Original subtitles

Prima dată, i s-a arătat mamei în chip de șarpe.

Apoi a luat alte forme pentru a o chinui.

Dar mama a fost o fetiță cuminte.

Își asculta părinții și era mereu legată de frânghie.

Iar răul n-o putea atinge în afara casei.

Fiindcă dacă te atinge...

te face să faci lucruri rele.

Casă binecuvântată din lemn străvechi.

Adăpost pentru cei puri și buni.

Te ținem luminoasă și niciodată friguroasă.

Raiul e aici, în casa noastră.

Samuel, Nolan, în zece minute să fiți gata.

Nouă minute, Nolan.

Mama spune că-i doar dragoste în inimile noastre.

De aia ne vrea răul așa tare.

Vrea să distrugă această iubire.

Să ne întoarcem unul împotriva altuia.

Să ne omorâm între noi.

Cum i-a făcut pe oamenii din toată lumea.

Are nevoie de-o simplă atingere, dacă n-ai frânghia legată de tine.

Și apoi, nici măcar casa nu te mai poate salva.

Traducerea și adaptarea: Richard Nasta

Mănâncă tot.

Așa.

Broaștele au fost gălăgioase aseară.

- Vine primăvara. - Vom fi pregătiți.

E o zi bună pentru a face bine.

Nu hrăni câinele.

Nu doar noi murim de foame.

Și nu trebuie să mănânc cât tine.

Mamă?

Mamă, putem asculta diseară?

- Nu-i lună nouă. - O întreb pe mama.

Ar trebui să așteptăm. Nu va fi special dacă n-o facem.

Ți-am spus.

O să crești în ei.

Răul nu mă poate atinge aici,

de dimineața până seara și an de an.

Pădurea cu numeroasele pericole,

noi tot vom fi în siguranță cât timp suntem legați.

Îl vezi?

Du-te, Koda. Adu-ne un iepure mare și gras.

Sunteți gata?

Nu-ți da drumul.

Nu-ți da drumul.

PARTEA I FRÂNGHIA E SALVAREA TA

Mama ne-a spus că înainte ca răul să-i posede pe restul,

lumea a fost deja stricată.

Și de aia a venit.

Oamenii i-au deschis ușa, fie că știau sau nu.

Dă-le drumul.

Dar bunica a știut.

Iar bunicul a fost singurul care a crezut-o.

A fost un om bun și a construit locul ăsta pentru ea.

O casă binecuvântată unde răul nu poate intra.

Un loc să-ți crești o familie, departe de răutatea din lume.

A fost o viață frumoasă.

Dar după un timp, bunica a simțit o prezență

ce pândea în pădure.

Ceva rău, devenea tot mai puternic.

Refuza să mai iasă din casă.

Iar bunicul a reușit să lege o frânghie de fundația casei,

ca să poată ieși afară.

Dă-le drumul, June dragă.

Nolan.

Ce faci?

- Mă fac mai slobod să pot lua oul. - N-o face.

- Ar putea fi un tertip. - L-aș putea lua. E chiar acolo.

- Dă-mi maceta. - Nu.

O lăsăm pe mama să decidă. Ea poate lega frânghiile.

Nu voiam să-i dau drumul.

N-am ajuns așa departe doar să murim de foame.

Cum poți fi atât de sigur despre tot?

- Fiindcă sunt mai mare decât tine. - Da, cu trei minute.

- Pe mine mă iubește mai mult. - Ce?

Ce?

Ce-ai spus?

N-am spus nimic.

Sam!

Sam!

Sam!

Nolan!

Samuel!

Sam!

Frânghia mea.

Samuel!

Sam!

Sam!

Samuel!

- Samuel! - Sam!

Haide.

Nolan!

Fugiți! Înapoi la frânghie!

Nu!

Nu!

Bun.

V-a atins?

- Te-a atins, Nolan? - Nu cred.

Țineți-vă de frânghie.

Ce vezi? Mamă, ce e?

Respirați. Doar respirați.

Respirați.

E în regulă. Doar respirați.

Respirați.

În genunchi. Trebuie să fiu sigură.

Nu te uita la mine.

Atinge lemnul! Ochii pe pivniță.

Spuneți.

Spuneți!

Casă binecuvântată din lemn străvechi.

Adăpost pentru cei puri și buni.

Te ținem luminoasă și niciodată friguroasă.

Raiul e aici, în casa noastră.

Bun, sus.

- Ce s-a întâmplat? - N-am vrut.

- I-am călcat pe frânghie... - Ți-ai pierdut mințile?

E în regulă, mamă. N-a vrut să...

Liniște! Încă o secundă și totul ar fi fost în zadar.

Pentru noi toți!

Frânghia-i salvarea ta.

- Îmi pare rău. - Nu vreau să-ți pară rău!

Vreau să-ți folosești capul!

Îl poți mișca?

Cred că-i rupt.

Nu sta acolo. Adu-mi o atelă pentru gleznă.

Știu.

Haide. E în regulă.

Cum a arătat de data asta?

Precum mama.

Încearcă să mă sperie.

Cum a încercat s-o sperie pe mama înainte.

Doar asta avem astăzi.

Nu mâncați prea repede.

E foarte bună mâncarea.

Obișnuiam să fiu recunoscătoare când răul nu vi se arăta.

Dar apoi, mi-am dat seama ce făcea.

Nu v-am spus niciodată asta.

Dar cândva,

a venit la mine în chip de fetiță,

și plângea după ajutor.

Era la limita frânghiei mele.

Și-a blocat piciorul într-o groapă de gofer.

Striga și zbiera.

Am văzut osul

cum era ieșit din picior.

Trebuia să-mi spun mereu că nu-i adevărată.

Dar țipetele au continuat zile întregi.

Așa că în fiecare dimineață,

am mers să verific...

să văd dacă răul a cedat.

Dar fetița era tot acolo.

Culoarea pielii i s-a transformat în mov și gri.

Mirosul...

M-am întrebat de ce mai era acolo.

De ce?

Fiindcă voia să merg mereu și să văd acea fetiță.

Voia să mă îndoiesc de mine.

Să mă facă să dau drumul la frânghie.

Răul e isteț...

și răbdător.

E precum șarpele ce l-ați văzut în pădure.

Răul poate avea multe forme.

Și cea mai mare șmecherie,

e să se joace cu voi.

Și când trece destul timp, veți uita că există cu adevărat.

O să vă lăsați garda jos.

Și-o să vă prindă!

O singură atingere

fără frânghia legată

e tot ce-i trebuie că să posede pe unul din noi

și să intre în casă.

Niciodată să nu dați drumul frânghiei.

Nu-i dăm drumul niciodată.

- Cât de mult? - Cam o oră.

S-a simțit mai mult de data asta.

Ți-ai imaginat?

Da.

Spune-ne.

Mi-am imaginat că totul a dispărut.

Tu.

Sam.

Koda.

Casa.

Tot ce mi-a rămas a fost întunericul.

Și apoi?

M-am gândit la nașterea noastră în această casă,

și la cât de mult ne protejează în fiecare zi.

Și-am simțit cum întunericul dispare.

Uită-te în jur.

Uită-te cât de norocos ești.

Toate visele tale au devenit realitate.

Răul nu te poate atinge aici.

Samuel, rândul tău.

E timpul să-ți cureți sufletul.

Ține minte, pierde-ne complet și apoi găsește-ne iar.

Umple pivnița cu toată dragostea.

Amintește-i casei de ce merităm protecția ei.

- Mă pot mișca? - Nu.

- Nolan, mă mănâncă. - Am zis să nu te miști.

E doar o mâncărime.

Bun.

Ar trebui să ajungă.

Sunt aripi de bufniță?

- Pot zbura unde vreau. - Și poți mânca tot ce vrei.

A fost odată ca niciodată,

un băiat ce putea zbura și prinde toate veverițele.

Sam.

După ce ți s-a rupt frânghia, ai observat ceva?

Cum ar fi?

Ceva ciudat.

A fost prima dată când i-am dat drumul.

- Și nimic nu s-a schimbat. - Fiindcă nu ne-a atins.

Da.

Dacă ne atingea,

crezi că mama ne-ar fi omorât?

Cum l-a omorât pe tata?

Pe bunicul și bunica?

Răul i-a atins.

Ne proteja.

Știu asta.

- Ce? - Nimic.

Ai vrea să poți fi liber precum Koda?

- Fără frânghie legată de tine? - Koda-i câine.

Răului nu-i pasă de animale.

Ai vrea să vezi ce vede ea?

Măcar o dată?

Astăzi am simțit că se apropie ceva de mine.

Ai fost doar speriat.

De ce-mi pui întrebările astea?

Mama nu ne-a mințit niciodată.

„Mă iubește mai mult.”

Asta te-am auzit spunând înainte să calc pe frânghie.

N-am spus asta.

N-am vrut.

Știu.

Casă binecuvântată...

din lemn străvechi.

Adăpost...

pentru soția mea fugară.

June scumpo.

Ce e?

June!

June!

June, sunt eu.

A trecut ceva timp.

Doamne, mi-ai lipsit.

Crezi că-i pot vedea.

Nu le-ai spus adevărul despre tatăl lor?

Înțeleg.

Apoi trebui să le spui cine ești.

- Nu-i așa, June scumpo? - Nu mai sunt acea femeie.

Știi că ți-a plăcut.

Care-i planul tău?

Te cunosc. N-ai niciun plan.

Ai putea foarte bine să mi-i dai mie.

Sau preferi să-i vezi cum mor de foame?

Am fost aproape astăzi.

Mai devreme sau mai târziu, vei da drumul frânghiei.

Și când o faci...

Mă voi asigura că-ți mănânci copiii.

June!

June!

Ai grijă să nu rupi rădăcinile.

Crezi că se prinde?

Greu de spus.

Iarna ne-a afectat grav. Tot ce putem face e să sperăm.

- Ce? - Nimic.

Șarpele de pe spatele tău.

Ai spus că l-ai făcut când erai în oraș.

Dar ai mai spus că răul era deja acolo,

și-i omora pe toți.

- Nu înțeleg... - L-am făcut cu mult înainte.

Când l-am cunoscut pe tatăl tău,

am fost o persoană diferită.

- Încă te mai sperie? - Nu mai.

Îmi place acum.

De ce?

Fiindcă-i din viața ta anterioară.

Din vechea lume.

O lume plină de durere și suferință?

Ce-i de plăcut?

Nu știu.

Când eram de vârsta ta,

și eu puneam întrebări,

nu credeam nimic din ce-mi spunea mama.

De aia ai plecat?

Nu m-am gândit c-o să mă întorc.

Dar e singurul loc unde vă pot proteja.

Dar dacă răul ne atingea pe unul din noi și intram în casă?

Ce s-ar fi întâmplat?

Ne-ar face să ne omorâm între noi.

Așa s-a sfârșit lumea.

Dar de unde știi că suntem singuri?

Poate nu doar casa noastră-i binecuvântată.

Te-ar face să te simți mai bine?

- N-am fi singuri. - Dar nu suntem, Nolan.

Ne avem unul pe altul. Și asta-i tot ce contează.

Nu mai există nimeni.

Noi suntem lumea acum.

„A fost odată ca niciodată,

un pădurar sărac trăia lângă o pădure mare,

cu soția sa și cei doi copii...

un băiețel numit Hansel și o fetiță numită Gretel.

Când a fost foametea cea mare,

nu putea produce nici măcar pâinea cea de toate zilele.

Cum stătea într-o seară în pat și se gândea,

îl măcinau gândurile,

a oftat și și-a întrebat soția.

Ce se va alege de noi?

Cum îmi voi hrăni copiii

când nu avem nici noi de mâncare?

Atunci, soțul meu drag, a răspuns ea,

îi vom duce dis de dimineață

în cea mai densă parte a pădurii.

Și acolo le facem un foc de tabără

și le dăm fiecăruia o felie de pâine.

Apoi vom merge la muncă și-i vom lăsa singuri.

Nu vor găsi drumul spre casă.

Și noi ne vom scăpa de ei.”

PARTEA II CUM ÎMI VOI HRĂNI COPIII?

- E nouă. - Ești sigur?

Și tu ai ochi, nu?

E lună nouă. Așa-i, mamă?

Putem asculta în seara asta?

Haide, mamă.

Nolan?

Nolan.

Dormi?

Nolan.

Așa.

Iar ți-ai uitat clopoțelul.

E mai bun cu ulei.

Da. Nu va mai avea gust de copac.

Facem tot ce putem.

Mănâncă.

Mamă?

Sam?

Nu!

Nu!

Koda.

Atinge lemnul. Rostește binecuvântarea!

Casă binecuvântată din lemn străvechi.

Adăpost pentru cei puri și buni.

Te ținem luminoasă și niciodată friguroasă.

Raiul e aici, în casa noastră.

Din nou.

Casă binecuvântată din lemn străvechi.

Din nou!

Casă binecuvântată

- din lemn străvechi... - Mai tare!

Adăpost pentru cei puri și buni.

Mamă.

Mamă!

Trebuie să merg la baie, mamă!

Mamă!

Ai simțit cum dispare întunericul?

Sam.

Ești treaz?

Nu.

Sam.

Sam!

Da.

Trebuie să plecăm de acasă.

Noapte bună, Nolan.

Vorbesc serios.

Sam!

Cum vrei să pleci?

Răul ne va prinde dacă dăm drumul frânghiei.

Cunoaștem pădurea.

Dacă avem grijă unul de altul, avem șansa să reușim.

Și mama?

Venim după ea când avem ce mânca.

- Mama știe ce-i bine pentru noi. - Nu cred că mai știe.

Ai văzut-o?

Și ei îi este foame.

Mereu găsește soluții.

Pentru prima dată, trebuie să ajutăm și noi.

Neascultând-o?

Chiar vei da drumul frânghiei?

Pot da drumul frânghiei,

dar nu-i pot da drumul fratelui meu.

E prea periculos.

Îmi pare rău.

E un dispozitiv special.

Se numește aparat foto.

- Ce face? - Poze.

Surprinde ceea ce vede cu acest ochi mic.

Îndrepți camera, și apoi apeși butonul ăsta roșu.

Și-o poză va ieși din el.

Ca asta.

Asta am fost eu...

din vechea lume.

Chiar tu ești aici?

Cu grijă.

Am fost o persoană diferită atunci.

Sau aici.

Am făcut-o pe verandă.

Sam.

Noi suntem?

Și Koda.

Da.

Poți face poze la tot ce dorești.

Dar o poză bună

arată mai mult decât ce vede camera.

Surprinde un moment special, înghețat în timp.

Poate surprinde un sentiment.

Cum ar fi iubirea.

Unde-i tata?

El ținea aparatul.

Ai o poză cu el?

Astea-s singurele poze ce-am ales să le păstrez.

Și se mai poate face o poză.

- O salvez - Pentru când?

Pentru moment potrivit.

Poate veți găsi unul ce ne amintește pentru ce trăim.

Chiar dacă-i ceva micuț.

Unele momente în viață sunt grele.

Dar când ne amintim de ce rezistăm,

ne întărim din nou.

Și această perioadă, va fi foarte dificilă.

Am trecut prin ierni groaznice.

Dar niciuna n-a fost ca asta.

Tot ce-am plantat a murit.

Rădăcinile-s pline de apă.

Animalele nu s-au întors.

Dar avem apă.

Ce ne va ține vreo două săptămâni.

Poate o lună.

Dar curând...

corpurile noastre vor începe să cedeze.

Și vom muri.

Așa că avem o singură opțiune.

Koda.

- Ce? - Putem săra carnea.

Poate ne ține o lună de zile

- înainte să se strice. - Nu!

Știu că-l iubești. Cu toții o facem.

Dar e la sfârșitul zilelor, și nu ne-a prins nimic de luni de zile.

- Putem mânca broaște. - Nu-i suficient.

Mănânc scoarță, gângănii. Nu mă deranjează, mamă. Jur.

- Nolan. - Poate mai bine plecăm.

Am fost acolo fără frânghie. Răul mă putea atinge dar n-a făcut-o.

Fiindcă așa a vrut. Vrea să te îndoiești de mine. Și uite...

exact asta faci.

Dacă te înșeli? Dacă lumea nu s-a sfârșit?

Asta-i lumea! Nu mai există nimic acolo!

E fie casa fie răul. Atâta tot!

Nu. Ăsta-i răul. Să-ți mănânci familia e rău!

Dacă nu ne putem hrăni pe noi, cum îl vom hrăni pe câine?

Vrei să mori?

Nu vreau, dar nu vreau să-mi văd prietenul cum moare!

Dar nu-i corect! Doar ne-a protejat până acum!

Să-l întrebăm pe Samuel.

- Normal că ține cu tine. - Poate vorbi pentru el.

Samuel?

Suntem nevoiți.

Te urăsc! Vă urăsc pe amândoi.

Urăsc casa asta!

Haide, Koda.

Mamă, pot s-o fac eu dacă vrei.

Nu.

Nu.

Nu!

Nu!

Koda!

Nu!

Nu! Mamă, te rog!

Te rog, nu!

Koda!

Koda!

Te rog!

Ești un câine bun.

Îți mulțumesc că ai grijă de noi.

Ești un câine bun.

Mamă.

Nolan.

Nu-i adevărat.

Ascultă-mă.

Trebuie să vezi.

Trebuie să vezi că n-ai de ce să te temi!

Asta vrea să crezi. N-o face!

Nu! N-o face.

Nu.

Nolan! Deschide ușa.

Nolan!

Deschide ușa.

Nolan!

Nolan, am mințit.

Nu ți-am spus totul. Eu am adus răul aici.

Răul este adevărat!

Și dacă mă atinge și intră în casă,

o să mă facă să te omor!

Deschide ușa.

Te rog!

Deschide naibii ușa!

Nolan!

Mamă!

Căpriță obraznică.

Căpriță obraznică.

Căprița obraznică a fost prinsă în scaunul meu.

Arată-mi fundul,

și-l fac de poate sta peste tot.

E aici!

E aici!

Mamă!

Fir-ar. Ce naiba?

Obraznică!

Obraznică!

Căprița obraznică mi-a otrăvit mâncarea.

Căpriță obraznică.

Obraznică!

Ți-am spus, te fac să-ți mănânci copiii.

Nu vei intra niciodată.

Nu!

Mamă!

Mamă?

Trezește-te, mamă.

Mamă, trezește-te!

E în regulă, mamă. Leg frânghiile împreună.

E în regulă, mamă.

Mamă, te rog.

Casă binecuvântată din lemn străvechi.

Adăpost pentru cei puri și buni.

Te ținem luminoasă și niciodată friguroasă.

Raiul e aici, în casa noastră.

Mamă, te rog.

Casa ne protejează, mamă.

Te poți trezi. Te rog, mamă.

Am nevoie de tine. Te rog, mamă.

Casă binecuvântată din lemn străvechi.

Adăpost pentru cei puri și buni.

Te ținem luminoasă și niciodată friguroasă.

Raiul e aici, în casa noastră.

Mamă, te rog.

Te rog, mamă.

PARTEA III CE SE VA ÎNTÂMPLA CU NOI?

Koda!

Koda!

Koda!

Koda!

Întoarce-te!

Koda!

Ți-am făcut ceai de ace de pin.

Te ajută cu foamea.

Tu ai fost acolo?

Acolo unde?

Te-am văzut,

în pădure,

râzând de mine că n-am putut-o salva.

Cred că visai.

Atinge lemnul.

Atinge-l.

Casă binecuvântată din lemn străvechi.

Adăpost pentru cei puri și buni.

Te ținem luminoasă și niciodată friguroasă.

Raiul e aici, în casa noastră.

Bun. Acum bea.

Ai nevoie de aer.

Nu te las să mori.

Ajutor!

Ajutor!

Ajutor!

Scuză-mă!

Salutare.

Scuze că mă bag așa. Doar că...

făceam un traseu și am auzit pe cineva care striga după ajutor.

N-ai fost tu acela, nu?

Credeam că urechile-mi joacă feste.

Nu credeam că cineva-i aici.

E...

Ești bine?

Cum te numești, fiule?

Nolan.

Scuze, n-am auzit.

- Nolan. - Nolan.

Nolan. Sunt Cole.

Încântat.

Și...

Unde-s ai tăi? Sunt acasă?

- Mama-i moartă. - Îmi pare rău să aud asta.

Cum a murit?

Fratele meu e bolnav. Are nevoie de mâncare.

Bine. Am mâncare în ghiozdan.

Nolan, am o mașină la vreo 8 km de aici,

- și v-aș putea duce pe amândoi... - Înapoi!

Bine, gata.

Bun.

Nu vă vreau răul. Nolan spune că ești bolnav.

- Nu suntem proști. - Sam.

N-am spus asta.

Credeam că cineva-i în pericol. Atâta tot.

- Mi-ai omorât mama. - Nu, fiule, eu...

N-o cunosc pe mama ta, da?

A fost o simplă greșeală.

Îmi pare rău. Voi pleca. Am să plec,

- bine? - Nu mișca.

Bine. Calmează-te.

Dacă-i o persoană reală?

Eram fericiți.

Ascultă-mă, da?

Mă voi întoarce la mașină. Mă întorc de unde am venit.

- Doar... - Am zis să nu te miști!

Totul e în regulă.

- Lasă-l să meargă. - Totu-i în regulă.

Lasă-l să meargă, Sam.

Te rog.

S-a terminat.

E moartă.

Nu!

Sam...

Ajutor!

Ajutor!

Nolan, nu.

- A spus că are mâncare. - E un tertip.

Ajutor!

112. Ce urgență aveți?

Dle?

Dle, mă auziți?

Puteți să-mi spuneți...

Dle...

Dle, unde sunteți?

E de la bărbat.

E mort.

Ăla n-a fost bărbat.

Încearcă.

- Ai dat drumul frânghiei? - Nu.

L-am atins cu frânghia pe mine.

Nu m-ar fi lăsat dacă era răul, nu?

Tot nu te înveți minte. Cazi în plasă mereu!

Încearcă.

Nu.

Poate nu există rău. Mama ne-a mințit.

Poate nu suntem singurii.

Dacă am crede că nu-i nimic în lume,

n-am vrea s-o părăsim.

S-a sinucis să ne protejeze, iar tu tot nu crezi!

Doar încearcă!

Vei vedea că-i reală!

Te face să te simți mai bine!

Promit.

A fost odată ca niciodată,

când doi frați aveau încredere unul în altul.

Te-a iubit!

Te-a iubit.

Și-mi pare rău pentru ce-am făcut.

Dar nu suntem în siguranță.

Murim.

Măcar vom fi din nou cu mama.

Poate de data asta va fi suficient pentru tine.

Cine-i acolo?

Koda?

Mamă?

Îl caut pe tata.

Mi-a cerut să-l aștept în mașină, dar nu s-a mai întors.

Poți lăsa lanterna?

Mersi.

Cum ai ajuns aici?

I-am urmărit pașii prin noroi.

E înalt, brunet, puțin grizonat pe lateral?

L-ai văzut?

De ce ai frânghia aia legată de tine?

Să mă protejeze.

De ce?

De unde ai lanterna aia?

E a tatălui meu.

A fost o greșeală.

N-am vrut.

Ce vorbești acolo?

Unde-i?

Ce ai făcut?

Ce i-ai făcut?

Credeam că-i răul.

Nu, stai.

Credeam că-i răul!

Întoarce-te!

Întoarce-te!

Frânghia... Nu!

Te rog! Întoarce-te!

Știu că-i reală.

Sam!

Sam!

Sam!

Nolan!

Sam?

Sam!

Nolan!

Sam!

Sam!

Unde ești?

Nu!

Sam?

Nu-i real.

Nu-i real.

Sam.

De ce mi-ai tăiat frânghia?

Sam.

Sam.

Casă binecuvântată din lemn străvechi.

Adăpost pentru cei puri și buni.

Te ținem luminoasă și niciodată friguroasă.

Raiul e aici, în casa noastră!

Oprește-te, Sam!

Sam!

Sam!

Sam!

Sam!

Sam!

Sam! Nu vrei să faci asta!

Casa nu te mai poate proteja.

Nolan?

Vino aici, scumpule.

Vino aici.

Nu-s supărată pe tine, Nolan.

Eram ca tine când aveam anii tăi.

Vreau să te îmbrățișez din nou.

Vino aici.

Scumpul meu băiat.

Mi-ai lipsit foarte mult.

Nu ești mama.

Am văzut ce i-ai făcut lui Sam.

Ai văzut cum e cu adevărat. Eu l-am ajutat să vadă asta.

Uită-te la ce-ai făcut.

Ți-ai distrus întreaga familie.

Și nici măcar n-a trebuit să te ating.

- N-am vrut. - E în regulă.

Nu trebuie să te mai temi.

Nu ești mama mea!

Sunt mai mult

decât a fost ea vreodată.

Sunt întunericul

ce-a fost cândva în ea.

Sunt întunericul ce-i în tine chiar acum.

Sunt întunericul ce curge prin tine.

Tot ce trebuie să faci...

e să-i dai drumul.

Nu pot.

Nu-i nimic pentru tine în acea pivniță.

- Ți-ai imaginat? - Da.

Povestește-ne.

M-am gândit la nașterea noastră aici în casă,

și la cât de mult ne protejează în fiecare zi.

Și-am simți cum întunericul dispare.

Când ne amintim de ce rezistăm,

și pentru cine rezistăm...

devenim din nou puternici.

Răul nu mă poate atinge aici,

din zori și până seara, din an în an.

Casă binecuvântată din lemn străvechi.

Adăpost pentru cei puri și buni.

Nu-ți da drumul niciodată.

Te ținem luminoasă și niciodată friguroasă.

Raiul e aici, în casa noastră.

Te iubesc, mamă!

Fratele meu. Trebuie să-mi găsesc fratele!

- Ești în siguranță. - Fratele meu.

- Nu-l putem abandona. - Ești în siguranță.

- Respiră. - Nu! Unde-i?

- Respiră. - Unde-i?

Respiră. E aici.

Sam.

Sunt aici. Sam.

Sunt aici, Sam.

Sunt aici.

Suntem liberi.

Suntem liberi.

Pe mine mă iubește mai mult.

Traducerea și adaptarea: Richard Nasta