Original subtitles

Repede mai trec viețile.

Și altele nu mai vin.

A mea s-a mistuit un zăngănit de paloș.

Și răcnet de moarte. Alți ***?

N-am știut. Război și

moarte. Și moarte.

Și iarăși. Război.

Sufletul meu. Pentru liniștea

țării.

Pe lângă Vlad voievod,

cel căruia norodul i-au

zis Țepeș.

Soarta m-a adus demult.

Tare demult.

Aveam porunca de la Vlad Vodă, Bătrânul

să-l învăț pe tânărul prinț Tainele negre

ale luptei cu sabia.

Pe vlăduț, l-am îndrăgit din prima clipă.

În ochii lui Sălășluiau Cumințenia și

bunătatea?Nu-i plăcea lupta

cu sabia, îmi vorbea mereu despre

vremurile când oamenii se vor înțelege cu

toții între ei.

Oricât îl dojeni am și spuneam că e

nevoie mai întâi de sabie și mai apoi

de vorbă. Nu reușeam

să ascut blândețea din inima lui curată.

Era moale cu sabia în mână. O

ținea cu scârbă.

Ca pe ceva, rău și murdar.

Dar în el. Vrednici a sângele cel

bun al basarabilor. Și trupul făcea

cu bucurie, ceea ce mintea Prințului

încerca să alunge.

Am deprins mulți oșteni cu tot felul de

scule de luptă. Să vii.

Soluție de cele scurte turcești sau de

cele lungi ca ale creștinilor din apus.

Unelte ale morții.

Niciun războinic nu a fost mai îndărătnic

în învățătură. Iar mai târziu.

Nimeni nu a fost mai aprig și mai

priceput în știința neagră a luptei.

Decât VLAD.

Lângă vlăduț. În mai

mulți ani sufletul.

Lângă el. Durea mai puțin.

De bună seamă că nu așa ar fi trebuit să

fie. Nu să-mi duc zilele

învățând pruncii, cei buni să versesânge.

Urât, fac trăim.

Demult. Pe când mai era încă pace

în lume?Toamnele se scurgeau

calde. Cu miresme tari de brad

și cu vălătuci Moise Iisus din joaca

pruncilor mei. Se bucurau.

Neștiutori de toate, câte le ieșeau în

cale. Îi cunoșteau pustnicii

Muntelui și Căpriorii și păsările

cerului. Îi grijeau așa *** i grij am și

eu. Iar

ei creșteau frumoși.

Și bun. *** n-au mai fost alți

prunci nici când. Lumina lor îmblânzise

și lupii din păduri. Când marea mea și

Tudor mergeau la cules de frăguțe. Ilinca

lupoaica cea mare din marginea muntelui.

Venea mereu să le vegheze joacă. Erau

toți copiii mei. Și noi eram

pruncii lupoaicei. Fie roseni

ailincăi se făcea pe dată în blândețe.

Ziceau bătrânii că fiara cea bună și

înțeleaptă. E duhul muntelui și

că i-a rămas aici din vremea Marelui

Rege Burebista. E

rămasă să păzească. Și să pedepsească.

Războaiele trecuseră și pruncii. Îmi

creșteau mărișori. Până peste umărul meu.

Ei îmi erau toată lumina și toatăbucuria.

Și într-o zi. N-au mai

fost. Dăduseră tătarii lui

Turgay șerpește fără veste.

Năvăliseră, sus. Departe de orașe,

așa *** nu mai făcuseră ei niciodată.

Întoarcerea mea de la târgoviște, am

găsit trupul scurs de viață al mariei

mele.

Mai tremura încă în aer, lupta nedreaptă

a feciorului meu. Trupului.

Nu l-am mai găsit.

Poate nici nu mi l-a omorât.

Zile și nopți am stat cu mintea

întunecată. Nici în amiaza mare nu mi

se mai arăta lumina. Am zăcut

ca dus dintre cei vii.

Apoi am plecat după ei.

După tătari.

B.

Tătarii.

Greu blestem aduceau peste noi și peste

ei înșiși. Și mult

mi-au plătit ei mie.

Iartă-mă doamne.

Victima urma să. Joaca

lui de a războiul la desen marginea

privirii ce se făcea atunci am văzut

sărmanul totul după uciderea i-am

cercetat ochii să văd dacă duhul său

nu se smintise, era speriat.

Tremura. Dar se făcuse mai puternic.

Pe căpetenia tâlharilor de vieți și de

commenturi pe turgay. Nu

m-am îndurat să-l omor dintru început.

Vroiam să-l doară. Să afle din

durerea oaselor, pustiul în care măsuri

unii sunt. Turgay

nu a fost un.

Nu el a fost stihie lăsată pe

pământ să ne ia vamă pentru păcatele

noastre știute sau neștiute.

Turgay.

Pe turgay l-am cărat după mine ferecat în

lanțuri 2 ani încheiați.

O singură dată am văzut în ochii lui

suflet de om. Am

vrut să omor dihania de uliu care îl urma

peste tot. Era ceva

necurat în zborul acela care ne însoțea

mereu pașii.

Pentru pasăre mi-a cerut îndurare.

Pentru el.

Niciodată. Gândeam să-i

vărs sângele pe mormântul pruncilor mei.

Să-l trimit să le fie rob în raiul în

care mi trimisese fără de vreme.

Îmi pierdusem mințile.

Isus nu îngăduie sclavii în lumea lui de

lumină și de bunătate.

O duce deac trăim. Oameni mușcă

din oameni și se ridică în țepe ascuțite.

Ca diavolii cei chirciți în colțurile

fierbinți ale iadului. Iar eu.

Eu am fost cel mai rău dintre ei.

Și-acum e frâul calului dres din păr

tătărăsc. În sânge, mi-am spălat mânia

și milă. În sânge.

Așa *** nu trebuie. Anii

au prins a se scutura peste noi cu bune

și cu rele cu sânge și cu bucurii.

Iar vlăduț s-a prefăcut în VLAD Voievod

Drăculea. Cel căruia norodul i-au zis.

Țepeș. Când am prins veste

că Vlad a fugit de la turci și că se

îndreaptă încoace. I-am ieșit înainte.

Să-l cunosc dacă păgânii i-au furat

inima, dacă mai este vrednic, să

ne fie domn.

Și nu a fost pas în toate pribegiile

noastre în care să nu trebuiască să ne

izbim cu lotrii sau cu ucigașii plătiți.

Acolo mi-a arătat umflat.

Inima lui. Inimă de

Voievod.

Am.

Mâine. Plec la Belgrad.

Domnii nobil nu sunt foarte încântați de

ideea că. Te las pe tine pavăză

Transilvaniei, VIA D. Domnii nobili.

Mulți dintre ei au învățat, am ascultat

pe loc. Transilvania e pe mâini bune.

Însă la Belgrad nu va fi la fel de

Mahomed e viclean. Și foarte răbdător.

Iar oștirile lui sunt bine instruite și

numeroase. Lasă-ne să venim cu tine.

Dacă Mahomed trece de mine.

Va ajunge încoace. Să faci *** ți-am spus

eu. Nu miști oștile noastre.

Eu am să plec la Belgrad și nu mă mai

întorc.

Până când nu vei fi auzit?

Că m-am stins de tot.

Să nu te duci către târgoviște. Trebuie

să îmi țin cuvântul ce vorbe, sunt astea

doamne, se vede treaba că au stârnit

războaie în ultimul timp.

La. D. De când trăiesc în

preajma morții.

Am învățat a vorbi cu ea.

Aseară a venit peste mine.

Și. Ea cu le.

Pe lumea asta.

La vremea mea s-a dus.

Acum vine timpul.

Vom trăi împreună ani mulți și fericiți.

Iar peste noi.

Uniți. Nu va război nimeni nu

va răspunde nimeni.

Să faci *** ți-am spus eu.

Până când nu vei fi primit veste că eu

m-am dus. Nu miște oștile.

După care te duci și iei tronul

tatălui tău și să n-ai odihnă până

când nu-l vezi în tronul sucevei pe

Ștefan.

Valahia mare. Și valahia

mică. Trebuie să aibă una și aceeași

cale.

Vremurile grele au făcut din mine și din

VLAD razboi. Sângele ni

s-a amestecat în multe bătălii.

Vom face din cele 2 valahii o singură

țară.

Creșterea dna IANCU e mort.

Pregătește oastea. Mergem la târgoviște.

Adevăr grăise, măria sa iancu.

Vremea lui Vlad stătea să

înceapă. Soarta lui am

simțit-o în noaptea aceea, prăvălindu-se

peste valahia și peste neamurile din jur.

Grea ca de Plumb.

Doar să negru și în lumină. Ca soarta

unui balaur urât și fioros ce are în pază

liniștea vreunui castel al zânelor.

Doar el putea aduce noi anul ăsta de bine

și de fioros enie.

Doar drăculea.

Lungă zi, fraților.

Aici erai Petre unde-i Vlad?

Acum câteva ceasuri valahia era lui

Vladislav Dan. Acum ia

domniei tale a noastră cazane.

A noastră. Coroana unei

țări trebuie dusă cu nădejde. Și cu

smerenie. Că doar nu ne-am luptat pentru

fală și agoniseli.

Astăzi am îmbrăcat cu toții cămașa albă a

morții. Din clipa asta.

Încetăm a mai fi VLAD. Dumitru.

Cazan. Sau Petre.

Trebuie să uităm de noi, fraților.

Ne facem cu tot într-un scut și sabie.

Pentru apărarea valahiei. Până

la capăt. Dar să fim mai dintâi

cu doamne și mai apoi sabie. Frații

mei. Ați fost alături de mine

în anii grei de pribegie?Ați uitat de

voi?Și de familiile

voastre.

Dumnezeu ne-a dat răsplată și a îngăduit

să fim astăzi la Târgoviște.

Pentru asta vă mulțumesc și nu am să uit

Jertfa voastră, așa se cade doamne.

Așa a fost scris. Să aducem iarăși

pe tronul nostru pe unul din neamul

drăculeștilor. Numele și sabia voastră

să stea iarăși chezășie pentru vremurile

bune ale valahiei.

Vremurile bune ale valahiei.

Pentru asta v-am chemat astăzi aici, la

sfat de taină. De

la Mircea cel Mare boierii sfâșie țara și

se sfâșie între ei. Eu.

Noi. O să

stârpim puterea cea a boierilor.

Doamne știu ce vrei să hotărâm?

Numai să nu JURI în vărsarea de sânge,

chiar aici, în Sfânta biserică ne vede

Dumnezeu. Ți-e

frică de Dumnezeu dumitre?

Și mie. Dar

oare crezi tu că în vreo odaie ferecată?

Sau în inima pădurii.

Vom putea scăpa de judecata lui.

Dumnezeu e peste tot fratele meu.

Cu dreptate greșit doamne. Numai

să nu vrem moartea păcătoșilor. Ci

îndreptarea lor.

Dumnezeu a sădit în noi minte limpede.

Și răbdare.

Dacă nu ar fi fost vrerea lui să curățim.

Valahia de rău.

Nu ne-ar fi îngăduit să scăpăm cu viață?

Din toate încercările prin care am trecut

împreună. Numai să judecăm cu

dreptate mânia ți vă, dar nu greșiți,

zice apostolul. Tu trebuie

să te faci popă, mă dumitru.

Să nu furi. Să nu

râvnești la bunul altuia. Să

nu huzurești în timp ce alții mor de

foame. Dar, mai întâi de toate.

Să-ți aperi țara?

Asta au uitat boierii noștri dragi. Să

fim cu băgare de seamă MĂRIA ta.

Până acum am știut cine ne sunt

neprietenii. De acum încolo.

Va trebui să privim pe sub rânjetele

boierilor. Țara piere sub uneltirile lor

smintite. Asta nu putem îngădui.

Chiar dacă va fi să pierim și noi de

otravă. Sau de iatagan.

Să nu te îndoiești vlade că de sub orice

caftan Boieresc te va pândi oricând un

hanger bine ascuțit. Și răbdător.

Boierii vor sta tot timpul în preajma ta

și nu putem ști care dintre ei va lovi

prin. Răbdare.

Răbdare vom avea și noi. Cunoaștem

care sunt neamurile de boieri trădători?

Vom lăsa pe ei să facă prima mișcare.

Boierii sunt îmbătrâniți în trădări, iar

mișcările lor au deprins. A fi iuți și

năprasnice. Cine scoate primul sabia

dumitre.

Suntem în primul an de domnie.

Dacă Dumnezeu le va lumina mințile poate

vor sta alături de noi.

Băieți se omoară între ei?

Își sfârtecă părinții pentru avere și

mărire crezi că se vor deștepta taman

acum că am venit noi.

Ba. Au să se

răscoale îndată. Vor pândi să ne

omoare în somn noaptea va fi să dormim

cu rândul și cu săbiile trase din teacă.

Noi vom începe lupta.

Dar noi o vom termina. S-o lovească.

De mult, le-am prins clevetirile.

Și firele tehnice. Ei

l-au omorât pe Tata. Și pe Mircea.

Mâine am să merg la mormântul fratelui

meu. Am să-l dezgrop.

Să văd?Și să știu.

Doamne lasă-l să se odihnească în pace.

Boierii mi-au spus că Mircea. A pierit

în luptele cu Oștile Ungurești.

Eu cred altcum.

Când s-a stins?

A venit la mine ca viu.

Mi-a apărut în VIS. Să

mă mângâie. De

parcă eram iarăși prunc.

Apoi peste fața lui blândă. Și

frumoasă. S-a pogorât noian

de pământ reavăn și gura i s-a

schimonosit de durere.

L-au îngropat de viu.

Adevăr, vă spun că mi l-au îngropat de

viu.

Să-ți ții sufletul în pază?Dacă

e așa. Pedepsește numai pe

cei vinovați. Sufletul

meu e demult înnegrit cazane.

Am luat asupra mea tot răul țării.

Am să-i frec în iad. Pe toți cei care

vor pierzania acestei țări.

Va curge sânge mult. ***

n-a mai curs?Dar va

fi sânge vinovat și sânge otrăvit.

Vlad RE. Nu pot să cred

frate Petre că Dumnezeu mă va osândi

pentru că doresc curățirea țării.

Dacă va fi să ard și eu în focurile

iadului.

Fie.

Sufletul meu. Pentru

liniștea țării.

Târg, bun. Târg, la

care mă învoiesc cu toată inima. Măria

ta. Vom fi cu tine până la

capăt.

Va fi greu și ne vor pizmui chiar și ai

noștri. Nu vor înțelege lucrarea

la care ne înhămăm.

Dacă nu or să priceapă. Or să

priceapă. Turcul înghite

țară după țară, tocmai pentru că țările

sunt slabe. Mai jos de Dunăre și

până la Viena bolii se sfădesc pe galbeni

pe măriri. Pe nimic.

În timpul ăsta Mahomed. Strânge cu pumnul

lui de fiert Grumazurile Căpeteniilor de

Spahii, de Akingii și de ieniceri. Unic

nu se aude fără voia lui.

Asta îl face puternic. Așa e Măria

ta. Întotdeauna o armată, condusă de un

singur general va zdrobii una ce are în

frunte 10 REGI să știi să faci din țara

ta o singură bardă, nu 10 săbii, care se

războiesc între ele. E singura cale ca să

ne păstrăm libertatea. Turcii n-au mai

avut până acum un sultan ca Mahomed.

Tânăr, viclean și rău. Nu se va

potoli până când nu va ajunge la Roma.

Trebuie să fim pregătiți să pierim în

lupta cu el. Mahomed ne va

cere mai dintâi tribut în grâne și aur.

Iar mai apoi va vrea să ia și pruncii de

la sânul mamelor. Dacă ne vom da copiii.

Vom pieri in lupta cu el. Pe Mahomed îl

cunosc.

Am crescut lângă el. E

crud și răbdător. E străin

de plăcerile lumii acesteia.

Cortului la orice ceas găsești ultimele

arme?Hărți.

Scrisori de la iscoadele din toate cele 4

zări. Fraților.

Numai noi îl vom putea opri. De când a

luat constantinopolul. Principii

creștini. Frații noștri.

S-au speriat peste poate și acum, cu

toții se pregătesc să-și plătească

libertatea.

Naivi. Nu aur vrea

mahomed. Va lua banii de

la cel de departe și îl va zdrobi pe cel

de apropiat. Apoi va asmuți urdiile

către următorul nefericit care mai crede

încă în tratatele cu turcii.

Nici creștinii nu se mai breji mint se

taie între ei și se fălesc cu victorii

pentru care nici n-au luptat tocmai.

Noi nu avem prieteni.

Azi am dat lege boierilor. Mâine

voi merge la târgoviște și în satele

dimprejur să chem oamenii la vechea

Rânduială. Țara este

sub asediu păgânilor. Fraților, chiar

dacă nu-i vedem, Măria ta.

Tare, aș fi vrut să spun că nu greși cu

dreptate, dar știm amândoi că ceasul cel

greu se apropie doar nu o să fugim de

slujba, ci ne-a dat Dumnezeu.

Să credeți ca și mine că turcul poate fi

bătut. Iar dacă Mahomed.

Va îndrăzni asupra noastră. Va găsi aici

un război, *** n-am mai văzut?O să-l fac

să-și piardă mințile de spaimă.