Original subtitles

Sincronizare, corecţie: okid

Jur credinţă steagului Statelor Unite ale Americii.

Şi republicii pe care o reprezintă.

O naţiune în grija lui Dumnezeu, indivizibilă, cu libertate

...şi dreptate pentru toţi.

...şi dreptate pentru toţi.

Toate persoanele care intră în această clădire vor fi supuse verificării personale.

CAMERA PARTICULARĂ A JUDECĂTORULUI

Traducerea: gabitza / Corectură şi diacritice: Sottotitoli Per Tutti (S.P.T)

LINIŞTE TRIBUNALUL ÎN SESIUNE

VĂ RUGĂM SĂ RESPECTAŢI COMPORTAMENTUL ADECVAT TRIBUNALULUI

ÎN TIMPUL SESIUNII JUDECĂTOREŞTI NU SE MESTECĂ GUMĂ ŞI NU SE CITESC LECTURI PERSONALE

ASISTENŢĂ MARTORI CAMERA 410

RECLAMAŢII

SALĂ DETENŢIE MINORI

TRIBUNALUL PENTRU MINORI CAMERĂ DETENŢIE MINORE

TOATE PERSOANELE CARE INTRĂ AICI POT FI ÎN ORICE MOMENT PERCHEZIŢIIONATE CORPORAL

INCULPAT

ACUZARE

Dă-ţi peruca jos.

Dă-ţi peruca jos.

Întoarce-te cu faţa la perete.

Întoarce-te cu faţa la perete.

Cu faţa la perete.

Bine, asta e.

- Eşti blondă natural? - Puişor delicios! Ne serveşte!

Nu o puneţi aici. Nu e genul meu.

Asta-i nevastă-mea. A venit pentru vizita conjugală.

Hai, să-ţi arate tăticu' ce are în pantaloni pentru tine.

Are şi ea sub fustă exact ce ai tu în pantaloni.

Hai, băieţi, avem o doamnă aici.

Ai arme ascunse pe aici pe care nu le-au găsit în faţă?

- Ai tu ceva ascuns... - Dar nu e o armă.

Să te vedem cum te dezbraci ca să fim siguri.

S-a născut o stea!

Hei, Kirkland, ai grijă la mâini!

Haide, Kirkland. Să mergem.

Poţi să dai un telefon pentru mine?

Unde naiba este?

Cum adică, e în puşcărie?

Avocatul meu este în puşcărie?

Sfidarea curţii?

E prea sentimental, fir-ar să fie. Adu-l. Am avut un accident de maşină.

Nu am fugit de la locul accidentului, sunt în mijlocul lui!

Nu auzi haosul din jurul meu? Auzi zgomotul ăsta?

Încearcă să mă scoată din maşină. Sunt blocat pentru că un tâmpit...

Puteţi să vă mutaţi, ca să vă putem scoate?

Nu vezi că vorbesc la telefon? Mai încet!

Încerc... La naiba!

Spune-i lui Arthur să vină aici. Sunt pe Eager Street. Unde suntem?

Eager Street... Spune-i doar să vină aici. Nu poţi să greşeşti.

Am înţeles că te-ai dat la judecătorul Fleming. E adevărat?

Kiley, de ce nu faci ceva cu puştiul ăla? Pune-l în altă parte.

Se distrează un pic cu el, doar atât.

- Se distrează? - Câteodată băieţii se plictisesc.

Pentru tine, totul e încă nou şi incitant.

Semnează aici.

De ce nu o laşi mai moale cu judecătorul?

E genul tău de om, huh?

Da, Fleming e un tip dur. Urăşte scursurile aproape ca şi noi.

Bună dimineaţa, dle Kirkland.

Carl!

Haide. Aici. Eşti în regulă?

Vreau să-l dai în judecată pe nemernicul care mi-a făcut asta

pentru fiecare bănuţ pe care îl are. Fiecare bănuţ.

Mulţumesc lui Dumnezeu că pot să merg.

- Carl, eşti în regulă? - Dispari.

- Miss, de ce nu... - Nu e rănită. Nimic de reclamat.

- Aşteaptă în maşină. - Nu trebuie să afle soţia.

Până la urmă am fost primul tău client, Arthur.

Nu e vremea de depănat amintiri. Haide să te ducem la spital pentru un control.

Eşti cel mai bun, Arthur. Ia-i toţi banii şi bagă-l la răcoare.

O să am grijă să primească pedeapsa cu moartea.

Merge şi moartea.

- Puţi. S-a pişat cineva pe tine? - Scoateţi-l de aici.

Să nu-mi folosească nimeni telefonul din maşină.

Eu sunt în spital şi vreun nesimţit sună la Roma.

Nemernicule!

Carl, o să faci un atac de cord.

O să ai de-a face cu avocatul meu.

- O să mori pentru asta! Este cel mai bun! - Nici măcar nu este maşina mea.

Calmează-te, Carl. Calmează-te.

- Mă doare capul cumplit. - O să fii bine. Te sun la spital.

- Şi cu tipul ăsta de aici ce e? - Zice că este bine.

Este maşina unui prieten. Am împrumutat-o în seara asta.

- Cum o să îi spun? - Ar trebui să mergi la spital.

- Eu sunt bine, dar maşina... - Lasă-mă să te duc la spital.

Horoscopul meu zicea că o să fie o zi grozavă şi uite ce s-a întâmplat. Rahat!

N-o să mai fie aşa de data asta.

Ar trebui să cerem o amânare. Aşa o să ajungem în ianuarie.

Uită-te la mine când vorbesc cu tine!

- Procuratura e de acord cu 2 ani. - Asta e o grămadă de timp.

- Nu pup pe nimeni în fund. - Nici nu-ţi cer asta.

Doar o mică mângâiere.

Arthur. Arthur.

Scuză-mă. Stai aşa, Wenke.

- Unde te duci? - La baie.

Du-te acasă şi schimbă-te. Arăţi ca naiba.

Ce-ai zice dacă eu aş intra în sală arătând aşa?

Arthur? Ce-ai spune?

Nu vreau să te bat la cap cu asta,

dar Comitetul de Etică îi controlează pe toţi. Trebuie să ai grijă.

În ultimele 2 săptămâni doi avocaţi au fost daţi afară din barou pentru acuzaţii minore.

Tu ajungi la închisoare pentru sfidarea curţii.

Fleming m-a înnebunit.

Dacă mai întinzi coarda în treaba cu McCullaugh o să fie necazuri mari.

McCullaugh este nevinovat, şi Fleming nu vrea să se uite la dovezi.

- Ce vrei să fac? - Nu îl ameninţi pe judecător!

Nu îl ameninţi pe judecător!

Îmi faci o favoare personală? Dă-ţi cu asta.

M-am întâlnit cu Fleming azi dimineaţă.

Trimite-i dragostea mea.

Îmi place cravata.

E culoarea preferată a lui Fleming.

Toată lumea în picioare. Curtea Penală din Baltimore City este acum în şedinţă.

Onorabilul Henry T. Fleming prezidează.

Luaţi loc.

Dacă este de acord curtea

Statul cheamă cazul cu numărul 57746898, Statul împotriva lui Robert Wenke.

Dle Wenke, vă rog să veniţi în faţă, vă rog.

De câte ori aţi fost în faţa acestui tribunal, dle Wenke?

De trei ori.

O dată pentru atac, o dată pentru incendiere, o dată pentru tâlhărie.

Şi acum pentru obscenitate.

Ce se întâmplă? Nu te poţi decide ce vrei să ajungi când vei creşte mare?

Ai ceva de spus?

Da, Onorată instanţă. Sunt un fan loial al lui Colt.

Eşti de asemenea un derbedeu revoltător, josnic

care ar trebui strivit ca un gândac.

Obiecţie. Clientul meu nu a fost găsit încă vinovat.

Ai perfectă dreptate, dle avocat.

Să vedem... Acum este ora 9:40. La 9:41 va fi vinovat.

Găsesc acuzatul vinovat de acuzaţii. Sentinţa va fi stabilită la o dată ulterioară.

Cer ca dl Wenke să fie lăsat încă liber pe cauţiune.

- Cauţiunea este revocată. - Mulţumesc.

Statul cheamă cazul cu numărul 57746899.

Foarte bine lucrat.

Foarte frumos. Fan al lui Colt. Am nevoie de Colt? Nemaipomenit, Wenke.

Deci ştii?

Casa mare albă?

Cu coloanele alea mari în faţă de pe Greenway Avenue?

Ghici cât valorează casa aia.

- Nu ştiu. - Încearcă.

Şapte milioane.

243.000 de dolari. O nebunie pentru mine, huh?

Am avut destule cazuri cu accidente anul ăsta.

Poate ar trebui să încetez să arunc coji de banane în jur.

Pauza e aproape gata, şi mai am doar cazul ăsta cu loteria ilegală...

Ştiai că e un tip care mănâncă ceva de pe masa ta?

Tipul pe care l-ai acuzat. Mănâncă biletele de loterie.

Fir-ar să fie! Gibson, cară-te de aici!

- Nu înghite, nenorocitule! - Ăsta este clientul meu!

Nu înghite!

Domnilor, trebuie să vă reamintesc că vă aflaţi într-o sală de judecată?

Acum să continuăm într-o manieră civilizată.

Ce naiba faci?

Apărarea mai are ceva de adăugat?

Onorată instanţă...

Cred că ar trebui să cer o mică pauză

ca să poată mânca ceva clientul meu. Se pare că îi este foarte foame.

Clientul meu, McCullaugh. Pot să-l văd un minut?

Sigur, dle Kirkland.

Întinde mâna.

Dle Kirkland, ce s-a întâmplat?

Vreau să-ţi confirm ce am spus ieri. O să te scoatem afară.

Ştiu că încercaţi, dar este o nebunie, ştiaţi?

Ştiu.

Aţi spus că aveţi dovezile care arată că sunt nevinovat.

- Da, eşti nevinovat. - Şi judecătorul Fleming este de acord, nu?

Dacă toată lumea e de acord că sunt nevinovat, de ce mă întorc înapoi la închisoare?

Sunt dovezi suficiente, dar curtea nu vrea să le accepte.

- De ce nu? - Păi, există o lege... o lege care

spune că dovezile trebuie prezentate într-o anumită perioadă de timp.

Şi ale noastre au ajuns trei zile mai târziu.

Şi ce contează? Chiar dacă ar fi ajuns trei ani mai târziu.

Au dovezile de care au nevoie. Ar trebui să-mi dea drumul. Nu înţeleg...

Judecătorul mă trimite la închisoare şi ştie că sunt nevinovat. Ce se întâmplă?

O să mai dureze un pic. Orice alt judecător ţi-ar fi dat drumul.

Dar Fleming face totul după litera legii.

Nu pot să înţeleg asta...

Jeff, îţi promit că te scot afară. Promit.

Promite că te scoate. Nu-ţi face griji.

Judecător Fleming.

Vreau să-mi cer scuze pentru purtarea mea în sala de judecată ieri.

Nu vreau să-ţi aud scuzele. Nu vreau să aud nimic.

Este de înţeles, domnule.

Dar... dar mă gândeam că poate am putea discuta cazul McCullaugh.

Dvs. şi cu mine, de la om la om. Neoficial.

Dacă încerci să faci o înţelegere cu mine, s-ar putea să ajungi înapoi la închisoare.

O înţelegere? Nu, domnule. Nu încerc să fac o înţelegere.

Înţeleg stricteţea dvs. în impunerea aplicării regulilor...

dar nu pot înţelege de ce clientului meu i se neagă drepturile constituţionale.

- Nu-mi cita mie din lege. - Clientul meu este nevinovat.

Nu dau doi bani pe clientul tău.

Bună, Sherry.

- Bună, dle Kirkland. - Dna Tate, ce mai faceţi?

Vă primeşte imediat.

- Arăţi obosit nu glumă. - Cafea, te rog.

Dna Tate vrea să vorbească cu tine. Băiatul ei şi-a rupt din nou piciorul. Pe aleea vecinului.

Şi Bricker vrea să ştie dacă clientul tău vrea să cadă la înţelegere pentru 60.000 dolari.

Cafea, te rog.

Trei clienţi noi vin astăzi. Unul cu un accident, unul cu divorţ.

Şi la al treilea este ceva despre amnezie. Nu ştiu ce anume.

Ce faci?

- Nu are spumă. - Pentru că e deodorant.

Şi nu uita să îţi vizitezi bunicul astăzi.

Şi trebuie să te întorci la tribunal la 2:15 PM.

Cafea, te rog.

Vrei cafea?

Sherry, stai cu mine azi, dragă. Am nevoie de tine astăzi.

Arthur.

Arthur, vino aici.

Bună, dle judecător.

Ieşim undeva în weekend-ul ăsta?

Nu ştiu. Eşti singurul cu care mai am întâlniri zilele astea.

Ai promis că o să zbori cu mine.

Trebuie să spun...

Nu sunt prea încântat de nicio acţiune care are loc la distanţă de pământ.

Înălţime... Nu ştiu. Am o chestie în legătură cu înălţimile.

- E vorba de zbor. E diferit. - Cât de sus mergi?

Cât de sus vrei să mergi? Haide, o să-ţi facă bine.

- Şi pe de altă parte, mă simt singur acolo. - De ce nu-ţi iei soţia?

Ultimul lucru pe care l-am făcut împreună a fost când ne-am căsătorit.

Haide, Arthur. Mi-ai promis.

- Bine. La ce oră? - Duminică dimineaţă. Ora 10.

Cari mereu chestia aia după tine?

Există lege şi există ordine. Şi asta este ordinea.

Îţi plac rulourile cu ouă?

- Da. - Bine.

Hai, să plecăm de aici. Uşor, uşor, uşor. Ai reuşit.

Eşti dat naibii.

Deci, suntem deja în altă săptămână?

Altă săptămână. Nu ştiu unde zboară timpul.

Nicio problemă, bunicule. Totul e în regulă?

O vezi? Minunată femeie. Am fost la înmormântarea soţului ei. De treabă om.

Gitel?

Bună ziua, Sam.

Ce mai faci?

El este nepotul meu, Arthur.

- Mă bucur să te cunosc. - Încântat.

- Merge la facultatea de drept. - Sunt avocat.

Ascultă-mă pe mine. Nu te grăbi.

E un băiat frumos.

- Nepotul meu. - Da...

- Încântat de cunoştinţă. - Şi eu la fel.

Deci, a trecut o săptămână.

Da, a trecut. Săptămâna trecută ne-am plimbat cu maşina. Ţii minte?

Oh... este o maşină bună.

Mereu semnalizezi când întorci.

Dreapta. Stânga.

Deci...

Eşti un avocat bun? Eşti cinstit?

Nu ştiu.

A fi cinstit nu prea are legătură cu a fi un bun avocat, bunicule.

Dacă nu eşti cinstit, nu ai nimic.

Acum să te fi văzut părinţii tăi.

La naiba cu ei.

Nu le-a păsat niciodată de mine. De ce le-ar păsa acum?

- Oricum sunt părinţii tăi. - Ba nu.

Tu m-ai crescut. Tu m-ai ţinut în facultatea de drept.

Eşti un om minunat, bunicule. Dar fiul tău, el e un rahat.

S-a născut cu colici.

Sam, te iubesc.

Uită-te la tine. Împlinit, ca un bărbat.

În curând o să arăţi ca un avocat şi o să fii avocat.

Deja sunt avocat, Sam. Sunt avocat de 12 ani.

Deci, a mai trecut o săptămână.

- Îl cunoaşteţi pe Jules Stouffer? - Da.

COMISIA DE ETICĂ - A fost clientul dvs., nu-i aşa?

Da.

Nu a fost la început reprezentat de Alvin Burton?

- Da, este adevărat. - De ce şi-a schimbat avocatul?

M-am ocupat de acuzaţia sa de atac. Este domeniul meu, nu al lui Burton.

Jules Stouffer şi-a exprimat vreo nemulţumire faţă de dl Burton?

Deloc. Burton este un avocat excelent. Nu sunteţi pe urmele lui, nu-i aşa?

- Noi nu suntem pe urmele nimănui. - Îl cunoaşteţi pe David Crebbs?

Investigăm anumite acuzaţii pentru a determina dacă sunt adevărate

şi să facem curăţenie în propria curte.

Aşa că, vă rog, nu dramatizaţi. Nu sunt audierile lui McCarthy.

Oh, ce uşurare.

Deci nu o să mă întrebaţi: "Eşti sau ai fost vreodată avocat?"

- Nu este amuzant, dle Kirkland. - Îl cunoşteţi pe David Crebbs?

Nu, nu a fost, doamnă...?

- Packer. - ...Packer.

Nu este amuzant. Este ridicol. Da, îl cunosc pe David Crebbs.

Aţi văzut vreodată... Microfonul ăsta merge?

- Îl cunoaşteţi pe David Crebbs? - De ce folosim microfoane?

- De ce nu vorbim, pur şi simplu? - Este o audiere, dle Kirkland.

Da. Este o audiere.

- Îl cunoaşteţi pe Jules Stouffer? - Am întrebat deja asta.

Am terminat cu Stouffer? Dar cu Alvin Burton?

- Îl cunoaşteţi pe David Crebbs? - Am întrebat deja asta.

- Ce a spus? - A spus da.

L-aţi văzut vreodată beat în sala de judecată?

David Crebbs are un defect de vorbire. Verificaţi-vă dosarele. Scrie acolo.

Nu. Ăsta este răspunsul la întrebarea dvs. Nu, nu bea. Nu bea deloc.

În acest moment, aş vrea doar să spun

că ceea ce face acest comitet în teorie este foarte lăudabil.

Totuşi, în practică, e o porcărie.

Şi nu o să mai răspund la alte întrebări.

Ce crezi că încercăm să facem acolo?

- Vrei să bei? - Nu.

Orice ai crede, asta nu este o vânătoare de vrăjitoare.

Atunci ce faceţi?

Poate nu ştiţi asta, dle Kirkland,

dar există multă corupţie în legătură cu care nimeni nu face nimic.

- Şi credeţi că acest comitet se ocupă de asta? - Da, cred.

Acel comitet este o farsă foarte periculoasă.

Dle Kirkland.

Îmi petrec 14 ore pe zi lucrând în acest comitet.

- Şi nu o fac ca să mă distrez. - Nu-mi pasă câte ore pe zi lucraţi...

Poţi să-ţi petreci restul vieţii. Ştii ce o să realizezi?

Poate o să ruinaţi carierele câtorva tipi care şi-au întors fundul în direcţia greşită.

În afară de asta, nimic.

Deci ce crezi?

Despre ce?

Despre mine. Ce crezi? Crezi că sunt interesant?

Cineva cu care ai ieşi la un pahar?

Cred că eşti nebun.

Ce zici de localul lui Daniel? Să zicem, pe la şapte jumate?

Nu cred.

Opt?

Opt jumate.

Bine.

Sunt Arthur Kirkland. Ai vrut să mă vezi?

Da.

Omu' meu, Bambi, te-a recomandat foarte frumos.

A zis, Arthur Kirkland este omul pe care trebuie să îl vezi.

Okay, Ralph, spune-mi ce s-a întâmplat.

Scrie aici că ai fost implicat într-o spargere.

Nu, domnule.

Treaba e că era timpul să se mai dea la un negru.

E ca fumatul. Trebuie să ridice un negru la fiecare 20 de minute.

Ce s-a întâmplat, de fapt, a fost că

eram pe alee şi mă jucam cu câinele, când au sărit la mine.

Scrie aici că erai atacat de câine când ai fost văzut prima dată pe alee.

Da?!

Păi, câinele meu... mai face aşa.

Mai scrie că era câinele unei doamne B. Jackson.

Dar arăta ca şi câinele meu. Avea aşa o...

Mai scrie că, atunci când ai fost întrebat ce făceai pe alee, ai răspuns:

"Nu ştiu nimic despre taxiul ăla."

Asta-i adevărat. Nu ştiu.

- De unde ştiai că există unul? - Dle Kirkland, întotdeauna este unul.

Ralph, spune-mi adevărul sau ia-ţi alt avocat. N-am nevoie de porcării.

Bine.

Am fost în taxiul ăla, dar nu l-am jefuit.

A fost ideea vărului meu. Eu nu ştiam nimic. E nebun.

- Cum îl cheamă pe vărul tău? - Nu ştiu. Adică...

- Stă pe Hillsdale. - Nu ştii cum se numeşte vărul tău?

Ralph, cu cine crezi că vorbeşti? Crezi că sunt idiot?

Ok. Citesc un raport, îmi dau seama dacă cineva îşi bate joc de mine.

Dă-mi răspunsuri corecte sau ia-ţi alt avocat.

N-am timp să ascult un tip care mă duce cu preşul.

Bine.

Nu a fost ideea mea, dar ştiam ce-o să se întâmple.

Vedeţi, eu şi vărul meu Royce... Royce Shavers.

El s-a gândit că de vreme ce sunt aşa cum sunt...

Dle Kirkland, pot să arăt foarte bine câteodată.

Sunt sigur.

Royce s-a gândit că putem fi un cuplu. Ştiţi, un cuplu bărbat şi femeie.

Fiindcă un şofer de taxi o să ia un cuplu mai repede decât doi bărbaţi negri.

Deci...

Am urcat în taxi pe Garrison Boulevard.

I-am spus să ne ducă în port ca şi cum am fi fost turişti.

Nu pot să merg la închisoare, omule.

Nu pot s-o fac. Nu pot să merg în locul ăla.

Vă rog, dle Kirkland, trebuie să mă ajutaţi.

Vă rog...

Ok, o să te ajut, Ralph. Doar să nu mă minţi.

- Ok? - Da, domnule.

- Să nu mă minţi, ok? - Da, domnule.

Mulţumesc.

Mersi că m-ai adus acasă, Gail.

Oh, Doamne.

Tu chiar iei ideea de închiriere a unui apartament nemobilat ca atare, nu?

Nu trebuie să rămână aşa.

Ce s-a întâmplat? Ţi-a luat tot nevasta la partaj?

A avut un avocat mai bun.

Îţi vezi des copiii?

Sunt în California. Telefoane, vacanţe.

Scoate mâncarea. Aduc farfurii.

Cred că am fost norocoasă. Noi nu am avut copii.

- Cât timp ai fost măritată? - Trei ani.

- Oho! Eraţi îndrăgostiţi? - Nu...

Eram îndrăgostită de legi.

Înţelegi ce vreau să spun?

Ai o lingură?

Lingură.

Mulţumesc.

Mănânci des în oraş?

- Da. Tu? - Da.

Comitetul lucrează aproape în fiecare seară.

Ce-ai simţit când ai ieşit de dimineaţă de la audierea de către comitet?

- N-ai simţit pumnale înfipte spate? - Ăsta-i un grup foarte periculos.

Doamne, iar începem...

Arthur, de ce crezi că este periculos?

Pentru că păcăliţi publicul că faceţi ceva, dar, de fapt, nu faceţi nimic.

Da, dar facem ceva. Protejăm publicul de avocaţi corupţi. Asta facem.

Periaţi suprafaţa. Nu vă luaţi de adevărata putere.

Wow, asta-i înfricoşător. Care putere adevărată, Arthur?

- Nu ştii? - Nu. Spune-mi.

Măcar acum ştim că sunt categoric în siguranţă.

Ce te face să crezi că ştii aşa de multe?

- Nu ştiu aşa de multe. - Nu, spune-mi.

Ce te face marele glas al autorităţii?

Nu pretind că sunt un glas al autorităţii.

Cred doar că nu ştii ce faci.

Oh, înţeleg.

Asta-i frumos, nu crezi?

Nu, nu găsesc chestia asta aşa frumoasă, Arthur. Sunt...

Sunt furioasă din nou. Nu-mi place să fiu furioasă.

- Nu e foarte plăcut. - De ce mă critici pentru ceea ce fac?

Nu te critic. Tu o iei prea personal.

Arthur, comitetul face ceva în legătură cu ceea ce se întâmplă.

Noi nu stăm nopţile prin închisori pentru sfidarea curţii.

- Ştii despre ce este vorba? - Da. L-ai pocnit pe judecătorul Fleming.

- Ştii de ce? - N-am idee. Spune-mi.

Am un client care este în închisoare pentru că a avut un semnalizator defect.

- Şi nu pot să-l scot afară. - Cum adică?

Vrei să auzi o poveste despre minunatul nostru sistem judiciar?

Sigur.

Un tip numit Jeff McCullaugh merge pe autostradă într-o noapte.

Şi poliţiştii îl opresc pentru că semnalizatorul nu-i merge.

Fac o verificare. Computerul răspunde că un Jeff McCullaugh

este căutat în Alabama pentru atac armat.

- Era acelaşi tip? - Nu.

Dar se potriveşte cu descrierea, aşa că îl arestează.

Nu le-a spus că au greşit persoana?

A încercat. I-a spus avocatului din oficiu care nu cred că l-a crezut.

Era prea ocupat. Nu s-a obosit să verifice.

- Glumeşti? - Stai, e şi mai rău.

Cât timp Jeff e în puşcărie, un gardian e înjunghiat

iar cuţitul este plantat în celula lui Jeff.

Iar Jeff este judecat pentru o nouă acuzaţie: atac armat asupra unui gardian.

Şi se fixează data procesului. Şase luni de la data la care a fost arestat.

Şi să scurtez povestea. Trec şase luni

şi un foarte zguduit, înnebunit Jeff McCullaugh ajunge la judecată.

Avocatul din oficiu îi spune lui Jeff că poate să îl scape

dacă pledează vinovat. O să facă o înţelegere cu judecătorul. Şi-o să-l elibereze.

Aşa că pledează vinovat, deşi e nevinovat. Bine.

Se face o înţelegere cu un judecător, Callahan.

În ziua procesului, judecătorul Callahan nu e de găsit.

Fleming îi ia locul. Fleming nu ştie despre înţelegere.

Jeff pledează vinovat.

Fleming îl condamnă pe Jeff la cinci ani de închisoare.

Aşa că un tip mărunt a petrecut deja

un an şi jumătate în închisoare pentru că nu i-a mers semnalizarea.

Am petrecut ultimul an adunând dovezi care demonstrează că e nevinovat.

Şi am dovedit. Aduc totul în sala lui Fleming,

iar el aruncă totul.

- De ce? - Pentru că au ajuns trei zile mai târziu.

Ce porcărie!

E incredibil.

Nu este incredibil. Este Fleming.

Nu, Arthur.

Asta este legea. Nu-l poţi acuza legal pe Fleming.

Pentru că a respectat litera legii.

- Glumeşti? - Nu.

Îmi vorbeşti ca şi cum nu o să mă duci în pat, dragă.

Ba da.

Am avut cazuri mai grele.

- Eşti aşa uşuratic. - Ştiai asta, huh?

De asta ai ieşit cu mine. Termină-ţi rulourile cu ou.

Arthur! Arthur!

N-o să ghiceşti niciodată pe cine a arestat poliţia.

- Ghiceşte. - Warren, te rog...

Poate sună nebuneşte, dar judecătorul Fleming tocmai a fost luat.

- Cum adică luat? - Arestat.

Haide.

Îţi spun. Tocmai l-au arestat pe judecătorul tău favorit.

- Judecătorul Fleming? - Judecătorul Fleming.

Care-i poanta, Warren? Trebuie să fie o poantă la chestia asta.

Nu e nicio glumă, Arthur. Nu ştiu despre ce este vorba.

Se ţin foarte tare. Nu pot să scot nimic de la nimeni.

Ne vedem mai târziu.

Warren...

Să mă anunţi...

- Dle judecător, suntem gata să revenim. - Vin imediat.

Felicitări, dle avocat.

Mulţumesc foarte mult. Ce-am făcut?

Vino aici, vino aici.

Judecătorul Fleming.

Am avut dreptate. A fost reţinut în dimineaţa asta şi arestat.

- Ştim asta. - N-o să ghiceşti niciodată pentru ce.

- Ghiceşte. - Pentru ce?

Viol. Fleming a fost arestat pentru viol.

- Nu mai suport. - Nu e grozav?

- Viol! - Nu-mi vine să cred.

Şi nu asta e cea mai bună chestie.

Oh, nu. O să-ţi spun poanta cea mare.

O să-ţi placă asta. Oamenii lui tocmai au sunat.

Dl Fleming vrea să îl reprezinţi tu.

Eu?

Eu?

De ce eu?

Îl urăsc pe nenorocit.

Înnebunesc!

Dle Kirkland, după cum neîndoielnic ştii,

judecătorul Fleming a fost acuzat – neîntemeiat aş adăuga –

de asalt sexual asupra unei doamne. Vrea ca tu să îl reprezinţi în acest caz.

Scuzaţi-mă.

- Pot să întreb ce este aşa nostim? - Cred că este...

Este o nebunie.

Nu cred că sună aşa nebuneşte.

Doi avocaţi din toaletă de la etajul trei gândesc altfel.

Chiar acum unul dintre ei râde aşa tare că s-a înecat în chiuvetă.

Ştiu că nu sunt prea plăcut.

Dar adevărul este că sunt nevinovat şi aş vrea să se dovedească asta într-o sală de judecată.

Dl Bates şi cu mine credem că, în această situaţie specială,

tu eşti avocatul perfect pentru a te ocupa de apărarea mea.

Ce e asta? Voi v-aţi pus mintea împreună şi aţi venit cu treaba asta.

E o frumuseţe.

Întrebarea adevărată este: de ce? De ce eu, băieţi?

Avem nevoie de tine din motive politice.

Motive politice? Ce anume?

Acest caz va avea un mare răsunet în presă.

Animozităţile dintre tine şi judecător sunt bine cunoscute. Dar ne putem folosi de asta.

De ce ai apăra un om pe care îl urăşti aşa mult

dacă nu ar fi cu adevărat nevinovat? Şi este, să ştii.

Remarcabil. Remarcabil.

Dar personal nu-mi pasă deloc.

Nemernic încrezut!

Henry! Henry! Henry!

Nu am comis nicio infracţiune în viaţa mea.

Judecătorule, dacă eşti nevinovat, cu adevărat nevinovat,

nu ai nevoie de mine. Ia-ţi alt avocat.

De ce râzi?

Îmi pare rău să-ţi spun asta, dar

îmi aminteşti un pic de fostul meu soţ.

În ce sens?

Pentru că în timpul sexului, mereu spunea:

"Hai! Hai!"

"Hai"?

Eu nu spun "hai".

- Te-am auzit spunând "hai". - Nu, nu am spus "hai".

"Hai" e o prostie.

Eu spun "Doamne".

- Eşti sigur? - Sunt sigur.

Aş fi jurat că ai zis de vreo câteva ori.

A fost "Doamne".

Am spus "Aaaah..." Semăna cu "hai".

Şi am spus "Doamne". "Aaaah, Doamne".

Da? Cine este?

Arthur, sunt Jay!

- Jay? - Ce naiba...?

Este partenerul meu.

Jay. Jay?

Bine, bine.

Ce mai zici? O noapte grozavă.

- E două dimineaţa. - Ştiu. Barurile tocmai s-au închis.

Şi ce cauţi aici?

- Am venit să-ţi pun o întrebare. - Da? Ce?

- Sunt un avocat bun, nu? - Eşti.

- L-am scăpat pe Earl Soames, nu? - Ce tot zici, Jay?

Pe Earl Soames... L-am scăpat pe Earl Soames!

- Da, l-ai scăpat. - Nu. Nu doar că l-am scăpat.

L-am scăpat de crimă. Şi toţi ştim că dl Soames a făcut-o.

Da, a făcut-o. Era vinovat. Ştim toţi asta.

Minunată apărare. Minunată.

- Minunată apărare, Arthur. - Corect.

Minunată. Minunată!

Minunată! L-am scăpat pe baza unei greşeli de procedură.

Ştiu, Jay. Bine.

- Dl Soames a făcut-o din nou. - Cum adică?

La ora 12:00 azi-noapte, a omorât doi copii.

Oh, Iisuse.

A omorât copii, înţelegi.

Oh, Jay...

- Trebuie să fac pipi. - Jay...

Partenerul meu.

- Sunt femei aici. - Bună.

Arthur, ce se întâmplă?

Haide, n-o să păţeşti nimic. Lasă-te jos. Mai ai vreun metru până acolo.

Pentru numele lui Dumnezeu, intră.

Cum te simţi? Eşti gata să mergi?

Credeam că pilotezi avioane. Cu aripi.

Pilotez elicoptere de la războiul din Coreea. Intră.

Pune asta. Închide uşa.

Trebuie să zic, dle judecător. Nu sunt prea încântat de chestia asta.

Relaxează-te, Arthur.

Am putea să mergem doar un pic? Să dăm doar o tură?

O să facem orice vrei tu. Acum ţine-te bine.

Aşa mai zic şi eu!

Frumos, nu-i aşa?

Nu vreau să vorbesc.

Poftim?

Nu vreau să vorbesc.

Ai sărit vreodată cu paraşuta?

- Ai sărit vreodată cu paraşuta? - Nu! De ce?

Ar trebui să încerci. Ai putea să înveţi ceva.

Am sărit cu paraşuta odată şi paraşuta principală nu s-a deschis.

Nu s-a deschis nici cea de rezervă. Şi uite aşa, plonjam spre pământ.

Când am atins vârfurile copacilor, am descoperit înţelesul vieţii.

- Care este? - E o porcărie, Arthur. O mare porcărie.

Acolo îl ţineau pe Native Dancer.

Native Dancer, calul. Îl ţineau jos acolo.

Frumos animal.

- Unde mergem? - Ţi-ar plăcea un loc anume?

Jos. Aş prefera să merg jos.

Relaxează-te, Arthur. Doar relaxează-te şi bucură-te. Un proverb vechi chinezesc.

Grozav, nu-i aşa?

Oh!

Să-ţi arăt ceva.

Uită-te la asta.

Nebunie, nu?

- Am lovit. - Ce-am lovit? Ce-am lovit?

Punctul de trecere de la jumătate. E un mic joc al meu.

De câte ori ies, mereu calculez cât de mult combustibil am,

ca să ajung undeva şi să mă pot întoarce.

Apoi văd punctul de trecere de la jumătatea drumului şi trec un pic de el.

Vrei să spui că suntem peste punctul de trecere de la jumătate?

Da.

Vrei să zici că nu mai ajungem înapoi?

Poate da, poate nu.

Aterizează. Aterizează! Lasă-l jos!

Haide, Arthur, o să fie bine.

Am trecut de punctul de trecere nu suntem bine. Aterizează!

Hai să mergem! Ne întoarcem.

16 ani de căsnicie, şi nevastă-mea tot nu vrea să mănânce mâncare chinezească.

E nebunie. Mai ales că ne-am cunoscut într-un restaurant chinezesc.

Ce facem?

Unde suntem? Am ajuns înapoi?

Ai încredere în mine, Arthur. Ştiu eu ce fac.

E un protest. Face legătura între mâncarea chinezească şi mariajul nostru.

N-o să reuşim să ne întoarcem!

Ştiam eu! Ştiam eu! N-o să reuşim să ne întoarcem! Ştiam eu!

Arthur, uită-te la asta.

Ţi-am zis că am instincte bune.

Ţine-te, Arthur. Ţine-te bine. Ţine-te...

Ţine-te, Arthur. O să reuşim. Ţine-te!

Oh, Doamne! Oh, Doamne!

Ţine-te! Ţine-te!

Liber.

Aproape am ajuns la ţintă.

Încă 30 de metri.

Ţi-am zis că am instincte bune.

Haide, să mergem la ţărm.

Fir-ar, roata mea.

Haide, Arthur.

E mai uşor dacă îţi dai jos centura. Asta este.

Eşti în regulă?

Haide, să bem o cafea.

O să fii bine. Eşti încă plin cu adrenalină.

Trebuie să recunoşti, te face să te simţi plin de viaţă.

Când te gândeşti că puteam să fim morţi acum...

Ascultă, de ce este toată lumea aşa preocupată de moarte?

Eu de obicei nu-mi pun problema asta, dar pare a fi un moment prielnic.

Încă un sandviş cu pui şi salată. Arthur?

Nu.

Să ne întoarcem la Fleming.

- Nu vrei să-i iei cazul? - Nu. Nu-s interesat.

Mai bine să te intereseze.

Pentru că sunt unii oameni foarte puternici în oraşul ăsta care-ţi pot ruina cariera.

Să-mi ruineze cariera? Cum adică?

Ar putea să te dea afară din barou.

- Mai vrei cafea? - Da.

Afară din barou? La ce te referi?

Ai avut vreun client numit Ernest Drago?

Drago, da. Ce-i cu el?

Ai dat poliţiei informaţii care au dus la condamnarea lui.

Drago era un ţăcănit. Drago era nebun.

Stătea în biroul meu şi debita cele mai groteşti fantasme imaginabile.

M-am ocupat de el la o acuzaţie de spargere şi auzeam chestiile alea în fiecare zi.

Îmi spunea fanteziile lui. Una dintre favoritele lui era:

"Ce s-ar întâmpla dacă aş îndesa o pocnitoare în gură cuiva?"

Era una din favoritele lui.

Aşa că, citind apoi în ziare despre un nebun

care ţinea arma la capul oamenilor şi le le băga pocnitori în gură,

mi-am dat seama este Drago, şi am spus poliţiei.

Spunând poliţiei nu ai prevenit o crimă. Ai trădat un client.

- Ai violat codul etic. - Ce vorbeşti acolo?

- Ce se întâmplă? - Arthur, te vor pe tine.

Eşti un avocat foarte principial şi etic. Şi fără legături politice.

Îţi spun...

Vor să-l apăr pe Fleming din cauza integrităţii mele morale.

Dar dacă nu-l apăr, mă dau afară din barou, chipurile, din lipsă de etică.

Uite, Arthur. Lăsă deoparte sentimentele personale. Ia cazul.

Ai muncit prea mult. Hai, nu-ţi arunca toată cariera.

Nu-mi vine să cred. Chiar nu-mi vine să cred.

- Vreau să fie eliberat McCullaugh. - Nu se poate face nimic.

Nu cred asta. Redeschide cazul. Atât îţi cer.

Redeschide cazul şi o să-i obţin achitarea.

Uite. Nu eşti în poziţia în care să ceri ceva.

Dar voi vedea ce pot face să te ajut.

Poate există o excepţie la statut.

Ok.

Ok. Deci, povesteşte-mi despre fată?

Această Leah Shephard. Poţi să-mi spui ceva despre ea?

Ce vrei să ştii? Am văzut-o de câteva ori. Lucrează la primărie.

- Aţi făcut sex la prima întâlnire? - Da. Prima şi a doua oară.

- De asta nu are niciun sens. - Ce crezi că s-a întâmplat?

Te asigur că nu am violat-o, dar...

Chiar nu ştiu. Poate vreun prieten supărat a apărut după ce am plecat eu.

Prieten supărat? Cam subţire, nu crezi?

Nu a fost doar violată, ci şi bătută sadic şi sodomizată.

Asta înseamnă ceva mai mult decât un prieten supărat.

Ai dreptate. Îmi pare rău.

Nu ştiu cum am intrat în asta? Mă ocup de lege de 30 de ani,

dar îţi spun că nu pot să găsesc cinci oameni care să creadă că sunt nevinovat.

Nici măcar cinci.

- Ai face un test cu detectorul de minciuni? - De ce? Nu e o dovadă admisibilă.

Ştiu. Aş vrea să îl faci pentru mine.

- O să mă gândesc. - Nu, nu...

- Am zis că o să mă mai gândesc. - Nu poţi să faci asta. Nu, nu.

Am nevoie de un test poligraf ca să pregătesc cazul.

- Acum, dacă o să fiu avocatul tău... - Dacă o să fii?

- Dle Kirkland, eşti avocatul meu. - Ştiu. Sunt avocatul tău.

Şi ca avocat al tău, sunt anumite cereri...

După cum am mai spus, tu nu ceri nimic.

Acum stai jos. Am o grămadă de lucru.

Am zis să stai jos.

Las-o aici.

- Jeff, ce-ai păţit? - Cineva m-a bătut.

- De ce? - Nu ştiu. N-am întrebat.

Ascultă, am vorbit cu Fleming.

O să aranjăm ceva. O să te scoatem de aici.

Când?

O să mai ia probabil două săptămâni, maxim trei. Promit să te scot până atunci.

- Trei săptămâni? - E tot ce pot să fac.

- Cred că glumeşti. - E tot ce pot.

- Şi ce-ar trebui să fac? - Trebuie să mai stai pe aici.

- Trebuie să ai grijă de tine. - Să am grijă?

M-am chinuit să ajung la carceră ca să scap de nişte tipi. Eu nu ştiu să mă bat.

Ai citit de tipii ăia lăsaţi să iasă din cauză că sunt prea aglomerate închisorile.

Şi eu stau aici şi nu am făcut nimic.

Asta le întrece pe toate.

Ştiu, Jeff.

Nu-ţi pierde speranţa. Mă-nţelegi? Nu poţi să-ţi pierzi speranţa.

Sărbători fericite.

- Pun pariu că o să mâncăm curcan. - Sigur că o să mâncăm.

Unde-s dinţii tăi?

Ai nevoie de dinţi dacă o să mănânci curcan.

Unde-s dinţii, bunicule?

Aveam dinţi ultima oară când ai fost aici?

Sigur că aveai. Aveai dinţi azi-dimineaţă.

Nu prea are memorie aşa bună.

- Ce-am făcut cu dinţii mei? - E foarte mândru de tine.

Tot timpul vorbeşte de nepotul lui care studiază să devină avocat.

Aş vrea să-şi amintească că sunt deja avocat.

Uneori îşi aminteşte, uneori nu. Şi ce dacă? Oricum este mândru.

Arnie, eşti sigur că aveam dinţi azi-dimineaţă?

Ştiu că aveai dinţi.

Ce-i asta? Lângă televizor.

Bine. Sunt gata.

Sper că prietenul ăsta al tău nu se supără că vin şi eu.

Nu, Arnie. E Ziua Recunoştinţei. O să fie o grămadă de lume.

O să fie bine.

Lasă-mă să te ajut.

- Ok, băieţi. - Să mergem, să mergem.

Sper că nu au cartofi. Nu-mi plac cartofii.

Nu pot să mănânc pe genunchi.

Ce s-a întâmplat cu statul la masă?

Spui: "Daţi-mi sarea". "Mai multă umplutură, vă rog".

Este adevărat, că Fleming a trecut testul poligraf?

Larry, sunt informaţii confidenţiale.

Să spunem că sunt unul dintre confidenţi. A trecut, nu-i aşa?

Care-s şansele? Nimeni nu vrea să creadă că e nevinovat.

Nu pot să vorbesc despre asta.

Ştiu că asta e mâncare de catering.

Curcanul îl ştiu. Ce-i asta?

- Scuzaţi-mă... - Treci, treci.

- Mulţumesc. - Du-te odată.

Ce e chestia asta de aici?

Nu-ţi place? Nu mânca.

Pun pariu că sunt cartofi. Au ascuns cartofii ca să-i mănânci.

Bună. Ce faceţi?

- E Jay? - Ce?

Ce crezi, Arthur?

Bună, Larry.

Îţi place? Mi-a venit aşa peste noapte.

- Trebuie să vorbesc cu tine. - Scuză-mă.

Marcie, mă întorc. Când mă întorc, poţi să pui mâna.

- Ce faci? Ce se întâmplă? - Nimic.

Cum adică? Ce-i pe capul tău?

- Unde-ai făcut asta? - M-am ras în cap.

- De ce? - O schimbare de stil.

Te-ai ras în cap pentru o schimbare de stil?

Jay.

Nu vezi ce-o să se întâmple? O să fie mai des.

Când creşte la loc o să fie mai des.

Ce te supără?

Nu face pe fratele mai mare, bine?

Unde este Marcie?

Acuzatul să se ridice în picioare.

Găsesc acuzatul vinovat de atac armat.

Nu înţeleg. Ce se întâmplă? Mă duc la închisoare?

Onorată instanţă, pentru că este prima abatere majoră a acuzatului,

nu are cazier şi are serviciu,

cer o investigaţie anterioară sentinţei.

- Credeţi într-un un raport favorabil? - Da, Onorată instanţă.

Un raport al ofiţerului de supraveghere va fi întocmit şi prezentat în 15 zile.

Sentinţa va fi amânată până la acea dată.

Ce se întâmplă acum?

O să întocmească un raport pentru judecător,

iar în 15 zile ar trebui să fii eliberat sub supraveghere.

Ar trebui? Dle Kirkland, trebuie să fiu.

Nu-ţi face griji, o să fie bine. O să fie bine.

Arthur.

Arthur, unde te duci?

- La birou. - Urcă, te duc eu.

- E nouă, huh? - Da, îţi place?

Da.

- Arthur, am o problemă. - Ce-i?

- Tânăra asta... - Nu din nou, Carl.

Cred că e un proces de paternitate.

Mă cunoşti, Arthur.

Jay îşi lasă părul la loc să crească sau rămâne ras?

Se rade în fiecare zi.

Are la el un aparat electric de ras pe care îl foloseşte toată ziua.

Iisuse. Pare destul de grav.

Se simte bine?

E bine. E bine.

Ştii, comitetul ia în considerare şi audierea lui.

Nu te uita la mine aşa. Clienţii lui se plâng.

Îşi tot amână programările de judecată... Se rade pe cap... Are o problemă, ştii?

Uite, e-n regulă cu el.

E bine. Ştii ce înseamnă toată treaba asta, nu?

În fiecare zi, avocaţii apărării îi protejează pe oamenii vinovaţi, îi scapă,

şi nu sunt afectaţi de asta.

Nu ar trebui să-i afecteze.

Diferenţa este că pe Jay l-a afectat. A fost rănit de chestia asta.

- Am înţeles, dar nu asta este ideea. - Nu e o ironie?

Că singurul avocat care a simţit ceva este trimis în faţa comitetului tău de etică?

Arthur, vrei să încetezi să laşi senzaţia că eşti singura persoană cu sentimente de aici.

Ştiu că Jay suferă.

Nu asta e ideea. Ideea e că nu mai lucrează cum trebuie din cauza asta.

Este bine. Are doar nevoie de timp. I-am preluat eu majoritatea cazurilor.

Se concentrează acum asupra contractelor. Lăsaţi-l în pace, bine?

Nu depinde de mine, eu doar îţi spun ce se întâmplă.

Îmi place cum funcţionează ierarhia. Vă luaţi de tipi obişnuiţi ca Jay,

şi nimeni nu face nimic cu oameni ca judecătorul Rayford,

care e un maniac cu tendinţe sinucigaşe.

- Rayford? - Da.

Omul este obsedat să se sinucidă. Nu e un secret.

Un aprod l-a găsit odată încercând să se spânzure.

- Ştii ce face la prânz în fiecare zi? - Nu.

Stă pe marginea pervazului de la geam, la etajul patru.

Ăsta-i un om care ia decizii importante în legătură cu vieţile oamenilor.

Stai puţin! Stai aşa, comportamentul personal nu îi afectează munca.

- Eşti sigură? - Da, am lucrat cu el.

Este un judecător excelent.

- Şi Jay este un avocat excelent. - Ştiu. Era. Nu asta e ideea.

Ideea este că problemele lui îi afectează capacitatea de a se ocupa de clienţi.

De asta vrea să îl vadă comitetul.

Oh, Doamne.

Ştii, sunt momente...

...când nu sunt aşa de sigur că te plac.

Suntem aşa de diferiţi...

...în felul în care vedem lucrurile.

Poate asta e ceva bun.

- E perfect, bine? - Bine.

Cât timp păstrăm un pic de animozitate între noi, nu vor fi probleme.

Astea sunt toate pozele în cazul Fleming.

Aici este numele şi adresa unui martor care locuieşte în cartierul lui Leah.

- El crede c-ar trebui să-l vezi pe tipul ăsta. - Ce scrie? Reisler? Risler?

Reisler. Da, Reisler.

E un pic cam constipată. Are privirea aia.

Ai văzut pe cineva intrând în casa lui Leah în noaptea în care a fost atacată?

Poţi să descrii persoana respectivă?

Era un tip tânăr.

Mic de statură. Poate 1,70 - 1,74 m.

- Gumă? - Nu, mersi.

Un tip scund?

Ai putea să-l identifici dacă-l vezi?

Nu, era prea întuneric. Prea întuneric.

Cunoşti publicitatea care se face în legătură cu cazul ăsta?

Ziarele scriu despre judecătorul Fleming?

Atunci cum de nu ai raportat toate astea la poliţie?

Am fost la poliţie. Le-am spus că am unele informaţii pentru ei,

şi mi-au zis să aştept. Am aşteptat una, două, trei ore.

Până la urmă m-am întors şi-am plecat acasă.

Nu puteam să stau toată noaptea acolo.

O cunoşti pe Leah Shephard?

Oh, aşa din vedere, ne salutăm.

Ai fi de acord să depui mărturie la tribunal despre tot ce ai zis?

Cred că da, dacă trebuie.

Dar îţi spun că nu prea vreau să mă amestec.

Şi apoi ce s-a întâmplat, dle poliţist?

I-am spus să plece, dar a continuat să înjure şi a refuzat să plece.

Ce fel de cuvinte a folosit?

Ştiţi, din cele obişnuite.

Toţi am am auzit cuvinte din astea. Dar pentru a se consemna, ce anume a zis?

A folosit "futu-ţi" foarte mult.

Şi "mă piş pe tine".

A zis că îşi bagă ceva în bucătar.

Şi că să i-o tragă chelneriţei. Chestii de-astea, Onorată instanţă.

Există un motiv foarte întemeiat pentru toate astea, Onorată instanţă.

Şi care ar fi ăla?

Sunt diabetic.

Nu înţeleg. Nu am mai auzit ca diabetul să ducă la folosire de limbaj porcos.

Asta din cauză că eşti un imbecil.

Asiguraţi-vă că omul ăsta are parte de o evaluare psihiatrică.

Amân verdictul până la primirea unui diagnostic medical.

În fiecare zi acelaşi lucru nenorocit. Tipii ăştia ar trebui să stea într-un ospiciu.

Judecătorul e mai încet decât ştirile de la ora 6.

- Ce poţi să faci pentru mine? - Un an.

Ce? Glumeşti? Credeam că e ziua negocierilor. Dă-i 6 luni şi va fi de acord.

Bine. Ce mai ai?

Fenwick.

- 18 luni. - 18 luni?

Spune-i tu. E nebun. O să-ţi rupă gâtul.

Spune-i un an, dar oferta e bună doar azi.

Frank, haide...

Are ochi alunecoşi. E un maniac.

Le-a muşcat degetele la doi colegi de celulă. Nu pot să-i spun un an.

E tot ce pot să fac. Azi nu sunt într-o pasă bună.

- Frank? - Aici sunt.

- Asta este? - Da.

- Mai vorbim în legătură cu Fenwick. - E-n regulă.

- Trebuie să vorbesc cu tine. - Am un caz imediat.

Apoi ce s-a întâmplat, dle Saltzman?

Nemernicul ăsta tot trăgea de geanta soţiei, iar ea nu voia să-i dea drumul.

Aşa că am încercat să-l îndepărtez.

Mă împinge într-o parte şi apoi o loveşte pe soţie de perete.

Vrei veştile bune întâi?

- Spune. - Fleming a trecut testul poligraf.

Şi am un martor ocular.

Acuzatul Robert Avillar să se ridice în picioare.

Şi în ceea ce priveşte martorul tău vedetă, Leah Shephard...

Ştim cum stă cu credibilitatea.

Şi vrei să arunc tot cazul Fleming pe fereastră?

Te-am prins, Frank. Este nevinovat. Este nevinovat.

Dacă procuratura renunţă la cazul ăsta, toată lumea o să ţipe că a fost aranjament politic.

Bătrâna se tot ţinea. Dacă dădea drumul la geantă, plecam.

Dar ea se tot ţinea. Nu am vrut să le fac rău.

Dar o să ieşi din chestia asta arătând ca un fraier.

Poate. Dar să-ţi spun ceva, Arthur.

Dacă asta era o crimă oarecare, poate făceam o înţelegere, ştii?

Dar nu e. Asta-i prea fierbinte. Ăsta-i inelul de argint.

Întrebări din partea statului?

- Ce naiba faci? - Ăsta-i un vis devenit realitate.

Nu strica tot. Când o să pun mâna pe Fleming o să-l crucific!

Clientul meu nu are cazier. Voia doar să-i ia banii.

Ăsta-i Super Bowl, Art. Şi eu sunt fundaşul.

Mai sunt trei secunde de joc, arunc pasa şi reuşesc un touchdown.

Fleming este dus afară pe targă. Atât e de mare treaba asta.

Te găsesc vinovat. Dar nu o să te trimit la închisoare.

Te pun sub supraveghere un an.

Un an sub supraveghere? Ce fel de pedeapsă e asta?

Oamenii sunt foarte supăraţi pe lege, zilele astea. Pot să întorc asta în avantajul meu.

Iar tu eşti mielul sacrificat.

Asta-i justiţie? În ce fel de lume trăim?

Nebunie! Toată lumea e nebună.

Ce se întâmplă?

- Ce se întâmplă? - E Jay Porter. A luat-o razna de tot.

Jay!

Jay!

Sunt eu, Arthur!

- De unde a luat farfuriile? - De la bufet.

Le-a tot adus toată dimineaţa. Nimeni nu l-a luat în seamă.

Nu, nu! Nu e înarmat.

- Ce are? - Are farfurii.

Lasă aia. Ce se întâmplă?

Nu e înarmat. Aruncă doar cu farfurii.

Cu farfurii?!

- Ştie cineva cine e? - Este Jay Porter. E avocat. E partenerul meu.

- Avocat?! - Ce s-a întâmplat?

Dle Porter!

- Aici. - Nu, aşteaptă, aşteaptă.

Ţine asta. O să încerc să-l imobilizez.

- Eşti în regulă? - Da, sunt bine.

Adu nişte canistre. O să-l afumăm.

Oh, Iisuse!

- Ce zici dacă încerc să intervin? - Cum adică?

Am asta. Stai în spatele meu.

Judecătorul trece!

Jay, sunt eu, Arthur!

Jay, ascultă-mă.

Jay, ascultă-mă.

Nu! Nu sunt gata! Nu!

Nu sunt gata pentru cazul ăsta!

Nu sunt gata! Nu sunt gata, dle judecător! Vă rog!

Ajutor, ajutor!

Warren, poţi să-mi faci un serviciu?

La ora trei, sala de judecată A.

E vorba de clientul meu, Ralph Agee.

Se prezintă raportul perioadei lui de supraveghere.

Au greşit raportul. Am făcut eu nişte corecturi.

- Asigură-te că le vede judecătorul. - Nicio problemă.

O să termini în 5 minute.

Poartă o perucă blondă.

Să nu te sperii. Se simte mai bine aşa.

Spune-i lui Agee că-l sun în seara asta şi că-mi pare rău că nu am ajuns.

Am făcut contractul. Eu am făcut toată munca. Voiam ca tu doar să-l verifici.

Şi l-am verificat.

Şi-mi ceri pentru asta un comision de 7000$?

Doctorii se tratează între ei gratis. Unde e curtoazia profesională?

La naiba cu curtoazia, sunt afaceri. Şi oricum, am plătit prânzul.

- Haide, Warren. - Doamne, cazul lui Arthur!

Am uitat cu totul de el. Ne vedem mai târziu.

Ce aşteptăm?

Pe Arthur Kirkland. Sentinţa lui Ralph Agee.

Uită-te pe hol. Vezi dacă s-a rătăcit.

Să trecem mai departe.

Îmi pare rău de întârziere. Îi ţin locul dlui Kirkland.

Nu voi permite asemenea purtare pe viitor.

Când aveţi programare la ora trei, vreau să fiţi aici la ora respectivă.

Da, dle judecător.

Am o copie a raportului de supraveghere asupra lui Ralph Agee.

- Cunoşti despre ce este vorba? - Da, Onorată instanţă.

Cine eşti tu?

Dl Kirkland m-a rugat să mă ocup de asta. O să ieşi de aici imediat.

Aveţi ceva de spus în legătură cu acest raport?

Îl aveţi chiar acolo.

Păi, nu sunt mulţumit.

Ralph Agee, ridică-te în picioare.

Ridică-te.

Pe baza... Şi dă-ţi jos peruca aia.

Pe baza acestui raport, te condamn la trei ani

în custodia Departamentului de Corecţie.

Dl Kirkland a spus că o să fiu pus sub supraveghere.

A spus că o să ies sub supraveghere!

Vreau să supun atenţiei dvs. unele corecturi...

Cunoaşte-ţi procedurile pentru un apel.

Să mergem mai departe.

Avem alt caz, Onorată instanţă. Statul Maryland versus Della.

Ai înnebunit?

Arthur!

Arthur, să te ia naiba!

Încetează, fir-ar! Ai grijă la maşină!

Arthur, încetează! Ai inebunit?

- Ieşi afară! - Încetează!

Dă-te la o parte şi o să ies.

Ce naiba se întâmplă cu tine? Ce faci cu maşina mea?

Spune-mi. Spune-mi despre Agee.

Spune-mi.

Am uitat.

Ai uitat? Ai uitat?

Ai uitat!

Stai departe de maşina mea!

Agee nu trebuia să mergă la închisoare. Nu trebuia să mergă la închisoare!

Iese sub supraveghere în 10 luni. Nu e vina mea.

Nu-mi plac cazurile astea. Ţi-am făcut un serviciu.

- Ce fel de serviciu? - Totul e legat de bani, Arthur!

Ţie nu-ţi pasă? Warren, nu-ţi pasă de loc?

Dacă ţie-ţi păsa aşa mult, de ce nu ai fost acolo? Mie îmi pasă, dar nu de ei.

Sunt oameni, Warren.

Sunt oameni. Doar oameni.

Dacă nu-i în închisoare săptămâna asta, va fi săptămâna următoare.

Ştii că a fost o greşeală. Fă apel.

Nu pot să fac apel. E mort!

E mort!

La o jumătate de oră după ce l-au închis, s-a spânzurat.

Fir-ar să fie!

Îmi pare rău.

- Fir-ar să fie! - Îmi pare rău...

Fir-ar să fie!

Dle judecător?

- Dle judecător? - Da.

Am vorbit cu procurorul.

O să meargă mai departe cu acuzaţiile.

- Cu cine ai vorbit? - Cu Bowers. Frank Bowers.

Are dreptate.

Dacă nu ajungem la judecată, o să pară a fi o manevră politică.

Vreau să iasă totul la iveală. Sunt mulţumit.

Ok, cum rămâne cu McCullaugh?

Am nevoie de o moţiune pentru un nou proces. Cum rămâne cu ea?

Totul este pregătit. O să se stabilească o dată în orice clipă.

Cum adică e pregătit terenul? Ce faceţi, dle judecător? Vă bateţi joc de mine?

Tot ce am nevoie este un da sau nu la moţiunea depusă.

Spune-i lui McCullaugh să aibă răbdare.

Răbdare?

- Ce-ai zis? - Cum adică să aibă răbdare?

Dle judecător nu vorbim de un caz cu unele pierderi băneşti.

Vorbim de o fiinţă umană.

Un băiat care este în închisoare, înnebunit de frică.

Care luptă în fiecare zi pentru viaţa lui. Nu pot să-i spun să aibă răbdare.

Puşcăria trebuie să fie înfricoşătoare. Lasă-i pe toţi infractorii să-şi facă propriul iad.

Aţi înnebunit? Ce tot ziceţi acolo?

Îţi spun eu, Arthur, ideea cu pedeapsa care să fie pe măsura crimei nu funcţionează.

Avem nevoie de pedepse exemplare.

Să spânzurăm pe cineva pentru jaf armat. Încearcă. N-avem nimic de pierdut.

Înţelegi la ce mă refer?

Nu-nţelegi, nu?

O, voi oamenii cu ideile pompoase despre reabilitare!

Conceptul de reabilitare este o farsă.

Chiar crezi cinstit

că dacă-l aduci pe Johnny Cash în închisori să cânte

o să reabilitezi pe cineva?

Majoritatea oamenilor s-au săturat de criminalitatea de pe străzi.

Auzi ce-ţi spun? Arthur? Arthur!

Ne puteţi spune ce se întâmplă?

Câţi ostateci sunt?

Vrem doar o declaraţie.

Faceţi loc!

Daţi-vă din drum!

Câţi ostateci are?

Doctorul clinicii a avut impresia că se simte suficient de bine cât să-l retrimită în celulă.

I se semnau actele când, uite, nu sunt sigur ce s-a întâmplat,

dar, dintr-odată, McCullaugh a scos un pistol. Nu ştiu de unde vin gardienii ăştia.

Nu sunt antrenaţi, nici educaţi şi nu sunt motivaţi.

Sper că aveţi lucrurile sub control.

Facem ce putem. Nu putem să îi ţinem aici pentru mult timp.

Sunt prea mulţi infractori nenorociţi în clădirea asta!

Deschide.

Scoateţi asistentele de aici.

Scuzaţi-mă, dle director.

Regret, nu-l mai puteam ţine. Trebuia să se întoarcă.

Trebuia, huh?

Nu asta-i ideea. Mă mir că este treaz.

L-am umplut cu tranchilizante chiar înainte să plece.

Jeff? Jeff?

Sunt eu, Arthur.

Bună, dle Kirkland.

Bună.

- Ce faceţi? - Destul de bine. Şi tu?

Sunt bine.

- Pot să intru? - Unde sunteţi?

- Sunt aici pe hol. - Nu vă văd.

Acum mă vezi?

Nu.

Sunt aici pe hol. Mă vezi?

Mă vezi?

Crezi că pot să intru?

Da, cred că da.

Ok, intru înăuntru.

Deci, ce mai e nou?

Ştii, la fel. Afaceri.

Jeff, asta-i nebunie. Ştii?

Ştiu. Adică, eu să iau ostateci. Asta-i nebunie curată.

Mi-a luat 40 de minute să îi leg pentru că nu puteam să fac un nod ca lumea.

- Tu ştii să faci aşa ceva? - Nu ştiu. Cred că da...

Faci un nod pescăresc. Aşa-i cel mai uşor. Nu ştiu.

Vrei să te uiţi să vezi dacă sunt bine făcute?

Sigur, Jeff.

Uită-te la nodul ăsta.

O, păi, i-ai legat bine.

Sunt noduri bune, Jeff.

Spune-le să nu intre aici! Nu vreau să intre nimeni aici!

Ieşiţi afară! Jos!

Oh, Jeff.

Oh, Jeff.

Jeff, uite... Nu poţi să ieşi bine din chestia asta.

Înţelegi? Nu poţi să câştigi.

La asta se pricep. Se antrenează pentru aşa ceva. Te rog.

Nu mai suport.

M-au violat. De o grămadă de ori.

Şi alte chestii.

Jeff. Jeff. Jeff...

Pot să vin mai aproape, Jeff?

- Pot să vin mai aproape? - Cred că da.

Aici jos. Vreau să vorbim.

Jeff... Ascultă-mă, Jeff.

Nu ştiu ce să-ţi spun. Pur şi simplu nu ştiu.

Orice aş spune... Doar că trebuie să te predai.

- Să mă predau? La cine? - Jeff, trebuie să o faci.

Toţi şi-au bătut joc de mine. Cine a mai rămas?

Vrei să pleci, te rog?

Vreau un pic de spaţiu liber. Doar asta vreau.

Jur pe Dumnezeu, Jeff... Că o să fie bine.

Ai făcut ce-ai putut. Dar nimic nu mai are niciun rost. Nu aici.

- Ce-ai de gând să faci? - Nimic. Nu trebuie să fac nimic.

- Nu poţi doar să stai aici, Jeff. - Ba da, pot!

Vreau doar să stau aici.

Ok.

- E frig aici. - Vrei haina mea?

Picioarele mele... Oh, Doamne.

Am aşa cârcei la picioare abia mai pot să le mişc.

Stai jos!

Arthur, intră.

- E duminică, Carl. - Vreau să-ţi arăt ceva.

Care-i treaba?

Aud că partenerul tău se întoarce.

Da.

- Îl mai lasă să profeseze? - Sigur. De ce nu?

Ei bine, cine zice că trebuie să fii sănătos ca să practici avocatura?

Haide, Carl, ce se întâmplă? Ce vrei?

Am un mic cadou pentru tine. Ştii, serviciu contra serviciu.

Iubito, dă-i pozele.

Uite-le.

Este şeful Comitetului de Etică,

judecătorul Fleming şi prostituata.

Face poze bune, huh?

Ce crezi? Îmi acoperă nota de plată pentru următorii doi ani?

Oh, Carl...

Ia pozele. E un semn al aprecierii mele.

Oh, măi să fie...

Uite, Arthur...

Haide, pozele astea sunt dezgustătoare,

dar nu sunt dovada că Fleming a violat-o pe Leah Shephard.

A făcut-o. Nenorocitul e vinovat.

Ok. Atunci renunţă la caz.

- Nu pot. - De ce nu?

Pentru că omul cu biciul mă şantajează.

Te şantajează? Cu ce?

Mai demult am încălcat confidenţialitatea avocat-client.

E o poveste lungă, Gail.

De asta Zinoff a cerut dosarul tău.

Ce vrei să spui?

După ce ai ieşit de la comisie, te-am verificat.

- M-aţi verificat? - Da.

Zinoff a cerut asta. Habar n-aveam de ce.

Stai puţin! Vrei să zici că în timp ce noi ne culcăm împreună,

tu şi colegii tăi luaţi decizii în legătură cu viaţa mea?

Arthur...

- Gail! Cu viaţa mea? - Mă laşi să termin?

Apoi Zinoff a spus că vrea să studieze cazul tău în mod personal.

- Jur, că nu am ştiut nimic. - Iisuse, toată treaba asta e împuţită!

Ok, Arthur, dacă aşa simţi, luptă-te cu ei. Dă-i drumul.

Mergi împotriva lor. Asumă-ţi consecinţele.

Consecinţele? Consecinţele sunt că voi fi dat afară din barou.

- Ştiu asta. - Sunt avocat. E tot ce ştiu să fac.

Atunci fă-o. Apără-l pe Fleming. Câştigă cazul. Nu ieşi din barou.

Şi vei deveni un avocat foarte important.

Un judecător este vinovat că a bătut şi violat o femeie.

Vorbeşti aiurea. Nu ştii dacă e vinovat.

Presupui că e vinovat pentru că îl urăşti aşa mult.

Chiar dacă este, ce mai contează?

Un avocat al apărării trebuie să apere oameni care sunt vinovaţi. Ştii asta.

Tu l-ai apăra? Dacă-i fi în locul meu, ai face asta?

Aş face-o pentru că e meseria mea. Înţelegi?

Uite...

Ai jurat să-ţi aperi clienţii cât mai bine.

Dacă nu poţi face asta, retrage-te.

De unde ai astea?

Le port după mine de câteva zile. Ce reprezintă?

Văd că s-a întors roata.

Poze cu sex, crime sexuale. Este vinovat?

Este?

Da.

Şi testul poligraf?

Martorul ocular. Cum ai reuşit?

Alţii s-au ocupat de lucrurile astea pentru mine.

Aşadar... acum ştii.

Ne vedem la tribunal, Arthur.

Oh, nu uita de astea.

Deci, eşti în permisie?

Arthur lucrează în paza de coastă.

Nu înţeleg. Starea lui se înrăutăţeşte.

Depinde. Îşi revine, se pierde din nou.

Nu ai venit trei săptămâni. Ţi-a simţit lipsa foarte tare.

Am fost ocupat, Arnie. Am avut procesul şi altele.

Ştiu, ştiu. Este important pentru tine.

Dar ai lipsit trei zile de marţi, şi a pierdut orice simţ al timpului.

Ştii, Arnie...

nu ştiu ce mă fac dacă se duce.

- Este toată familia mea. - Este foarte mândru de tine.

Sunt avocat datorită lui.

A vrut asta pentru mine şi s-a asigurat că reuşesc.

Pentru el,

a fi avocat era cel mai bun lucru pe care-l poate face cineva.

Onorată instanţă, şedinţa trebuie să înceapă.

Vin! Vin!

Trebuie să recunoşti, e o femeie atrăgătoare.

Nu m-ar deranja să mă mai văd cu ea.

O să fie bine. Răspunde simplu şi la subiect.

Linişte. Toată lumea în picioare.

Toate persoanele din sala aceasta, fiţi cu luare aminte şi acordaţi atenţie.

Onorabilul Francis Rayford prezidează.

Luaţi loc.

Este foarte simplu.

Avem un judecător aici – un simbol al justiţiei –

acuzat că a bătut şi violat cu brutalitate această fată.

Putem să facem ceva în legătură cu asta.

O putem face astăzi şi o putem face împreună.

Să facem din ăsta scopul nostru.

Doar daţi-mi un verdict de vinovăţie.

Am nevoie de ajutorul vostru.

Mulţumesc.

Procurorul şi-a încheiat pledoaria de deschidere.

- Avocatul apărării este pregătit? - Da, Onorată instanţă.

Onorată instanţă, dle Prim-Jurat, doamnelor şi domnilor juraţi.

Numele meu este Arthur Kirkland

şi sunt avocatul apărării pentru acuzat,

judecătorul Henry T. Fleming.

Omul de acolo este avocatul acuzării (procurorul)

şi este cât se poate de fericit astăzi.

Este un om fericit astăzi pentru că este pe urmele unui judecător.

Şi dacă pune mâna pe el...

dacă pune mâna pe el, o să devină o vedetă.

Numele lui va apărea în numărul din această lună al Revistei de Drept, pe prima pagină.

Avocatul lunii.

Acum, pentru a câştiga acest caz are nevoie de dvs.

Normal. Asta este tot ce are, credeţi-mă.

Aşa că speră să atingă acea coardă sensibilă din dvs., care spune:

"Hai să prindem pe cineva de la putere. Hai să punem mâna pe un judecător."

Totuşi, nu acesta este rolul proceselor.

Procesele au loc pentru a ne asigura că se face dreptate.

Şi dreptatea este, aşa cum poate să spună orice om cu bun simţ, descoperirea adevărului.

Şi care este adevărul astăzi?

Un adevăr tragic

este că această fată a fost bătută şi violată.

Un alt adevăr este că acuzarea nu are niciun martor.

Nu are nicio dovadă substanţială,

în afară de mărturia victimei.

Un alt adevăr este că, în mod voluntar, clientul meu

– şi acuzarea ştie foarte bine acest lucru –

în mod voluntar a făcut un test poligraf...

Obiecţie! Sunt probe inadmisibile.

- Haide, Arthur. - A spus adevărul.

Juriul nu va lua în consideraţie această remarcă.

Testul poligraf nu s-a dovedit a fi sigur 100%. Nu e o probă admisibilă.

Scuze, Onorată instanţă.

Să revenim la justiţie.

Ce este justiţia?

Care este intenţia justiţiei?

Intenţia justiţiei este să arate că vinovaţii sunt vinovaţi, iar nevinovaţii sunt eliberaţi.

Simplu, nu-i aşa?

Numai că nu-i aşa uşor.

În orice caz, este de datoria avocatului apărării

să protejeze drepturile individului,

aşa cum datoria procurorilor este să asigure respectarea legilor statului.

Dreptate pentru toţi.

Numai că avem o problemă aici. Ştiţi care este?

Ambele părţi vor să câştige.

Vrem să câştigăm.

Vrem să câştigăm indiferent care este adevărul.

Vrem să câştigăm indiferent de justiţie. Indiferent de cine este vinovat sau nevinovat.

Câştigul... este totul.

Acest om vrea atât de mult să câştige azi. Înseamnă atât de mult pentru el.

Este aşa de încântat de perspectiva unei victorii,

încât a uitat ceva esenţial pentru procesul de astăzi.

A uitat de cazul său.

A uitat să-l aducă. Eu nu-l văd. Dvs.?

Procuratura trebuie să aibă un caz.

Niciun martor. Nicio singură dovadă

în afară de mărturia victimei.

Doamnelor şi domnilor juraţi, am un caz să închidă toate cazurile.

Am un martor ce va depune mărturie pentru clientul meu.

Am referiri la caracterul clientului meu...

Mărturii susţinute de aici până în Washington DC.

- Am un test poligraf... - Obiecţie!

- Obiecţia se admite. - Stai jos!

Dle Kirkland, ai întrecut măsura!

Singurul lucru care mă deranja...

Singurul lucru care îmi stătea în minte, de care nu puteam scăpa şi care mă bântuia

era: de ce?

De ce ar minţi ea?

Ce motiv ar avea pentru asta?

Dacă clientul meu e nevinovat, ea minte. De ce?

Era vorba de şantaj? Nu.

Era vorba de gelozie? Nu.

Ieri am aflat de ce.

Nu are niciun motiv.

Ştiţi de ce?

Pentru că nu minte.

Doamnelor şi domnilor juraţi...

acuzarea

nu o să pună mâna pe omul acesta astăzi. Nu.

Pentru că eu o să-l înfund.

Clientul meu, onorabilul Henry T. Fleming,

ar trebui să înfunde puşcăria!

Nenorocitul este vinovat!

Omul ăsta este vinovat.

Omul de acolo... Este o scursură.

Este o scursură. Dacă i se permite să scape

atunci ceva foarte rău se întâmplă aici.

- Dle Kirkland, ai întrecut măsura. - Tu ai întrecut măsura! Tu ai întrecut măsura!

Tot procesul ăsta a întrecut măsura. Ei au întrecut măsura.

Omul ăsta depravat şi obsedat sexual

a violat-o şi bătut-o pe această femeie. Şi i-ar place să o facă din nou.

E doar un spectacol! E doar un spectacol! E ca în: "Să facem o înţelegere".

Să facem o înţelegere! Frank, vrei să facem o înţelegere?

Am un judecător nebun căruia îi place să bată femei.

Cât vrei să-mi dai? Trei săptămâni sub supraveghere?

Fir-ar să fie!

Nenorocitule!

Ar trebui să reprezinţi ceva, să protejezi oamenii.

În loc de asta, îţi baţi joc de ei şi îi omori!

L-ai omorât pe McCullaugh! L-ai omorât!

Staţi aşa! Staţi aşa!

Tocmai mi-am încheiat pledoaria de deschidere!

Oh, rahat.

Judecătorul spune că ai câştigat procesul. Aşa că acum tipul face 2 până la 10 ani.

Bună, Arthur.

Mă bucur să te văd. Frumoasă zi.

Sincronizare, corecţie: okid