Original subtitles

Acum câteva zile am salvat toţi oamenii din oraş.

Idioţii ăia nici nu-şi pot imagina

cât de aproape au fost de moarte.

Din fericire, i-am oprit.

Nu noi, Mario...

Bună dimineaţa !

Şi Costa,

care e cea mai deşteaptă femeie din lume.

Deşi nu e bine,

de parcă acum i-ar păsa doar de a avea grijă de Sandra.

Bineînţeles.

Săraca, a pierdut totul...

- Aproape totul. - Ce o să facem ?

Sunt sigură că şi ea gândeşte la fel ca mine.

Că i-am învins pe nenorociţii ăia,

că au dispărut ca şi cum nu ar fi existat,

dar cu ce preţ ?

Plătim un preţ foarte mare.

Ea s-a cuplat cu un tip,

eu mi-am pierdut cea mai bună prietenă.

Târfa nici măcar nu se trezeşte pentru a-mi spune să tac.

Şi îi spun nişte bârfe bune de la şcoală.

Ştiu că-i plac bârfele.

Până şi fraierul pare că şi-a pierdut drumul.

Foarte bine, Mateo.

Nu ştie unde e.

Şi cel mai rău lucru a fost...

pierderea lui Javi...

pentru totdeauna.

L-au terminat.

Şi nu ştim cum să-l aducem înapoi...

de oriunde ar fi.

Şi eu am avut un preţ de plătit.

Trebuie să stau în acest scaun cu rotile pentru totdeauna.

Toate astea îmi distrug ovarele.

Ce rost are să ai puterea asta nenorocită,

dacă nu-i poţi ajuta pe cei dragi ?

Dacă nu poţi preveni ca toate să se transforme în rahatul ăsta ?

Bunica a avut dreptate.

Acesta e un dar,

dar şi un blestem.

Încă puţin.

Nu înţeleg.

Nu mai e nimeni în hotelul acela,

ca şi cum nu ar fi fost locuit vreodată.

Nu am găsit nici măcar o urmă de sânge.

Nici sânge şi...

... nimic altceva.

Nimeni nu poate spune că acolo a avut loc o crimă.

Cum ar putea să dispară aşa toţi oamenii aceia ?

S-au evaporat ?

E ciudat, da, e ciudat.

Dnă asistentă, se termină soluţia salină.

O schimbăm imediat.

Apoi, mai e şi băiatul acela

pe care l-am găsit umblând prin oraş.

Nu ştie unde... cine sunt părinţii lui,

unde locuieşte...

Doctorul spune că suferă de amnezie.

Nu apare ca persoană dispărută.

Fata mea...

Ştiu că ai trecut prin ceva foarte dureros,

dar am nevoie de tine

pentru a face puţină lumină în acest caz,

pentru că nu ştiu ce se întâmplă în acest oraş, jur.

Nu pot acum, tată.

Bine, e în regulă. Scuze.

Asistentă, soluţia salină.

Nu înţeleg.

Am stat trei zile şi am aşteptat pe plajă,

iar cabina telefonică nu a apărut. De ce ?

- S-a mai întâmplat asta vreodată ? - Niciodată.

Portalul e folosit de fantomele care şi-au rezolvat

treburile neterminate. Aici, în Cuenca, şi în Sebastopol.

Ascultaţi, puţin îmi pasă că e vina noastră.

Îţi aminteşti ziua în care te-ai întors din Abis şi din viaţa de apoi ?

Da.

Îmi aduc aminte că mă uitam

printre cărţile bunicii mele şi m-am gândit

că e imposibil să se întâmple asta.

Da, dar suntem aici, nu-i aşa ? Deci bunica ta s-a înşelat.

Sau nu.

Nu înţeleg.

În regulă, să vedem...

Cabina telefonică e o uşă interdimensională, nu ?

Dar e o uşă de intrare în viaţa de apoi, nu de ieşire.

Aşa este.

Bunica ei a zis mereu că e o uşă pentru o singură direcţie.

De aici, spre viaţa de apoi.

Dar te-am adus pe tine înapoi.

Am folosit-o pe post de ieşire.

Şi am stricat mecanismul.

L-am distrus.

- Am stricat cabina telefonică. - Da.

- Super ! - Exact.

Asta înseamnă că...

Dacă nu ştie cineva cum s-o repare,

fără portal, nu-l putem aduce pe Javi înapoi.

Abisul este atât de oribil ?

E foarte rău. Nici nu-ţi poţi imagina.

Chiar nu-l vom mai vedea pe Javi din nou ?

Nu se poate. Este Alesul, pentru numele lui Dumnezeu !

Luke pierde lupta cu Darth Vader şi este trimis înapoi

la ferma unchiului şi a mătuşii lui.

Superman, când ajunge în zona-fantomă...

Filmul se termină acolo ? La naiba, nu !

Ce face ?

Cine le mişcă picioarele le mişcă şi creierele.

Ce credeţi că ar fi făcut Javi dacă unul dintre noi era în locul lui ?

S-ar da peste cap să repare cabina telefonică.

Sau ar găsi alta, chiar dacă ar fi trebuit s-o construiască cu mâinile lui.

Ce e ?

De ce nu m-am gândit la asta mai devreme ?

Trebuie să găsim altă uşă.

Altă uşă ? Despre ce vorbeşti ?

Crezi că portalul Almanzora este singurul ?

Ar fi ca-n Ziua de Fallas.

Da, dar uiţi un mic detaliu.

Nu putem părăsi oraşul, deşteapto.

De ce nu ? I-aţi promis ceva Doamnei noastre sau ce ?

Cum credeţi că plec eu din oraşul meu ?

Într-un obiect.

Fiecare dintre voi ar trebui să aleagă ceva personal

şi vom începe cu cel mai de aproape,

cel din Macastre.

Acum o să vă spun un lucru.

Ştii când pleci, dar nu ştii când te întorci.

Ce vrei să spui ?

Dacă aş fi în locul vostru,

mi-aş lua la revedere de la toţi cei pe care îi lăsaţi aici.

Asta ar putea fi o călătorie foarte lungă.

FESTIVITĂŢI DE IARNĂ 1992

Erai gata să mergi la capătul lumii.

Nu, nu Richi, omule.

- Nu pot. - Nu-mi pasă.

Ai spus că vii la atelier.

Nu pot, omule, mă văd cu Mari.

Quique are o iubită !

Da ? Alo ?

- Ascultă-mă ! - Taci din gură !

Tăceţi din gură, nu aud la telefon. Vă rog frumos.

- Tată ? - Alo, da ? Cine e ?

Sunt eu, Quino.

Cum să fii Quino ?

Asta e o glumă ?

- Dacă e o glumă, nu e amuzant. - Ce ai spus ?

Nu e o glumă, tată, sunt eu.

Sunt Quinet !

Am reuşit, am fost admis

la şcoala de film din New York ! Îţi vine să crezi ?

Rahat, tată ! Sunt cel mai tare !

Tată, eşti bine ?

Nenorocitule, fiul meu e mort !

Tată, despre ce vorbeşti ?

Cine era ?

Antonio, cine era la telefon ?

Părea...

era...

Era vocea mea.

Era vocea mea nenorocită !

Fir-ar...

Ai văzut asta ?

- Campionii ! Campionii ! - Ce ?

La naiba !

- Băieţi ! Băieţi ! - Quino !

Ştiu cum îl putem ajuta pe Javi.

- Ce s-a întâmplat ? - N-o să vă vină să credeţi.

- Ce s-a întâmplat cu el ? - Ce s-a întâmplat ?

- Quino, linişteşte-te. - Vorbeşte.

- Nu trebuie să plecăm. - Ce naiba spui acolo ?

- Nu trebuie să plecăm din Almanzora. - Poftim ?

- A luat-o razna. - Nu trebuie să găsim altă uşă...

Poftim ?

- Bineînţeles că trebuie. - Avem o fereastră deschisă.

O fereastră nenorocită !

Dar pare să fie spart. Cred că da.

Am terminat. Hai să mergem.

Îl trimitem la radiografie.

Asta e.

Bine ? Da...

Desigur.

- Costa ! Bună ! - Bună !

El a făcut desenele.

Nu-şi aduce aminte nimic,

de unde e, cine sunt părinţii lui...

E ca şi cum are din nou cinci ani.

Nu doar din cauza felului în care desenează.

Cum se comportă, cum se exprimă...

Ştii că vorbeşte doar în engleză ?

Nici nu ştiu dacă mă înţelege.

- Crezi că se preface ? - Nu, nu cred.

- Nu crezi ? - Nu e singurul cu astfel de simptome.

Ce ? Mint cu toţii ?

Care toţi ?

În sat, mai mulţi oameni spun că nu-şi aduc aminte

ce au făcut în ultimele cinci zile.

- Serios ? - Roca e prietenul tău, nu ?

- Da. - Nu ţi-a spus ?

Nu.

Da, da, dar să vedem...

Nimeni nu e precum puştiul acesta,

pare că şi-a şters din memorie zece ani din viaţă.

Nu pot să-l fac să-şi aducă aminte nimic.

Va trebui să chemăm Serviciile Sociale.

E ca şi cum l-am abandona. Scuze, trebuie să plec.

Să vedem... arată-mi ce ai desenat.

Jur. În ziua aceea, acasă la Álvaro, a fost la televizor o secundă.

Turnurile gemene ? În flăcări ?

Deci chestia aia cu Spania, în calculatorul din bibliotecă...

Am câştigat Cupa mondială. Spune-le, Zeta,

când a câştigat Spania Cupa mondială ?

Nici măcar la ping-pong.

Dar imaginile erau foarte realiste,

păreau adevărate, ca la ştiri.

Şi asta te-a făcut să crezi că erau mesaje din viitor ?

Nu crezi că exagerezi ?

Asta am spus şi noi.

Cum rămâne cu casa mea ? Am sunat din New York.

Da, sau un idiot a făcut o farsă.

Pentru că sunt mort, nu puteam fi eu acela.

M-ai păcălit în clasa a şaptea la funeraliile tatălui meu.

Băieţi, ştiu că o iau razna uneori, că o iau des pe arătură,

dar de data asta nu cred că o fac.

Mesajele din viitor ajung în lumea noastră.

Dacă are dreptate ?

Dacă s-a produs o ruptură în spaţiu-timp ?

O ruptură ?

Da, cabina telefonică era o poartă între dimensiuni, nu ?

Asta ai spus.

Şi dacă am stricat-o când ne-am întors...

La ce te gândeşti ?

Dacă, stricând cabina,

am pătruns în dimensiunea a patra ?

Dimensiunea a patra ?

Timpul.

O gaură de vierme.

O gaură de vierme nenorocită ! De ce nu m-am gândit la asta ?

E totul acolo ! Eşti cel mai tare !

Tocilarul a găsit soluţia !

GĂURI DE VIERME

- Găurile de vierme nu există. - Am ştiut eu.

Dă-mi să văd.

Conform teoriei relativităţii,

e ca o scurtătură, ca un tunel

prin care se poate mişca materia.

Un tunel ? Sunt singurul care vede un mădular ?

Şi răspunzând la întrebarea lui Zeta,

dacă materia poate circula, la fel o poate face şi informaţia,

şi am putea contacta pe cineva din trecut.

Dintr-un trecut în care cabina telefonică era încă intactă

şi le spunem să-l scoată pe Javi din Abis.

Da, dar problema nu e cum, ci pe cine.

Cui putem spune:

"Du-te la o cabină telefonică invizibilă de pe plajă"

"şi ia-l pe prietenul nostru fantomă dintr-un loc numit Abisul."

Există o singură persoană. Bunica mea.

- Iar tu poţi să comunici cu ea. - Eu ? Cum ?

Ţi-am mai spus, cu sistemul inventat de ea.

Aşa cum comunică toţi spiritiştii,

scris automat.

Ce ai spus ?

- Scuze. - Poftim.

Mulţumesc.

Dumnezeule, e un dosar mare, nu-i aşa ?

Mateo a fost unul dintre cei mai buni studenţi ai noştri.

Priveşte. 10, 10, nouă.

I-ai cunoscut părinţii ?

Puştiul nu a făcut niciun fel de probleme,

deci nu a fost nevoie să-i chem la şcoală.

Să vedem, am avut adresa lui,

dar tatăl tău a spus că era falsă,

că era una dintre acele case goale din port.

Deci nu ştii unde locuia.

Cine ştie ? Totul e foarte ciudat.

Mateo le-a făcut pe toate ?

Se poate ?

Desigur.

Bună !

- Mă duc să-mi iau o cafea, vrei şi tu ? - Nu, mulţumesc.

- Bine. - Roca, am o întrebare.

De ce nu mi-ai spus despre pierderile de memorie ?

Ai destule pe cap şi fără problemele mele.

Asta şi...

Ce ?

Am...

un sentiment ciudat că...

că am vorbit cu Mario în ziua aceea.

Despre ce aţi vorbit ?

Nu ştiu, nu-mi amintesc.

Îmi pare rău.

Nu ştiu, poate a fost doar un vis.

Ce sunt toate astea ?

Păi...

Iubitul fiicei tale a făcut toate aceste fotografii.

Se vor trezi.

O să vezi.

- Pot să le iau ? - Sigur.

Mulţumesc.

Haide, odihneşte-te puţin.

Roca, de ce nu te duci acasă să te odihneşti ?

Eu oricum stau aici.

O să stau cu Bea, bine ?

Bine.

Mi-ar prinde bine să dorm, ca să fiu sincer.

Bineînţeles.

O să trec pe aici mâine-dimineaţă, înainte să mă duc în port.

Bine.

Ei bine...

ascultă.

Pe lângă pozele cu Bea,

avem poze cu stânci,

peşteri, pietre, marea...

Ce crezi că înseamnă asta ?

Crezi că-i place marea ?

Sandra, e prea simplu.

Nu te-am învăţat nimic ?

Aminteşte-ţi ce ţi-am spus la târg, bine ?

Întotdeauna există un indiciu, chiar dacă nu-l vede nimeni.

Este mereu acolo.

Olivia... Olivia !

Ce e ?

Ce e locul acesta ?

Probabil, are şi păduchi şi toate alea...

Când a murit bunica mea,

părinţii mei i-au depozitat toate lucrurile aici.

Ce căutăm ?

Pentru scrierea automată, ai nevoie de accesorii.

Există şi un kit special.

Aurelia păstra totul într-o cutie.

Vă aduceţi aminte "Strălucirea" ? "Redrum, redrum"...

Ce fel de cutie ?

Era din lemn cu un desen pe capac,

ceva în relief, cred.

Bingo !

Acum ce facem ?

Nu ştiu.

Bunica ta intra în transă

şi începea să scrie ca o nebună.

Cum naiba intri în transă ?

De unde să ştiu eu ? Tu eşti spiritista.

Simţi ceva ?

Încearcă cu ochii închişi.

Sau scrie ceva, poate trebuie să începi.

Bine.

"Bunico, îţi scriu din viitor."

"Îl vei scoate pe Javi din Abis"

"şi îţi voi spune cum."

Ce e ?

În ceea ce priveşte intrarea în transă,

nu am intrat.

Deci trebuie să mai încercăm până când reuşeşti.

Continuă.

E cineva ?

Asistentă ?

E cineva ?

Sandra ?

Ce faci aici ?

Când te-ai trezit ?

Cum am putut să ratez asta ?

Eşti bine ?

M-am gândit la ce ai spus

despre a merge mai departe.

Ce s-a întâmplat cu băiatul acela

seamănă mult cu ce mi s-a întâmplat mie.

Probabil, dar trebuie să chemăm un doctor.

- Te rog. - Chestia e că...

Amintirile din ultimii 10 ani au fost şterse.

Sunt în comă.

Deci când mă voi trezi, nu-mi voi aminti nimic din toate astea.

Nici acest spital,

nici ce îţi spun acum.

Înţelegi ? Dacă doctorul mi-ar spune să desenez

ultimul lucru pe care mi-l amintesc,

ştii ce aş desena ?

Ziua aceea din golfuleţ

când am sărit cu prietenele mele

sau când am fost să strigăm din far.

Nu ştiu, cea mai banală chestie din viaţa de zi cu zi.

Un pahar la barul din piaţă,

spărgând seminţe de floarea-soarelui...

Dar, mai presus de toate,

mi-aş aminti plimbările mele cu motocicleta,

când îl ascultam pe Mecano la maximum.

Ai putea să-mi cânţi ceva, fată.

Sunt puţin plictisită.

Şi îl tot aud plângând pe copilul acela.

Poftim ?

Nu îl auzi ?

Nu auzi copilul plângând ?

Nu o auzi ?

Uită-te la mine.

Nu o auzi ?

Bunico, dacă eşti aici, răspunde-mi.

Sunt Olivia,

am nevoie de ajutorul tău.

Trebuie să-l scoţi pe Javi din Abis.

Poate, dacă te gândeşti la ea, te ajută să te conectezi.

La cine crezi că mă gândesc, la vărul tău de la televizor ?

Ce fac greşit ? De ce nu funcţionează ?

Ea îşi dădea ochii peste cap şi ar fi funcţionat. Pur şi simplu.

Asta e problema.

Nu sunt la fel de bună ca bunica mea.

Încetează, nu mai spune asta.

De ce nu ? E adevărul.

Ea nu a stricat nicio cabină telefonică, nu şi-a trimis prietenul în Abis

şi nici nu şi-a băgat cea mai bună prietenă în comă.

Nu renunţa.

Trebuie să mai încerci.

Pentru ce ?

Ce trebuie să mai fac ca să vedeţi că sunt o ratată ?

Anabel, nu pot s-o fac.

Îmi pare rău.

- Dle doctor, o las aici ? - Da, acolo.

Costa...

Cât e ceasul ?

E timpul să mergi acasă.

Îţi cumpăr o cafea. Se vede că ai nevoie de una.

Cine sunt ei ?

Sunt de la Asistenţa Socială.

O asistentă mi-a spus că au venit pentru băiatul acela.

- Mergem ? - Poţi s-o ţii tu ?

- Desigur. - Adoarme.

Bună !

Îl iau.

Nu am putut face nimic.

Mulţumesc.

Pot să le păstrez ?

- Da, da... - Da ?

- Mulţumesc. - Mersi.

Ce s-a întâmplat ?

E ca şi cum ar fi desenat lucrurile de care îi este dor, nu ?

Cum ar fi un pod,

stâncile, pietrele...

Sunt în birou. Dacă ai nevoie de ceva, să-mi spui.

Bine, mulţumesc.

Ciao !

PEŞTERI ÎN SPANIA

PEŞTERA ALTAMIRA

STÂNCI ÎN SPANIA

STÂNCI ŞI PEŞTERI ŞI MALLORCA

Ce naiba mai e acum ?

GEOGRAFIA SPANIEI

MĂRI ŞI COASTE

MĂRILE

O COASTĂ NISIPOASĂ

MEREU CU TINE

SPANIA ŞI PORTUGALIA

PODUL 25 DE ABRIL, LISABONA

Guardia Civil Almanzora, alo ?

- Costa. Dă-mi-l pe tata la telefon. - Da, Costa, o clipă.

- Fata mea, ce e ? Eşti bine ? - Tată, nu-ţi face griji, sunt bine.

- Sigur ? - Ascultă-mă.

- Am nevoie de o favoare. - Spune.

Trebuie să suni la Interpol, bine ?

Întreabă de copiii dispăruţi în urmă cu 10 sau 12 ani din Algarve.

Cel mai probabil, vor fi britanici sau americani. Bine ?

- Bine, fata mea. - Mulţumesc.

Asta e ?

Deci intrăm acolo şi putem pleca din oraş ?

Dacă ai o legătură cu obiectul e mult mai uşor.

Am o legătură cu benzile mele desenate

încă din clasa a şasea. Ce Crăciunuri au fost !

- Nişte benzi desenate. Incredibil ! - Cartonaşele lui sunt foarte importante.

- Scuze, păpuşa ta e o vechitură. - Păpuşa mea e frumoasă.

O să-mi fie dor de voi, afurisiţilor.

Deci cred că e timpul să ne luăm adio.

Mai degrabă, la revedere.

Da, imediat ce-l găsim pe Javi, ne întoarcem aici.

Nu faceţi prea multe prostii,

nu voi fi acolo să vă salvez fundurile.

O să fii bine ?

Fără voi ? La naiba, m-am săturat de fantome...

Nu ştiu, poate voi avea şansa să învăţ

şi să fiu o fată normală.

Trebuie doar să încerc.

E timpul.

Soarele încă nu a răsărit,

iar Ana şi Miguel

au aprins deja o flacără.

Ea este pe el...

Bărbaţi şi femei

desfac coperţile...

Iar marea, care e nebună după Ana,

preferă să se uite în altă parte.

Gelozia nu iartă apa,

nici algele, nici sarea...

În zori,

Miguel este deja

pe barca lui.

"Dă-mi un sărut, iubito,"

"şi aşteaptă-mă pe plajă."

Iar marea murmură în limba ei:

"Al naibii pescar..."

"Ia-ţi rămas-bun."

"Nu vreau să-i împart inima."

Şi plângi, şi plângi, şi plângi pentru el...

Aşteaptă, aşteaptă acolo

şi plângi, şi plângi în mare...

Dispariţia lui Mathew Smith a fost în sfârşit elucidată.

Băieţelul britanic în vârstă de cinci ani

a dispărut în circumstanţe ciudate din casa de vacanţă

din Algarve,

unde era în vacanţă cu părinţii lui.

12 ani mai târziu, tânărul a apărut

la aproape 1 000 km depărtare, în oraşul Almanzora.

Agenţii Guardia Civil, care au rezolvat cazul,

au spus că băiatul este dezorientat

şi că nu-şi aduce aminte nimic din ce s-a întâmplat

în ultimii 12 ani.

Ce veţi face de acum înainte ?

Vreau doar să mulţumesc poliţiei spaniole,

iar acum mergem acasă.

Vă mulţumesc.

Mulţumesc.

Matthew, cum te simţi ? Îţi aminteşti de părinţii tăi ?

Vă rog, să-i lăsăm să se odihnească. Au trecut prin multe emoţii.

Mergem să-i prindem pe nenorociţii ăia ?

Tu ce crezi ?

Da, numai gura e de tine.

Dar, pentru a-i prinde, trebuie să te trezeşti.

Deci acum ştii. Trebuie să cobori din pat. Avem multe de făcut.

Păpuşa mea e frumoasă, idiotule.

La naiba !

Fir-ar !

Eşti o ratată.

Îţi aminteşti "Strălucirea" ? "Redrum, redrum"...

"Termină mesajul..."

"Fir-ar să fie !"

"Bunica ta."

Bunico...

Nu sunt vise,

chiar s-a întâmplat.

Am reuşit.

Nu sunt o ratată. Sunt o spiritistă dată naibii.

"Bunico, scoate-l pe Javi din Abis."

"O să-ţi spun eu cum s-o faci."

Trebuie să găseşti cabina telefonică de pe plajă.

Acela este portalul.

Foloseşte-l ca să-l aduci înapoi.

Asta e, eşti nebună.

Blonda cu împletituri. Piaptănă-ţi părul.

Pune-o pe tine, Sandra.

Nu, neagră...

Sandra ?

- Fratele tău. - Javi.

Javi, înregistrăm un cântec. Poţi să pleci, te rog ?

Mă vezi ?

Bineînţeles că te văd, idiotule.

Fratele tău e tot mai slab pe zi ce trece.

Ce vrei ? Nimic, nu-i aşa ?

Atunci, ieşi afară.

Apăs pe play, bine ?

Iar acum,

Sandra Merino cântă a cappella

cel mai bun cântec din toate timpurile.

Nu e cel mai bun, draga mea,

este "Cruz de Navajas", Super Pop spune asta.

- Iar ne certăm pentru asta ? - Ea este.

- Las-o să cânte ce vrea. - Javi, fetelor, micul dejun !

Tată ?

Salut !

Javi, s-a întâmplat ceva ?

Arăţi de parcă ai fi văzut o fantomă.

Haide, ajută-mă să aşez masa.

Sigur eşti bine ?

Bună dimineaţa, familie !

- Bună ! Am adus fartons. - Super.

Exact la timp. Mă duc să fac cafea.

- Bine ? - Eşti bine ?

Ai adus multe fartons, nu ?

Unde te duci ?

Ne ducem să mai luăm material pentru costumele pentru petrecere.

Despre ce petrecere vorbeşti ?

Despre care crezi, tată ?

Petrecerea de lună plină de la Paraíso, ca-n fiecare an.

Nu eşti deloc atent, nu ?

- Să mergem. Ciao ! - Pa !

- Ştiai de petrecere ? - Pa !

Ai luat prea multe.

Ce s-a întâmplat ? Javi.

Nu ştiu, m-a îmbrăţişat...

Traducerea: FAST TITLES MEDIA