Original subtitles

E foarte simplu.

Dacă o relație merge prost, îi pui capăt.

Din sezonul precedent…

- Ce faci? - Demisionez.

- Vrei broasca mea? - Da.

Nu-mi vine să cred că magazinul e al meu. Numai al meu.

Ești cea mai bună mamă din lume!

Karen, dacă se află că te-ai culcat cu un pacient, îți vei pierde licența.

El e fiul nostru, Sam. Dr Kim a fost psihologul tatălui tău.

O iubești, Sam, nu-i așa? La fel ca tatăl tău.

Sam! Sam, nu!

L-am înșelat pe Henry aseară.

- Cu cine? - Cu un tip de la muncă, Dominic.

Sunt însărcinată Henry, dar nu cred că e al tău.

Te iubesc de foarte multă vreme.

Ești tot iubirea mea. Te aleg pe tine, Savi.

Savi? Avem nevoie de ajutor!

- Sora mea! - Cod albastru.

Opt luni mai târziu

E BĂIAT

SAMUEL GREY - FIU IUBIT

Savi?

- Sora ta a ajuns. Ești gata? - Categoric.

Doamnelor, doamnelor.

Pentru sănătatea ta,

pentru încheierea fizioterapiei și pentru sfârșitul drumurilor la Malibu!

Amin!

Fetelor, o să vorbesc repede ca să nu plâng.

Să nu plângi! Voi plânge și eu, iar April va izbucni în lacrimi.

- Așa e. Are dreptate. - Eu nu voi plânge.

Eu sunt mai interiorizată din fire.

Să știți că n-aș fi rezistat în ultimele opt luni fără voi.

- Șase operații… - Nu șase.

Ba da. Ruptură de splină, ficat perforat, pneumotorax…

Să nu uităm de coma scurtă.

Atunci am avut cele mai frumoase conversații cu tine.

Vreau să spun că de fiecare dată când venea un doctor la mine

și îmi spunea că mai urmează ceva… Voiam să renunț.

Dar una dintre voi mă suna, venea în vizită sau îmi trimitea ceva

și îmi reaminteam de ce lupt din răsputeri.

Ca să fiu alături de voi.

Vă mulțumesc. Mi-ați salvat viața.

Te iubim, Savi.

Cred că m-am îmbătat. Mă trec pe cafea. Vreți și voi?

Nu.

- Cum a fost petrecerea pentru bebeluș? - Doamne. A fost minunată.

- Mă bucur. E al patrulea eveniment? - Al cincilea. În mare parte prieteni.

Dar azi mă văd cu cineva pe care nu-l cunosc.

- Ce palpitant! - Ce e așa palpitant?

Întâlnirile lui April.

- Te vezi cu cineva? - Mă văd cu mulți bărbați.

Așa pățești când apelezi la site-uri matrimoniale.

Scursurile societății apar la ușa ta și te duc la minigolf și karaoke.

Ultimul tip cu care am ieșit m-a dus la o fermă.

- Ce original! - M-a pus să-i mângâi porcul.

- Cred că nu era un eufemism. - Nu.

Îmi pare rău, e de la muncă. Trebuie să plec.

Plec și eu, să pregătesc întâlnirea.

- Ne vedem mai târziu. - Te iubesc.

- Te iubesc. - Te iubesc. Mult noroc.

Mulțumesc.

- Ce vei face? - Asta e marea întrebare.

Când învingi moartea, ar trebui să trăiești clipa.

Dar nu sunt sigură cum să fac asta.

Eu voiam să te întreb ce vei face după-amiază.

- Uite-o pe schimbătoare. - Pe cine?

Femeia asta vine în fiecare săptămână,

cumpără ceva, și se întoarce să îl schimbe săptămâna viitoare.

În fiecare săptămână, Savi. În fiecare săptămână.

Bine, du-te și ocupă-te de ea. Mă găsești tot aici, savurând momentul.

Bună și ție. Eu sunt. Ce faci chiar acum?

Înțeleg că l-ai impresionat pe dr Foley ieri.

- Sper că a fost de bine. - Da.

Munca ta aici la spital a fost foarte bine văzută,

dar suspendarea ți-a fost ridicată acum două luni

și tot nu ai spus nimic despre redeschiderea cabinetului.

Nu cred că vreau să-l redeschid.

- Preferi urgențele? - Da.

Nu-ți e dor de șansa de a-ți cunoaște mai bine pacienții?

Îmi făceam griji pentru asta, dar mă simt mai bine așa.

Ajut mai mulți oameni.

Și în afara muncii? Ai o relație cu cineva?

Nu mă interesează asta momentan.

Știu unde vrei să ajungi.

Știu că evit intimitatea acum, dar o femeie a încercat să mă ucidă

și un tânăr a murit din cauza greșelilor mele.

Și am pierdut dragostea vieții mele, care nici măcar nu mi-a aparținut total.

O să mai dureze o perioadă înainte să ies la întâlniri.

Dar mi-e bine așa.

- Știi de ce? - De ce?

Pentru că în ultimele patru luni am putut adormi fără calmante.

Nu mă mai sperie zgomotele.

Nu mai plâng în mijlocul zilei fără niciun motiv.

Te mai duci la cimitir în fiecare săptămână, la Sam?

Nu.

- Bună. Te pot ajuta cu ceva? - Da. Sunt drăguțe. Ce crezi?

O alegere minunată. Pentru o ocazie specială?

Pentru doamna mea.

- Încă ai cel mai bun fund din L.A. - Mickey!

Ce cauți aici?

Parcă rămâneai în Italia până la sfârșitul anului.

Te saturi de paste când vezi că te îngrași și nu mai arăți bine.

Pentru tine. Magazinul arată fantastic!

Nu mai e nevoie de contribuțiile mele financiare.

Mi-a mers bine. Să nu cobesc.

Dar nu aș fi putut ajunge aici fără ajutorul tău.

Sunt mândru de tine.

- Ce urmează? - Cum adică?

Ai lansat o afacere de succes, dar nu-ți văd lucrurile pe aici.

Ce? Despre ce vorbești? Toate sunt ale mele.

Aleg personal tot ceea ce vând.

De fapt, am cunoscut un artist local care-și expune munca la o cafenea…

Tu ar trebui să fii acel artist. April Malloy.

Pentru asta deschisesem magazinul.

Bucură-te că nu mai iau bani de la tine.

Ți-am sprijinit bucuros arta.

- Mickey… - Nu vreau să renunți.

- Ești Martha Stewart afro pentru mine. - Nu renunț.

Trebuie să-ți regăsești inspirația. Mâine e o expoziție de artă pop-up în centru.

Nu știu ce e aia "pop-up", dar nu mi-am pierdut inspirația.

Scumpo, porți jeggings.

Bună, frumoaso.

Nu vreau să fiu întâmpinată așa.

Recunosc, câteodată îmi place.

Se pare că planta e prea mare pentru cameră.

Planta n-are nimic. Eu aș scăpa de farfuriile alea ciudate.

Mi-ar plăcea să țin cont de sfatul tău pentru a-mi vinde casa, Joss.

- Din păcate, nu ești agentul meu. - Din păcate pentru tine.

Eu sunt fericită că am o altă carieră.

Organizarea de petreceri se consideră carieră?

- Da, dacă locuiești în Los Angeles. - Atunci, ce spui de chirie?

Locuiești aici de cât timp? Zece luni?

Ție ce-ți pasă? Nu mai stai aici de mai mult de un an.

În plus, Savi a spus că am voie.

Da, jumătate din casă îmi aparține, deci e…

Nu mai contează.

- Termin repede. - E acasă astăzi.

Am lăsat-o la April, dar va veni acasă curând.

Te-am avertizat.

Poate ar trebui să o anunți că sunt aici.

- Mai am nevoie de câteva ore. - Haide, Henry. Nu mai poți aștepta?

Nu trebuie să vinzi chiar acum.

De fapt, Joss, trebuia să vând acum câteva luni.

Am facturi care se tot adună și din ce în ce mai puțini bani.

Și ce să facă? Știi că mutatul o va stresa și e într-o stare delicată.

O să se descurce. Se descurcă mereu.

E cumva Punky Brewster?

Pleacă odată!

- Bună, Soleil. - Bună.

- Bună. Încântată de cunoștință. - Eu sunt Josslyn. Încântată. Intră.

- El e prietenul meu, Harry Davis. Pleca. - Chiar așa?

Harry Davis… Îți cunosc numele. Ești bucătarul acela.

Am fost la restaurantul tău de multe ori.

Cum se cheamă? Nu-mi spune. Știu cum.

- Savannah. - Bucătăria Savannah. E fantastic.

Era fantastic. L-am închis acum câteva luni.

Mi-a părut bine.

- Noroc. - La revedere.

O să recunosc. Am avut emoții.

- Chiar am avut emoții. - Ai avut emoții?

De ce? Am făcut sex și înainte.

- O singură dată pe un birou. - Ce?

Aia a fost singura dată când am făcut sex?

Dacă nu pui la socoteală sexul prin telefon.

Nu. M-am prefăcut.

Ce dor mi-era de tine.

- Mi-aș fi dorit să fiu cu tine mai des. - Ai fost cu mine destul.

Știu că nu-ți e ușor cu programul pe care-l ai, dle partener șmecher.

Sunt șmecher. Așa este.

Apropo de muncă, toți întreabă de tine.

Și nimeni nu știe despre noi încă, așa că trebuie să avem un plan

- …pentru când vei reveni. - Dacă voi reveni.

Vrei să revii, nu?

Sincer, încerc să-mi dau seama

ce ar trebui să fac și ce vreau să fac.

- Credeam că-ți place slujba ta. - Vechii Savi îi plăcea.

Nu știu ce-i va plăcea noii Savi. Am nevoie de timp. E ceva rău în asta?

- Ți se pare că sunt nebună? - Da.

Dar ai noroc pentru că îmi plac nebunele.

- Iei medicamente momentan? - Vitaminele se pun?

- Nu. - Atunci, nu.

Când ai plecat de acasă dimineață ai zis că te duci la muncă?

- Unde lucrezi? - În Zimbabwe.

Sunt dansator acolo.

- Du-l la psihiatrie. - Da! Am câștigat 20 de dolari.

Nu știu dacă ar trebui să pariezi pe sănătatea mentală a seniorilor.

A fost ideea lui Doug. Și tot nu mi-ai răspuns la invitație.

A venit programul și nu ești de tură, deci nu ai nicio scuză.

Ba ți-am răspuns, Casey. Am spus nu.

Pentru că trebuia să te duci la muncă, nu?

Anna, eu sunt dr. Kim. Îmi pare rău că ai așteptat.

Nu știu de ce mai sunt aici. Deja mi-au vindecat încheietura.

Când te-au dezbrăcat, asistentele au văzut că ai niște semne pe gât.

- Știai că le ai? - Da.

Îmi poți explica de unde?

Știu că simți că-ți violez intimitatea, dar e doar o rutină.

Cu cât răspunzi mai repede, cu atât mai repede ajungi acasă.

Am făcut sex cu iubitul meu de dimineață. Lui îi place mai dur.

- Sexul a fost de comun acord? - Desigur. E iubitul meu.

Dar îi place faza cu asfixierea. Nu e mare lucru.

- Atunci ți-ai luxat încheietura? - Da, dar…

Mi-a fost rușine să le spun asta, așa că am inventat chestia cu boxul.

Înțeleg. Iubitul tău e aici acum?

Aici? Nu. A plecat.

- Dar el te-a adus aici. - Da. A trebuit să plece.

Lucrează pentru un nemernic și nu are voie să întârzie.

Mulțumesc, Anna. Una dintre asistente îți va completa documentele.

- Bună, mamă. Ce faci? - Mă uit la acest birou.

- Ți-a făcut ceva greșit? - Nu mi-a făcut nimic.

Tocmai asta e problema. E un birou alb plictisitor.

Și dacă n-ar mai fi așa? Dacă…

Dacă…

Ai o criză?

Știi ce făceam înainte să te am pe tine?

Artă.

Voiam să devin artistă când eram mică.

Voiam să fac lucruri de care oamenii au nevoie, dar să le fac frumoase.

Ca acest birou, de exemplu.

- Ar putea fi foarte frumos. - Cum?

Nu știu, ceea ce înseamnă că Mickey avea dreptate.

Mi-am pierdut inspirația.

Înțeleg doar jumătate din ce îmi spui acum.

Îmi pare rău, scumpo.

- Ce faci? Cum a fost la școală? - Bine.

Azi m-am așezat la o masă unde toți vorbeau despre JocurileFoamei.

Am început și eu să vorbesc.

Nimănui nu i s-a părut ciudat, așa că am rămas acolo.

Lucy ai muncit foarte mult să obții o bursă

la o școală de elită din Los Angeles.

Acele fete sunt norocoase că ai stat cu ele la masă.

Erau și băieți acolo.

Vrei să mă sperii.

Nici măcar n-am 40 de ani și sunt la a patra carieră.

Dacă ceva nu merge, e șansa de a începe altceva.

Nu te teme să evoluezi.

Te înțeleg. Și eu vreau să evoluez acum. Așa am început să organizez evenimente.

Ești nouă în branșă? Te întreb pentru că CV-ul e un pic slăbuț.

Fac asta de șase luni, dar am primit răspunsuri pozitive

și am o mulțime de referințe.

Nu vreau să-ți irosesc timpul cu petrecerile altora.

- Aș vrea să vorbim despre a ta. - Și eu.

Mai întâi, să știi că eșarfele sunt criminale. Le vreau pe toate.

Să sperăm că după petrecere le vei putea cumpăra.

Vom invita cumpărători de top. Trebuie să fie totul impecabil.

- Scumpo, mă descurc de minune. - Bine.

Am o mulțime de opțiuni pentru florari și furnizori.

Ți le arăt de la început. Pas cu pas.

Le voi urca pe site când ajung la birou și voi alege muzica pentru prezentare.

Sau poate aveți sugestii.

Vreau să vindeți casa cât mai repede cu putință.

Minunat.

Harry, îmi pare rău. Nu știam că vei fi aici.

- Bună, eu sunt Savi. - Vanessa Cross, agentul vostru.

Bună, Vanessa. Mă bucur că te cunosc în persoană.

- Bucătăria arată minunat. - Avem niște poze foarte frumoase.

- Ar trebui să plec. Păstrăm legătura. - Bine. Mulțumesc.

Harry, îmi pare rău.

Joss mi-a spus că s-ar putea să fii aici, dar nu ți-am văzut mașina.

- Ar fi trebuit să sun mai întâi. - Vine o prietenă să mă ia.

A venit acum.

- Bună. - Bună, scumpule.

- Ești gata de cină? - Mi-e foarte foame.

Bun venit acasă.

- Mai bine n-ai face asta. - Mă bucur că ai rămas aici.

Ar trebui să rămâi mereu peste noapte. Am putea face sex de dimineață zilnic.

- N-ar fi distractiv? - Ba da, ar fi… distractiv.

Dar momentul n-ar mai fi atât de special.

E legea randamentelor descrescătoare. E un principiu economic de bază.

- L-aș putea face eu special. - Serios?

Cum?

Acum înțeleg.

Da. Cred că ai reușit.

Nu te uita la mine.

Port doar noua mea pereche de botine și jacheta de la Helmut Lang.

Salutare, botinelor. Vă voi împrumuta.

Doamne. Așteaptă.

- Ai fost angajată de Punky Brewster? - Nu încă. Și nu avem voie să-i zicem așa.

- Voi fi angajată. Ne-am înțeles bine. - Foarte bine. Mă bucur, Joss.

Ea e.

- Alo! Josslyn la telefon. - Bună! Sunt Soleil.

Voiam să te anunț că am ales pe altcineva.

Chiar am vrut să te sun pentru că mi-ai fost simpatică.

- Dar ești prea nouă în domeniu. - Parcă apreciai oamenii care evoluează.

Da. Dar nu când evoluez și eu.

Îți pot face o sugestie? Ai nevoie de o echipă…

De niște oameni pe care-i știi și în care ai încredere.

E copleșitor să primești zilnic stivele de CV-uri.

Eu angajez organizatori de petreceri ca să nu mă uit peste acele CV-uri.

Are logică. Îți mulțumesc pentru intenție.

Proasta de Punky Brewster.

Nu, nu. Nu mă murdări cu ruj pe jachetă.

- Trebuie să o returnez. - Ba nu. Nu.

E o investiție pentru viitor. O poți purta diseară.

- Ce e diseară? - O expoziție în centru.

Ți-am spus. Vin și Savi și Karen.

Nu știu. Cam vreau să merg acasă și să-mi plâng de milă.

Nu, nu. Poți face asta și mâine.

Diseară ne vom înfrumuseța, eu îmi voi găsi inspirația

iar tu vei arăta minunat.

Ce facem astăzi? Același lucru ca de obicei?

Dacă nu e deteriorat…

- Bună. - Bună. Eu sunt.

Ce faci?

Trebuie să anulez întâlnirea de la prânz de azi.

Asociatul cu care colaborez, Toni, lucrează din greu la un caz.

- Nu-i nimic. Nu-ți face griji. - Dar…

Nu-mi place deloc să fiu cel care anulează ceva din cauza muncii.

Stai liniștit.

- Îmi pare rău. - Nu-ți face probleme.

Te sun mai târziu?

- Bine. - La revedere.

Ești gata?

- Știi ce? Să încercăm ceva diferit. - La ce te-ai gândit?

- V-a sunat pe una din voi? - Sunteți sigure că vine?

Mi-a spus de dimineață că va veni, dar poate a fost prea mult.

Îi trimit mesaj din nou.

- Ce credeți? - Arăți uimitor.

- Am pierdut-o pe Savi. - Se mai întâmplă. E mică.

Poate că e la bar.

- Rahat! - Ce s-a întâmplat?

Sunt sigură că m-am culcat cu ăla.

- De câte ori? - O dată și jumătate? Mișcă-te.

- Bau! - Slavă Domnului.

- Voiam s-aștept în mașină. - De când urăști petrecerile?

Dintotdeauna. Îți amintești de balul bobocilor?

Privește. O pară. Cât de plină de sens.

- E o redare reușită. - A unei pere, desigur.

Asta aș fi face și eu cu talentul meu… Aș desena fructe.

Asta da artă.

- E uimitoare. - Chiar este.

Doamne.

Măiculiță, măiculiță.

Ce?

- Unde e Savi? - Nu știu.

Petrecea cu niște tineri de 20 de ani

care vorbeau despre Lena Dunham.

Ești bine?

- La imobiliare măcar mă pricepeam. - Nu te judeca atât de tare.

E prima ta respingere.

Fac asta de șase luni. Am fost angajată doar de prieteni care mă compătimesc.

Prietenii care mă admirau acum mă privesc trist.

- Acum sunt acea fată. - Care fată?

Fata care nu s-a maturizat.

Am aproape 30 de ani, nu am serviciu.

Locuiesc cu sora mea. Nu sunt căsătorită.

- De când îți dorești asta? - Nu-mi doresc.

Ziceam și eu. Vreau mai multe.

Vreau mai multe decât am acum. Am nevoie de o echipă.

Vorbește cu Harry. A lucrat în domeniu. Sigur cunoaște oameni.

Nu e o idee rea. Ar trebui să câștigi bani din sfaturi.

Chiar te pricepi.

- Ai pățit ceva? - Mi-e foarte sete.

Pari agitată.

- Am sentimente. - Ce fel de sentimente?

April, de ce te ascunzi?

- Are sentimente. - Ai vorbit cu el?

- Cu cine? - Cu nimeni.

Vino cu mine.

- Nu! - Liniștește-te.

- Mergem să dansăm. - Ești amuzant.

Se numește strategie. Îl facem să vină la tine.

- Cine? - Bunăciunea.

- Cine? - Blanche, Dorothy, tăceți.

Rose și cu mine avem treabă.

- Ce Rose e! - Și iată-ne.

- Ești nebun. - Recunoaște. ți-e dor de mine.

- Se uită la noi? - Nu-l văd. Nu știu.

Ne oprim?

Nu e la baie.

E nebună. I-am trimis 100 de mesaje.

Îmi pare rău, m-au sunat de la muncă. Dacă vrei să rămân…

- Doamne. - Ce?

- Noua Savi face selfie-uri. - Se pare că se distrează.

Salut!

- Pleci? - Trebuie să ajung la spital.

- E o urgență. - La Urgențe cam asta se întâmplă.

Îmi pare rău. Sunt beată.

- Vrei să te duc eu? - Nu-ți face griji. Mă descurc.

Și eu sunt extenuată. Merg cu tine.

Nu, nu, nu.

Mickey te va duce acasă după ce vorbești cu bunăciunea.

- Nu pot. - Vrei să mângâi un alt porc?

E la Standard. Mă duc după ea.

Să nu exagereze de la prima ieșire.

Pentru cineva imatur, pari a fi noua mămică a grupului.

Poate ai dreptate.

Angelina era tipa care s-a sărutat cu fratele ei,

și acum are 100 de copii și vorbește despre cancer la sân.

Exact așa este.

Aceasta se numește Lucia.

- Eu sunt Daniel. - April.

- Lucrările tale sunt minunate. - Mulțumesc. Mă bucur că-ți plac.

Nu lucrez cu lemnul de mult timp.

Mă simt mai bine cu vopseaua acrilică,

dar m-am gândit că e timpul să ies din zona de siguranță.

Și eu.

De aceea sunt aici.

Zone de siguranță, inspirație.

- Prezinți ceva în seara asta? - Eu? Nu.

Momentan nu creez nimic, dar cumpăr lucrări pentru magazinul meu.

Am un magazin.

Cumpăr și pentru casă, dar la magazin le vând.

Poate vii mâine pe la studioul meu să-mi vezi și celelalte colecții.

Poate cumperi ceva pentru magazin sau pentru casă.

Bine. Aș putea veni.

Poftim. Te aștept.

Nu-ți răci gura…

Trei doctori, o mulțime de analize și un asistent social pentru o luxație?

- Ce înșelătorie. - Eu am cerut asistentul.

Tu? De ce?

Din cauza semnelor de pe gât. Ca să putem exclude abuzul.

Ți-am spus, iubitul meu mă iubește. Nu mi-ar face rău niciodată.

- Vine să te ia? - Da.

- Am spus adevărul. - Care parte?

Jocurile sexuale cu iubitul tău sau faptul că ai un iubit?

Anna, cine ți-a făcut asta?

Ți-ai făcut singură asta?

Deci îți place florăreasa asta?

100%. Jen e singura persoană pe care aș folosi-o.

Bine. Și furnizorii?

Da. Am întrebat și singurii bucătari disponibili acum

sunt tipul acela Marco pe care l-am concediat anul trecut…

Dacă l-ai concediat, de ce-l recomanzi?

Nu-l recomand. Îți spun cine e disponibil.

- Și celălalt? - Eu.

- Glumești? - De ce nu?

Ție îți trebuie furnizor. Eu sunt printre cei mai buni bucătari.

Chipurile.

- Și am mai lucrat împreună înainte. - Când?

Îți amintești casa aceea ciudată cu toaleta în mijloc?

Ai vândut-o mulțumită mie.

Nu cred că le-ai dat hostesselor câștig de cauză.

Consideră că e o mică oprire.

Până când cei pe care i-am angajat îmi găsesc un post mai bun.

Ești pretențios, Harry.

- Locul de pe Ivar era… - Lucram în serie.

Nu vreau să mai fac asta.

De ce purtăm discuția asta? E clar că nu putem lucra împreună.

De ce nu?

Pentru că știi de ce nu.

Din cauza surorii mele și a faptului că încă o urăști.

- Și? - Și e o problemă.

- Serios, încă o urăști? - Sunt doar afaceri.

Joss, nu vom amesteca sentimentele.

Ba se vor amesteca, Harry.

Și voi fi obligată să aleg o parte, și totul se va complica.

Nu am nevoie de stresul ăsta.

Încep o afacere nouă și nu vreau să adaug probleme de familie.

- Înțelegi asta, da? - Cum zici tu.

Era doar o idee.

Bună.

Voiam să văd cum te simți de dimineață.

Bine.

Mai bine ca ieri.

Îți mulțumesc că ai rămas să vorbim aseară.

Dacă vei comunica, vei depăși momentul, Anna.

Sunt mândră că ai acceptat ajutorul.

Și am văzut că vei avea ședințe cu dr. Alexander.

E excelent. Vei fi pe mâini bune.

- Credeam că tu ești doctorul meu. - La Urgențe sunt.

Dar nu am mai lucrat la cabinet cu pacienții de câteva luni.

Glumești? Trebuie să vorbesc cu un necunoscut?

- Las-o baltă. - Dacă vrei să alegi pe altcineva…

Refuz să fac asta.

Înțeleg că ești supărată.

Dar externarea ta depinde de acceptarea tratamentului.

Dacă nu-l urmezi, pot decide să te rețină până când…

Adică nu am de ales?

M-ai păcălit să-ți spun adevărul și sunt reținută aici?

- Regret dacă ai înțeles greșit. - Ieși!

Te rog, Anna…

Pleacă!

Te rog, pleacă!

Te rog…

- Ți-am luat fierul de coafat. E în baie. - Îl iau mai târziu.

Și am găsit niște rețete pentru diseară.

Vreau să gătesc.

- Dacă vrei să vorbim după, sunt pe aici. - Nu-i nimic.

- Fac mai multe lucruri. - Dacă faci mai multe lucruri,

nu-ți poți atinge pacea interioară, nu?

Știai că Harry are o relație cu Kyra?

Nu mă înțelege greșit.

Mă bucur că a găsit pe altcineva, dar nu pe Kyra. E…

- Nu știu. E o alegere ciudată. - De aceea meditezi?

Meditez pentru că e 11:00 și deja am fost la supermarket,

mi-am făcut exercițiile, am spălat și am făcut curat în garaj.

Nu prea mă pricep să stau degeaba.

Am vești proaste pentru tine.

Nu te pricepi nici să meditezi.

Știu. Sunt foarte nepricepută.

- Ce? - Nu merge.

- Ce nu merge? - Eu fără să muncesc.

Întoarce-te la muncă.

Nu știu dacă încă vreau să fiu avocat.

Poate noua Savi ar trebui să încerce ceva nou.

- Ce? - Nu știu.

Mai există vreo slujbă în care să pot examina oameni

și să țip "obiectez" foarte des? Să știi că-mi place asta.

Îmi mai place și salariul. Ar trebui să luăm și asta în calcul.

Sigur.

Ia să vezi ce idee am. E doar un gând.

Poate că ți-e greu să-ți imaginezi o viață nouă

pentru că cea veche nu era chiar atât de rea, Sav.

E un SMS murdar?

- Te-ai cuplat cu cineva aseară? - Nu, stai!

- Al cui bebeluș este? - Al lui Erin Salzman.

I-am organizat petrecerea acum câteva zile.

- Îmi pare rău. - De ce?

Pentru că… Nu am vorbit despre asta.

Nu știu ce să spun. Nu vreau să plâng. Știu că nu suporți.

Nu-i nimic, scumpo. Sunt bine.

- Ești sigură? - Da.

Dar mi-aș fi dorit să-mi spui.

Sunt mândră de tine.

Nu fi chiar atât de mândră, pentru că îmi va exploda în față.

Harry m-a întrebat dacă poate să-mi fie furnizor.

- Ce nebunie. - E cel mai bun bucătar pe care-l știu.

Și dacă-l face fericit… Doamne, Joss.

- Asta e tot ce-mi doresc. - Ești un om bun, Charlie Brown.

Cu greu.

Scuză-mă, dar mă întorc la pacea mea interioară.

- Da. Plec. Te iubesc. - Te iubesc.

Mi-aș dori să pot spune că mă inspiră un anumit artist,

sau un anumit tablou, dar sincer să fiu,

sunt inspirat de lucrurile pe care le văd zilnic.

Dacă m-aș fi priceput la lumini, m-aș fi apucat de fotografie,

dar nu sunt atât de dăruit.

Mie-mi pari foarte dăruit.

Am fost surprins că m-ai sunat. Fericit, dar surprins.

De ce? ți-am spus că voi veni.

Majoritatea oamenilor nu fac ce spun că vor face.

Vorbesc din experiență.

Eu sunt o persoană de cuvânt.

Cred că ești mai mult de atât.

Nu mă cunoști foarte bine.

Poate… Te-aș putea cunoaște.

Cred că…

Mi-ar plăcea.

Practic, gătești puiul într-o pungă de plastic și îl pui sub apă.

Sous-vide înseamnă "sub apă".

De fapt, înseamnă "în vid".

De ce ar însemna "în vid", când eu îl gătesc sub apă?

Ai dreptate și faci o carne excelentă.

- Am adus și desert. - Sunt sătulă.

Nu mai pot mânca. Dar îți mulțumesc că ai venit.

- Păstrăm legătura. - Bine.

- Ai e-mailul meu? - Da.

- Minunat. - Mulțumesc.

Harry. Eu sunt. Vrei să fii bucătarul meu?

N-am mai văzut pe nimeni care să urască o mobilă atât de tare.

E o ură constructivă, scumpo.

Știi ce? Vino încoace. Puneți-i.

Pune-i. Așa.

Vreau să le spargi uite-așa. Facem un mozaic.

- Ce e un mozaic? - Vei vedea.

- Vrei să sparg lucruri? - Câteodată spargi, ca să creezi.

Haide.

- Ți-ai găsit inspirația? - Chiar așa.

Vrei să vorbim și despre altceva?

Mă întrebam cât timp mai e nevoie să vin la aceste ședințe.

Depinde de tine.

- Dacă nu crezi că te ajută… - Din contră.

M-ai ajutat foarte mult, dr. Blakeley.

- Dar momentan… - Ai nevoie de o pauză.

Știu cu ce mă confrunt.

Și dacă vreau să merg mai departe cred că trebuie s-o fac singură…

Cel puțin o perioadă.

Ca de obicei, sunt de acord cu evaluarea ta, dr. Kim.

Știi unde mă găsești.

Mulțumesc.

Mai e ceva.

Cred că ai vrea să știi că mi-am redeschis cabinetul.

- Serios? De ce te-ai răzgândit? - Am cunoscut pe cineva.

Bună, Anna. Sunt dr. Kim.

Dacă nu ți-ai ales deja un doctor, am timp pentru o ședință mâine.

Spune-mi dacă vrei să vorbim.

Nu. Sunt ocupat.

Tu ești partenerul rău?

Te cunosc de undeva? Nu știam că vii.

Teoretic, am venit să te duc la cină.

Dar pentru că relația nu e oficială, am venit să salut pe toată lumea.

Și să-l anunț pe Mitchell că sunt gata să mă întorc.

- Serios? - Da.

Vreau să încep pe jumătate de normă și să văd cum mă simt.

Decât dacă… Nu știu.

- Ce crezi? E o idee proastă? - Cred că e o idee genială.

De fapt, îmi vine să te strâng în brațe

și să-ți arăt cât de genială este…

Chiar aici, chiar acum.

Cred că din cauza asta au apărut problemele în primă instanță.

Când vrei să te întorci?

- Săptămâna viitoare. De ce? - Nimic special.

Dar am pierdut câteva birouri de la etajul trei.

Câțiva asociați împart birourile.

Nu-i mare scofală.

Jumătate din muncă, jumătate din spațiu. E just.

Foarte bine. Îți fac cunoștință cu Toni…

Parcă ți-am spus ceva.

- Toni, încurcă-lume? - Da.

Va trebui să-i explic că cina a devenit sfântă pentru tine.

Toni.

Bună, șefule.

Traducerea: Georgiana Stănculescu