Original subtitles

Să mai încercăm o dată!

SORA PIERDUTĂ

De data asta, o să reuşeşti! Să mai încercăm o dată!

Nikki, să mergem!

20 de ani mai târziu

A venit autobuzul, Zoey! Grăbeşte-te!

Bine.

Ți-ai făcut tema la matematică, nu-i aşa?

Da.

- Ți-am pregătit gustarea preferată! - Mulțam, Corey.

Cu plăcere.

- Iau eu ăsta. - Bine.

- Să ai o zi bună, scumpo! - Şi voi!

- Mai repede! - Plec acum!

Pa!

- Te iubesc! - Şi eu.

N-ai decât să te joci de-a familia cât vrei. Nu m-am răzgândit.

Ți-ai uitat... Nik!

Nik! Stai aşa! Lasă-mă să...

Ai uitat ăsta.

Putem să discutăm despre asta, te rog?

Nu mai avem ce discuta. Ți-am spus că m-am hotărât!

- Dă-mi ocazia să-ți cer iertare! - Nu mă atinge!

Nik!

Haide... Îmi pare rău.

Ştiu, Lyle, dar nu acceptă un refuz.

Da, bine. Dar am luat deja o decizie.

Da, vorbim mai târziu!

Da, frumos zâmbet! Rămâneți aşa!

Ce frumos! Zâmbiți!

Uitați-vă din nou unul la celălalt! Aşa!

Arată-mi inelul!

- Trebuie să răspunzi? - Nu, e în regulă.

După-amiaza asta e doar a voastră.

Uitați-vă unul la celălalt!

Să vedem romantismul! Aşa! Ce frumos...

E perfect.

- Bună, Tina! - Era şi timpul!

- De ce m-ai ignorat? - Nu te-am ignorat. Am lucrat.

Chestia aia pe care o fac oamenii să aibă un acoperiş deasupra capului.

Bine, nu-mi răstălmăci vorbele.

Mi-e suficient de greu să mă înțeleg cu Steve.

- O să-i spun ce-ai zis! - N-ai decât!

Poți s-o faci la petrecerea de diseară.

Serios!

Mă chinui de o veşnicie să te cuplez cu prietenul lui Steve, Chris.

Ştiu. Nu te pot face să nu mai vorbeşti despre el.

Aşa spui acum, dar o să-mi mulțumeşti mai târziu.

- Mai pot să te ajut cu ceva? - Nu, cred că asta-i tot.

- Te iubesc! - Şi eu, pe tine, şefa.

Scuzați-mă!

Îmi pare rău, n-am vrut să vă sperii. Sunt Lyle Peters.

O să te opresc imediat, Lyle. Orice ai vinde nu mă interesează.

Nu vând nimic, Carly.

Mă tem că am o veste foarte proastă despre sora ta, Nikki.

Sora...

Mă tem că e moartă.

Soră?! Ce soră? Nu, Nikki n-are familie.

A crescut la centre de plasament. Aş fi ştiut, sunt soțul ei.

Mă tem că nu e chiar aşa.

Nikki are o soră mai mare, pe nume Carly.

Se pare că au fost despărțite când au fost date în plasament.

Se întâmplă, fiindcă e mai uşor să-i găseşti familie unui copil.

De ce nu ți-a spus niciodată, la asta nu pot să-ți răspund.

Bine.

Şi ce legătură are sora cu mine? Trebuie să împart totul cu ea?

Din păcate, Nikki nu şi-a modificat testamentul după ce v-ați căsătorit.

Totul îi rămâne fiicei ei adoptive, Zoey,

cu mențiunea că tutorele lui Zoey va administra averea

până va împlini aceasta 21 de ani.

Bine.

- A desemnat-o pe Carly tutore. - Ce-a făcut?!

Nu, nu, e absurd!

E absurd!

Testamentul e depăşit.

Nu ia în considerare că Zoey are un tată vitreg acum.

Scuteşte-mă! Trebuie am şi eu nişte drepturi...

În fața legii, nu.

N-ai urmat niciodată paşii legali de a o adopta pe Zoey

după căsătoria cu Nikki.

Conform legii, eşti un străin pentru acest copil.

Un străin? Eu sunt un străin?

Da.

Zoey n-a văzut-o în viața ei pe această Carly.

Oricum ar fi, Curtea respectă aproape întotdeauna

dorințele părintelui decedat în privința tutorelui,

mai ales, dacă e o rudă.

Corey, Zoey va fi bine îngrijită, dacă e de acord Carly să se mute aici

şi să devină tutorele ei, aşa cum a cerut Nikki.

Şi dacă nu o va face?

Dacă apare aici şi nu e o persoană potrivită?

Dacă nu, Zoey ajunge sub protecția statului,

iar atunci ai avea un caz.

Dar, dacă e de acord Carly, nu vei putea avea nicio pretenție

şi vei fi obligat să părăseşti casa imediat.

Nici gând!

Îmi pare rău, Corey.

O să te anunț ce hotărăşte.

Ce vrea să spună când zice...

"Tot nu sunt de acord cu decizia ta, dar, după ce am avut-o pe Zoey,"

"am înțeles că ai făcut cum ai crezut că e mai bine pentru mine."

"Ți-am respectat decizia,"

"aşa că sper s-o respecți şi tu pe a mea."

Nikki a încercat să ia legătura cu mine când era la facultate,

dar, pur şi simplu, n-am putut.

De ce?

Punea întruna întrebări, vrând să ştie adevărul.

N-am vrut să-şi amintească. Niciodată...

Nici eu nu vreau să-mi amintesc.

I-am spus deci să se concentreze asupra noii ei vieți, cu familia ei.

Dar că, dacă o să aibă vreodată nevoie de mine, o să-i fiu alături.

N-a vrut să înțeleagă, s-a supărat, şi asta mi-a frânt inima.

Mi-aş fi dorit mai mult decât orice să spun da, dar n-am putut.

Ştii care e partea cea mai rea?

Am sperat mereu că o să ne reîntâlnim la momentul potrivit.

Acum n-o să mai am niciodată şansa şi e numai vina mea.

Sora ta ştia că o iubeşti.

Şi cred că-şi amintea mai mult decât îți dai tu seama.

Dintre toți oamenii din viața ei,

tot pe tine te-a ales să ai grija lui Zoey în lipsa ei.

Tu, adevărata ei familie.

Întrebarea e acum dacă o să-i respecți ultima dorință.

Zoey are aproape aceeaşi vârstă pe care o aveam eu

când am ajuns în plasament.

Nu vreau să se repete istoria.

Şi apoi, fotografii pot face oriunde.

Ai face orice ca să scapi de întâlnirea cu Chris.

E drăguță.

Ai sprijin de peste tot, Carly.

O să am nevoie.

O să te descurci de minune. Să-ți prezint casa!

- Aici locuia. - Da.

- Cu ce se ocupa? - Nikki avea o florărie.

Trebuie să fi fost una aparte.

Nikki a moştenit o avere substanțială de la mama ei adoptivă

la moartea acesteia.

Mama lui Nikki era o femeie singură, în vârstă, care s-a axat pe carieră.

Când a venit, în sfârşit, vremea să se concentreze asupra familiei,

singura opțiune a fost să adopte.

Eu am fost avocatul care a ajutat-o.

Aşa cum am ajutat-o şi pe Nikki să-şi adopte fiica.

- Ce drăguț! - Da.

- Am ceva emoții. - Nu trebuie.

Lasă-mă să-ți prezint împrejurimile! O să-ți placă aici!

Doamne...

O îmbunătățire e puțin spus.

E mare, dar primitoare.

Mă duc să-ți aduc restul lucrurilor.

Am făcut-o după nuntă. E prima noastră fotografie de familie.

Corey, ce cauți aici? Mi s-a spus că te-ai mutat deja.

Calmează-te, Lyle! Am venit doar ca să iau ultimele lucruri

şi s-o cunosc pe cea care-mi fură viața.

- Poftim? - Asta nu e viața ta, Corey.

E viața lui Nikki. Casa ei, fiica ei.

Şi, cel mai important, decizia lui Nikki.

Dacă ai fi iubit-o cu adevărat, i-ai fi respectat alegerea.

Îmi pare rău.

Doar că... e o pierdere mare, dintr-odată.

Bineînțeles, înțeleg. Îmi pare rău pentru pierderea suferită.

Ți-ai luat lucrurile.

Poate că ar fi mai bine să pleci şi s-o laşi pe Carly să se instaleze

înainte să ajungă Zoey acasă.

O să am nevoie şi de cheie înapoi.

Bravo!

Ştiu că nu sunt tatăl legal al lui Zoey,

dar sunt cea mai apropiată persoană pe care o are.

Dac-aş mai putea veni din când în când...

Bineînțeles. Zoey are nevoie de toată iubirea pe care o poate primi.

Poate că reuşim să discutăm mai târziu despre asta.

- Chiar ar trebui să pleci acum. - Bine.

Discutați!

Îmi pare rău.

Mă simt aiurea. Parcă eu l-aş da afară.

Nu! Nu faci asta.

Şi, până nu uit, asta e adresa florăriei lui Nikki.

Voia ca florăria să-şi continue activitatea

şi să ajungă la Zoey după ce împlinea 21 de ani.

- Nu ştiu nimic despre asta. - Nu-i nimic.

Magazinul are un manager bun, April Stevens.

Nikki a învățat-o pe April tot ce ştie.

April a spus că i-ar plăcea să facă şi ea asta pentru tine.

Poți să te implici cât vrei.

Să-ți arăt şi restul casei, ca să te poți instala,

fiindcă Zoey se va întoarce în curând.

- Mulțumesc. - Vino!

Carly, aş vrea să ți-o prezint pe Denise.

E asistentul social care o ajută pe Zoey cu această tranziție.

Am de întocmit câteva acte, aşa că vă las.

Bună, Zoey!

Zoey! Mai ştii că am discutat despre faptul că mama ta avea o soră?

Ea e mătuşa Carly.

A venit de departe, ca să fie lângă tine.

- Chiar eşti sora mamei? - Da.

De fapt, aici e mama ta când avea vârsta ta,

iar aici sunt eu.

Ce diferit arăta mama! Cum era când era ca mine?

Păi...

Ce-ar fi dacă v-aş lăsa să vă cunoaşteți?

Carly îți poate povesti despre mama ta la o pizza, poate.

Ți-ar plăcea?

- Ce zici de pizza aia? - Da.

Şi mama ta a zburat din cameră, lăsându-mă să iau vina asupra mea,

chiar dacă fusese ideea ei.

- Ai avut probleme? - Şi încă cum!

Dar mama ta s-a revanşat, fiindcă aşa fac surorile.

- Te-ai săturat? - Da.

Şi eu. Ce vrei să faci acum?

Am câteva idei.

Am şi eu câteva.

Zâmbeşte!

Drăguț!

Poți s-o faci cu ochii închişi?

- Ai luat-o? - Nu, n-am găsit-o.

Încercam să te las pe tine s-o cauți.

- Nu! Nu te duce pe hol! - De ce să se ducă pe coridor?

Nu faci aşa ceva.

E regula numărul unu în filmele de groază.

- Da, întâi gândeşti şi apoi acționezi. - Fugi, exact.

Zoey!

Zoey!

Zoey...

Zoey, ce e? Ce e?

Era un monstru! Stătea chiar acolo.

Gata...

- Bună dimineața, somnoroaso! - Bună dimineața!

Sau să-ți spun "acaparatoare de pătură"?

- Ți-e foame? - Da.

Să vedem ce fel de cereale avem!

Mama îmi făcea mereu clătite sâmbăta.

Da?

Din păcate, mătuşa Carly nu e o bucătăreasă prea pricepută.

Uite! Tu du-te să te-mbraci, iar eu te scot în oraş, la clătite.

Facem câteva comisioane,

apoi, trecem pe la florăria mamei tale după-amiază.

- Rămâne cum am stabilit? - Da.

Bună dimineața! Numele meu e Cheryl Hanson.

Locuiesc vizavi.

Bună! Eu sunt Carly. Mă bucur să te cunosc.

- Ai o grădină adorabilă. - Mulțumesc.

E ritualul meu de dimineață

să mă murdăresc pe mâini cu pământul Domnului.

Iartă-mă că mă uit aşa, dar văd asemănarea...

Am fost surprinşi cu toții să aflăm că Nikki avea o soră.

Nimeni, mai surprins decât Corey, sunt convinsă.

L-am văzut aici ieri. Nu ți-a făcut probleme, nu?

Nu. Nici nu-mi pot imagina prin ce trece.

Să-şi piardă soția, casa şi fiica vitregă în aceeaşi lună...

Mi-e milă de el.

Carly, de regulă, nu mă bag în treaba altora.

Dar sora ta mi-era dragă şi cred că ar trebui să afli ceva.

Sunt gata!

I-am promis clătite.

Zoey, lasă-mă puțin să termin de vorbit cu dna Hanson,

şi pe urmă plecăm.

- Dar mi-e foame! - Zoey...

Nu-i nimic, mai poate aştepta. Poți trece pe la mine când ai ocazia.

- Sigur? - Desigur.

Du-te şi hrăneşte fetița asta frumoasă, care e în creştere.

Bine. Mi-a părut bine să te cunosc. Ne vedem mai târziu!

Da.

Zoey!

Scuze! Mă scuzați.

- April! - Uite-o pe fetița mea preferată!

Zoey, nu poți să fugi aşa.

Deja îi dai bătăi de cap mătuşii tale?

Cred că, mai degrabă, eu nu mă pricep să fiu părinte.

Nu, nu, toți părinții cred asta. Te încadrezi perfect în categorie.

- Eu sunt April. - Eu sunt Carly.

- Mă bucur să te cunosc. - Şi eu.

Ea e Madison, una dintre celelalte angajate ale noastre.

- Bună! Îmi pare bine. - Bună!

E clar că ştie ce face.

Da, se pricepe la plante, exact ca mama ei.

Nu pot spune că eu am un talent înnăscut,

dar pasiunea lui Nikki a fost aşa de molipsitoare,

încât acum nu mi-aş dori să fiu altundeva.

- De când lucrezi aici? - De vreun an.

M-am mutat aici din est. Voiam s-o iau de la capăt.

Nikki m-a primit cu brațele deschise.

- E tipic lui Nikki. - Da.

- Să-ți prezint locul! - Bine.

- Bună, Madison! - Bună!

- Bună, doamnelor! - Bună, Dave!

Credeam că există legi împotriva exploatării copiilor.

De când nu te-am mai văzut! Ce-ai mai făcut?

Am fost într-o călătorie de afaceri în ultimele două săptămâni.

Le-am spus băieților să te ajute în absența mea cu orice.

Ne-am descurcat... Având în vedere situația...

Da.

Cu ce ocazie azi, pe aici? Ai venit să vezi ce facem?

Şi asta... Şi e cina de ziua mamei diseară.

Am nevoie deci de un buchet imens de lalele.

Lalele, bine.

Cele mai frumoase pe care le aveți.

Tot despre flori vorbeşti?

- Ce? - "Ce"?

Stai o clipă! Carly, vreau să-ți prezint pe cineva!

Carly, el e Dave.

- Bună! Îmi pare bine, Carly. - Încântată.

E antreprenor. Ne ajută mult cu renovările pe aici.

- Da. - Bună!

Dave, ea e Carly, sora lui Nikki.

Habar n-aveam...

Da... Sunt o mare surpriză pentru toată lumea de pe aici.

- Mulțumesc că ai ajutat-o pe Nikki. - Mi-a făcut plăcere.

Era nemaipomenită. Îmi pare rău pentru pierderea suferită.

Mulțumesc.

- Cât rămâi în oraş? - Nelimitat.

M-am mutat aici ca să am grijă de Zoey

şi s-o ajut să fie cât mai puțin afectată.

- Grozav! - Da.

Dacă te pot ajuta cu ceva, nu ezita să-mi spui, te rog.

Bine, n-o să ezit.

- Avem lalele pentru mama. - Ia te uită! Sunt superbe!

Mulțumim.

- Mi-a făcut plăcere să te cunosc. - Şi mie, Dave.

- April... - Dave!

- Nu-i rău, nu? - Încetează!

- Parc-ai fi prietena mea, Tina. - Cred că-mi place prietena ta, Tina.

- Acum sunteți două. - Da!

- Pot să mă duc să joc fotbal, te rog? - Poți.

Îți spun, o cunosc bine pe Zoey.

Când nu-i place cineva, o arată.

E clar că i-ai făcut o primă impresie bună.

Sper. E absolut copleşită.

Da, dar asta nu e întotdeauna un lucru rău.

Asta ne arată din ce aluat suntem făcuți.

Suntem în stare de mult mai mult decât credem.

Eu, de pildă.

Ştii că am fost diagnosticată cu cancer acum doi ani şi jumătate?

Dumnezeule! Îmi pare rău.

Sunt în remisiune, slavă Domnului!

Dar atunci am crezut că s-a terminat totul.

Că viața mea s-a terminat înainte să fi făcut ceva.

Atunci mi-am dat seama cât timp am pierdut cu lucrurile greşite.

Când am primit o nouă şansă la viață,

m-am asigurat că nu repet aceleaşi greşeli.

Am decis s-o iau de la capăt. M-am mutat în alt oraş.

Sunt mai fericită decât oricând. Sigur va fi la fel şi în cazul tău.

- Chiar crezi? - Sunt sigură.

Crede-mă!

Orice e posibil când o iei de la capăt.

Pentru noi începuturi!

Aşa-i. Poate c-am fi putut împărți.

- Mă mir că poți mânca aşa de mult. - Da.

O să fie scump.

- Vrei să ne uităm la un film? - Da.

Alege-l tu! Vin imediat.

Bine.

Dnă Hanson!

- Pare să te fi cucerit. - Da, până acum e bine, cred.

Bine, am vorbit destul despre copil. Spune-mi ce-i cu tipul ăsta, Dave!

Nu e nimic de spus.

Se pare că era prieten cu Nikki, fiindcă firma lui e peste drum de a ei.

Sper să-mi spună el câte ceva despre Nikki şi viața ei.

- E drăguț? - Da, foarte drăguț.

Dar nici nu ştiu dacă are pe cineva.

- Ar trebui să afli. - Nu-i aşa?

Fiindcă n-am alte griji mai importante.

Îmi fac griji pentru tine. Nu vreau să fii singură acolo.

Mă descurc.

Tu gândeşte-te la croaziera de aniversarea voastră.

Două săptămâni, pe o barcă, cu Steve pe cap,

fără telefon sau internet.

Mă rog să mai fim căsătoriți la finalul ei.

Iartă-mă dacă nu-ți plâng de milă.

Ştiu că dai doar din gură, dar îl iubeşti.

Aşa-i. E iubirea vieții mele. Exact ce-mi doresc să găseşti şi tu.

Promite-mi că măcar laşi o portiță deschisă.

Promit!

- Îți taie respirația! - E splendid.

Mulțumesc. Aşa şi trebuie.

O să fie un infinit de poze de nuntă mâine

şi nu există ceva mai neplăcut decât o mireasă nefericită.

Mie-mi spui? Ele erau majoritatea clientelor mele acasă.

- Sunt fotograf. - Aşa-i!

Mi-amintesc că mi-a spus Zoey, dar nu a spus de care.

Sper să încep să lucrez aici după ce o să mă instalez.

Sus ar putea fi un studio foto fantastic.

Ce idee bună! Fiindcă ai avea deja clientelă.

Iar nunțile şi florile merg mână-n mână.

Exact la asta mă gândeam! Miresele ar veni într-un singur loc.

Categoric.

- Bună dimineața, doamnelor! - Bună!

Mi-am luat o cafea şi m-am gândit că, poate, vreți şi voi.

Da, te rog.

- April, ştiu ce-ți place. - Dă-o-ncoace!

Madison, poftim!

La tine a trebuit să ghicesc, Carly,

aşa că am fost precaut şi am luat o cafea simplă.

- Sper că e în regulă. - Nemaipomenit! Ce drăguț!

Super!

Voiam să vin şi să te întreb ce faci diseară.

- E aniversarea lui James. - Da?

James e colegul meu.

Dă o mică petrecere la el, diseară. Voiam să văd dacă vrei să vii şi tu.

Amândouă!

- Sună bine, dar o am pe Zoey. - Pot sta eu cu Zoey.

Nu, nu... Veniți amândouă!

O să fie distractiv şi-ți putem prezenta câțiva oameni.

O să fie frumos.

Şi ne dăm şi nouă ocazia să ne cunoaştem mai bine.

- Nu-i aşa? - Da!

Cred că mi-a dat Lyle numărul bonei lui Zoey.

- Vii deci! - Vin.

Pe viitor, două de zahăr şi două de lapte.

Bine.

Încerc să nu mă bag în treburile altora.

Cred că e ceva ce ar trebui să ştii.

Bună! Sunt Stacy, bona. Sunt jos.

Bună! Tu trebuie să fii Stacy. Eu sunt Carly.

- Mă bucur să te cunosc, în sfârşit. - Şi eu.

- Mulțumesc că ai venit aşa, din scurt. - Sigur.

Zoey e preferata mea. Mi-a fost dor de ea.

Cum se simte după toate câte s-au întâmplat?

Bine. Îți las nişte bani să comandați ceva de mâncare

şi să vorbiți.

Intră! Zoey e sus.

Mulțumesc încă o dată.

- Doamnelor, v-am adus vinul. - Mulțumesc.

Vorbeam despre dna Hanson. Ce trist!

Da.

N-am întâlnit-o decât o dată, când venisem în vizită la Nikki,

dar, oricum...

- Cine a găsit-o? - Fiica ei.

Trebuia să se ducă la ea la cină

şi, când a văzut că nu răspunde mama ei la telefon,

a venit şi a găsit-o.

Groaznic! Se ştie ce s-a întâmplat?

Avea probleme cu inima şi cu respirația.

Avea o butelie de oxigen, dar a căzut departe de ea.

- Ai avut ocazia să vorbeşti cu ea? - Doar când mi s-a prezentat.

Mi-a spus că are să-mi spună ceva ce trebuie să ştiu.

Dar eram ocupată atunci şi n-am...

N-aveai de unde să ştii că o să...

- Nu. - Ştiu.

Doar că acum n-o să mai aflu despre ce era vorba.

Am impresia că avea legătură cu Corey.

De ce spui asta?

Mi-a lăsat impresia că nu-l place. Şi avocatul lui Nikki, la fel.

- Ce-i? - Nimic.

Ştiți voi ceva. Spuneți tot!

Să mergem într-un loc mai retras!

Corey şi Nikki aveau probleme în căsnicie înainte ca ea să moară.

Ce fel de probleme?

Nu mi-a spus.

Zicea doar că nu e persoana pe care o credea ea

şi că nu mai poate avea încredere în el.

Dra Hanson locuia vizavi. Poate a văzut la ce se referea Nikki.

Eu am zis mereu că s-a măritat prea repede cu el.

Pe el îl înțeleg de ce s-a grăbit. A dat lovitura.

Dar ea nu ştiu ce-a văzut la el.

Mi-a spus că-i amintea de tatăl ei. Din puținele ei amintiri despre el...

Să sperăm că nu-i aşa!

Tatăl nostru îşi bătea soția şi a omorât-o pe mama noastră.

Sigur nu vrei să te duc acasă cu maşina?

Nu. Mă descurc. Mulțumesc!

Măcar să-mi trimiți un mesaj când ajungi acasă...

Da, sigur.

Era să uit! Am ajuns acasă cu bine. O seară frumoasă!

Bine, Nikki... Ce cod ai?

Iarăşi am văzut monstrul.

- Vino! - De data asta, voia să mă ia.

Ştii că n-aş permite în veci aşa ceva!

Vino!

Zoey, eşti gata? Autobuzul soseşte în curând!

Mi-e dor de tine, mami. Mi-aş dori să te poți întoarce.

Zoey!

Zoey!

Zoey, trebuie să fii mai atentă când te joci cu mărgelele.

- Era să-mi rup gâtul. - Scuze...

Nu-i nimic.

Telefonul mamei tale, nu? Ți-e dor de ea?

Da.

Cum l-ai deblocat? Ştii codul mamei tale?

- E anul naşterii mele. - Normal! E anul naşterii tale.

Ce-ar fi să rămână la mine cât timp eşti tu la şcoală?

Bine...

Mulțumesc.

"Nu face asta, altfel, o să regreți."

Soțul tău nu e cine crezi tu că e.

Dumnezeule! Nu-mi vine să cred că o înşela Corey pe Nikki!

Ştiu.

- De ce să nu-mi fi spus? - Probabil că-i era ruşine.

Lui ar trebui să-i fie ruşine.

A dat cu piciorul la viața grozavă pe care o avea cu Nikki pentru ea?

Stai puțin! Despre asta era vorba!

Cum adică?

Sigur din cauza pozelor ăstora voia Nikki să divorțeze, nu?

Iar atunci, el ar fi rămas lefter.

Ar fi pierdut viața nemaipomenită pe care o finanța ea.

- Da. Mi-a spus că-i distrug viața. - Exact!

Uite, scrie chiar aici! "Nu face asta, altfel, o să regreți."

A fost cu o zi înainte ca ea să aibă accidentul.

Îți spun sincer, gândul ăsta nu mi-a dat deloc pace.

De ce? La ce te referi?

Carly, Nikki nu era începătoare.

Urcase şi coborâse pe traseul ăla ani la rând.

Şi nu spun că nu se pot întâmpla accidente.

Dar... nu ştiu...

Poate că mă duc cu gândul prea departe

din cauza a ce mi-ai spus despre tatăl vostru.

E clar însă că avea Corey o latură pe care noi n-o cunoşteam.

Scuză-mă!

Corey Evans...

Ce avem noi aici?

Bine, să încercăm pe site-ul ăsta!

Nu s-a găsit niciun cazier.

- Începi să te pricepi! - Mulțumesc.

O să ai mâini de grădinar cât ai clipi!

O să-ți spun eu şi ce o să mai am!

- Sciatică. - Da...

În zilele cu livrări mari, e multă muncă fizică.

De asta, te duci acasă, de obicei, faci o baie fierbinte

şi bei un pahar de vin.

Tu ai jacuzzi. Eu aş profita de el!

Exact asta o să fac diseară. Ce idee bună!

- Carly! - Bună!

Mi-a spus asistenta mea că m-ai căutat mai devreme.

Cărui fapt îi datorez onoarea?

Mai ştii când ai zis că, dacă am nevoie de ajutor, să nu ezit?

La dispoziția ta!

- Poftim! - Mulțam.

- Ce părere ai? - E groaznic.

Da.

Şi cu ce te pot ajuta?

Speram să cunoşti pe cineva care să mă ajute să aflu

cine i-a trimis pozele astea lui Nikki.

Am un prieten, Tim. Lucrează în IT.

E posibil să aibă nevoie de telefon câteva zile...

E în regulă.

- Mulțumesc încă o dată. - Ne auzim în curând!

Nu!

Dumnezeule!

Ajutor!

Să mă ajute cineva!

Zoey, am venit!

Stacy!

Fetelor! Zoey!

Zoey!

Stacy!

Zoey!

Haide!

Las-o jos!

Las-o jos!

Ți-am zis s-o laşi jos!

Calmează-te...

Ne jucam de-a avionul. E jocul ei preferat.

Zoey, poți să te duci să te joci cu mingea?

- Trebuie să vorbesc cu Corey. - Bine.

Ce cauți aici? Unde e Stacy?

A avut un accident.

Cum adică a avut un accident? Ce s-a întâmplat?

A fost lovită de o maşină când venea încoace cu bicicleta.

- Dumnezeule! - Nu-i aşa?

Din fericire, nu e nimic ce nu se poate vindeca.

A spus că a încercat să te sune, dar n-ai răspuns.

Cred că mi-am pus telefonul pe vibrații.

Neputând să dea de tine, m-a sunat pe mine

şi am avut grijă să ajung aici

înainte să se întoarcă Zoey de la prietena ei.

Cum ai intrat? I-ai dat lui Lyle cheia.

Nikki ținea mereu o cheie de rezervă

într-un aspersor gol din curtea din față.

Ce noroc pe noi, nu?

Nicio grijă, o s-o pun înapoi.

Stacy n-o să mai poată veni în jur de o lună.

- O lună? - Da.

Uite cum facem! Îi țin eu locul.

O să vin oricând ai nevoie.

- Foarte drăguț din partea ta... - Ba nu. Sunt egoist.

Mi-e dor de Zoey.

Şi apoi, ai spus-o cu gura ta că are nevoie de toată iubirea.

Nu accept niciun refuz.

Trebuie să plec, mititico! Poftim, ține-o!

Păstreaz-o tu!

Ne vedem în curând!

- Promiți? - Nimic nu mă poate ține departe.

- Mă duc să-l conduc, da? - Bine.

Era să uit! Maşina lui Nikki...

- Cum merge? - Bine, de ce?

O să aibă nevoie să i se schimbe uleiul

şi de o revizie, curând.

Adu-o la service şi mă ocup eu de ea gratis.

În loc de scuze că m-am repezit la tine când ne-am cunoscut.

Nu cred că e bine săptămâna viitoare,

dar mă voi uita în agendă.

Bine.

Să nu amâni prea mult! Maşinile pot fi pretențioase.

Nu vrei să ți se strice, nu?

Îmi dai cheia aia?

Cheia despre care ai spus. Mi-o dai înapoi?

Da.

Bună!

Scuze, ar fi trebuit să sun înainte.

Dar cineva a vrut să-ți facă o surpriză.

Ce frumoase sunt! Mulțumesc mult.

Cu plăcere.

Îmi pare rău că am ratat apelurile tale.

Nu-i nimic. Corey a spus că se ocupă el de toate.

A venit, nu? Nu-mi spune că te-a lăsat singură.

A venit.

- Da, era acolo când am ajuns acasă. - Ce bine!

Unde sunt părinții tăi?

S-au dus să-mi ia mâncare adevărată, în locul porcăriei ăleia.

- Te doare? - La început, da.

Dar acum iau medicamente, aşa că mi-e bine.

- Uşurel! - Nu-i nimic.

Ia carioca aia şi desenează ceva frumos!

Să nu mai fie aşa de urât!

- Ce s-a întâmplat? - A fost foarte ciudat.

- Mi-au cedat frânele. - Au cedat?

Da, coboram dealul şi n-au mai funcționat.

Am zburat direct într-o maşină SUV. M-a luat prin surprindere.

Să ştii!

Mătuşă Carly, am nevoie la toaletă.

Bine. Baia e în capătul holului.

- Arată grozav! - Aşa-i.

Mulțumesc.

Cum se simte Zoey?

Pare în regulă, având în vedere situația.

Cred că i-a prins bine.

A văzut cu ochii ei că Stacy o să se facă bine.

Îmbrățişeaz-o şi pup-o din partea mea!

Aşa voi face.

Zoey!

Zoey!

Cât pe ce să-mi provoci un infarct...

Iarăşi ai fugit?

Îmi pare rău. Nu-mi place că-ți tot fac asta.

- Corey, ce faci? - Ce pare?

Am venit să văd dacă Stacy se simte bine.

Programul de vizită e aproape de final.

- Ar trebui să te duci. - Bine...

Zoey, ia-ți la revedere de la Corey!

- Pa, Corey! - Pa, mititico!

Ne vedem curând!

Mătuşă Carly! Mătuşă Carly!

Eşti teafără? Ți-e bine?

Am primit mesajul tău şi am venit fuga.

- Ce se întâmplă? - E o poveste lungă.

- Vrei o cafea? - Da, mi-ar plăcea.

Ai fost aşa de stresată în ultima vreme...

Crezi că, poate, alcoolul te-a afectat un pic mai mult decât credeai?

Nu, nu m-am simțit aşa. Îți spun, am fost drogată.

Iar dacă Zoey n-ar fi avut coşmarurile alea,

ca să vină să mă caute...

Nici nu vreau să mă gândesc la asta.

Poate că ar trebui să duci sticla aia la poliție.

Să vadă dacă pot face analize.

Tocmai asta e. Am coborât după sticlă şi dispăruse.

- Cum adică? - Adică s-a evaporat.

Corey trebuie să se fi întors înăuntru şi s-o fi luat,

ca să-şi acopere urmele.

Iar asta, după ce mi-a dat cheia de rezervă din grădină,

ceea ce înseamnă că mai are o copie.

- Aşa-i. - De asta a venit lăcătuşul.

Nici accidentul lui Stacy nu cred c-a fost un accident.

A fost prea convenabil.

Stai, de ce să fi vrut să-i facă vreun rău lui Stacy?

Ca să se întoarcă în casă. Ca să am nevoie de o bonă.

I-a spus deja lui Zoey, care e încântată.

El m-a drogat.

Stacy era deci încă o persoană care-l împiedica s-o ia pe Zoey.

Exact.

Trebuie să te duci la poliție, Carly, înainte să te mai atace o dată.

Vorbesc foarte serios.

Nu se poate ca Zoey să mai piardă un părinte.

Ai tu grijă de Zoey puțin?

Cred c-ar trebui să-l suni pe Corey. Să vezi dacă poate el să stea...

- Încetează! - Glumesc! Normal că stau cu Zoey.

Dră Willems, aş vrea să vă ajut, dar nu-mi dați prea multe indicii.

Ce tot spuneți? V-am spus totul!

Da, dar, din păcate, nu e nicio dovadă concretă

care să vă susțină afirmațiile.

Fiindcă-şi acoperă urmele. Dar avem dovezi pentru mobil.

O înşela pe sora mea. Am poze. Vi le pot trimite.

Dră Willems, dacă înşelarea soției ar fi o crimă,

jumătate dintre bărbații din oraş ar fi după gratii.

Ba chiar jumătate din planetă.

Da, dar sora mea voia să divorțeze, adică ar fi rămas lefter.

De unde ştiți că a fost un accident căderea ei?

De unde ştiți că n-a fost? A căzut şi s-a lovit la cap. A murit.

Uneori, se mai întâmplă aceste lucruri îngrozitoare.

Da, dar Corey urma să moştenească totul

sau să aibă acces prin Zoey.

Apoi am apărut eu şi i-am stat în cale.

Acum încearcă să scape şi de mine şi să facă să pară un accident.

A încercat chiar şi să mă păcălească să-mi duc maşina

să-i schimbe uleiul gratis.

E mecanic, nu? Dv. sunteți cumnata lui.

V-ați gândit vreodată că, poate, vă întinde ramura de măslin?

Cum rămâne cu bona?

Da, am scos raportul acelui accident.

Se specifică clar că şoferul se numea Leonard Carter,

nu Corey Evans.

Corey a umblat la bicicletă, ca Stacy să cadă.

Aveți vreo dovadă? L-ați văzut umblând la bicicletă?

Nu, dar tocmai ați spus că e mecanic.

Ar şti să facă aşa ceva.

Dră Willems, viața dv. tocmai s-a schimbat.

Ați aflat că sora dv. înstrăinată a murit.

V-a numit tutorele copilului ei.

Ați renunțat la tot ca să vă mutați aici

şi să aveți grija ei. Nici nu-mi pot imagina!

Ați făcut un lucru mai mult decât admirabil,

dar poate că începe să vă afecteze mental.

- Pe mine m-ar afecta. - Nu delirez, domnule detectiv.

Nu asta spun.

Poate că interpretați greşit unele lucruri,

din cauza situației stresante.

Poate că ați adormit, pur şi simplu, în jacuzzi, după un pahar de vin.

- Pe mine mă lasă lat. - Băusem jumătate de pahar.

Nu interpretez greşit nimic. Vă spun, am fost drogată.

Mă tem că, fără dovezi clare, nu am ce să fac.

Dacă reuşiți să găsiți sticla de vin,

veniți să facem analize. Până atunci, am mâinile legate.

- Mătuşă Carly! - Bună, scumpo!

- V-ați distrat? - Ne-am făcut manichiura şi pedichiura.

Drăguț!

- Cum a fost? - Se pare că sunt pe cont propriu.

Nu-i nimic. Mă duc să mă schimb. Vin imediat.

Bine.

- Poftim! Ce drăguțe sunt! - Da.

- De ce le-ai ales? - Erau preferatele mamei.

Spunea că nu poți să te uiți la ele şi să fii trist.

Cred că avea dreptate.

- Bună! Carly e aici? - Nu.

S-a dus să petreacă după-amiaza cu Zoey.

De ce?

Tocmai m-am întâlnit cu prietenul meu şi mi-a dat înapoi telefonul lui Nikki.

Spune-mi, te rog, că ai aflat ceva care o poate ajuta pe Carly.

Mă tem că nu.

A reuşit să afle cine a trimis mesajele,

dar, din păcate, era un telefon de unică folosință.

Oricine a fost a vrut s-o avertizeze pe Nikki,

dar şi să se asigure că mesajele pot duce la el.

Probabil, fiindcă ştia de ce e capabil Corey.

Poți să mă ajuți cu aranjamentele care au venit?

- Da. Scuze... - Eu o să rămân aici.

- Două secunde! - Mulțumesc. Astea!

- Acum au venit. - Da, e o comandă populară.

Şi care era cealaltă?

Bună! Ai sunat la Carly. Nu pot veni la telefon acum.

Lasă-mi un mesaj şi o să te sun eu.

Carly, sunt Dave.

N-o să-ți vină să crezi,

dar femeia cu care avea Corey o aventură era April.

Brățara pe care o poartă acum e exact aceeaşi cu cea din fotografie.

Cred că ea a omorât-o pe Nikki

sau poate că a făcut-o împreună cu Corey.

Nu ştiu. E ceva putred aici.

Sună-mă imediat ce primeşti mesajul!

Dacă sunteți mulțumit de mesaj, apăsați tasta 1.

Pentru a înregistra din nou mesajul, apăsați tasta 2.

Pentru a şterge mesajul, apăsați tasta 7.

Mesaj şters.

Bună! Vin imediat, da? O clipă!

Du-te şi spală-te! Apoi ne hotărâm ce vrem la cină.

Bine.

Ai crescut o fetiță nemaipomenită.

Tot ce mi-am dorit a fost să fii în siguranță.

Am crezut că fac asta stând departe.

Poate, dacă m-aş fi luptat mai mult ca să rămân lângă tine,

te-aş fi împiedicat să te măriți cu Corey

şi să ajungi la asta.

Aveai mereu aşa de multă încredere în oameni!

Mereu vedeai partea bună a tuturor!

Îți promit un lucru totuşi! O voi proteja pe Zoey, orice-ar fi.

- Bună, April! - Trebuie să vii imediat la spital!

- E vorba despre Dave. - Cum?

O să-ți explic totul când ajungi. Vino!

- Bine. Ce spital? - Concorde.

Vin acum. O să ajung în curând.

- Caut un pacient pe nume David... - Carly!

Bună! Unde-i Zoey?

Au venit Lydia şi mama ei să stea cu ea. Cum se simte?

E în comă. Nu-i prea dau şanse de supraviețuire.

- L-ai văzut? - Nu...

Încă nu lasă pe nimeni să intre.

Ce s-a întâmplat?

Am văzut o ambulanță peste drum, la Dave, aşa că m-am dus repede.

Îl găsise unul dintre angajații lui în spatele tomberonului.

Avea o rană enormă la cap şi au găsit portofelul lui gol alături.

Poliția crede că a fost un jaf.

- Slavă Domnului că l-a găsit cineva! - Da, slavă Domnului!

Carly, eu nu cred că a fost jefuit.

Ce vrei să spui?

A venit la magazin acum câteva ore. Te căuta.

A vorbit cu prietenul lui despre telefonul lui Nikki.

Mi-a zis că are ceva important să-ți spună.

- A spus şi ce? - Nu.

Dar a spus că o să vină mai târziu, iar apoi s-a întâmplat asta.

Nu cred că e o simplă coincidență.

Trebuie să fi găsit ceva care-l dădea în vileag pe Corey.

- Carly, trebuie să mergem la poliție. - Am încercat, mai ştii?

Fără dovezi clare, nu intervin.

Da, dar tu şi Zoey nu sunteți în siguranță!

Ce-ar fi să stați la mine o vreme?

Corey nu vă poate face rău dacă nu vă găseşte.

- Ce idee bună! Eşti sigură? - Normal!

Mulțumesc!

Scumpo, crede-mă, îmi face plăcere.

- Aş vrea să intru la el un minut. - Sigur.

Îmi pare rău că te-am implicat în asta.

Îți promit că o să aflu cine ți-a făcut asta.

Cum se simte?

- Mi se pare că e numai vina mea. - Nu, nu!

N-ar trebui să crezi aşa ceva! A fost o zi grea.

Du-te acasă, pune câteva lucruri pentru tine şi Zoey într-o geantă

şi ne vedem la mine!

- Sună bine. - Bine.

Îmi pare rău, doamnă, dar s-a încheiat programul de vizite.

Desigur... Mă voi întoarce mâine, la prima oră.

Neurologul l-a programat la nişte analize de dimineață,

aşa că ar fi mai bine să veniți după-amiază.

Altfel, ați aştepta ore bune.

Înțeleg. Mulțumesc pentru informații.

Zoey! Trebuie să plecăm!

- April! Dormim la tine! - Ştiu. Ce distractiv!

- Mulțumesc. - Sigur.

O putea Madison să închidă mâine magazinul?

Probabil că da. De ce?

Vreau să încerc să-l găsesc pe prietenul de la IT

despre care mi-a vorbit Dave.

- Da, aşa-i. - Vreau să-i cer o favoare.

Zoey o să se ducă la Lydia după ore şi o s-o aducă mama ei mai târziu.

- O să fii acasă? - Da, sigur, nicio problemă.

Mulțumesc. Nu ştiu când o să mă întorc.

- Nu, nu te grăbi! - Mulțumesc. Am luat tot ce trebuie.

- Vrei un pahar de vin? - Da.

- Cum v-ați instalat? - Nu trebuia să ne dai camera ta.

Nu, ca să aveți mai mult spațiu.

- Te simți bine? - Nu prea.

- Am găsit asta. - Dumnezeule!

Da, între lucrurile lui Nikki, în timp ce făceam bagajul.

N-am habar de când e acolo. Nu vreau să dea Zoey de el.

Nu!

Ai vreun loc sigur în care-l pot pune?

- Da, dă-l încoace! O să... - Mulțumesc.

Îi găsesc eu o ascunzătoare.

Eu şi Zoey am pregătit cina.

Dacă ți-e foame, dacă vrei să vii cu noi...

- Mulțumesc. Vin imediat. - Bine.

Mătuşă Carly!

- Ce-i? - L-ai văzut? A plecat?

Iarăşi ai văzut monstrul?

Gata... Nu-i nimic acolo.

Vino încoace! N-o să te prindă nimic.

Da, am nevoie de datele de contact ale soțului lui Nikki Evans, vă rog.

Da, imediat.

- Te-ai trezit de ceva timp. - Da.

Mi-aş dori să-l fi întrebat pe Dave unde lucrează prietenul lui.

Nu am decât un nume.

E ca şi cum aş căuta acul în carul cu fân.

Da...

Mătuşă Carly, nu am prea multe haine curate,

iar astea sunt sigurele şosete curate.

Nu-i nimic, scumpo. Am făcut bagajul în grabă.

Du-te sus şi pune-ți pantofii! O să plecăm în curând.

Bine.

Ce drăguță e!

Pot s-o duc eu la şcoală. N-o să se supere. Am mai dus-o.

Nu, nu, nu vreau să te deranjez. Deja ne laşi să stăm aici...

Aiurea! Sincer, îmi face plăcere. Şi ai destule pe cap.

- Bine, mulțumesc. - Sigur.

- Mai vrei puțină cafea? - Da.

Să ai o zi minunată la şcoală! Ne vedem când vii acasă!

Bine.

- Zoey! Ți-ai uitat prânzul! - Mulțumesc.

Pa!

IT!

Bună! Lucrează vreun Timothy O'Neill acolo?

Pot verifica. Aşteaptă cumva vreun telefon?

Nu, de fapt, tocmai am fost acolo.

Alo!

Sunteți Corey Evans, soțul lui Nikki Evans?

Da. Cine e la telefon?

Sunt dr. Edwards. Eu am efectuat autopsia soției dv.

Am nişte rezultate pe care ar trebui să le aflați.

Cum adică? Autopsia a confirmat deja

că a murit din cauza loviturilor cauzate de căzătură.

Da, e adevărat.

Totuşi, analizele toxicologice indică un nivel crescut de omag.

Acesta poate cauza amețeli, amorțeală, dificultăți de respirație

şi, în ultimă instanță, colaps cardiac şi pulmonar.

Probabil că asta a făcut-o să cadă.

Chiar dacă n-ar fi căzut, doza fatală de omag ar fi omorât-o.

- Omag? Ce-i ăsta? - Un fel de otravă.

- Ce fel de otravă? - Dintr-o floare.

E foarte probabil ca soția dv. să fi fost ucisă.

Dle Evans!

Dle Evans!

Corey, ce cauți aici?

Îmi fură viața.

Nimic nu mă poate ține departe.

Nu amâna prea mult! Maşinile pot fi pretențioase.

Nu vrei să ți se strice.

- Ce surpriză plăcută! - Trebuie să vorbim.

A venit raportul toxicologic al lui Nikki.

Dovedeşte că a fost ucisă cu o floare.

Ce ironie frumoasă, nu?

Să fii ucis exact de ceea ce iubeşti.

Cred că Nikki m-a învățat un pic prea multe.

- Acum nu ne mai stă în cale. - Ce faci?

Ce-a fost între noi nu e decât o greşeală la beție,

pe care o regret cu toată ființa mea. Nici măcar nu-mi amintesc!

Aş da orice să dau timpul înapoi. M-a costat totul!

- Nikki era iubirea vieții mele. - Ştiu.

Ai ucis-o din gelozie?

Ai crezut că o poți elimina şi-i poți lua locul?

Să-ți spun ceva! Aşa ceva nu s-ar întâmpla în veci!

Nikki e o femeie de un milion de ori mai bună decât ai putea fi tu vreodată.

Acum nu mai e.

N-o să te las să scapi.

Şi ce-o să faci? O să suni la poliție?

- Da, o să sun la poliție. - Da, bine.

Şi ce-o să spui?

Fiindcă singura persoană care ne-a văzut împreună

a fost vecina aia bătrână şi băgăcioasă, de care m-am ocupat.

M-am asigurat că-şi ține gura. Pentru totdeauna!

O să le arăt pozele pe care i le-a trimis lui Nikki.

Adică cele pe care i le-am trimis eu lui Nikki.

Ai putea, dar chipul meu nu apare în niciuna dintre ele.

M-am asigurat eu de asta.

Aşa că ar fi cuvântul tău împotriva cuvântului meu.

Şi pe cine crezi că vor crede?

Pe o canceroasă care a supraviețuit sau pe soțul trădător,

care avea numai de câştigat în urma morții soției lui?

N-am fost cu Nikki pentru banii ei.

În fața poliției, n-o să pară aşa.

Mai ales, după ce le-a spus Carly că ai atentat şi la viața ei.

Ce tot spui? Nu i-am făcut nimic lui Carly.

Ba sigur că da!

Ea te-a împiedicat să primeşti moştenirea.

Aşa că ai omorât-o.

Ai făcut să pară că e un accident, exact cum ai făcut cu Nikki.

Despre ce vorbeşti? Carly nu e moartă.

Nu, dar va fi.

Şi, când o să fie, m-am asigurat că toate urmele duc la tine.

Încetează! Ce înseamnă asta? Mă pedepseşti că te-am respins?

Îmi ucizi soția şi-mi înscenezi mie crima?

Eşti un bărbat tipic. Nu mi-a păsat nicio clipă de tine.

Nu trebuia decât ca Nikki să divorțeze de tine.

Aşa, când avea să fie găsită moartă,

toate privirile să se îndrepte spre tine.

Destul! Ce nebunie!

Haide, Corey, totul face parte din plan.

Ce?

- Încetează! Opreşte-te! - Dă-mi drumul! Lasă-mă!

Eşti teafără?

Doamne... Aşa cred.

Am intrat şi l-am văzut atacându-te!

A murit?

Nu... Încă respiră.

Tu leagă-l, iar eu sun la poliție.

Să nu riscăm să se trezească înainte să ajungă poliția.

E nişte bandă adezivă sus, în noptiera mea.

Du-te! Până nu se trezeşte! Te rog!

- Ce ciudat, nu? - April!

Nu înțeleg! Ce înseamnă asta?

Nu ştii nimic...

În niciun caz, nu ştii cum e să fii mamă.

Să mergem!

Făt-Frumos n-o să rămână leşinat o veşnicie.

Amprentele n-au fost concludente, aşa că aştept raportul toxicologic.

Pune-l acolo!

Stai o clipă! Te sun eu.

Nu înțeleg.

Dacă o voiai pe Zoey, de ce ai renunțat la ea?

N-am făcut-o. Nu puteam fi mamă.

Când au venit cei de la Protecția Copilului şi au luat-o,

mi-am zis că aşa e mai bine.

Am crezut că o să am tot timpul din lume să am alți copii.

- Apoi, am aflat că am cancer. - Nu mai poți avea copii deci.

- Chimioterapia te-a făcut sterilă. - Da.

Zoey e singura mea şansă de a avea un copil al meu.

Şi, după ce am trecut prin atâtea, merit o a doua şansă cu ea.

Cum ai găsit-o?

Asta a fost partea simplă.

Făcusem un plan perfect de a o recupera.

Angajăm

A fost nevoie de muncă.

Ştiam că trebuie să ne apropiem una de alta mai întâi.

Şi am zis că un an e suficient.

Nu-mi mai trebuia decât un țap ispăşitor.

Iar Corey era perfect. Parcă era prea uşor.

Nikki îi spusese că înşelatul ar fi calea sigură spre divorț,

aşa că, după ce a văzut pozele, ştiam că urmează despărțirea.

Toate privirile ar fi fost ațintite asupra lui Corey când avea să moară,

iar raportul autopsiei ar fi indicat crima.

Nikki ar fi fost moartă, Corey, la închisoare,

iar calea mea spre Zoey ar fi fost liberă.

Mă gândisem la toate.

În afară de tine.

Tu ai fost o surpriză. Ai fi putut strica totul.

Dar, apoi, m-am gândit.

Am zis că, dacă şi-ar fi ucis Corey soția pentru moştenire,

ar fi fost logic dacă ar fi ucis-o şi pe sora pierdută

care îi stătea în drum.

Asta i-ar fi întărit vinovăția în ochii poliției,

mai ales când ar fi aflat că a făcut-o cu exact aceeaşi otravă.

Bună ziua! Vă pot ajuta?

Sunt det. Addison. O caut pe Carly Willems.

Cu ce o să te ajute uciderea mea să obții tutela lui Zoey?

Dacă tu şi Corey dispăreți, Zoey va ajunge în grija statului.

Ajung în poziția perfectă pentru a o adopta

sau pentru a cere tribunalului să-mi acorde din nou drepturile părinteşti.

Când o să afle judecătorul că Nikki ştia cine sunt

şi că m-a sprijinit în reluarea legăturii cu Zoey,

atunci, o să fie floare la ureche.

- Nikki ştia cine eşti? - Bineînțeles.

De ce crezi că m-a lăsat să lucrez la florărie

şi să fac parte din viața lor?

Voia doar să aştepte până mai creştea Zoey,

ca să-i explice totul.

Cel puțin, aşa o să-i spun judecătorului.

E destul de convingător, nu?

Acum, bea!

Trebuie să ți-o torn eu pe gât?

Aşa! Mai e puțin...

Haide, haide!

N-ar trebui să mai dureze mult.

Păcat de Corey!

Voiam să-l las să putrezească după gratii,

dar acum...

Ei bine, acum...

- Nu! Nu trebuie să-l omori. - Ba sigur că da!

Când am intrat şi l-am prins otrăvindu-te,

a încercat să mă omoare!

Din fericire, ai venit pregătită pentru o astfel de situație.

"Chiar şi pe moarte, Carly mi-a salvat viața, domnule polițist."

"Îi datorez totul!"

"Şi eu, şi Zoey."

Interpretarea mea va fi de Oscar.

Aşa... Nu te împotrivi...

De ce să te împotriveşti? Greşeala asta a făcut-o şi sora ta.

E mai bine aşa.

Nu eşti singura care se poate preface.

Poliția! Aruncă arma!

Fir-ar să fie...

Ar trebui să vă ducem la spital. Să vă facă nişte analize.

Nu, e în regulă. Mă simt mai bine.

Dar ați ingerat otravă.

Chiar dacă nu o cantitate letală, nu strică un control.

O să mă duc. O aştept pe...

Mătuşă Carly!

O să se facă bine Corey?

O să fie bine. Totul o să fie mai bine.

Îți promit!

- O întrebare serioasă. - Ce?

Cine crezi că ar câştiga lupta, eu sau Miles?

Miles.

Bună!

Mă bucur să te văd. Cum te simți?

- Arăți bine. - Mă simt surprinzător de bine.

Doctorul spune că trebuie să-mi mai facă doar câteva analize,

după care pot pleca de aici.

- Tu cum te simți? - Obosită.

Arăți... Eşti frumoasă.

Îmi pare rău că n-am fost acolo să te ajut.

Ce tot spui? Ai încercat să mă avertizezi.

April ne-a păcălit pe toți, inclusiv pe Nikki.

Eu ar trebui să-ți cer scuze. Din cauza mea te afli aici.

Adevărat. Înseamnă că-mi datorezi o favoare.

Una? Mai degrabă, un milion.

Orice vrei, când ieşi de aici. Doar să spui!

Ce zici de...

...cină?

Adică o întâlnire?

Cred că tot aşa-i spun copiii şi acum.

Da, aş vrea să te invit la o întâlnire oficială.

- Bine. Oficial, răspunsul meu e "da". - Super!

Vrei să vezi şi restul trupei? Ai voie să te plimbi?

- Da, m-aş cam plimba. - Dar ai voie?

- Categoric, da. - Bine.

- Să ne cărăm de aici! - Bine. Ai grijă!

Uşurel...

- Eşti pregătit? - Da.

Aşa!

Te duc eu. Mă concentrez.

- O întrebare... - Spune!

Pot să-l țin eu pe Miles?

Nu. E "nu". Categoric, nu.

- Facem schimb! - Da? Ai face asta?

Dave! Mătuşă Carly!

- Bună! Ce mai faci? - Bine.

- Te simți bine? - Da.

- Cum te simți? - De parcă aş fi fost lovit în cap.

- Da, îmi pare rău. - Nu-i nimic.

- Tu cum te simți? - Mai bine.

Mi-au pus o perfuzie pentru otravă.

Ținem spitalul ăsta ocupat.

Voiam să ştii

că le-am iubit cu adevărat pe Nikki şi pe Zoey.

Nu i-am vrut banii nicio clipă. Nu sunt genul ăsta.

- Corey, când o să te mai văd? - Mititico, nu prea...

Curând! Corey poate veni la noi oricând doreşte.

Ai auzit?

- Ce facem? - Urmează ziua ta.

Urmează o petrecere deci!

Petrecem toată noaptea!

Trebuie să mă gândesc ce fac cu florăria.

Ați urmărit filmul artistic SORA PIERDUTĂ

SFÂRŞIT