Original subtitles

Unu, doi, ascunde-te dacă poţi.

Trei, patru, vin după tine.

Cinci, şase, o să te găsesc.

Şapte, opt, o să te închid.

ÎNCHIS

DESCHIS

Cine naiba e acolo ?

Nu putem să venim pur şi simplu. Nu ne-a văzut de trei ani.

Vrei să-i provoci un infarct ?

Când îţi va vedea pantalonii scurţi...

Nu mai râde de mine, omule !

A funcţionat ? A funcţionat !

A funcţionat !

Ştiam eu ! Ştiam eu că pot să vă aduc înapoi !

Eram sigură ! Ştiam că pot.

Tu ? Dar eu am sunat din portal.

A fost al naibii de greu să repar cabina telefonică.

Dacă nu eram noi, şi acum te ţineai de receptor.

- Nu-ţi aminteai numele noastre. - Despre ce vorbeşti ?

Ar fi trebuit să rămânem în Viaţa de Apoi.

Mi-a fost dor de voi, fraierilor. M-am simţit foarte singură.

Şi Javi ?

Unde e Javi ?

Perfect, îmi place la nebunie să fac poze când sunt transpirată.

Scuze, voiai să arăţi ca o prinţesă ?

Mai degrabă, ca regina baschetului.

Opreşte-te, a fost fault.

O să plângi ?

Uite ce e...

Armele femeilor, amice.

Hai să ne schimbăm !

Haide !

Ce s-a întâmplat ?

Nimic. Să mergem !

- Nu ţi-ai amintit nimic. - Dacă nu eram noi, erai acolo.

Cât de tare e asta, frate ?

Pregăteşti o vânzare de vechituri ?

Nu pot să cred !

- Ce sunt toate astea ? - Uite...

Ăsta a fost al Mariei, tutungiul.

A murit anul trecut, în urma unui accident vascular cerebral.

- Rahat ! - A venit să mă vadă.

Voiam să-i spună fiului ei unde ţinea bijuteriile.

Ea a fost prima.

Prima ?

S-a dus vorba şi...

... casa mea s-a umplut cu fantome.

Mama era supărată.

Pentru că nimeni de la şcoală nu voia slujba de la bibliotecă,

am acceptat-o eu, m-am angajat şi am preluat depozitul.

Te-ai transformat în fata din "Poltergeist".

Dar în urmă cu un an au început să vină tot mai puţine fantome.

Şi era ciudat,

pentru că locul ăsta era foarte liniştit...

Până ieri,

când am înţeles de ce.

Au scos o fantomă chiar aici.

Chiar în faţa mea.

Şi era un mort viu.

Nu ai văzut-o ?

Javi, s-au întors.

Scapă de foarte multe fantome.

Bănuiesc că nu au vrut să petreacă iarna.

De ce acum ?

Pregătesc un alt ritual.

- Trebuie să ne întoarcem la SPA. - Nu.

Am fost acolo. Nu e nimic, e gol.

Sunt aproape, ştiu asta.

Şi trebuie să pregătească trei fete.

Mai e o săptămână până la a treia aniversare a ritualului.

Mai ţii minte ce a spus Costa ?

Din trei în trei ani.

Trebuie să vorbim din nou cu ea.

Dacă sunt morţi vii prin preajmă, ea ştie.

Nu.

Mai e un loc în care putem găsi răspunsuri.

Dar nu le voi distruge viaţa din nou lui Costa şi tatălui meu.

Acum, când, în sfârşit, au trecut peste asta.

Salteaua e perfectă, nu-i aşa ?

Te ajut mai târziu să montezi pătuţul.

Foarte bine.

- Ce facem cu ăsta ? - Da...

Să vedem...

Nu. Alea, nu. Le-a folosit când a învăţat să citească.

Bine.

Nu, dacă vrei mă ocup eu de asta şi...

Nu ştiu dacă...

Bine, bine...

Aşteaptă...

Chestia e că bebeluşul o să se joace cu ele peste trei zile.

Poate... Nici alea.

Şi nici benzile desenate ?

CLASA A 3-A

Duc asta în garaj şi te aştept în maşină.

Ce faci ?

Bine.

De ce eşti în picioare ?

- Doctorul a spus să te odihneşti. - Da, dar trebuie să merg la toaletă.

- A durat doar un minut. - Nici măcar un minut şi jumătate.

Tată, am plecat la şcoală. Mă întorc diseară.

- Bine, fata mea. - Pa !

Bine, nu ştiu.

Va trebui să te duc în pat înainte să plec în port.

Ai curaj ?

- Dacă am curaj ? - Cred că am între 100 şi 200 kg.

- Pregăteşte-te. - Exagerezi, nu ?

- Ai grijă. - La naiba, eşti grea, nu-i aşa ?

- Ai un elefant acolo ? - Ai grijă.

Nu, spune-mi.

Cum te-ai descurcat la economie ?

- Groaznic. Pinguinul e un nenorocit. - Nici Dumnezeu nu trece la el.

- 4, 5. - Este...

Absolut.

Aceea nu este...

Ea este...

Ce naiba facem la mine acasă ?

Haide, Álvaro !

Ce naiba facem la mine acasă ?

Javi ?

Javi !

Javi, uite...

Băieţi, veniţi încoace !

E ca la casa asistentei. Vă amintiţi ?

Nu se poate.

I-am văzut la spa.

Sunt la ritual.

Era întuneric acolo, puteai să-i confunzi.

Sunt sigur că s-au ascuns aici după spa.

Dar se pare că au fost luaţi cu forţa.

Pleacă. Nu !

Nu !

Nu !

Nu !

Nu !

- Álvaro ! - Al !

Al !

- E deschis. - Costa !

- Cine e ? - Eu ! Olivia.

Vino sus. Sunt aici.

Ce faci în pat ? Eşti bolnavă ?

Nu, nu, nu-ţi face griji.

Trebuie să stau în pat, ca să nu risc să pierd sarcina.

Ce faci aici ? Cum eşti ?

Ce s-a întâmplat ?

Costa, cred că s-au întors.

Morţii vii.

Ce tot spui acolo ?

E imposibil.

De ce e imposibil ? Ştii ce zi este ?

Peste o săptămână are loc a treia aniversare a ritualului.

Ai spus... trei copii la fiecare trei ani.

Trebuie să-i găsim, să aflăm unde vor s-o facă.

Am fost la spa şi nu e nimic acolo.

- Trebuie să găsim... - O secundă, opreşte-te.

Ai fost la spa ?

- Singură ? - Cine ar fi mers cu mine ?

Olivia, ai făcut recuperare fizică timp de şase luni.

Aproape ai murit. Ce naiba faci ?

Ai 18 ani. Draga mea, nu poţi continua aşa.

Nu te mai poţi gândi la lucrurile astea.

La ce ai vrea să mă gândesc ?

Păi... nu ştiu, la lucruri normale, la prieteni...

- Examene. - Eu nu sunt normală.

Nici tu nu ar trebui să fii.

Vino încoace, haide !

Vino !

Oamenii aceia s-au dus.

S-a terminat.

Chiar crezi asta ?

Chiar cred.

Nu se va întâmpla nimic rău.

Doar în tine am încredere.

Ştiu că, dacă s-ar întâmpla ceva,

tu ai fi singura care ar şti.

Nu mă minţi, nu ?

Mă duc la cursuri.

Sper că ai dreptate.

Pentru binele tuturor.

Pa !

Peste câteva zile

se vor împlini trei ani de la evenimentul

care a învăluit toată ţara în frică,

dispariţia celor trei fete din Almanzora.

Am fost acolo şi am prezentat cazul,

iar acum o fac de aici,

din acest platou,

cu o serie de reportaje prin care vom analiza totul.

Ce s-a întâmplat în acel sătuc liniştit din estul Spaniei ?

Cu ajutorul colaboratorilor noştri vom analiza în amănunt

acele zile tragice

şi evenimentele teribile...

Trei copii, la fiecare trei ani.

Tu ai spus asta.

Vă vom prezenta mărturiile unor vecini

şi durerea...

Peste o săptămână are loc a treia aniversare a ritualului.

Trebuie să-i găsim, Costa.

Şi să aflăm unde au de gând s-o facă.

Aşa că rămâneţi

alături de noi în zilele următoare,

pentru că vom discuta despre cazul Almanzora.

E cineva acolo ?

Eşti bine ?

E cineva ?

Te pot ajuta cu ceva ?

E cineva ?

Ce faci ?

Am auzit o fată plângând.

Au nevoie de prosoape în camera 105.

Da.

Vorbim mai târziu, bine ?

Da.

Mi-ai spus cândva

că nu ne alegem părinţii.

Mi-am cumpărat skateboardul ăsta când am împlinit 11 ani.

L-am cumpărat din Londra.

A fost cea mai bună zi din viaţa mea.

Ai văzut pozele de acasă ?

Cele mai bune librării,

cele mai bune magazine de discuri.

Toate, pentru mine.

Să mă vadă fericit.

Asta mi-au spus.

Ţi-au spus ?

Că sunt adoptat ?

Nu am ştiut.

Eşti prima persoană căreia i-am spus.

Nici măcar Javi nu ştie.

Dar asta nu înseamnă că m-au vrut, nu ?

M-au ales pe mine.

De ce au permis să nu fiu ucis ?

Poate că nu au avut de ales.

Te-au iubit, dar au trebuit să închidă ochii.

Nu înţelegi,

mama mea nu e ca a ta.

Ea nu închide ochii.

Mama nu ştia că Morte mă bătea.

De ce îmi spui asta ?

Spun doar că nu sunt la fel.

Nu, nu sunt, mama ta e un mort viu,

iar a mea s-a căsătorit cu un nenorocit.

Nu vorbi aşa despre ei.

Nu înţelegi.

M-au iubit.

Nu m-au iubit ?

Nu am spus asta.

Nu ştiu ce ai spus, dar mai bine te-ai opri.

Părinţii tăi şi Morte au răpit copii.

Sunt din acelaşi aluat. Punct.

Am crescut şi am învăţat ca să trăiesc cu rahaturile mele.

Maturizează-te şi începe şi tu să trăieşti cu ale tale.

Álvaro !

Álvaro, aşteaptă !

- Bună ! - Bună !

Taci naibii din gură ! Eşti ca un junghi în coastă.

Vrei să taci din gură ?

Taci !

Lasă-mă în pace puţin.

Totul era cu susul în jos.

- Le-au luat împotriva voinţei lor. - Cine ? Dacă erau morţi vii ?

Star Trek !

O luăm de la capăt.

Klingonienii erau băieţii răi.

Cei mai răi. Dar în sezonul al treilea

au apărut Romulanii,

iar ei te speriau de moarte.

Chiar şi Klingonienii s-ar fi speriat dacă ar fi apărut ei.

La naiba ! Înţelegi ?

Întotdeauna e cineva mai rău.

Ce naiba e asta ?

Nu eşti cam mare ca să te joci cu păpuşile ?

Păpuşa aia nu e a mea, idiotule.

A lăsat-o cineva acolo.

Unu, doi...

Ascunde-te dacă poţi,

Trei, patru, vin după tine.

Chestia asta îmi dă fiori. Las-o jos.

E o păpuşă, nu-mi poate face rău.

Rahat !

Cred că mi-am rupt câteva oase.

Eşti o brută. Ai acelaşi caracter ca bunica ta.

Ai cunoscut-o pe bunica mea ?

Pe partea asta e mai cunoscută decât Tom Cruise.

Serios ?

A inventat scrierea automată pentru a comunica

între medii.

A fost unul dintre primii oameni care au experimentat posedările.

Ne-a ajutat pe mulţi dintre noi.

Dacă aş putea, i-aş pune poza pe un tricou.

Aşa că, atunci când mi-a scris,

ca să am grijă de tine, am venit alergând.

Nu chiar alergând...

Mortaja a murit acum trei ani.

Atunci am venit

şi am folosit tabla Ouija ca să vorbesc cu ea.

- Ce spune ? - "Pleacă".

Tu ai spus "pleacă" ?

Cine altcineva ? Fantoma Crăciunului trecut ?

Am simţit ceva şi m-am gândit...

"Iar au dat-o în bară."

Şi am avut dreptate. Iată-vă !

Numele meu este Anabel.

- Ciao ! - Ne vedem mai târziu.

E cineva ?

Idiotule, m-ai speriat !

Aşa îţi trebuie, pentru că îmi spionezi proiectul. Nu ai voie să te uiţi.

Dar era poza mea. Ce vrei să faci ?

E o surpriză.

Bine, Mateo, dar...

Ţi-am zis că nu vezi nimic până după-amiază.

Ce se întâmplă după-amiază ?

Ţi-am spus deja, e o surpriză.

La ora opt, la sala de sport.

Dar nu avem antrenament azi.

Haide, Mateo, te rog ! Ce se întâmplă la opt ? Spune-mi !

De cât timp lucrezi cu noi ?

Cam de o lună.

Nu ai avut timp să înveţi regulile ?

Ştii foarte bine că nu ai voie la etajul patru.

E în renovare

şi nimeni nu are voie.

Dar am auzit o fată plângând şi m-am gândit că are nevoie de ajutor.

Imposibil.

Nu e nimeni acolo, sus.

Sunt sigură că e cineva.

Serios.

Mă faci mincinoasă ?

Dacă am spus că nu e nimeni acolo

înseamnă că nu e nimeni.

Deci tu minţi.

Nu, nu minte.

Eu eram.

Eu plângeam sus.

Eram supărată,

deoarece am fost certată că am întârziat în prima mea zi,

şi am vrut să fiu singură.

Accesul e interzis la etajul acela.

Da, tocmai am aflat.

Dar, pentru că sunt nouă, nu am ştiut.

Ei bine, acum ştii.

Amândouă ştiţi.

Să nu se mai întâmple.

Aţi înţeles ?

Mulţumesc.

Anabel !

Ce bine e să te mişti !

Scuză-mă,

de ce eşti aici ?

Să vă ajut, băiete, şi să mă pregătesc de război.

Asta m-a rugat Aure să fac.

Bunica ta.

Ce război ?

Nu ştiţi nici despre război ?

Unde v-aţi ascuns până acum ?

Ştii că suntem fantome, nu ?

Slavă Cerului !

Bine. Ai amuleta cu tine, nu ?

Ce amuletă ?

Doamne, ia-mă la Tine !

În regulă, amuleta e în familia ta de 200 de ani.

A fost lăsată moştenire de la bunici către nepoate.

Şi îţi poate salva viaţa, dacă nu a făcut-o deja.

Luminează când simte pericolul

şi îţi transmite mesaje când ai nevoie de ele. Amuleta aceea.

Gândeşte-te.

Bunica ta trebuia să ţi-o dea cumva.

S-ar putea să nu ştii, dar o ai.

Gândeşte-te.

Singurul lucru pe care îl am de la ea...

Bingo !

Ce e asta ?

Cine naiba e asta ?

"Est inmortalem."

"Es malum. Et incipiet bellum."

E în latină.

Nu pare a fi galiţiană.

E nemuritoare.

E rea.

Ea va porni un război.

Îţi mulţumesc pentru mai devreme.

Pentru puţin.

Femeia aia e o pacoste.

Dar ai minţit.

Nu tu erai sus.

Te-am văzut că abia ai venit cu motocicleta.

Va fi secretul nostru.

Apropo, mă cheamă Evelyn.

Pe tine ?

Sandra.

Sandra...

Ei bine, Sandra, pentru că îmi eşti datoare,

ai putea să-mi cumperi câteva beri

şi să-mi spui pe cine trebuie să omor în oraşul ăsta, ca să mă distrez puţin.

Álvaro !

Bună, fiule !

Chiar eşti tu ?

Mamă !

Îmi pare rău, Álvaro.

Iartă-mă.

ALMANZORA DE LA VEGA VĂ MAI AŞTEPTĂM

Mateo ?

Mateo ?

Bună...

Mateo, eşti aici ?

Haide, Mateo !

Dacă asta e o glumă... nu e amuzant.

Ce e asta ?

Tu eşti.

Bine, ai reuşit să mă surprinzi.

Acum spune-mi de ce.

Am vrut să fac ceva special, pentru că...

... am ceva să-ţi spun.

Este...

... ceva...

... la care mă gândesc de mult timp.

Te iubesc.

- Mateo... - Nu, nu spune nimic.

Nu trebuie să simţi la fel.

Nu e vorba de asta.

Mateo, chiar nu e aşa.

Mateo...

Fata nu e urâtă.

Da, dar e înfricoşătoare.

Ce s-a întâmplat ?

Unde te duci ?

Ce e cu simbolul ăsta ?

Nu e ca acela pe care l-am văzut acasă la asistentă.

Nici ca acela de la spa.

Toate sunt diferite.

Ce vrei să spui ?

Băieţi, veniţi încoace !

Sunt multe familii.

Fiecare are un simbol şi un nume.

Cartouche, Rutilianos,

Neoluciferes, Novavis...

Vedeţi ? Ca în "Star Trek". V-am spus eu...

Au puteri diferite.

Puteri ?

Da, ştii tu, aptitudini.

Unii sunt foarte puternici,

alţii te pot face să crezi că lucrurile nu există,

alţii miros ca naiba.

Chestia cu nemurirea este

că ai tot timpul din lume ca să te antrenezi.

Dacă sunt atât de puternici, cum îi vom învinge

când va izbucni războiul ?

Cu arma noastră secretă.

Álvaro !

O SĂPTĂMÂNĂ PÂNĂ LA ANIVERSAREA CAZULUI PARAÍSO

Bună !

Bună !

Totul e în regulă ?

Da.

Nu ştii ce mult te invidiez.

Roca m-a rugat să-l ajut să ducă

nişte cutii în port,

apoi am mers la pescuit.

Sunt mort.

Cum a fost testul ?

Îţi va spune ea mai târziu.

Bine.

Ce face elefănţelul meu azi ?

E obraznic.

Mă tot loveşte.

Conform profeţiilor,

în războiul final,

toate familiile de morţi vii

se vor uni, pentru a-l învinge pe cel ales.

E adevărat.

Scrie în carneţelul lui Mortaja.

"Cel ales... este unicul"

"care poate ţine întunericul în frâu."

Ceea ce ne aduce la tine.

Nu ştiu ce a văzut la tine,

dar Mortaja era convinsă.

Convinsă de ce ?

Că tu eşti Alesul.

Javi !

Unde naiba eşti ?

Cine e el ?

Ce faci, Zeta ?

M-am certat cu Álvaro şi a plecat.

L-am căutat ore întregi, dar nu l-am găsit.

- Dacă a păţit ceva ? - Să mergem !

Succes !

- Auzi ? - Spune-mi.

M-am gândit la camera bebeluşului...

Nu e nicio grabă.

În primele luni va dormi cu noi.

- Am hotărât că trebuie s-o facem. - Ştiu ce am hotărât.

Dar nu trebuie să se întâmple azi sau mâine.

Ai simţit asta ?

Parcă o face intenţionat.

Nu e intenţionat.

Unde te duci ?

Mario !

Al !

Al !

Uite !

Rahat ! Ai văzut asta ?

Álvaro !

Álvaro !

Rahat !

Álvaro !

Băieţi, aici !

Ce ? Poţi să atingi lucruri ?

Toată lumea îşi ţine secretele în dulap.

Dar cine naiba sunt copiii ăştia ?

Ai întârziat.

Doamna te aşteaptă.

Nu m-ai văzut de şase luni.

Aşa mă saluţi ?

Sărută-mă !

Închide uşa !

Traducerea: FAST TITLES MEDIA