Original subtitles

RĂMAŞI PRADĂ RECHINILOR

INSPIRAT DE UN CAZ REAL

CU DOUĂ ZILE ÎNAINTE

22 OCTOMBRIE 1982

- Mark, aruncă aia în gheaţa de jos ! - Da.

E bine. Legume... Pune legumele în frigider !

Nu uita de răcoritoare şi de burgeri !

- Eşti John ? - Da.

- Vrei să le pui în gheaţă ? - Scuze, da...

- Eşti mahmur iar ? - Nu.

- Fir-ar al naibii ! - Eu sunt Brad.

- Am vorbit la telefon. - Da.

Ai mai fost pe ruta asta ?

Nu.

Ai mai navigat cu un velier de 15 metri ?

Nu chiar pe aşa ceva...

Deci n-ai experienţă pe rută sau pe un velier similar.

Ar trebui să mai ştiu ceva ?

- Am crescut pe apă. - Ai crescut pe apă ?

Ce fel de apă ? Lac ? Pe bac, barcă de agrement pe râu ?

Bună ! Cine e ?

Brad. A crescut pe apă.

- Doamne ! Te chinuie ? - Nu. Te chinui ?

- Nu. - Nu te cred.

- Eşti nerăbdător să mergi în Florida ? - Da.

- Îmi place. Fii drăguţ ! - Cum adică îţi place ?

Ai grijă, căpitane !

- Bine, ocupă-te de asta ! - Imediat.

- Eşti bine ? - Da. De ce mă tot întrebi ?

- Îmi pare bine. Bine ai venit ! - Mulţumesc.

- Nu te atinge de doamna mea ! - Bine.

- Mulţumesc de ajutor. - Nu-l lăsa să te sperie. E drăguţ.

Frumos din partea ta.

- Bună ! Eu sunt Deb. - Brad.

- Îmi pare bine. - Şi mie.

- Bun venit la bord ! - Mulţumesc.

- Ai nevoie de ajutor ? - Da, mulţumesc.

- Unde e ? - La 3,5.

E bine. S-o legăm.

- Bravo, Brad ! - Mulţumesc.

- Pregătiţi să ridicăm vela ? - Da.

- Da. - Hai !

Brad, mai încet !

- Uşor. Dacă o mai forţezi, o rupi. - Bine.

Parcă ai crescut pe apă.

- Ridicaţi focul ! - Da.

Mergem spre est. Mark, ajut-o !

Bine.

Aşa se face ?

Pregătiţi-vă pentru oprirea motorului !

- Gata. - Bine.

L-am oprit.

Iubitule, zâmbeşte !

Drăguţ !

Vântul se înteţeşte.

Ar trebui să întindem vela. Poţi s-o întinzi pe jumătate ?

Da.

Încă puţin. E bine aşa.

Bravo !

- Ai participat la Whitbread ? - Da.

- Cu ce vas ? - Cu un cuter.

E liga mare.

Mi-ar plăcea să fac asta într-o zi.

Nu e uşor. Eu am început de jos, ca bucătăreasă.

Unde-i Mark ? Mark !

- E rândul lui. Îl trezeşti ? - Da.

Mark !

Mark, e rândul tău.

Nu, mersi, vino peste câteva ore !

- Suntem pe punte de ceva timp. - Am spus să vii mai târziu.

- Unde e ? - Mai are nevoie de câteva ore.

Câteva ore ? Nu ! Trezeşte-l !

- Nu, ne descurcăm. - Ba nu. Du-te şi trezeşte-l !

- Ne descurcăm. - Ştii ceva ? Preia tu ! Îl trezesc eu.

Trebuie să înveţi asta.

Trebuie să fii dur, puştiule.

Mark, e rândul tău.

E rândul tău. Trezirea !

- Lasă băutura ! - Sigur.

Trezeşte-te şi treci pe punte !

Nu-mi spui ce să fac, Deb ! Sunt căpitan şi e velierul meu.

Nu fac asta. Eşti beat.

Eu dau ordine aici.

Pentru că eşti mare navigator şi vrei să ajungi până în Australia ?

Da.

Ce faci ? Îţi îneci amarul ? Care e problema ? Sarah ?

Da. Cum stă treaba ?

Nu există, sunt o invenţie.

Îi ştiu pe toţi de pe vas.

- Nu ştii despre ce vorbeşti. - Eşti îngâmfat.

- De ce nu mă laşi... - Şi eşti mincinos.

- Sunt mincinos ? - Şi beţiv.

- Nu mă mai critica ! - Şi eşti inutil pe iahtul ăsta.

- Eu sunt inutil ? - Da.

- De ce nu faci ceva util ? - De ce nu faci tu ?

- Relaxează-te, Deb ! - Încetaţi odată !

John nu trebuia să te angajeze.

Ce doamnă drăguţă !

Mai am, dacă vă e foame.

Delicioase sendvişuri, iubito !

- Da, sunt foarte bune. - Nu te bucura ! Speli vasele.

- Cum merge ? - Bine.

Am păstrat cursul. Mi s-a făcut foame.

Sendvişuri, frumos.

John, m-am gândit că diseară am putea...

Ce e ?

- De ce râzi ? - Ştiu unde baţi.

- N-am spus nimic. Unde bat ? - Beaufort ?

- Încerc să discut cu John. - O să-ţi spună de Beaufort.

- Ce e cu Beaufort ? - Îţi explic.

E o fată pe nume Tilly. Pa, Deb !

E o fată pe nume Tilly. Am putea merge să mâncăm sau să bem ceva.

Poate apare şi o luăm pe velier,

pentru că mi se va alătura când voi merge în Australia.

Nu puteai să ne spui înainte să plecăm din port ?

- Cred că ţi-am spus. - Avem hrană doar pentru cinci oameni.

Ar trebui. Are nevoie de o fată drăguţă.

Cine a spus că e drăguţă ? E o fată frumoasă.

Te-ai duce după ea, dacă ai şti cum arată. E incredibilă.

Simţiţi ? Valurile sunt mari.

Da. Mulţumesc, Deb.

Ar trebui să mergem în Beaufort, ca s-o luăm pe Tilly.

- Nu mergem în Beaufort după Tilly. - De ce ?

Ţii minte când am fost în Maine s-o luăm pe... Cum o chema ?

- O chema Sarah. - Sarah !

- Sarah ţi-a tras clapa. - Nu mi-a tras clapă.

- Nu ? - Nu.

Câinele avea o problemă la dinţi şi a trebuit să-l ducă la dentist.

Bine.

- Nu mergem. - Poftim ?

Valurile mari sunt normale în zonă. Se liniştesc după Cape Hatteras.

- Prognoza meteo e bună. - Deci nu ne oprim ?

Nu ne oprim.

O să fie foarte distractiv. Vă mulţumesc că mă ascultaţi.

Poftim, Bradley !

- Mulţumesc. - Doamne...

Băieţii...

Stai aşa !

Dacă accepţi asta în continuare, o s-o faci până în Florida.

Da, ştiu.

Pari băiat de treabă, dar eşti nou.

În astfel de situaţii, trebuie să decizi cine vrei să fii.

M-ai înţeles ?

Bine. Du-te sus ! Nu uita de farfurii !

Iau eu farfuriile. Nu-l asculta, e răutăcios.

- Mulţumesc. - E tipul cel nou.

Îl pun la încercare.

PAZA DE COASTĂ SECTORUL CHARLESTON

Rivera ! Ce mai ştim de acel front ?

Dacă îşi menţine direcţia, va lovi Curentul Golfului.

Fii cu ochii pe el ! Anunţă-mă dacă îşi menţine direcţia !

Da, domnule !

- Brad, preia cârma ! - Bine.

Ţine cursul !

Unde-i vela gabier ?

- Nu ştiu unde e. - Cum nu ştii ? Ai folosit-o ultimul.

- N-am văzut-o de când eram... - Ce-i cu tine ?

- Sunt bine. - Vreau să te aduni.

Trebuie să fim toţi pregătiţi. Vine o furtună din vest.

John, poate că e un motiv bun să mergem în Beaufort.

Bem ceva şi ne dezbrăcăm.

Ai auzit ce-am spus ? Vine o furtună din vest.

Nu navighez direct spre furtună, ca să te simţi tu bine.

Nu e vorba de asta, sunt un domn.

Vremea e încă bună în sud. Sper să trecem cu bine de furtună.

De când eşti genul care vrea doar să ajungă la destinaţie ?

- Eşti bine ? - Da. M-am legănat.

Tu stai aici. Nu vreau să cazi peste bord.

- Sunt bine. - Fii atent la staţie !

Dacă auzi ceva, anunţă-mă ! Te descurci ?

- Ai înţeles ? - Da, stau la staţie.

Domnule, avem încă un sistem de presiune atmosferică ridicată.

- Două furtuni ? - Da, domnule.

Ambele se unesc deasupra Curentului Golfului.

- Eşti sigură ? - Da.

Bine. Dau alarma.

Aici Paza de Coastă Charleston, lansez un avertisment de furtună

pentru apele cuprinse între Norfolk şi insula Bald Head

şi la 80 de mile marine spre est.

Pregătiţi-vă pentru valuri de 9-10 m pentru o scurtă perioadă de timp.

Se anunţă fulgere şi vânturi de 120 km/h.

Vânturi foarte puternice şi condiţii de vreme severă.

Vasele de agrement să rămână în port.

Vor fi vânturi de grad 12.

Toate vasele să se îndrepte spre est.

- Meg, asigură cabina ! - S-a făcut.

- Mark ! - Da.

- Ce se întâmplă ? - Leagă barca !

- Deb, avem nevoie de ajutor ! - Ştiu !

- Anunţ prin staţie. - Mă ocup eu.

Ţine cursul !

- Mark, ai grijă să fie bine legată ! - S-a făcut !

Leag-o strâns !

- Brad, coboară vela mare ! - Da.

S.O.S. ! Aici "Trashman". Mă auziţi ?

Repet. Aici "Trashman". Mă auziţi ?

S.O.S. !

Brad, ajut-o pe Meg să asigure cabina !

- Bine. - O ţin eu.

Nu reuşesc să iau legătura.

- Bună ! - Bună !

- Eşti bine ? - Da. Ancorează-te !

Bine. Mulţumesc.

- Dumnezeule ! - Meg ! Iisuse !

- John ! Meg e rănită ! - John !

- Să mă ajute cineva ! - John, mă descurc eu. Du-te !

John !

Ajutor !

Ce se întâmplă ?

Dumnezeule !

- Ce s-a întâmplat ? - Nu era ancorată...

- Doare rău. - Vino, vino...

Linişteşte-te !

- E rău ? - O să fie bine. Să iau trusa.

Doare rău !

Nu te uita la rană ! O să fie bine.

Doamne !

Brad, treci la staţie !

O să te doară puţin, dar trebuie s-o curăţ.

Suntem velierul "Trashman". Avem un om rănit la bord.

Suntem velierul "Trashman". Avem un om rănit la bord.

Repet. Avem un om rănit la bord.

- E rău ? - Răspunde !

Brad, vino aici ! Ţine apăsat !

Mă descurc.

Paza de Coastă Charleston. Mă auziţi ?

"Trashman". Spune !

"Trashman", suntem Paza de Coastă Charleston. Te auzim.

Slavă Domnului ! Furtuna apărută din neant ne ucide.

Avem nevoie de ajutor.

"Trashman", care e cursul ?

Am trecut de Cape Hatteras.

Nu ştiu sigur, dar cred că suntem la 50-60 km de Cape.

Căpitane !

Doamne !

Sunt datele despre navele comerciale.

"Trashman", recepţie ?

Te aud. Spune !

Am două nave comerciale care merg în direcţia ta,

Gypsum King şi Exxon Huntington.

Trebuie să rămâneţi pe poziţie.

Ne auzim din 90 în 90 de minute.

Ar trebui să ajungă la voi în circa trei ore.

O să fie bine.

Negativ. Avem un om rănit. Vrem cea mai rapidă rută spre ţărm.

Repet. Rămâneţi pe poziţie trei ore.

Suntem pe drum. Terminat.

O să fie bine. Trebuie să urc pe punte. Bine ?

- Bine. - Eu rămân aici, cu tine.

Deb ! Stabileşte un curs de 200 de grade !

- O să ajungem pe flanc ! - Fă-o !

Nu, trebuie să rămânem pe loc sau să ieşim în larg !

Nu !

Mă întorc, bine ?

- Nu rezistă. - Ieşim din furtună în două ore.

Meg e grav rănită.

- Ce se întâmplă ? - Trebuie dusă la spital urgent.

Nu, John ! Nu e sigur.

Doamne !

- Mergem la Wilmington. - Nu !

Treci în cabină !

Mark, treci sub punte !

Închide trapa !

- Doare rău. - Linişteşte-te...

O pot coase, ca să nu mai sângereze. Pentru durere, avem ibuprofen.

- Ţine-mă de mână ! - Trebuie cusută.

Ce mai ai acolo ?

- Mark ! - Aduc kitul de sutură.

Mark, am nevoie de tine. Mark, trebuie să chem Paza de Coastă.

Brad, treci şi apasă rana !

- O să fie bine. - Doare !

Paza de Coastă, aici "Trashman".

Respiră !

Paza de Coastă, aici "Trashman". Mă auziţi ?

Meg ? Meg !

Meg !

Deb !

Eşti bine ?

Deb !

Unde-i Mark ?

- Mark ! - Mark !

Mark !

- Sunt aici ! - Mark !

Avem barca !

Barca !

Acolo, înoată până la ea !

Hai !

Hai, Mark !

Vom scăpa din furtună. O să fie bine.

Velierul s-a dus.

Paza de Coastă vine, e pe drum.

Îmi pare rău !

"Trashman", aici Charleston. Eşti pe recepţie ?

"Trashman", mă auzi ?

Încă unul. Avem 23 de vase care trimit S.O.S., la est de Cape Hatteras.

Către toate echipajele de salvare. Trebuie să decolăm acum.

Fă legătura cu Norfolk !

"Trashman", mă auzi ? Eşti pe recepţie ?

ŞASE ORE ÎN DERIVĂ

Ce faci ?

Mi-e frig. Nu cred că mai rezist mult.

- Mă doare rău piciorul. - Ştiu.

- S-o urcăm pe Meg în barcă. - E prea frig. Va intra în hipotermie.

Vă rog, trebuie să-mi odihnesc piciorul.

Deb are dreptate. Apa e mai caldă decât aerul. O să îngheţi de frig.

O să fie bine.

Probabil că suntem la o milă, două depărtare.

- Nu, plutim în derivă spre nord. - De unde ştii tu ?

- Mi-e foarte sete. - Tuturor ne e sete.

Vă rog să nu beţi apă de mare, veţi înrăutăţi situaţia.

- O să fie bine. - N-o mai minţi. Nimeni nu ştie de noi.

Paza de Coastă ştie unde suntem. Au primit apelul nostru.

Vor trimite echipe de căutare.

În câteva ore, ajungi la medic şi o să bei apă.

Deb, nu mă mai lovi !

- Nu te lovesc. - Ba da, mă loveşti în picior.

- Ce tot spui acolo ? - Mă loveşti cu piciorul. Încetează !

Du-te în partea cealaltă a bărcii !

Încetaţi amândoi !

- Nu mă lovi înapoi ! - Încetaţi !

John, e ceva...

Rechini !

- Dumnezeule ! - Urcaţi în barcă !

Urcaţi !

Staţi !

Staţi !

S-o întoarcem !

- Mark, coboară ! - Nu !

- Coboară de pe barcă ! - Coboară !

- Nu ! Ieşiţi din apă ! - Trebuie întoarsă.

Dă-te jos !

Încetaţi !

- Coboară de pe barcă ! - Sunt peste tot.

Mark, coboară de pe barcă !

Nu !

- Coboară ! - Nu !

Întoarceţi-o !

Încă o dată.

Încă o dată !

- Urcaţi ! - Brad, ajută-mă !

Hai, urcă !

Repede !

Repede !

Eşti teafăr ?

Toată lumea e bine ? Eşti bine ?

- Ne lovesc barca. - Vor s-o răstoarne.

- Nu ! - Dumnezeule !

Dumnezeule !

Nu ! John, nu face asta !

Hai ! Nu face asta !

Au plecat ?

Au plecat, e bine.

John !

Prindeţi-l !

John !

Doamne, nu !

Continuă să ne lovească. Te rog, nu !

Zgomotul.

- Dumnezeule ! - Tăceţi !

Sunt atraşi de zgomot şi de mişcare.

- Nu vă mai mişcaţi ! - Să ne aşezăm.

Mark, taci !

Nu mai vreau.

Încetaţi !

Staţi liniştiţi, nu vă mişcaţi !

Taci !

Vreau să cobor. Dumnezeule !

Te rog, Doamne...

Linişte !

Doamne, încetează !

Echipajele 201 şi 209. Ne apropiem de Cape.

E greu să vedem pe cineva.

Bine, avem 16 vase localizate. Lipsesc şapte.

Bazându-ne pe ultimele transmisiuni, putem restrânge căutarea la zona asta.

Trebuie să ne mişcăm repede.

14 ORE ÎN DERIVĂ

Nu mai tuşi, că se întorc rechinii.

Paza de Coastă ne caută, nu ?

Nu ştiu.

Cineva trebuie să ne găsească.

Nimeni nu ştie unde suntem.

Am urmărit vântul. Pare că ne duce spre vest.

Da, ai dreptate.

Velierul s-a scufundat la vreo 35 de mile de coastă.

Da.

Suntem în derivă de 14 ore. Înseamnă...

Circa 18-20 de ore până ajungem la ţărm.

Putem rezista 20 de ore. Nu ?

O să fie bine. Putem rezista.

Pot să rezist.

31 DE ORE ÎN DERIVĂ

John, nu face asta !

Piciorul arată mai rău. Trebuie legat, ca să nu se răspândească infecţia.

- O să fie bine. - N-o să fie bine, John.

- Poţi să-i ţii picioarele ? - John, serios...

O să dea din picioare, iar rechinii vor răsturna barca.

- Nu face asta ! - Mark, taci !

- Îţi spun, n-o face, ascultă-mă ! - Mark, taci !

Trebuie s-o facem. Se întâmplă.

O să fie bine.

- Da ? - Da.

Te iubesc ! Fă-o !

Doamne ! Nu, opreşte-te ! Doare rău.

Doare rău, încetează !

- Opreşte-te ! - Trebuie strânsă şi mai mult.

- Ţine-o ! - Încerc.

- Doamne ! - Aproape am terminat.

John, răstorni barca.

Rezistă încă puţin...

N-am terminat.

Opreşte-te, te rog !

John, opreşte-te ! Ai simţit.

- Trebuie să fac o gaură. - Ai simţit-o.

Eu am simţit. Opreşte-te !

- Să fac o mică gaură. - Nu, doare rău de tot.

- Ţi-am spus ! - Nu e bine strânsă.

Nu mai face asta !

- Opreşte-te ! - Taci !

Opreşte-te !

Hai !

Mark !

Gata, am terminat cu asta !

John !

John !

John, încetează !

Hai !

Dă-te de pe mine, nebunule !

Eşti bolnav !

Nebunule ! Eşti ţicnit.

Ce naiba ?

Ţi-am spus eu... Doamne !

Sper să te poţi ierta, Mark.

E deja moartă. Uită-te la piciorul ei !

- Mark, taci ! - N-ai curaj s-o spui ?

E moartă. Nu-mi risc viaţa pentru ea. N-o fac.

Nu-l asculta ! Totul va fi bine.

Nu eu am ucis-o, tu ai ucis-o.

Tu ne-ai ucis pe toţi. E vina ta !

Nu e vina mea, e a ta.

Tu ne-ai făcut asta.

O să fie perfect.

Ajungem acolo mâine-dimineaţă.

Când ajungem acolo, o să înot până la ţărm.

Când ajungem în port, o să înot până la docuri.

Vreau să speli puntea şi să faci aprovizionarea.

Înot... Iau maşina, o aduc. Iau şalupa şi o aduc la tine.

Voi trebuie să spălaţi puntea şi să faceţi aprovizionarea.

Va fi gata de plecare mâine. O să înot până la ţărm.

Urc în maşină...

Mai întâi, înot, ajung la ţărm...

O să înot şi o să fim gata de plecare, doar noi doi, spre Keys.

O să simţi nisipul de pe plajă.

Ajungem acolo mâine-dimineaţă.

Ajungem acolo mâine-dimineaţă.

Suntem salvaţi.

Meg !

Uită-te, Meg !

O să înot. Mă duc după ajutoare.

John ! Întoarce-te !

John ! Întoarce-te !

John ! Întoarce-te !

Nu e niciun pericol. Veniţi !

- Întoarce-te ! - Hai, nu e niciun pericol !

- John ! - E o insulă.

- Nu e nicio insulă. - Poftim ?

- O să fie bine ! - Nu e nicio insulă !

- John, întoarce-te ! - Nu e nicio insulă !

- John ! Întoarce-te ! - Vino înapoi !

- John, întoarce-te ! - Nu e nicio insulă !

- John, vino înapoi ! - Întoarce-te !

Hai !

- Hai, John ! - Nu te opri !

Hai !

- Hai, John ! - Vino înapoi !

Rechin !

- Grăbeşte-te ! - Hai !

- Grăbeşte-te ! - Mai repede, John !

Bateţi apa cu mâinile !

- John ! - Hai !

Te-am prins.

Hai !

Vino !

Te-am prins.

Nu !

- John ! - Nu !

Nu ! John !

59 DE ORE ÎN DERIVĂ

Nu-i văd.

Au plecat.

Ce bine e !

Doamne ! E bine. Foarte bine.

Mulţumesc !

Mark, ce faci ? Ştii că nu poţi bea apă.

- Încetează ! - Mark, nu !

- E bine. - E bine ?

- Nu poţi bea apă de mare. - E în ordine.

Încetează ! Sarea o să te înnebunească.

- Nu-mi pasă. - Nu mai bea !

- Opreşte-te acum ! - O să ţi se facă rău.

- Mark, nu mai bea apă ! - Nu !

Hai !

Lasă-mă !

Încetează !

Opreşte-te !

- Opreşte-te ! - Nu !

- Opreşte-te ! - Bine.

Ce faci ?

Încetează ! Taci !

Sunt bine.

Opreşte-te !

Mark !

Mark, opreşte-te !

81 DE ORE ÎN DERIVĂ

Doamne !

- Ce-i cu el ? - Apa sărată te înnebuneşte.

- Putem să-l ajutăm ? - Nu.

Capul meu... Doamne !

Doamne ! Sunt bine acum.

- Priviţi ! - Mark, stai jos !

- Vedeţi ? - Nu. Nu e nimic.

- Văd rechinii. - Nu sunt.

Stai jos !

- Voi nu-i vedeţi, dar eu îi văd. - Stai jos !

Taci ! Încetează !

Mark, opreşte-te !

Stai jos !

Stai jos !

- Ştiu că sunteţi aici ! - Mark, încetează !

Mark, taci !

Priviţi, rechin ! Hai !

Priviţi !

- Hai, rechinule ! - Mark, stai jos !

Încetează !

Încetează !

Sunt Brad cel rău !

Dă-te de pe mine !

Încetează !

Bine !

- Uite ce-ai făcut ! - Mă simt aşa de bine, Bradley !

- Mă simt foarte bine. - Ai terminat, Mark ?

Da. Mai vreau o ţigară.

Toată lumea câştigă.

Mark !

Întoarce-te !

Mark ! Nu !

Mark !

Auziţi...

Piciorul nu mă mai doare.

John n-a vrut să se întâmple asta.

Doar a vrut să mă ajute.

A fost un tip drăguţ.

Ştiu că nu l-aţi cunoscut bine, dar chiar era.

Ştiu. Linişteşte-te...

Voia să ne căsătorim.

Să ne mutăm în Keys.

Să avem copii.

A spus că vrea o fată.

Nu ştiam că viaţa va fi atât de scurtă.

Mai sunt atâtea lucruri pe care voiam să le fac...

Meg...

O să reuşeşti.

Cineva ne va găsi.

Mulţumesc.

O să fie bine, îţi promit.

Brad, n-aveai cum s-o ajuţi.

Ştii asta, nu ?

Williamson.

Nelson. Am verificat toată zona. Nu sunt urme de "Trashman".

Eşti sigur ?

Cred că trebuie să ne aşteptăm la ce e mai rău.

Bine, înţeleg.

- Cineva să anunţe familiile. - Da, domnule.

109 ORE ÎN DERIVĂ

Brad, trebuie să scoatem apa din barcă.

Trebuie să ne uscăm. Apa e murdară. Trebuie întoarsă barca.

Brad, te rog !

- Dar rechinii ? - Nu sunt. I-am căutat o oră.

Întoarcem barca, apoi urcăm rapid la loc.

- Nu. - Brad, ridică-te ! Trebuie întoarsă.

- Nu. - Brad, ridică-te !

Ridică-te sau o să mori.

Hai ! Ridică-te !

Bine.

Uită-te la mine !

Eşti pregătit ?

O facem fără zgomot şi foarte repede.

Bine.

Bine.

Stai pe margine !

Bine.

O facem încet. Apucă partea cealaltă !

Numărăm până la trei.

Bine. Eşti pregătit ?

Da.

Unu.

Doi.

Trei.

Brad ? Brad !

Trebuie s-o întoarcem la loc. Sângele...

Nu putem rămâne în apă. Să ne grăbim !

Trebuie s-o întoarcem.

Bine ? Să mergem !

Brad !

Brad !

Brad !

Te rog, s-o întoarcem !

N-avem timp.

Am nevoie de ajutorul tău. Te rog !

Am nevoie de ajutor. Bine ? Să mergem !

Bine.

O întoarcem la trei.

Unu, doi, trei !

Încă o dată. Unu, doi, trei...

Încă o dată. Hai, Brad !

Din nou.

Din nou. Unu, doi, trei.

Hai, Brad !

Ce faci ?

Brad !

Brad, întoarce-te !

Brad !

Brad, întoarce-te !

Apucă-mi mâna ! Hai, Brad !

Gata !

131 DE ORE ÎN DERIVĂ

Un vas...

- Ajutor ! - Ajutor !

- Ne văd ? - Trec pe lângă noi.

- Nu ne văd. - Trebuie să sărim. Hai !

Opriţi vasul ! Opriţi-l !

Opriţi-l de tot !

Opresc. Hai, Deb ! Rămâi lângă mine !

- Hai, Deb ! - Nu pot.

- Brad ! - Aproape am ajuns.

Deb !

Deb !

Înoată, Deb !

Hai, Deb, înoată !

Rezistă, Deb !

Rezistă !

Aproape am ajuns.

Deb !

Porniţi sirena !

Porneşte sirena !

Pe 28 octombrie 1982,

Brad Cavanagh şi Deborah Scaling au fost salvaţi de un petrolier rusesc.

În timp ce erau ridicaţi, un marinar rus a făcut poza.

Au stat opt zile în spital,

fiind trataţi pentru deshidratare severă şi inaniţie.

Deb a devenit un orator apreciat,

scriind trei cărţi despre supravieţuirea ei.

A murit în 2012.

Brad a suferit mulţi ani de pe urma traumei îndurate.

Brad Cavanagh Iulie 2019

Brad locuieşte în Cape Cod alături de soţie şi de cei doi copii.

În prezent, navighează pe aceeaşi rută ca "Trashman".

În memoria lui John Lippoth, Mark Adams, Meg Mooney

şi Deborah Scaling-Kiley.