sub.

Nu. Savi nu va accepta.

Ba da, când îți vei folosi experiența ca să o convingi.

Bine. În primul rând, bună încercare. În al doilea rând, nu e o ofertă bună.

Și în al treilea rând, trebuie să o suni.

Ești supărat și ai tot dreptul, dar nu o poți ignora la nesfârșit.

Nu ești realist.

Chiar nu vreau să vorbim despre asta acum.

Bine. Dar nu voi discuta nimic cu Savi.

Dacă vrei să accepți oferta, sun-o tu.

- Aveți grijă. - Vă rog.

Îmi pare rău. Zugravul nu a vrut să plece până nu a vorbit direct cu Harry,

care nu a răspuns imediat.

Apoi nu i-a pornit camioneta. Am sunat la service.

- Savi, nu-i nimic. - Ești supărat.

- Nu sunt. Ți se pare că sunt? - Da. Puțin.

Sunt doar ocupat.

Toni ți-a ținut locul, deci nu-i mare scofală.

Da, am observat că a fost aici.

Știu că nu vrei să discutăm despre asta, fiindcă dacă aduci vorba mă supăr.

Toni ți-a ținut locul, deci orice probleme ai cu ea, te rog…

Nu am nicio problemă cu Toni, doar faptul că îmi tot spune

cât de electrificată se simte când îi atingi cotul.

Mă voi preface că nu te-am auzit.

N-ar fi trebuit să te învoiesc. Aici sunt șeful tău.

Atâta tot.

Te-am lăsat să profiți de faptul că sunt iubitul tău.

- Nu, Dom. Nu am făcut asta. - Ba da. Dar îți voi da un sfat.

Dacă vrei să joci cartea asta pe viitor, nu-l aduce în discuție pe fostul tău soț.

- Ce petrecere minunată! - Mulțumesc, Felicia.

Din păcate, trebuie să plecăm, dar ne-am simțit bine.

Jerry, să mergem.

- Știi de ce pleacă? - Nu ca să facă sex.

Tipul se tot holba la chelneri.

Pleacă fiindcă niște bărbați dezbrăcați servesc tequila

într-un magazin de decorațiuni la ora 18:30.

Sau după cum îi spun eu: luni.

Apropo, aș vrea și eu să beau ceva.

- Îmi pare rău. - E vina mea.

Tu ești April, nu?

- E petrecerea ta. - Vinovată.

Glumești? E foarte reușită.

- Cineva spunea că magazinul e al tău. - Așa e.

Deși nu arată așa în mod normal.

Aș vrea să-l văd într-o zi când nu arată…

Ca în Cu ochii larg închiși.

Te pot servi cu ceva de băut?

- Da. - Uită-te la asta.

- Noroc! - Noroc!

Ne mai vedem.

Oamenii ăștia nu mai pleacă?

Nu. Pentru că se tem să se ducă acasă la copiii lor.

De aceea eu nu voi avea niciodată copii.

Îmi place casa mea.

Care-i treaba cu tine și chipeșul cu care vorbeai?

Îl cheamă Steven. A venit cu un prieten.

Parcă eram la ora de chimie cu voi doi.

M-a invitat la o cafea, dar l-am refuzat.

Ce? De ce? Ai văzut ce fund are? Tequila te orbește?

Nu e momentul potrivit.

- Am… - Ai ce?

- Dacă spui iubit, te voi omorî. - Îl am pe Daniel.

Da, Daniel.

Daniel cu care n-ai vorbit de trei zile.

- Pentru că e plecat. - Sigur.

Am uitat că nu există comunicații interstatale.

April! Faci ca de obicei, îți pui toate ouăle într-un coș.

Coșul fiind Daniel, ouăle fiind va…

Înțeleg. Și nu e așa.

Te concentrezi asupra unui singur tip și în cele din urmă îl sperii.

Daniel simte presiunea chiar și din Virginia.

- Vermont. - Același lucru.

Daniel nu te va suna până când nu vei ieși cu altcineva.

Crede-mă. Așa merge universul.

- Știai că Jacob mă place? - Desigur. Toate știam.

- De ce n-am observat și eu? - Nu știi ce efect ai asupra bărbaților.

Asta te face adorabilă.

În meseria mea citesc oamenii, și nu l-am citit deloc pe Jacob.

Anul trecut nu prea ai avut chef de întâlniri.

Când ai ieșit ultima dată la o întâlnire adevărată, nu cu un pacient sau fiul lui?

- Probabil prin 2000… - Nu mai spune nimic.

Dacă poți să spui în ce an a fost, a trecut prea mult.

Trebuie să te întorci în acțiune.

Să schimbăm locurile. Gata cu sacul ăsta.

Bună.

Nu sunt sigură. Mi se pare prea devreme.

Glumești? Nu. E momentul perfect.

Dai din nou consultații. Ai o locuință nouă. E un nou început.

Îți fac un profil online, ca lui April. O să te distrezi.

- Nu e nevoie. - Haide!

Sunt de acord cu tine, dar nu vreau întâlniri online.

Dar e timpul să intru în acțiune, și cred că știu de unde să încep.

Bună, Savi.

Vanessa. Bună!

Trebuia să ne întâlnim? Am fost foarte împrăștiată.

Nu. Am venit pentru a finaliza vânzarea.

- Vânzarea? - N-ai vorbit cu Harry.

Nu. Adică a acceptat o ofertă fără să îmi spună?

Nu știam. Credeam că ți-a spus.

Nu. Îmi pare rău.

Nu pot accepta nicio ofertă.

Și până nu vorbesc cu Harry n-ar trebui să facem nimic cu casa.

Înțeleg.

Ca să nu pierdem vremea, anunță-mă când sunteți pregătiți.

E o nebunie.

L-ați sunat pe Harry. Lăsați mesaj. Vă sun eu.

Harry, Savi la telefon. Chiar trebuie să vorbim. Sună-mă. Te rog?

Apoi am ajuns să am patru mașini și cum să mă mai opresc?

Categoric nu știu.

Cred că am mentalitatea unui colecționar.

În copilărie strângeam cartonașe de baseball.

Nu te poți opri la un singur pachet.

Și cu siguranță nu te poți opri la o singură mașină.

Da, decât dacă e un jeep, în cazul meu.

Nu mă înțelege greșit. Fac și acte de caritate.

De obicei, le fac anonim, dar da…

- Sunt destul de generos. - Drăguț din partea ta.

Trebuie să plec.

Sincer, mă bucur că nu am vorbit deloc despre copiii noștri.

Mă bucur că am putut fi adulți.

Îți mulțumesc pentru cafea.

Amice, e ora 11:30 dimineața.

Cred că am citit greșit semnele.

Deci fără sărut?

- Categoric. - Poate data viitoare…

- Ne vedem mai târziu. - Bine.

Ne vedem la școală, Steven. Mulțumesc încă o dată.

Nu accepta un refuz. Îl tot suni până când semnează.

Bine. Spune-mi când sunt gata.

Ce s-a întâmplat?

Am câteva întrebări despre cazul Fenton.

Bine. Spune.

De fapt, nu am întrebări despre cazul Fenton.

Mă descurc. Dar vreau să vorbim despre ceva.

Și nu vreau să arunc cu noroi în nimeni.

- Ce s-a întâmplat, Toni? - E vorba de Savi.

Cred că n-ar fi o problemă dacă n-am împărți același birou.

Nu e nevoie de un preambul. Care e problema?

Știu că a trecut prin multe,

dar are o grămadă de probleme personale,

și mi-e greu să mă concentrez.

Vizite de la sora ei, de la agentul imobiliar,

apelurile constante către cineva cu numele de Harry.

Oprește-te puțin.

Nu veți împărți un birou mereu. Vom schimba asta.

- Foarte bine. - Dar să știi că Savi e aici de mult…

De mai multă vreme decât tine. Și ai dreptate. A trecut prin multe.

Cred că puțin respect și răbdare ar însemna foarte mult.

- Îmi pare rău. - Nu ai de ce.

Cu toții ne acomodăm cu situația.

Tocmai asta e.

Nu mă pot acomoda cu schimbarea, mai ales cu schimbarea dintre noi.

Tu mi-ai arătat cum stau lucrurile, mi-ai dat niște cazuri bune.

Și acum când intri în biroul meu mereu vorbești cu ea.

Nu e nimic personal.

Tu ai anumite cazuri, Savi are altele.

- Totul e legat de muncă. - Știu.

Speram să nu fie vorba doar despre asta.

Îmi placi, Dom.

Toni, mă simt flatat.

Dar nu se poate, dintr-o sumedenie de motive,

unul dintre ele este că sunt șeful tău.

Desigur. Așa este.

- Mă simt foarte prost. - Nu.

Ne putem face că n-am vorbit niciodată?

- Am uitat complet. - Mulțumesc.

- Nu mă simt în pielea mea. - Dar îți stă foarte bine.

Vorbesc din prisma unei foste lesbiene.

Nu e puțin prea mult?

Nu. Îți spun fiindcă am avut mai multe întâlnirii decât tine în ultimii doi ani.

Nu există prea mult. Arăți superb.

Mulțumesc. Totuși, mă voi schimba.

Nu! Oprește-te!

Alo? Da. Lăsați-l să urce.

Prea târziu. A ajuns. Du-te.

Scumpo, e doar o întâlnire.

Intri cu degețelele în piscină.

Nu te simți obligată să plonjezi goală, decât dacă vrei.

- „Plonjonul” înseamnă sex. - Mă îngrijorezi.

Bună.

Karen Kim. La naiba. Arăți și mai bine în viața de zi cu zi.

- Adică… Departe de spital. - Știu ce vrei să spui.

Mulțumesc. Ea e prietena mea, Joss.

Am lucrat împreună la Urgențe. Casey, ea e Joss.

Sunt foarte bucuros că m-ai sunat.

Complet surprins, dar foarte bucuros.

Distracție plăcută! Nu te aștept înainte de miezul nopții.

- La revedere. - Pa.

E foarte drăguț.

Vin.

Vin!

Trebuie să lucrăm la comunicare.

Ce vrei, Savi?

Voiam să mă suni.

Pentru că nu m-ai sunat, am venit aici să vorbim.

Bine. Bănuiesc că e vorba de casă.

Chiar credeai că o poți vinde înainte să vorbești cu mine?

M-am gândit că ori accepți, ori refuzi. Dacă nu-ți place, așteptăm alta ofertă.

Dar nu voi mai plăti ipoteca dacă refuzi fiecare ofertă care se ivește.

Nu. Nu refuz nimic.

Dar e o decizie importantă și ar trebui să o luăm împreună.

- E casa noastră. - Nu e casa mea.

E doar o afacere pe care trebuie s-o lămurim înainte de divorț.

Nu trebuie să fii atât de răutăcios.

- Încerci să mă rănești. - Ba nu.

Nu încerc să te rănesc, vreau să scap de tine.

Nu avem ce să discutăm. Ai făcut o alegere.

Asta nu neagă trecutul nostru.

Desigur că-l neagă.

Desigur! Ce credeai? Că mă poți umili de două ori?

- Eu nu… - De două ori!

M-ai înșelat și te-am iertat și l-ai ales tot pe el.

Eu te-am ales pe tine și tu l-ai ales tot pe el.

Și ce vrei? Vrei să-ți fiu prieten? De ce?

Pentru că nu suporți ideea ca cineva să nu te placă, Savi?

Pentru că nu suporți ideea de a fi tipul rău în poveste?

Să știi că ești. Tu ești tipul rău, Savi.

Ești cea mai egoistă femeie pe care o cunosc.

M-ai ales pe mine pentru că ai crezut că voi muri.

Poftim?

Ai avut la dispoziție luni întregi, dar nu te-ai putut hotărî.

Erai când da, când ba. Și apoi, ai dispărut.

Nu mă mai sunaseși de săptămâni întregi.

Apoi, ai apărut din senin. Și ce? Trebuia să am încredere în tine?

Îmi pare rău, dar nu puteam.

Deci, da. Am greșit.

Dar și tu ai greșit.

- Am terminat? - Da.

Cât de bogat este? Are șapte zerouri?

Opt? Nouă?

Cred că nu mă înțelegi.

Nu voiam să ies cu el și m-am lăsat convinsă de tine.

Iar începem. Mereu dați vina pe prietenul gay.

Dau vina pe mine, nu pe tine.

N-ar fi trebuit să mă las antrenată în toată povestea asta.

Să dau o petrecere mare pentru a impresiona niște necunoscuți,

să ies cu un tip ca să demonstrez că sunt ceva ce nu sunt.

- Ce vrei să spui? - Spun că ai dreptate.

Sunt o fată „cu un singur coș” și Daniel e acel coș.

- Scumpo. - Chiar crezi că nu mă va suna?

Nu știu. Dar știu că dacă nu te sună e un idiot.

Mulțumesc.

Îmi aduceți un ceai rece acum cinci minute?

- Mulțumesc. - Bună!

- Arăți drăguț. - Mulțumesc.

Zi unde ați fost, ce ați mâncat, ce ați făcut, cum s-a terminat.

Nu omite nimic.

M-a dus la biliard. Am mâncat aripioare.

- Îngrozitor. - N-aș fi ales asta, dar a fost bine.

Totul a decurs bine.

Spune-mi că s-a revanșat și că e un amant pasional.

Ce? Nu. Nici măcar nu ne-am sărutat.

A fost cea mai nașpa întâlnire? Asta îmi spui?

Nu cred că a fost cea mai nașpa. A fost „eh”.

- „Eh”? - Dar nu-i nimic.

Nu credeam că se va întâmpla ceva cu Casey.

Atunci de ce l-ai invitat?

Mi-ai spus să intru în acțiune

și el mă invitase de câteva ori…

Nu.

L-ai invitat pentru că știai că va accepta.

Karen, nu poți trișa așa. Nu-i poți invita doar pe cei care vor accepta.

Trebuie să-ți dorești să accepte.

Și dacă persoana aceea nu vrea să iasă cu tine?

Ai 12 ani?

Bun venit printre cei 99,99% dintre noi!

Îl inviți, ești refuzată, e ciudat, mergi mai departe.

Dar trebuie să-ți dorești, altfel, ce rost are?

Serios acum. Ăștia fac ceaiul în India?

- Bună. - Bună.

Mă voi duce la piscină. Tu ce cauți aici?

E tot casa mea. Ai acceptat tu oferta?

- Știi ce vreau să spun. - Nu voiam să merg la muncă azi.

N-am putut.

- Toate bune? - Nu chiar.

M-am dus la Harry ieri să-l forțez să vorbim

și a fost îngrozitor.

A fost mai rău decât credeam.

Scumpo, îmi pare rău. Vino.

Ar fi trebuit să te ascult, să las lucrurile așa, să-l las în pace.

Nu. Nu te îndoi de deciziile tale.

Ai făcut ceea ce trebuia și asta e.

A trecut ce-a fost mai greu, chiar dacă a durut.

Da. A durut.

Acum poți să-ți vezi de viață cu Dom.

Dom e supărat pe mine fiindcă-mi bat capul cu Harry și cu casa.

Am creat o situație la muncă. O adevărată încurcătură,

de aceea am acceptat o ofertă.

Serios?

Sper că nu oferta de doi lei pe care o voia Harry.

Nu, alta. Aproape prețul cerut, termen de plată de 45 de zile.

- Ești sigură? - Nu.

Nu cred că voi fi niciodată sigură în totalitate.

Dar nu pot să mă agăț de ceva ce nu mai există.

- Bună! - April.

Mă bucur să te cunosc. Peyton vorbește despre tine și despre fiica ta non-stop.

- Eu sunt Samantha. - Încântată de cunoștință, Samantha.

Intră.

Soțul meu aduce vinul din mașină.

Ai un decantor din întâmplare?

E un Château Haut-Brion din 1955. Trebuie lăsat să respire.

Nu trebuia să aduceți nimic. Sunteți oaspeții mei.

Plăcerea e numai a noastră.

- Steven. Încântat de cunoștință. - Asemenea.

- O mică atenție pentru început. - Mă bucur. Intră.

Bună, Jacob. Karen la telefon.

Jacob, sunt Karen.

Bună, Jacob! Karen la telefon! Ce mai faci?

Ce mai faci?

- Alo? - Jacob. Karen la telefon.

Bună! Care mai e treaba?

Mai nimic.

Voiam să-ți spun că m-am bucurat să te văd.

Da, și mie mi-a părut bine.

Și voiam să îți spun că am ieșit la întâlnire aseară.

Bine. Felicitări!

Nu, îți spun pentru că l-am invitat

fiindcă nu am avut curaj să te invit pe tine.

Și mi-am dat seama că aș fi preferat să fiu cu tine.

Acum te sun așa cum ar fi trebuit.

Nu mă așteptam la asta.

Știu că e puțin pe neașteptate și că nu am mai vorbit de opt luni

și mi-ai spus că nu mai simți nimic pentru mine.

Nu spui nimic. A fost o idee proastă.

Nu, Karen, nu e vorba de asta.

Am trecut prin prea multe împreună.

Nu cred că e cea mai bună idee.

Karen? Mai ești la telefon?

- Da, sunt. - Uite ce, vom ieși la prânz într-o zi.

- Ca prieteni. - Sigur. Foarte bine.

Ne auzim curând. Karen?

- Îți mulțumesc pentru apel. - Bine.

Ce se întâmplă aici?

Îmi termin următorul proiect artistic.

- Ești gata de culcare? - Da.

- Te-ai spălat pe dinți? - Da.

Cum ți s-au părut părinții lui Peyton?

Interesanți.

Au fost ciudați? Peyton spune că sunt cam ciudați.

Au fost foarte drăguți. Stai puțin. Am ceva pentru tine.

Deschide-o.

Doamne! Serios?

Îți mulțumesc atât de mult! Ești cea mai bună mămică!

E cadoul de ziua ta, de Sf. Valentin, de Crăciun și de orice altă zi deosebită.

Credeam că nu am voie să am un telefon.

Nu aveai voie până când mi-am dat seama cât de greu poate fi să te integrezi.

Nu ești singura care se simte presată la noua ta școală.

Chiar și la vârsta ta?

Da, chiar și la anii mei antici, dorința de a impresiona nu dispare.

Dar ți l-am luat pentru că îl meriți.

Copiii aceia au mai multe lucruri decât tine, dar tu ai o inimă mai mare.

Iar acum te pot contacta oricând vreau eu.

- Îți trimit primul SMS. - Îl aștept.

Ce-are telefonul meu?

Cred că i-am schimbat niște setări cât timp am umblat cu el.

Gata. Uite-mi mesajul.

Cine e Daniel și de ce îți trimite mesaje?

Nu te privește. Joacă-te cu noul tău telefon.

Îmi pare rău că nu te-am anunțat că nu vin la muncă ieri.

Dar i-am spus lui Mitchell. Nu-ți face probleme pentru…

Respiră. Nu te-am sunat legat de muncă.

- Nu? - Te sun pentru că sunt iubitul tău.

- Vreau să văd ce face iubita mea. - Credeam că ești supărat pe mine.

Eram. Dar să știi că m-am purtat ca un prost.

Îmi pare rău.

Știu că treci prin multe acum și ar fi trebuit să fiu mai sensibil.

Poți vorbi mereu cu mine, chiar dacă e vorba de Harry.

Și mie îmi pare rău.

N-ar fi trebuit să te pun în acea postură la muncă.

De acum încolo, ești iubitul meu după terminarea programului.

S-a făcut.

Și promit că nu o voi aduce pe Toni în discuție.

E o atitudine prostească.

Voi lucra de la birou câteva ore pentru că e liniște în weekend.

Dar pot veni când termin, dacă vrei.

Știi ce? Încă sunt obosită. Dar te sun mai târziu dacă mă simt mai bine.

- Desigur. Nicio problemă. - Bine. Pa.

- Te pot ajuta cu ceva? - Da. Sunt eu, Zack.

Ne-am cunoscut alaltăieri. Venisem pentru casă.

Da. Bună.

Casa nu mai e de vânzare. Am acceptat o ofertă.

Nu-i nimic.

Nu eram interesat de casă prea tare.

Voiam să te cunosc, Savannah.

Trebuie să vorbim.

Traducerea: Georgiana Stănculescu