Original subtitles

Nu, te rog, opreşte-te !

Nu, te rog, nu-mi face rău !

Nu ! Nu, te rog, opreşte-te !

Nu mă atinge, te rog, opreşte-te !

Nu !

Nu, te rog !

Lasă-mă, te rog !

Zeta !

Nimic ?

Nu !

Crezi că l-au trimis în...

În niciun caz ! Álvaro e bine, sunt sigur.

L-au dus în bârlogul lor nenorociţii ăia.

- Trebuie să-l găsim. - Ştii ce se întâmplă când îl găseşti ?

Îl eliberăm şi-l aducem înapoi.

Vă vor strivi ca pe nişte gândaci.

Atât de simplu este.

Oamenii aceştia au abilităţi pe care nu vi le puteţi imagina.

Dacă vreţi să-i învingeţi, va trebui să preluaţi controlul.

În caz că nu ştii, i-am mai învins o dată.

Javi s-a luptat singur cu ei la SPA.

Am repornit curentul în district. Asta nu înseamnă control ?

Ai avut noroc.

Ăsta e control.

Vorbesc despre deschiderea unui zăvor, pentru a elibera pe cineva,

despre a spune ceva şi despre a-ţi face vocea cunoscută.

Vă pot antrena.

Crezi că vom fi ca în "Karate Kid" ?

Chiar crezi că am putea învăţa ?

Despre ce vorbeşti ?

Ar trebui să-l găsim pe Álvaro acum.

Nu pot să cred.

Şi ea are dreptate,

nici măcar nu putem deschide o carte.

Fără tatăl meu şi fără Costa,

fetele s-ar fi înecat în piscina aceea.

Bine.

Nu-ţi face griji.

O să-l caut singur, nu am nevoie de voi.

Zeta...

- Zeta, aşteaptă ! - O să vadă că greşeşte.

Sper.

Să mergem ! Avem nevoie de un loc în care sunt oameni.

Dacă e posibil, multe obiecte. Vreo sugestie ?

Când am fost eliberaţi, am fost faimoşi.

Toată lumea ne ştia.

Ne chemau la interviuri.

Avem reporteri la uşă tot timpul.

Am spus adevărul, dar nu ne-au crezut.

Spuneau că totul a fost o fantezie

şi că am inventat totul pentru a supravieţui,

că problema cu Morte a fost sindromul Stockholm.

Şi nu a fost.

L-am văzut pe Morte o singură dată

la Paraíso, în ziua în care ne-au răpit.

Cum e posibil aşa ceva ?

Am fost închisă 59 de zile.

Erau foarte mulţi oameni acolo.

Erau nişte oameni ciudaţi...

În unele zile mă trezeam convinsă că încă eram

în camera aceea şi că nu voi ieşi niciodată de acolo,

că voi rămâne acolo pentru totdeauna.

Sandra !

Nu ţi se va mai întâmpla nimic, pentru că sunt aici.

Bine.

Ar trebui să mergem, altfel, vom întârzia la hotel.

În plus, nu vreau să mă vadă tatăl meu.

- I-ai spus că ai renunţat la facultate ? - Nu. Dar Costa m-a dat de gol ieri.

Acum, tata nu mai vorbeşte cu mine.

Haide ! Fac un duş şi mergem.

Bună !

E cineva aici ?

Alo !

E cineva aici ?

Alo !

Îmi cer scuze că te-am trezit. Vrei să vorbesc mai încet ?

Linişte...

Linişte...

Am spus "linişte" !

Unde am rămas ?

Da. Revoluţia Industrială a început

la jumătatea secolului 18, în Marea Britanie.

ÎNCHIS

Rochia este...

Ce-ar fi dacă ţi-ai ondula părul sau ceva de genul ăsta ?

La şase !

- Bea, vii ? - La şapte !

Te rog...

Cum naiba ai intrat ?

Ce înseamnă asta, Olivia ?

De ce îţi pasă ?

Nu mai poţi continua aşa. Trebuie să te opreşti.

- Cum aşa ? - Aşa !

Nu fac rău nimănui.

Dar nu-ţi faci nici ţie niciun bine.

- Nu poţi vorbi aşa singură. - Nu vorbesc singură.

Ştii, există unele chestii...

Ştiu că unele lucruri nu pot fi explicate.

Şi nu sunt defectă, am un handicap.

Spune-i cum vrei, dar este ceea ce este.

De ce nu mi-ai spus că te-ai gândit că se va mai întâmpla ceva ?

S-a întâmplat ceva ce eu nu ştiu ?

Nu.

Atunci, las-o baltă şi mă voi ocupa eu.

Dacă se întâmplă ceva, voi afla. Serios.

Ce naiba să fac ?

Ieşi cu prietenii tăi, învaţă, bucură-te de adolescenţă, pentru că se întâmplă

o singură dată în viaţă.

Ce bine ! Mă bucur să aud asta.

Promite-mi că nu te mai pui în pericol.

Bine. Dacă descoperi ceva...

Te anunţ. Serios.

Da. Voi avea grijă.

- Pa ! - Pa ! Să mă ţii la curent, bine ?

Sigur.

Sunt aici de două zile.

M-am gândit că o să treci pe la mine. De dragul vremurilor trecute.

Bănuiesc că oamenii tăi ţi-au spus.

Alesul s-a întors din Viaţa de Apoi.

Cum e posibil ?

Ai putea să ai o relaţie specială cu acel copil ?

De aceea îţi pasă atât de mult de el ?

Ce relaţie aş putea avea ?

Asta mă întreb şi eu...

De asemenea...

De ce nu mi te-ai alăturat ?

Pentru că ai tăi au făcut-o deja.

Nu aş fi niciodată atât de prost.

Iar tu ştii asta.

A început deja, Damián.

Nu poţi s-o opreşti.

Totul a fost pus în mişcare.

Ce ?

Cum ai făcut-o ?

Mi-am dorit-o.

Am crezut că pot.

Atât de simplu este.

Credeţi că aveţi mâini,

picioare, ca să mergeţi... dar nu,

asta a fost înainte, când eraţi adolescenţi.

Dar nu mai sunteţi.

Sunteţi fantome.

Ştiţi ce înseamnă asta ?

Că putem să ne furişăm în cinematograf ?

Că sunteţi energie.

Dacă aţi fi fost atenţi la ore,

aţi fi ştiut că energia nu dispare niciodată.

Fată...

Doar se transformă.

Aşa reacţionează lumea celor vii la energia noastră.

Când veţi accepta, în sfârşit, cine sunteţi,

veţi reuşi să faceţi lucruri incredibile:

să deschideţi uşi, să mutaţi obiecte...

Încetează ! Vrei să taci odată ?

La naiba !

Toate acele desene au fost ale fratelui meu.

Serios ?

A murit într-un incendiu, acum trei ani.

Scuze, curierul nu a parcat corect.

Unde eram ?

Urma să-mi faci cinste cu un shot.

Bine, dar cu o condiţie.

Ce anume ?

Îl bei cu mine.

- Bine. - Da ?

Haide, frumoaso !

Nu existaţi, sunteţi doar energie.

Precum Dr. Manhattan. Protoni puri în erupţie.

Haide !

Rahat !

Campionii, ole, ole !

Scuze, protoni în erupţie...

Dar eu plec acasă. Sunt obosită. Scuzaţi-mă.

Ai văzut asta ?

Cum puteţi fi aşa de idioţi ? Da. V-am urmărit toată după-amiaza.

A trebuit să mă pricopsesc

cu clovnii fantomelor.

Nu credeţi cu adevărat.

Nu credeţi în energia voastră.

Încă te agăţi de băiatul acela de 15 ani.

Scapă de el,

eliberează-te de el.

La naiba cu voi ! Mă duc la culcare.

Ar trebui să te întorci în Paraíso.

Nu e bine să fii afară noaptea. Du-te ! Pa !

Am reuşit ! Sunt energie !

Sunt un proton nenorocit !

Álvaro !

Álvaro !

Álvaro !

Rahat !

La naiba !

Rahat !

Álvaro !

Zeta !

Unde naiba ai fost ? Mi-a fost frică.

Sunt aici acum şi asta e tot ce contează.

Ajută-mă !

Ajută-mă !

Ajută-mă !

Ce s-a întâmplat ?

Nimic, întoarce-te la somn.

Zeta, trebuie să mă ajuţi. Zeta...

Îl vom găsi, o să vezi.

Cum ?

Nu m-ai văzut azi ?

Cum pot fi eu Alesul ?

Chiar şi Quino a învăţat să controleze energia înaintea mea.

Cum de ţi se pare aşa de uşor ? Cine te-a învăţat ?

M-a învăţat ?

Nimeni.

Am învăţat singură.

Ai reuşit s-o faci când ai murit ?

De la furia pe care am simţit-o când mi-am dat seama că am murit.

M-am apropiat de un copac şi am început să-l lovesc

până când am văzut că îi căzuseră toate frunzele.

Un copac ?

Dar unde erai ?

În munţi, într-un loc pustiu.

Singură ?

Ce făceai în munţi ?

Nu ştiu, nu-mi amintesc.

Mergeam... alergam, cred.

Ce ai păţit ?

Nu mă atinge, te rog !

Nu ştim cum ai murit.

Lasă-mă ! Nu ! Te rog !

Am fost lovită de o maşină.

E în regulă dacă nu vrei să vorbeşti despre asta.

Nu, nu e vorba de asta.

Chiar îţi place să fii fantomă ?

Nu ţi-e dor de părinţii tăi ?

Mi-e dor de îngheţata de ciocolată.

Nu de părinţii mei. Câţi ani ai ? 60 ?

Nu pot să fac asta.

Nu puteam nici înainte, când trăiam.

Ce anume ?

Nu ştiu...

Să fac farse,

să râd de oameni

şi să-mi bat joc de idioţi.

Idioţi ?

Da, toţi bărbaţii care tratau urât femeile.

Jur că nu plec până nu termin cu toţi !

Deci am o viaţă lungă ca fantomă.

Dacă e ceva prea mult... Aceştia sunt idioţii.

Da, Samuel, exact.

Ar trebui să înţelegi acum.

Nu... nu înţeleg.

Da, da, vine, se apropie.

Bine, fă-mi o favoare şi aruncă o privire.

Anunţă-mă dacă observi ceva,

dacă are logică pentru tine.

Da, da, Costa.

Bine. Mulţumesc.

Mulţumesc.

Am nevoie să-mi faci o favoare, te rog.

- Te rog, ajută-mă ! - Álvaro !

Álvaro, unde naiba eşti ?

- Trimite-mi un semn. - Zeta, ajută-mă ! Zeta !

Trimite-mi naibii un indiciu !

- Zeta, te rog, ajută-mă ! - Ajută-mă ! Rahat !

Bea !

Álvaro !

Va trebui să-l ajutăm să găsească bârlogul.

Costa, adu-ţi aminte ce a spus doctorul despre cafea.

Dă-l naibii !

Serios, era aproape să-mi interzică şi shoturile.

Glumeam.

Mă duc în port. Vrei ceva ?

- Nu. - Sigur ?

Spune-i Sandrei să se grăbească. Altfel, va întârzia.

De ce nu-i spui tu ?

Mario,

cât va dura asta ?

Zeta, am nevoie...

Am nevoie de ajutor, te rog.

- Zeta, te rog, ajută-mă ! - Álvaro !

Am nevoie de tine. Unde eşti ?

- Ajută-mă. - Eşti acolo ?

Zeta !

- Zeta ! - Álvaro !

- Zeta ! Te rog ! - Álvaro !

Sandra !

Sandra...

Ai stat mult timp în baie. Eşti bine ?

Sandra ! Sandra !

Răspunde-mi, Sandra ! Mă sperii.

Iubita mea ! Sandra, vorbeşte cu mine ! Te rog, spune ceva !

Sandra !

Iubirea mea, încep să-mi fac griji.

Sandra, te rog, răspunde-mi !

Sandra, te rog, mă sperii !

Te rog, deschide !

Sandra !

Sandra, Sandra !

Eşti bine ? Sandra, uită-te la mine !

Te rog, răspunde-mi ! Răspunde-mi !

Te rog, răspunde-mi !

Bine, bine...

Eşti bine ?

Draga mea !

Arzi.

Trebuie să mă duc la muncă.

În visele mele. Nu, nu !

E tura mea azi.

Nu te mişti de aici.

O să chem un doctor.

Sun la hotel. Bine ?

Îi anunţ eu, nu-ţi face griji.

Mă duc mâine.

Álvaro !

- Álvaro, eşti aici ? - Zeta ! Zeta ! Aici !

Zeta, te rog, ajută-mă !

Nu ! Zeta ! Te rog !

Álvaro !

Aici !

- Álvaro ! - Aici !

Eşti bine ?

Unde naiba ai fost ? Te-am căutat peste tot.

Hai să plecăm !

Nu !

Opreşte-te !

Opreşte-te !

Nu !

Opreşte-te !

Opreşte-te !

Nu, te rog !

Opreşte-te !

Nu pot să plec, Zeta.

Dacă plec, o vor ucide. Mi-au spus clar.

La naiba, Álvaro ! Nu înţelegi ?

E o cacealma. Doamna ta e una dintre ei.

Nu-i vor face rău.

Ascultă-mă, Zeta, ieşi de-aici !

Salvează-te.

Nu te pot lăsa singur aici. Nu mă duc nicăieri.

Ce faci aici ? Ce vrei ?

S-au întors, nu-i aşa ? Sunt aici ?

Nu ştiu despre ce vorbeşti.

Vorbesc despre asta, Olivia.

Bea !

Olivia !

Spune-i că Javi nu e aici, dar a fost. Cu mult timp în urmă.

Poftim ?

Anabel...

Ce naiba ? Olivia, ce s-a întâmplat ?

Spune-i !

Javi nu e aici, dar a fost. A venit să mă vadă acum ceva timp.

Ce naiba faci ?

Ce ?

Spune-i că nu a întrebat de ea, nu i-a păsat.

Spune-i, Olivia, te rog !

Nu a întrebat de tine. Nu i-a păsat de ce făceai.

Nu ! De ce faci asta ?

Opreşte-te !

Spune-i ceva ce o doare, care îi provoacă durere, care...

Ţi-am zis să te opreşti !

Opriţi-vă amândouă. Pe bune, opriţi-vă !

Crede-mă, e singura cale de a-l ajuta pe Javi.

Mi-a spus că a fost vina ta.

A fost vina ta că au murit la club.

Nu !

Bea !

Ce s-a întâmplat cu tine ?

De ce ai face asta ?

De aceea nu o poţi controla.

Te face să rămâi agăţat de cine erai,

acel băiat de 15 ani.

Trebuie să-i dai drumul.

Trebuie să încetezi s-o răneşti

şi să te răneşti pe tine.

Bea !

Javi, nu !

Nu o face...

Tu eşti Alesul. Javi,

trebuie să preiei controlul

înainte s-o facă altcineva.

Am crezut că noi doi eram...

Scuză-mă, ce faci aici ?

Numele meu e Evelyn. Sunt prietena Sandrei, de la hotel.

Am venit să văd ce face

şi mă uitam la nişte fotografii. Scuze...

Am vrut să-i fac un cadou Sandrei

şi, pentru că nu am niciun ban,

m-am gândit să-i desenez ceva,

dar să fie un desen grozav.

Ce ai vrea să desenezi ?

Asta e chestia, am vrut s-o desenez cu mama ei,

ca şi cum ar fi fost împreună.

Nu avem poze cu mama ei în casă.

Bine.

Stai puţin.

Poftim !

Mulţumesc.

Era foarte frumoasă.

Da.

- Mai vrei ceva ? - Nu.

- Poţi s-o păstrezi cât e nevoie. - Mulţumesc.

Bună !

- Mi-au spus că vrei să mă vezi. - Da.

Sandra nu se simte bine azi ? Sper că nu e nimic grav.

Nu, nu, e doar o răceală.

Sigur va fi aici peste două zile.

Spune-i să nu-şi facă probleme. Se poate întoarce când se va simţi mai bine.

Nu trebuia să vii, având în vedere situaţia ta.

Am încercat să sun, dar nu am găsit numărul de telefon.

Nu ştiu, nu era în "Pagini aurii".

E ciudat, nu-i aşa ?

Mai ales, pentru că e un hotel care...

Da, e ciudat.

Voi informa conducerea.

Bine.

Altceva ?

Nu, nu, scuză-mă.

Poliţia. Cu ce vă pot ajuta ?

Slavă Cerului ! Slavă Cerului că aţi răspuns !

Mă scuzaţi, dar cred că am văzut ceva ciudat

la hotelul de la marginea oraşului.

- Ce hotel ? - Cel de pe munte.

- Ceva ciudat ? Cum adică ? - Nu pot să vă spun exact.

Dar am impresia

că nişte fete sunt ţinute acolo împotriva voinţei lor.

Poftim ? Scuzaţi-mă, dar...

- Scuze, trebuie să închid. - Să vedem... Nu închideţi. Alo ?

V-aţi împăcat ?

Da.

Cum e ?

Puţin mai bine.

I-a scăzut febra.

Ieri ai fost la farmacie.

Azi ce scuză mai ai ?

Am fost la hotel, să le spun

că nu poate veni la serviciu câteva zile.

Mi-a spus să am încredere în ea.

Are nevoie de ceva timp, să se gândească la ce vrea să studieze.

A crescut, Costa.

Aproape că nu am observat.

Traducerea: FAST TITLES MEDIA