Original subtitles

Versiunea filmului o gasiti pe http://laalegere.blogspot.com/2021/02/20000-leagues-under-sea-1997.html

Om mărunt!

Vase atacate!

Domnilor, vă rog să luaţi loc!

Notele întâlnirii anterioare fiind amânate, trecem acum la prezentare.

Îi urăm bun venit la Academia Americană de Ştiinţe Maritime

lui Pierre Aronnax,

preparator la Muzeul de Istorie Naturală din Paris!

Titlul meu este... Scuzaţi-mă. Asistent universitar, nu preparator.

V-aş ruga să închideţi obloanele.

Mulţumesc. Să încep.

20 iulie 1866. Căpitanul navei "Governor Higgenson"

localizează o formaţiune uriaşă în largul coastei australiene,

care l-a depăşit misterios, spre linia orizontului.

Pe 26 iulie 1866, "Crystal Ball Cologne" localizează o masă similară

în mijlocul Pacificului. Căpitanul apreciază că creatura

era mai mare decât o balenă,

dar cum putea călători atât de rapid atât de departe?

Martie 1867. Nava "Moravian" loveşte o stâncă uriaşă în ape deschise,

unde nu există nicio astfel de stâncă.

În aprilie, "Scotia", a liniei maritime Cunard,

zăreşte creatura din depărtare şi încearcă să facă cercetări.

"Scotia" e ciocnită de o forţă nevăzută,

care aproape scufundă nava. Gaura descoperită în carenă

e tăiată precis, ca făcută de un cuţit uriaş.

Toate acestea ne sunt cunoscute. Care e teoria ta ?

S-au dezlănţuit controversele, în comunitatea ştiinţifică,

precum şi în presă, asupra naturii creaturii.

Nu! E clar că vânează prin ape o ambarcaţiune subacvatică uriaşă.

Cine putea s-o construiască şi să o ţină ascunsă ?

Un asemenea efort ar necesita forţe şi talente din toată lumea.

Au permis vreodată guvernele lumii un asemenea schimb ?

Aţi crede în existenţa unui mare inventator

care trăieşte în afara graniţelor statale, geniu liber-profesionist,

ce depăşeşte orice tehnologie navală ştiută ?

Deci nu e ambarcaţiune creată de om. Ce crezi că e, mărunţelule ?

Domnule, noi ne cunoaştem. V-am ascultat de multe ori tiradele.

Faceţi-mi pe plac şi mie, de data asta.

Propun ipoteza existenţei

unui narval gigant...

O creatură în care credeau anticii, un mamifer hibrid

capabil să înoate cu viteze fantastice, cu un corn de fildeş,

cu vârf ascuţit, capabil să despice nave ca "Moravian" şi "Scotia".

Creatura...

- Să credem în unicorni ai mării ? - Sunt multe mistere în mări.

- S-ar putea să aibă dreptate. - Dle Schneider!

V-a orbit spectacolul lui de lumini. Ne oferă un carnaval,

în loc de conferinţă ştiinţifică, şi sunteţi impresionat?

Bine spus. Suntem oameni de ştiinţă, nu povestitori.

Am epuizat toate alternativele. Ce altceva...

Îi ştiţi pe francezi, mereu visători.

- Ne irosiţi vremea. - Scrierile lui Aristotel spun...

Spun că o asemenea creatură

a existat cu adevărat!

- Anunţă-ne dacă găseşti unicornul. - Mulţumesc, tată.

- Aronnax, nu te-ai putut abţine ? - M-ar face de râs cu teoriile lui.

- Va renunţa la ele. - Ca bărbat, să înveţe să lupte!

Cinăm azi cu soţii Covington sau vrei ceva mai intim ?

- Dle Aronnax, de ce atâta grabă ? - Să prind vaporul spre Franţa.

Dacă nu răriţi pasul, pierdeţi o ofertă de muncă.

Edward Saxon, linia maritimă Cunard.

E o glumă? V-a trimis tatăl meu, să mă faceţi de râs şi mai mult ?

Deloc. Aş vrea să vă ofer o ocazie ştiinţifică, tinere Aronnax.

Dacă nu-mi mai spuneţi "tinere"... Mi-a ajuns, pe ziua de azi.

- Cum doriţi. Pot să vă ajut ? - Mulţumesc.

- Aţi văzut naufragiul "Scotiei" ? - Unii mă consideră vinovat de el.

Cum ?! Aceeaşi fiară a atacat "Scoţia" şi celelalte nave, nu?

Am aflat-o doar după ce i-am cerut căpitanului să facă cercetări.

- Vă învinovăţiţi. - Nu, nu regret.

Rolul meu la linia Cunard e să dezvolt forme noi de călătorie,

nu doar pentru transport, ci ca activitate de timp liber.

- Pentru cei cu bani. - Fiara vă ameninţă slujba.

Altfel spus,

fiara ne ameninţă supremaţia asupra uscatului şi a mării.

Oceanele nu ne aparţin, să facem ceea ce dorim cu ele. dle Saxon.

Poate fiara reprezintă apelul oceanului la respect.

Fie cum doriţi, de dragul slujbei mele, vreau să opresc fiara asta.

De dragul carierei dv, sunte(i dispus să ajutaţi ?

Sau, măcar, să fiţi de faţă ? Dumnezeule, ce s-a întâmplat?

Ştiţi ce păţeşte cine ezită ?

Ştiinţa nu trebuie să se îndatoreze prea mult sprijinului comercial.

Aţi fost singurul de la conferinţă interesat de ceva mai important.

Ceva care să conteze pentru cineva ca noi doi, iar ei au râs de dv.

Vreţi o şansă să le dovediţi că se înşală

sau vreţi ca tot restul vieţii să vi se spună "tânărul Aronnax"?

Pierre, mă bucur că nu ai plecat! Hai, vino cu noi.

- Precis tatăl tău regretă scena. - Mai degrabă ar îngheţa iadul.

- N-ar cere scuze nimănui. - Nu meritai aşa ceva.

Ai vorbit minunat, a fost o expunere remarcabilă.

Am avut "privilegiul" să fiu ridiculizat, ca visător fantezist.

Ignoră-i! S-au născut fără pic de imaginaţie.

- Nu-mi invidiază calitatea. - Dar greşesc!

Ce progres ar face ştiinţa, fără ca imaginaţia să-i fie ghid ?

Nu sunt profesor, dar am fost mişcată.

Ţi-am citit cartea, dar nu te-am mai văzut la muncă.

- Păstrează amintirea. - Ce vrei să spui ?

Lydia! Cu cine flirtezi ?

Progenitura...

- Fiul tău n-ar merită mai mult ? - Dar eu? Mă întreb asta de mult.

Regret că te-am dezamăgit până acum.

Ştiu că îţi pare rău pentru belelele provocate la Academie, dar asta e.

Voi transmite scuzele tale. Mulţumim de vizită.

- Aronnax! - Eşti generos de amabilă cu el.

Mai mult decât generoasă. Dar nu te păcăli că i-ai fi mamă.

- Nu-l băga în seamă, Pierre. - Mama lui a murit când l-a născut.

Uneori, îi cere mult unei mame. Sau unui tată.

Lydia, am treabă.

- Vreau să vorbim între patru ochi. - Fireşte.

Nu eşti în largul tău în adunări publice, nu-i aşa ?

- Am venit să-mi iau rămas-bun. - Ce sentimental e fiul meu!

- Rămas-bun! Ne vedem de Crăciun. - Nu e o despărţire oarecare.

- Poate e ultima. - Ce dramatic e, nu?

Plec cu trenul spre portul Boston, mâine-dimineaţă.

Linia Canard şi guvernul SUA sponsorizează o expediţie.

Vom vâna fiara din ocean.

E posibil să nu ne mai întoarcem.

Vrei să zici că s-ar putea să nu te mai văd niciodată ?

Acum, ne reglăm conturile ? Ne luăm un ultim rămas-bun ?

Atunci, transmite-le salutări sirenelor, marinar!

Şi altor personaje de basm. Domnilor, poftiţi!

- Voiam să-mi iau rămas-bun. - Adio, Lydia!

Îmi cer scuze pentru tatăl tău.

Dacă vrea să-mi ceară scuze, ştie unde mă găseşte.

- Poate călători spre mine. - Ştii că aşa e el.

- Cine vrea atenţie, luptă pentru ea. - Nu reduc certurile la o luptă.

Pentru asta, mă pedepseşte mereu.

De ce te scuzi în locul lui ?

De ce te...

O văduvă nu are prea multe alternative.

E un bărbat pasional. E...

Nu e genul care ezită.

Chiar crezi că n-ai să te mai întorci ?

Nu spun cuvinte de dragul de a le spune.

Soţul meu a murit în război, împuşcat în bătălia pentru Richmond.

- L-am implorat să nu plece. - Îi ţii companie tatei, nu mie.

Din fericire, nu va pleca în lupte. Nu vei suferi, dacă eu nu mă întorc.

Pierre... Îmi pare foarte rău!

Îmi pare foarte rău!

Urcaţi în vagoane!

- Speri să urci în tren. băiete ? - La fel ca toţi ceilalţi.

Ţi-ai luat bilet ?

La fel ca toţi ceilalţi.

- Am dat bani mulţi pe bilet. - Ce păcat că l-ai pierdut!

- Ce mizerie... - Nu face pe ţâfnosul cu mine!

Ai de ales, poţi pleca de aici sau să fii alungat în bătaie.

- Scuzaţi-mă... - Nu te amesteca.

Aş fi zis că ai văzut că trenul nu are vagoane de marfă.

Va ajunge în Boston fără tine. Nu-i aşa?

Vom schimba curând ideea că eşti ca oricare dintre noi.

- Cum scoateţi o armă... - Nu era armă.

S-a dat un război în ţara asta, pentru drepturile unora ca el.

- Pardon... - Urcaţi în vagoane!

- Scuzaţi-mă. - Urcaţi în trenul 132, la linia 4.

- Pregătiţi-vă biletele, vă rog! - Domnule...

- Şi tu ce faci fără bilet? - Cred că l-am pierdut.

Asociatul meu îmi va cumpăra altul. Pierre Aronnax, Paris.

Cable Attucks, Cabe. Sunt din New Orleans.

Iau eu asta... Bănuiesc că se întâmpla foarte des aşa ceva.

Şi o dată e prea mult. Credeam că am scăpat de astea.

- De asta pleci la Boston ? - Parţial.

Şi vreau să văd unde a murit străbunicul meu,

împuşcat în masacrul din Boston. Arasthmus Attucks. Ai auzit de el?

- Tu vei continua tradiţia. - Poate

Ştii pe cineva care angajează eroi în Boston ?

Urcaţi în vagoane!

Uită-te pe unde mergi. Era să te nimeresc.

- Nu eşti prea mare pentru darts? - Poate trebuia să arunc în tine.

Domnilor, nu vă certaţi cu dl Land. E arma noastră contra monstrului.

- Vânător de balene în Atlantic. - Şi mare năpastă.

El e Ned Land, de pe nava de vânat balene "Halifax".

Pierre Aronnax, oceanograf.

Teoriile lui se vor adeveri, când vom prinde monstrul.

- Iar el e Cabe, servitorul lui. - Nu-i sunt servitor.

- E prietenul meu. - Da... Pe aici, domnilor. Veniţi!

Dle Land, şi tu crezi într-o opresiune subacvatică uriaşă ?

Nu, cei de pe uscat cred în aşa ceva, nu şi vânătorii de balene.

Cred în cei 500 de dolari oferiţi de căpitan cui zăreşte primul...

- Chestia ăia... - Cinci sute de dolari!

Domnule amiral!

Păsările de vânătoare sunt minunate. Total libere, dar ascultătoare.

Dle amiral McCutcheon, vi-l prezint pe profesorul Pierre Aronnax.

Şi pe asociatul lui, Cable Attucks.

Aronnax? Mi s-a zis despre tine.

Vrei să fii cocoloşit. Nu şi pe vasul meu!

- Fireşte, dle amiral... - Vei fi cazat ca toţi marinarii.

- Pornim în zori. Vino! - Dle amiral...

Domnule, dacă-mi permiteţi. Cine v-a zis că vreau să fiu cocoloşit ?

Tatăl tău, prin telegraf. Ştiam la ce să ne aşteptăm.

Doamne...

Micuţule...

Ce e? Te simţi bine ?

Da.

4 iunie 1867. Coşmarurile mele continuă.

Nici acum n-am reuşit să le înţeleg.

Încep un jurnal de călătorie, care să fie document ştiinţific,

dar şi suport în cariera mea dificilă.

Sper din suflet că misiunea noastră va pune capăt coşmarurilor.

Sau poate, faţă în faţă cu fiara,

voi dori să-mi revină coşmarurile.

Oare ce pândeşte, de fapt, în adâncul mării ?

Ce mister aşteaptă ?

- Ţineţi 11 noduri sud, sud-est. - Înţeles, să trăiţi!

Bravo, ţineţi-o tot aşa!

Aronnax, unde crezi că vom zări fiară ?

- În ape adânci. - Poţi da un răspuns mai bun?

Cine ştie cum se poartă creatură, prin câte ape va trebui să trecem ?

Am început un jurnal. În mod obiectiv, dacă scriu o pagină pe zi

şi vedem monstrul până ajung la final, vom avea mare noroc.

14 iulie... Suntem pe mare de şase săptămâni.

Niciun vapor pe lângă care am trecut nu ştie unde am găsi creatura.

Nici eu. În ciuda întrebărilor pe care mi le pune echipajul mereu,

McCutcheon m-a chemat la el în dimineaţa asta,

la o oră la care mă aşteptam ca echipajul să doarmă.

- Mi-aţi luat cartea. - Prin echipaj umblă un zvon.

Cică ştii totul despre monstru.

Chiar crezi că aceste chestii înoată pe sub noi ?

Da, domnule, cred.

"Criptozoologia adâncului oceanelor"... Poveste pescărească!

Aşa am ajuns eu profesor.

E studiul animalelor necunoscute ce pot exista pe fundul oceanelor.

Sunt necunoscute. Cum le studiezi ?

Porneşti de la forme acvatice ştiute, cu logică, imaginaţie.

- Şi extrapolezi. - Nu mi-e de folos.

Voiam să ştiu câte ceva despre diavolul pe care-l urmărim.

Dacă nu cumva nu e navă creată de om...

Dacă e navă creată de om, expediind marinari în morminte acvatice,

îi voi trimite comandantul să-şi cunoască creatorul.

- Nu e creată de om, vă asigur. - Criptozoologie...

Uite-o cum suflă.

- Dle amiral! Vom vâna balene, nu ? - Pregătiţi-vă!

Viteză de înaintare, şase noduri! Pregătiţi armele!

- N-avem ce mânca, Dennison ? - Pe naiba!

- Avem provizii până găsim monstrul. - De ce vânăm balena ?

Pentru distracţie.

Pierre!

Hai încoace, tu eşti omul de ştiinţă... Explică-mi chestia asta.

Căutăm o creatură care ucide fără avertisment.

- Aş zice că e fix în faţa noastră. - Eliberaţi babordul! Am treabă.

Explică-mi, Pierre. Asta e "treabă" pentru el ?

Asta e profesia lui! Are şansa să exerseze, să nu-şi piardă iscusinţa.

Asta te căleşte pe mare, Cabe. Dai piept cu natura.

- Priveşte şi învaţă! - Am venit aici ca să fiu erou.

- Ăsta nu e eroism. - Ăsta este eroism.

Da, să te împotriveşti naturii şi să te dovedeşti puternic, ca ea.

Eşti doar un animal, când vezi şansa de a ucide.

De ce eşti aşa înspăimântat? Sunt mari, se apără singure.

- Şi se găsesc din plin. - Ce văd îmi aminteşte de război.

De ce ? N-am de gând să-mi fac o sclavă din creatura asta

Mă refeream la cruzimea mai rea decât a vreunui animal.

Nu e nevoie de ea, fir-ar!

Ar putea la fel de bine să fie un câine.

Domnule Land!

Războaiele nu împiedică oamenii să facă ce se pricep.

Cine a fost sclav ar trebui s-o ştie, dar dacă mai vrei lecţii...

Om la apă! Domnule amiral, om la apă!

La babord! Reduceţi viteza cu trei noduri.

Ajutaţi-mă!

Ţine-te, Ned!

- Hai! - Trageţi!

Ned, rezistă!

Ce se întâmplă?

Atenţie! Aici e, am găsit-o! Creatură e dedesubt!

Am găsit-o! Creatură e dedesubt!

E creatura. Creatura...

Dumnezeule, ce a creat-o ?

Treceţi la tunuri. Pregătiţi-vă!

Foc!

- Fiecare pentru sine! - Crezi că e corect?

Ricoşează ca mărgelele!

- E făcută de mâna omului! - Are armătură de vreo 15 cm!

Cum e posibil, pentru Dumnezeu ?

Trageţi!

- Trageţi, foc! - Dle amiral, avem oameni la apă!

Fă cum am spus!

Şi-a revenit.

Aronnax, poţi să-mi mulţumeşti.

Te-am scos din apă, cât Ned a găsit un loc să ne uscăm.

Sau poate nu vrei să-mi mulţumeşti. Poate McCutcheon nu vine după noi.

- O să-ţi doreşti să fi murit. - A fost luptă, nu glumă.

McCutcheon nu vrea să-mi dea banii, după ce am zărit fiara.

- Dar nu e fiară, nu? - Monstru marin, cu manta de fier ?

Stai pe el.

Uluitor!

- O navă făcută de mâna omului. - S-au dus teoriile tale.

- Nu te deranjează că te-ai înşelat. - Când ni se arată că ne înşelăm...

Ajungem tot mai aproape de adevăr l-aţi văzut pe creatorii navei ?

Niciun semn de viaţă, in ultimele trei ore.

- Ne-am mişcat? - Ne mişcăm acum!

- Ţineţi-vă, se scufundă iar! - Ajutor!

- Pierre! - Ajută-mă, Cabe!

Ce lucru păgân! E bine, până nu se scufundă.

Ajutor! Deschideţi! Ajutor!

Precis ştiu că venim de pe vaporul care a vrut să-i spulbere.

Nu! Poate nu ştiu că suntem aici. Deschideţi!

- Priviţi aici! - Lumină.

- Ned, nu pune mâna. - Vezi ceva ?

- Se pare că iese ceva. - E cineva ?

- Unde suntem ? - Nu ştiu, cred că înăuntru.

- În ce ? Vedeţi pe cineva ? - Nu e nimeni.

- Aţi mai văzut aşa ceva? - Lumini de cameră ?

- Ce ştiinţă e asta ? - Poate nu e ştiinţă.

- Ce vrei să spui ? - Poate am murit.

Poate stăm şl aşteptăm să vină diavolul după noi.

Suntem pregătiţi! Vino să ne duci în iad!

Sunt prof Pierre Aronnax, de la Muzeul de Istorie Naturală, Paris.

Tovarăşii mei: Cable Attucks, Ned Land.

Eram pe fregata "Abraham Lincoln". Ne-am rătăcit pe mare.

- Vă mulţumim că ne-aţi salvat... - Nu te înţelege.

Încearcă în franceză.

Vă mulţumim, domnule, eu şi amicii mei, că ne-aţi găsit.

- Nu reacţionează. - Vorbiţi limba germană?

Nu ştie engleză, franceză, germană... De unde o fi?

Mă întrebam ce anume să fac cu voi.

E o dilemă etică. Aţi pătruns nepoftiţi pe domeniul meu.

- Fără intenţie. - Fără intenţie ?

Vaporul vostru nu intenţiona să-mi urmărească nava prin ocean ?

Întâmplător salvele voastre mi-au ricoşat din carenă ?

- Ar fi avariat-o, daca trăgeam eu. - Pot să vă tratez drept inamici.

De ce să nu vă las la exterior să comand scufundarea Nautilusului

şi să uit că aţi existat vreodată ?

- N-ar fi dreptul meu ? - Al unui sălbatic, poate.

- Nu al unui om civilizat. - Nu sunt un "om civilizat".

Nu mă mai supun regulilor societăţii,

nu-ţi bate gura de pomană, invocându-mi-le.

Am decis, totuşi, că a mă arăta milos faţă de voi

ar putea coincide cu interesele mele.

- Ne acordaţi libertatea ? - Libertatea de a vă mişca în voie.

De a vedea ce se petrece la bordul lui Nautilus.

Libertate pe care o avem şi noi.

Iertaţi-mă. domnule, pare libertatea pe care o are orice prizonier,

libertatea de a se mişca prin celulă.

Va trebui să vă mulţumiţi cu ea.

Adică nu ne laşi să plecăm de pe navă ?

Am să cobor chiar acum!

Mi-e ruşine pentru voi. Să zicem că mă biruiţi.

Unde aţi pleca ? Nava nu se mişcă fără acordul meu.

Să zicem că m-aţi ucide. Nici cea mai luminată minte

n-ar putea stăpâni nava la timp să îi schimbe cursul.

Sunteţi prizonieri de război, m-aţi atacat.

Aţi dat peste un secret pe care niciun pământean nu-l va pătrunde:

secretul existenţei mele.

În prezent, suntem la 365 de metri adâncime.

Puteţi decide să părăsiţi nava, dar nu dau ordin să se ridice.

Vă las să vă gândiţi.

Dacă îmi acceptaţi ospitalitatea, e suficient să mă chemaţi.

- Cum vă numiţi ? - Sunt căpitanul Nemo.

Nemo!

- Ce anume luaţi din mare ? - Hrana, haine, adăpost. Cam atât.

- Câtă hrană poate fi aici jos ? - Mai multă decât crezi.

Carne, plante, frişca, zahăr... Le culegem din adâncul oceanului.

Uneori. întindem plase, alteori, merg să vânez Sport.

Sunt hotărât să nu mă mai bazez pe lumea de afară.

Nu vă e dor de suprafaţă, căpitane ? De lucrările de artă, de muzică...

Am parte de ele.

Aici se află ultimele mele legături cu suprafaţa.

- Cunoşti pictura asta ? - Da. "Libertate".

Rossini, Gounod, Wagner, Mozart.

Şi vechii maeştri, şi cei contemporani.

Pentru mine, toţi sunt clasici. Ce consideri tu lucrări moderne

pentru mine sunt relicvele unei lumi de mult apuse.

Vă rog, luaţi loc la cină, domnilor. La bordul Nautilusului,

de obicei mâncăm la comun,

dar, ca mulţumire că mi-aţi acceptat ospitalitatea, dau o cină specială.

M-aş simţi mai în siguranţă dacă ai gusta tu primul.

Crede-mă, dacă voiam să vă ucid, apelam la mijloace directe.

- Nu ucid dacă nu sunt nevoit. - Dar cei de pe "Abraham Lincoln" ?

Am fost atacat. În busculadă, poate n-aţi observat

că am atacat fregata ca să o dezactivez,

fără să o trimit cu oamenii ei cu tot spre adâncuri.

Nu-mi dau seama dacă e mic dejun prânz sau cină.

Priviţi in jur. Simulăm lumina de la suprafaţă

spre a ne menţine ceasurile biologice.

După puterea şi nuanţa luminii, se observă că este amurg.

Aşadar, obţineţi într-adevăr totul din mare.

Marea este totul...

Marea acoperă şapte zecimi din pământ.

Respiraţia ei e pură şi viguroasă.

E o lume imensă, pulsând cu fiecare formă de viaţă.

Aici nu există despoţi.

La suprafaţă, oamenii işi folosesc încă legile nesfârşite,

luptă şi se dedau la ororile lor pământeşti,

dar, in adânc, puterea lor încetează, stăpânirea lor dispare.

A trăi, domnilor, in îmbrăţişarea mării...

Numai aici exista independenţă. Aici, nu recunosc vreun stăpân.

Aici, sunt liber.

Priviţi inima Nautilusului!

Incredibil! Ce acţionează nava ?

- Hidroelectricitatea. - Nu înţeleg.

Oceanul absoarbe multă energie de la soare,

furnizând o sursă inepuizabilă de curent electric.

Stimulate de turbinele noastre, apele acţionează Nautilusul

cu frumuseţea şi furia unei furtuni dense cu trăsnete.

Mă întorc. Să facem ceva cu motoarele!

Când se va ridica nava, vom ieşi.

Toate acestea sunt în onoarea voastră, domnilor. Veniţi!

- Grătarul funcţionează ? - Da, domnule căpitan.

Dacă intenţionaţi să vizitaţi sala motoarelor fără mine...

Mulţumesc!

Parcă spuneaţi că putem merge oriunde dorim pe navă.

- Puteţi încerca. - Aţi conceput o capodoperă!

Cât n-ar da naţiunile lumii pentru aşa ceva!

De aceea a fost construită in cel mai mare secret.

Componentele navei au fost făcute de furnizori din nouă ţări.

Niciunul nu ştia scopul final al lucrării lui.

Elementele s-au livrat pe o insulă, să fie asamblate de oamenii mei.

Fără s-o ştie lumea.

Cât s-ar schimba lumea, cu asemenea putere la îndemână!

Am muri toţi, înainte să se întâmple una ca asta.

Port asupra mea mijloacele de a distruge nava în orice clipă.

Nimeni n-o va folosi vreodată ca armă de cucerire. Nimeni.

- Avem mai mult confort. - Tot închisoare rămâne.

- Măcar nu sunt haine de deţinuţi. - De n-ar fi haine de înot...

De ce vrea să ne simţim confortabil?

In fond, ce vrea ?

2 august. Am început un jurnal nou, în locul celui pierdut pe "Lincoln".

Aşa cum a promis, căpitanul Nemo ne-a dat libertate deplină pe navă.

Echipajul pare sătul de noi, dar nu exagerat de ostil.

Cât Cade şi Ned căutau pe navă un mijloc de evadare,

eu examinam Nautilusul după indicii ale motivelor căpitanului Nemo.

Care e misiunea lui? Ce scop urmăreşte?

Ce il poartă în adâncurile lumii nestăpânite de niciun om ?

Se pare că cineva de la suprafaţă i-a greşit cu ceva, nu ?

Poate e om de ştiinţă, cu lucrări dispreţuite pe nedrept.

Ca tine, Pierre?

- Câţi oameni or fi pe navă ? - Poate cinci sau poate cincizeci.

Am putea-o prelua. Nu putem defecta motoarele, dar păcălim echipajul.

- Să ucidem, ca să fim liberi ? - Eu nu rămân aici.

"Căpitanul Nemo îi invită pe Aronnax cu prietenii la vânătoare."

"Va avea loc în dimineaţa asta, pe insula Crespo."

Speră să putem participa. Semnează comandantul Nautilusului,

căpitanul Nemo.

Ştia unde ne aflăm.

- Nemo! - Da, domnule Attucks?

Vom participa la vânătoare.

- Vreau apă. Apă, vă rog... - Ajutaţi-mă, vă rog...

Ajutaţi-mă!

Am avut un coşmar azi-noapte. Nava ne urmărea în jurul capului.

Nu e o atitudine potrivită de învingători ai conflictului.

- Învingători ? - Am luptat şi am supravieţuit.

- Suntem învingători, deocamdată. - Sigur!

Privesc metalul zdrenţuit, distrus şi-mi spun: "Dulce victorie!".

Îi cerem preşedintelui Grant ajutoare, vom primi armament nou.

Voi obţine hărţi noi, le vom urmări fiece apariţie. Duelul continuă.

Răposatul prieten Aronnax zicea că cine a construit nava e vizionar,

trăieşte în afara legilor statelor.

Cum poţi afla mişcările cuiva pe care el îl credea aşa abil ?

- Aronnax a spus aşa ceva ? - Da. La Academia Maritimă.

Dennison! Aronnax ţinea un soi de jurnal. Găseşte-l şi adu-mi-l.

Tânărul Aronnax mi-ar putea fi mai util mort decât viu.

- Ai prăda lucrurile unui mort? - De parcă tu n-ai face-o!

Acum, ştim că sunt oameni la bordul acelei nave.

Le putem ghici următoarea mişcare. Da, duelul continuă.

De fapt, domnule amiral, nu cred că se poate.

- Voi opri diavolul ăla. - Nu cu resursele liniei Cunard.

Firma mea a contribuit la misiune în egală măsură cu guvernul dv.

Pierderile de vieţi cresc,

asigurarea noastră nu va susţine continuarea acestui efort.

- Ai lăsa nava diabolică în pace... - Nu eu, ci firma.

Nu-şi permite subvenţionarea costisitoare a acestui demers.

Voi acoperi chiar eu diferenţa. Am acţiuni pe care le pot vinde.

- Ridicol! Nu se poate să... - Am zis că plătesc eu!

Tu şi contabilii tăi scăpaţi de responsabilitate.

Cum doriţi.

Ce Dumnezeu mai e şi asta ?

Aparat de respiraţie. L-a inventat un compatriot al tău, Aronnax.

L-am perfecţionat pentru scopurile mele.

Acest dispozitiv e făcut de oameni de ştiinţă americani şi britanici.

E o armă care foloseşte aer comprimat, în loc de praf de puşcă.

Poate trage până la zece gloanţe electrice.

Izolaţia de cauciuc protejează ţintaşul de voltajul interior.

- De ce n-am putea înota de aici? - Din cauza "beţiei adâncurilor".

Dacă am urca singuri, am inspira prea mult nitrogen.

- Şi ce am păţi ? - Am deveni buimaci.

- Am avea halucinaţii, apoi am muri. - Deci nu putem ajunge la suprafaţă.

- Doar cu nava asta. - Cât aer poartă rezervoarele ?

Suficient.

- E răzvrătire! - Nu-s din echipaj, sunt prizonier.

Ne tratezi ca pe oaspeţi, dar eşti şocat când ne purtăm ca prizonierii.

- Ţi-a salvat viaţa. - Ne-a întins o capcană!

- Ne-a dus la rechini, fără să zică. - Credeai că vânăm peşti mici ?

- Sperai să greşim cu ceva. - Vrei tratament de prizonier ?

N-am să mor aici!

14 noiembrie. Ne apropiem de Oceanul Indian.

Mă uimeşte continuu ingeniozitatea acestei comunităţi subacvatice.

Căpitanul Nemo pretinde că trăiesc doar cu ceea ce obţin din mare.

Şi nu e vorbă goală. Peniţa mea e din os de balenă,

cerneala, din sânge de sepie, hainele, din fibre de crustacee.

Originea gazdei noastre rămâne, însă, o enigmă.

- Dle amiral McCutcheon ? - Acelaşi.

Am auzit că v-aţi întors, dar nu s-a zis nimic despre Pierre Aronnax.

- Cine sunteţi? - Tatăl lui.

Aceasta e partenera mea, dra Rawlings.

Îmi pare rău, nu ştiam că tânărul Aronnax avea familie în ţara asta.

- Doamne... - Am omis să vă informez.

E mort, nu-i aşa ? Pierre e mort.

Ce spuneţi ?! Are dreptate ?

În calitate de comandant al expediţiei Cunard,

vă prezint sincere condoleanţe, la moartea lui.

- Mincinosule... - A pierit pe mare.

Pierre a fost aruncat peste bord, când luptam cu duşmanul.

Nu era militar, nu-l pot propune la medalia Pentru servicii deosebite.

- Vă simţiţi bine, domnule ? - Sunt bine, fir-ar!

Nu face atâta caz, ca o doică! Mi-am pierdut suflul, atât.

- Lasă-mă! - Te-a şocat, e firesc.

- Ajunge. Nu mai zâmbi prosteşte. - Sunt uşurată.

Îţi ocărai fiul, dar moartea lui te afectează.

Ajunge, Lydia! Pe amiral nu-l interesează sentimentele tale amare.

Mai e o problemă pentru care trebuie să vă vorbesc între patru ochi.

Am să mă retrag.

Nu vreau să fiu indiscret, dar în ce relaţii sunteţi?

Dra Rawlings e partenera mea.

Din respect pentru amintirea soţiei mele, nu mă recăsătoresc.

- Dar nu pot sta singur. - lată efectele fiului dv.

Şi un jurnal. Vă recomand să-l citiţi în absenţa drei Rawlings.

O zi bună, domnule!

- De ce s-au oprit motoarele? - Ne oprim călătoria periodic.

Facem întreţinerea de rutină.

Mirongu, claxonează!

Ce a luat?

O interceptăm la suprafaţă, dle Shimoda.

- Da, dle căpitan. - Ceva ce voia Nemo..

Aruncaţi balastul!

Cheia e în traistă!

Am luat-o!

Înapoi la navă!

Cheia, domnule căpitan.

E prea târziu.

Am dat greş. Du-i jos.

Faceţi loc!

- Aici! - Atenţie!

Poate e prea târziu. Poate a murit.

Nu va muri.

Trăieşte.

Căpitane, metoda de resuscitare. N-am mai văzut pe nimeni folosind-o.

- Ai mai văzut ceva de pe navă ? - Domnule căpitan!

Bravo, Ivanda! Mai e unul de recuperat.

Ia câţi scafandri ai nevoie, culege ce a rămas din prietenul nostru.

- Chestia aia e cea care l-a ucis. - Cu tot respectul, căpitane...

Omul v-a fost ucis de un dispozitiv care pare să fie sub controlul dv.

Pentru Dumnezeu, ce faceţi aici?

Adun mostre geologice din toate colţurile lumii.

Dispozitivul exploziv ne serveşte să căpătăm acces la mineralele din apă.

După ce pleca femeia, ne ocupam de el.

O explozie de mărimea aceea n-ar distruge puritatea mostrei căutate?

Nu accept să fiu interogat!

Sper că te-ai bucurat de privirea aruncată la suprafaţă.

Îi vei savura amintirea multă vreme de-acum înainte.

Mă retrag, vă las.

- De ce aţi salvat femeia? - Trăieşte pe tărâmul oprimaţilor.

Aparţin şi voi aparţine, până la ultima mea suflare, aceluiaşi tărâm.

Când cineva îşi dă viaţa spre a salva viaţa altuia,

nu există iubire mai mare, nici sacrificiu mai mare.

Aceasta e legea de pe Nautilus.

Ewan McCauley, ne-ai făcut mândri de tine.

- Eraţi apropiaţi. - Sunt legat de toţi oamenii mei.

Prin legături mai profunde decât cele de sânge.

- O veghezi din nou. - Poate, fără niciun folos.

Crezi povestea lui Nemo cu explozia, culegerea de minerale?

- Căpitanul e greu de înţeles. - Înţeleg că nu ne spune adevărul.

- Ea a dat peste ceva ce nu trebuia. - Ne va zice, când va fi pregătit.

Ce oaspete politicos!

Ştii cum e să te scufunzi zilnic, să-ţi câştigi existenţa ?

In felul ei, e la fel de curajoasă ca Nemo.

Mai mult! Ea nu se ascunde de lume într-o navă.

Acum e la bordul navei. Va rămâne aici câta vreme rămânem şi noi.

- Nu e corect, ştii bine. - Ce alternativă avea ?

Trebuia s-o lase să moară ?

- Nu avea de ales. - Nu mă minţi, ca el.

- Ne ţine prizonieri, n-are de ales. - Are de ales. Eşti liber.

Ai întotdeauna de ales.

Îi fac o vizită lui Ned Land.

Hai, nu mă lăsa aşa. Trezeşte-te odată sau nu.

Ai fost văzută, n-are rost să mori. Nemo te-ar aduce înapoi.

E încăpăţânat, nu-şi lasă oamenii să plece, până nu e distrus.

Scoate-mă de aici! Eşti fericit, aici jos?

- Cum să te scot ? - Adu o cheie, un ferăstrău...

Dar scoate-mă, nu mă deranja cu vizitele.

Căpitanul Nemo e misterios. Cred că-l voi face să-ţi dea drumul.

- Dar îmi trebuie timp să-l înţeleg. - Nu te grăbi.

Parca ţi-ar fi un peşte de studiu. Am fost închişi de un om!

Om de ştiinţă! Om care ascultă de logică.

Nu uita că te-ai înşelat în legătură cu fiara şi era să murim.

Poate te înşeli şi de data asta.

Cutremurele - "Tipare şi teorii"

Camera nu e încuiată pentru că am încredere în oamenii de la bord.

Ţi-am permis să fii liber. Nu mă pune la încercare.

Testul ştiinţei, apropiindu-ne de secolul următor,

nu va fi dacă ştiinţa ne ajută să înţelegem natura,

ci cât de rapid ne permite ştiinţa să comandăm chiar noi natura.

- Aştept întrebări. - Fiul v-a murit de mâna ştiinţei.

Asta nu sugerează că ştiinţa poate fi şi periculoasă, nu doar utilă ?

Aici nu discut moartea fiului meu, ci rolul ştiinţei în noul mileniu.

Cum evoluează căutarea submarinului?

E vreo speranţă de răzbunare a memoriei fiului dv ?

N-am urmărit detaliile recente ale expediţiei. Acum, vă rog!

- Întrebări legate de tema de azi. - Tema şi soarta fiului dv sunt una.

Dl Aronnax recunoaşte că a murit de mâna ştiinţei.

- E mai mult decât visam! - Nu vreau morală pentru moartea sa.

E mort! Asta e... Mă aflu aici pentru...

Am alte...

- Dragul meu... - Nu-mi vorbi!

Nu e bine să afli că Pierre n-a murit degeaba ?

Moartea lui înseamnă mult pentru colegii tăi.

Cum a fost să-l săruţi?

A scris despre asta în jurnal. L-ai vizitat la hotel,

l-ai îmbrăţişat, l-ai sărutat iar el nu voia să se oprească.

Pun rămăşag că ai simţit la fel.

Nu-mi... Nu-mi pot explica sentimentele, Thierry.

Urma să plece şi să nu-l mai vedem.

Îţi doreşti să-mi fi întâlnit fiul înainte să mă cunoşti pe mine, nu ?

Oriunde merg, se vorbeşte de el. Încerc să spun, să demonstrez ceva.

Nu vorbeam despre Pierre, dar nimănui nu-i pasă.

Domnilor, s-ar putea să vă intereseze să vedeţi asta!

L-au găsit pe reciful de corali,

reciful spre care vom naviga, după ce le vom lua obiectele de valoare.

Frumoasă tovărăşie! Jefuitori de morminte.

Am fi jefuitori de morminte, dacă oamenii erau îngropaţi, dle Attucks.

N-aveau planuri să ia cu ei bijuteriile, când au fost ucişi.

De către oceanul pe care îl slăviţi.

Mai degrabă, de piraţi şi jefuitori de la suprafaţă.

Voiam să-i vedeţi pe adevăraţii prizonieri ai acestei lumi.

Morţii.

Au fost eliberaţi de tiraniile lumii de deasupra.

Poate că sunt mai liberi decât oricare dintre noi.

Îmi vorbeşti mie despre cine e liber şi cine, nu?

- Am decis asta de mult. - Vrei să te alături, dlui Land ?

Nu mai vreau ameninţări de la un jefuitor de morminte.

Te îndrepţi într-o direcţie greşită. Vrem mai multă libertate.

V-aţi dovedit nedemni de libertatea ce v-am oferit-o.

Mi-aţi blocat oamenii, iar viaţa lui McCauley era în joc.

- Să salvez viaţa femeii! - Aţi tras pe la spatele meu.

- Ned a fost, nu eu. - Tu nu eşti la fel ?

Nu. Vezi ? Eu nu sunt el.

Te voi înfrunta cinstit.

- O confruntare fizică ? - Ca de la bărbat la bărbat.

Crezi că îmi eşti superior, bănuiesc

Trimiteţi vorbă cârmaciului. După ce revin scafandrii,

să păstreze direcţia de douăzeci de grade spre sud.

- Să ne ducă spre recif. - Da, să trăiţi!

- Nu vreau să asist la asta. - Nu ştii de partea cui ai fi?

Doreşti să luptăm, deci.

Săbiile pentru duel se găsesc greu aici.

- Oricum, nu e sportul meu. - Nu ne permitem pistoale sub mare.

- Turnirurile, desigur... - Nu e un joc.

Să vedem... Ce ziceţi voi, cei de la suprafaţă, înainte de o luptă ?

"Vrei să ieşim afară ?"

Daţi-i drumul.

Lăsaţi-l să facă ce fac cei de la suprafaţă.

Ce faci ?

- Domnule căpitan... - Aşa rezolvi totul în lumea ta ?

Nu poţi obţine libertatea, fără să lupţi pentru ea.

Străbunicul meu a luptat pentru ea. Iar eu fac la fel, aici.

Gândeşte-te, Ned! Dacă distrugem turbina, ne distrugem pe noi.

Sunt mai multe turbine. Oprind una, ieşim la suprafaţă.

- Dacă te înşeli? - Trăieşte liber sau mori!

Ai luptat multă vreme şi nu mai vezi când ai şansa de a te odihni.

De când munceşti ca să fii mai bun decât Ned Land?

Ajunge!

Ai dovedit că poţi să mă învingi în luptă.

Roţile au cauciuc.

Ce bine pentru tine! Sunteţi la fel, voi, oamenii de la suprafaţă.

Luptaţi pentru pace, luptaţi ca să învingeţi,

urâţi pământul, urâţi oceanul, vă urâţi unii pe alţii.

Uită-te la tine!

Eşti ca toţi ceilalţi.

Oare să fie chiar atât de simplu ?

Există mereu un preţ

care trebuie plătit.

Asta învăţăm la suprafaţă.

Suntem oameni sau maşini mortale?

Tu ce crezi, domnule Attucks?

Camera motoarelor... Şiretlic de dispreţuit. Domnule Ivanda!

Treceţi pe punte, stabilizaţi-o, reduceţi viteza şi ghidaţi-o.

Mi-aţi avariat nava! Aronnax, spune ce aţi făcut!

Am slăbit roata dinţată principală. Pistoanele se desincronizează.

Ani întregi am construit minunea tehnologică a acestei epoci.

- O ameninţaţi voi, oamenii mărunţi. - Oameni mărunţi ?

Trebuie reparate, altfel, nu vom putea vira, să evităm reciful.

- Merg eu, căpitane. - Tu?

Dacă e vreun preţ de plătit, trebuie să-l plătesc eu.

Prea bine. Soarta noastră e în mâinile tale.

La momentul potrivit, încet înainte!

- Umpleţi rezervoarele la tribord! - Am înţeles, să trăiţi!

"Mi-aţi avariat nava!"

"Om mărunt!"

"Cine vrea atenţie trebuie să lupte pentru ea."

"Te-ai înşelat în legătură cu fiara şi era să murim."

"Vreţi ca tot restul vieţii să vi se spună 'tânărul Aronnax' ?"

"Omul are de ales. Eşti liber, ai mereu de ales."

Doamne...