Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Extras cu SubRip 1.17 si Verificat de CdinT Sincronizare BaadNewz

Official YIFY movies site: YTS.MX

I deliver perfection... and don't brag about it! :D

Cu asta am terminat ultimul raport, până aterizăm.

Acum suntem în mâinile computerelor.

Mi-am trimis echipa la un somn lung, şi o să merg şi eu curând.

Într-o oră terminăm excursia de şase luni din afara capului Kennedy.

Şase luni în marele spaţiu. Adică după ceasul nostru.

După teoria timpului a Dr Hasslein, într-un vehicul ce merge cu aproape viteza luminii,

Pământul a îmbătrânit cu aproape 700 de ani de când am plecat noi,

pe când noi aproape că nu am îmbătrânit.

Poate e aşa. Cam atâta e adevărat.

Cei care ne-au trimis în călătoria asta au murit demult.

Voi care mă ascultaţi acum sunteţi o rasă diferită.

Sper că una mai bună.

Plec din secolul XX fără regrete.

Doar un lucru... Dacă ascultă cineva.

Nu e nimic ştiinţific. E pur personal.

Văzut de aici, totul pare diferit.

Timpul se îndoaie. Spaţiul n-are limite.

Zdrobeşte egoul omului.

Mă simt singur.

Cam asta e.

Spune-mi, totuşi...

Omul, acea minune a universului,

acel paradox glorios care m-a trimis la stele,

tot se mai războieşte cu fratele său, lasă copiii vecinului să moară de foame?

DATA PE PĂMÂNT - ANUL 2673

Sunteţi bine?

Stewart?

Am intrat în apă. Se scufundă. Dodge, citeşte atmosfera.

Landon, trimite un ultim semnal.

- Ce semnal? - Pe Pământ. Că am aterizat.

- Atmosfera e OK. - Distruge trapa să nu pierdem toată energia.

- Nu mai merită. Nu mai avem energie. - Abandonăm nava.

DATA PE PĂMÂNT - ANUL 3978

Se scufundă.

Se duce...

S-a dus.

Rămânem aici.

Unde suntem? Ai vreo idee, căpitane?

Suntem la 320 ani lumină de Pământ, pe o planetă fără nume

pe orbita din jurul unei stele din constelaţia Orion.

E destul de aproape?

- Ar putea fi Bellatrix. - E prea albă să fie Bellatrix.

N-ai avut timp să citeşti benzile. Deci nu ştii.

Ce s-a întâmplat? Nu eram programaţi să aterizăm pe apă.

Întrebarea e mai mult nu unde suntem, ci când suntem.

Acum am dormit destul. Să ne câştigăm existenţa din nou.

Fă testul de sol.

- Ai sensorii? - Corect.

- Aparatul de măsurat Geiger? - Îl am.

Să vedem... Un pistol, 20 de seturi de amuniţie, trusă medicală, aparat foto, TX9.

Avem hrană şi apă pentru trei zile.

- Cât de lungă e o zi? - Bună întrebare.

Vino în expediţie.

Scuze. Mă gândeam la Stewart. Ce crezi că s-a întâmplat?

- Scurgere de aer. A murit în somn. - Nu pari prea afectat de asta.

E cam târziu pentru priveghi. A murit acum aproape un an.

Deci am plecat de pe Pământ de 18 luni.

După ceasul nostru.

Ai încărunţit.

În afară de asta arăţi foarte bine pentru un tip de 2.031 de ani.

Ceasurile arată ipoteza lui Hasslein.

Am plecat de pe Pământ de 2.000 de ani, plus, minus o decadă.

Nu poţi să crezi? Timpul a şters tot ce ai ştiut vreodată.

- Totul e pulbere. - Demonstrează.

- Dacă nu ne întoarcem, e doar o teorie. - E un fapt. Accept-o. O să dormi mai bine.

Aici nu va creşte nimic.

Numai o urmă de carbohidraţi. Tot nitrogenul e blocat în nitraţi.

- Nu există ionizare periculoasă? - Nu.

Ei bine...

Dacă nu trăieşte nimic aici, avem 72 de ore să o descoperim.

- Atunci se termină alimentele. Să mergem. - În care direcţie?

- Încolo. - Ai vreun motiv anume?

Nici unul.

Hai...

Toată lumea se simte bine?

Verifică apa.

0,22 litri.

Nu iese la socoteală.

Tunete şi fulgere, dar ploaie deloc. Noaptea e plin de nori.

- Luminozitatea asta ciudată, dar fără lună. - Dacă am putea să ne localizăm exact.

Ce ai afla prin asta? Ţi-am spus unde eşti şi ce dată e.

Eşti la 300 de ani lumină de planeta ta preţioasă.

Persoanele dragi au murit de acum 20 de secole.

Chiar dacă te-ai putea întoarce, toţi ar crede că ai căzut din copac.

Taylor, termină cu prostiile.

Realitatea e aici şi acum. Ori o accepţi, ori eşti mort.

Sunt gata să mor.

E gata să moară.

Nu îţi dau lacrimile? Mai notăm o victorie pentru spiritul uman.

Lămureşte-mă cu ceva. De ce te-ai înscris în această călătorie?

Ai voluntariat. De ce?

Lasă. Te lămuresc eu. Tu erai eroul promoţiei din '72.

Când te-au nominalizat, n-ai putut să refuzi.

Nu fără să-ţi pierzi imaginea ta de american perfect.

- Lasă-mă, vrei? - Şi gloria. Nu uita de asta.

E o statuie a ta de bronz în mărime naturală acolo undeva.

Probabil că s-a înverzit acum şi nu se mai vede numele pe tăbliţă.

- Dar să nu spunem că ne uităm eroii. - Lasă-mă în pace.

Mai e un lucru. Nemurirea. Ai vrut să trăieşti veşnic.

Aproape că ai reuşit. În afară de mine şi de Dodge, ai trăit mai mult decât oricine.

Acum că locotenenta noastră dragă Stewart e moartă, se pare că eşti ultimul din linie.

Ai primit ce ai vrut, prietene. Ce gust are?

Tu mă citeşti destul de bine. Eu de ce nu te pot citi?

Nu te agita.

Dodge, nu e deloc ca mine. Dar are dreptate.

Ar urca pe un vulcan dacă ar şti că poate învăţa ceva ce nimeni nu mai ştie.

Dar tu... Tu nu cauţi. Eşti negativ.

- Şi nu vreau să mor. - De ce nu?

Tu credeai că viaţa pe Pământ nu avea sens. Îi dispreţuiai pe oameni.

De aceea ai evadat.

Nu e aşa. Şi eu caut. Dar visurile mele nu sunt ca ale tale.

Nu pot să nu mă gândesc că cineva acolo trebuie să fie mai bun decât omul.

Aici!

Viaţă.

Unde e una, sunt mai multe. Şi mai multe şi mai multe.

Hai să le găsim.

Căpitane.

Uite.

Sperietori?

Să vedem.

La dracu cu sperietorile.

Ia uite.

Uite.

Nu au lăsat multe.

- Măcar nu au încercat să ne muşte. - Ce noroc cu vegetarienii.

Arată destul de uman, dar cred că sunt muţi.

Ne-am datjos la staţia greşită.

Tu parcă erai optimistul. Uită-te la faţa frumoasă a lucrurilor.

Dacă asta e tot ce au ei mai bun, în şase luni vom conduce planeta.

Zâmbeşte.

Care purta hainele alea ciudate?

Ăsta.

- Va trăi? - Nu ştiu.

Bestia asta a pierdut mult sânge.

- Nu e nici o pensetă aici. Găseşte una. - Da, dle.

- Locul ăsta e murdar, doctore. - Doctore, animalele astea sunt murdare.

Put. Poartă boli. De ce nu sunt spălate înainte să fie aduse aici?

- Nu pari a fi fericit la serviciu. - Sunt doar un veterinar în acest laborator.

Ai promis că vei vorbi cu Dr Zaius despre mine.

Am vorbit. Ştii cum se uită de sus la cimpanzei.

Dar sistemul de raţii a fost abolit. Tu ai reuşit. Eu de ce nu pot?

Reuşit? Sunt psiholog de animale, asta e tot. Nu avem putere.

Te descurci bine cu spaţiul şi echipamentul.

Pentru că Dr Zaius realizează că munca noastră are valoare.

Aici sunt puse bazele chirurgiei ştiinţifice pe creier

prin studiul funcţiilor cerebrale ale acestor animale.

Tot murdare sunt. Şi te infectezi dacă te muşcă. Ia uite.

Ţine-i maxilarul.

- Bună dimineaţa, Dr Zira. - Julius, cum se simte pacientul?

Nici o schimbare. Cum deschizi uşa, îşi intră în rol.

Bine...

Ce dorim în dimineaţa asta? Dorim ceva? Vorbeşte.

Vrem nişte zahăr?

- Poţi să te răneşti aşa. - Nu fi fraier. E îmblânzit.

- Toţi par, până muşcă din tine. - Bright Eyes, ne e mai bine cu gâtul?

- Încă mai doare? - Vezi? Pretinde că poate vorbi.

Bright Eyes ăsta e remarcabil. Tot încearcă să formeze cuvinte.

Ştii ce se spune. Oamenii ce văd, aia fac.

Şi acum?

Pare că vrea ceva.

Atenţie.

Ce ţi-am spus? Mai fă odată asta şi îţi rup mâna!

Bună dimineaţa, Excelenţa Voastră.

Dr Zaius.

Bună dimineaţa, dle.

Deschide, te rog.

Îmi pare aşa de bine că aţi venit.

Dle, este aici.

Bright Eyes...

Arată-i. Haide. Arată-i şmecheria.

Vorbeşte. Hai. Mai vorbeşte.

Vedeţi. Vă vine să credeţi?

Amuzant. Un om care se comportă ca o maimuţă.

- Aş puteajura că vă răspunde. - Are un talent adevărat pentru imitare.

Foarte neobişnuit. Foloseşte pătura aia veche ca haină.

Oare cum s-ar descurca într-un test de dexteritate manuală tip Hopkins.

- Un animal? - Îşi mişcă degetele.

- Numai pentru că te-a văzut pe tine. - Poate a înţeles.

Omul nu înţelege. Poate fi învăţat câteva lucruri simple. Nimic mai mult.

Nu sunt de acord. Cum rezultă din experimentele mele...

Dr Zira, trebuie să vă previn.

Chirurgia experimentală pe creier la aceste creaturi e un lucru, şi sunt în favoarea ei.

Dar studiile dvs de comportament sunt altceva.

Sugestia că am putea învăţa ceva despre natura maimuţelor

prin studierea omului, e o prostie.

Şi apoi, omul e enervant.

Îşi mănâncă alimentele în pădure,

apoi merge la fâşiile noastre verzi şi ne face praf culturile.

Cu cât îl exterminăm mai repede, cu atât mai bine.

E vorba de supravieţuirea maimuţelor.

Asta e cea pe care o voiai?

Mulţumesc.

Bright Eyes, am un cadou pentru tine.

Pune-o împreună cu el.

Cornelius. Aici.

Trebuie să lucrezi deseară?

Nici eu.

Uite-l pe Bright Eyes. Cel despre care îţi spuneam.

- Ce e aşa de special la el? - Priveşte.

Bună. Cum mai merge cu gâtul azi?

- Uite. Îşi aminteşte. - Ce?

- Transfuzia de sânge. - Serios! Ei nu pot...

Atenţie. Vine numărul unu.

Ceva îl deranjează. Tot dă târcoale laboratorului de două zile.

Bună dimineaţa.

- Îl ştiţi pe... Dr Cornelius, logodnicul meu. - Desigur.

Maimuţa tânără cu lopata. Am auzit că planifici altă expediţie arheologică.

- Cu aprobarea Academiei. - Proiectul cere sprijinul meu.

- Sper să pot conta pe asta. - Un avertisment prietenos.

Când sapi după obiecte, să nu-ţi îngropi şi reputaţia.

Gardian!

Stop.

Îl răneşti.

Ia-l înăuntru.

Dacă ai o clipă, aş vrea să discutăm despre expediţia ta mai detaliat.

Îmi iau notiţele şi vin imediat.

Nu-i înţeleg pe psihologii de animale. Ce vrea Dr Zira să demonstreze?

Că omul poate fi domesticit.

- Ce s-a întâmplat? - Proştii ăia cu făcliile lor.

- Ai vreo alifie? - Să vedem.

Îmi pare rău.

- Ţi-am spus ce o să păţeşti. - Nu, Julius. Nu contează.

Nu-l răni.

Sunt hoţi înnăscuţi, nu-i aşa?

MĂ NUMESC TAYLOR

Adu-mi o zgardă şi un lanţ. Îl scot de aici.

- E rău. Şi mai şi încalci regulile. - Fă cum îţi spun!

N-o să mă răneşti, nu-i aşa?

Taylor?

E o glumă. Oamenii nu ştiu să scrie.

Dragă, eşti om de ştiinţă. Nu-ţi crezi ochilor?

Unde ai învăţat să faci asta?

"Şcoala privată Jefferson."

"Fort Wayne, Indiana."

Pe planeta aia de unde zici tu că vii?

Poate că e inteligent. Dar e şi nebun.

Te rog.

"Dodge a fost omorât la vânătoare. Cu Landon ce s-a întâmplat?"

- Nu ştiu. - Au căzut şi ei din cer, cu tine?

- "Nu au căzut. Au zburat." - Zborul este o imposibilitate ştiinţifică.

Chiar dacă nu ar fi aşa, de ce să zbori?

Unde ai ajunge?

"Aveţi hărţi?"

Suntem aici. Voi aţi fost capturaţi aici.

Aţi căzut în apă aici? Aţi venit la mal. Aţi mărşăluit prin deşert?

Peste munţi?

Multe zile şi nopţi. Şi aţi ajuns în junglă.

Nu se poate.

De ce vrei să-l provoci?

Nimeni nu poate supravieţui în zona interzisă. Am fost acolo.

- "Atunci cum explici prezenţa mea?" - Nu pot.

Şi nici nu voi încerca.

Şi teoria ta? Existenţa unuia ca Taylor ar putea-o dovedi.

- Vrei să mi se taie capul? - Nu fi tâmpit.

- Dacă e adevărat vor trebui să o accepte. - Nu o vor accepta.

Cornelius a dezvoltat o ipoteză superbă.

Probabil că greşesc.

Că maimuţa a evoluat dintr-un ordin inferior de primate, posibil omul.

În zona interzisă, a descoperit urme dintr-o cultură mai veche decât scrisul.

- Probele au fost slabe. - Pe atunci nu credeai aşa.

Era înainte ca Dr Zaius şi Academia să spună că ideea era o erezie.

Cum poate adevărul ştiinţific să fie erezie? Dacă Taylor e dovada de care ai nevoie?

O mutaţie. O legătură pierdută între primatul nedezvoltat şi maimuţa.

Impresionabil, nu?

"Eu nu sunt o legătură pierdută."

Dacă ar fi aşa, manuscrisele sacre n-ar avea valoare deloc.

Poate nu valorează.

Nu. Nu intru în acest război.

- Dovedeşte putere. - Ascultă-mă.

Amândoi avem un viitor promiţător.

Căsătoria, cariere interesante. Eu voi fi promovat.

- Ai uitat de întâlnirea noastră? - Îmi adunam notiţele.

Îl ştiţi pe Dr Maximus, reprezentantul pentru afacerile animalelor.

Încântat să vă revăd.

- Ce e ăsta? - Un om, Dr Maximus.

Ştiu că e un om. Şi tu ştii regulile.

Nici un animal nu iese din perimetru fără zgardă.

Da, dle, dar această creatură e un caz special.

- De ce e special? - Facem un nou experiment.

N-ar fi mai bine să-l faceţi în biroul dvs?

Gardieni, duceţi bestia asta înapoi în ţarc.

Ce e asta?

O jucărie. Pluteşte în aer.

- Încercaţi-o. - Prostii.

- Ce se întâmplă, doctore? - Îl luăm pe numărul patru la chirurgie.

- Cum de? Gâtul aproape că i s-a vindecat. - Veterinarul o să-l castreze.

Dr Zira nu va aproba. Ea vrea ca cuplul să se împreuneze.

Aceste ordine vin de la Dr Zaius. Nu poate să facă nimic.

Dacă ai şti ce vor să facă.

Stai cuminte. Nu-mi fă necazuri.

Dacă trebuie, plângeţi, dar terminaţi cu supărarea.

El iarăşi trăieşte.

A găsit pacea în cer.

A fost un model pentru noi toţi, o gorilă de care ne vom aminti.

Vânător, războinic, apărător al credinţei.

Soţ apreciat, tată iubit,

stăpân generos.

Era un exemplu de bunătate a maimuţelor.

Cel drag şi dus a spus odată "Nu am întâlnit niciodată o maimuţă de care nu mi-a plăcut."

Uite. E un om.

Pentru numele lui Dumnezeu. Scapă-ne de creatura asta.

Prinde-l.

Hai, Quintus.

Taylor, de ce ai fugit?

- Poliţia de siguranţă. - Eu răspund de el.

E în custodia ministerului de ştiinţe.

Ia-ţi labele împuţite de pe mine, maimuţăjegoasă!

Nimeni nu mă ascultă.

Numai tu.

Tu.

Nova.

Tu Nova.

Da, eu Tarzan, tu Jane.

Ce faceţi?

Lăsaţi-o în pace, lua-v-ar naiba. Unde o duceţi?

Unde o duceţi?

Lua-te-ar naiba. Rahat cu păr.

- Taci din gură, cretinule. - Tu...

Am spus să taci.

E o casă de nebuni!

O casă de nebuni!

Acum nici măcar pe tine nu te mai am.

Eu am nevoie de cineva! Pe Pământ n-am avut niciodată nevoie.

Erau mii de femei. Se făcea multă dragoste, dar nu exista dragoste.

Asta era lumea creată de noi.

Am plecat pentru că nu era nimeni pentru care să rămân.

Ţi-am spus de Stewart? Era o fată drăguţă.

Cea mai preţioasă încărcătură pe care am adus-o. Avea să devină noua Evă.

Desigur, cu ajutorul nostru fierbinte şi plin de dorinţă.

Probabil că e mai bine că nu a ajuns până aici.

Mă întreb dacă mă iubeşti? Mă întreb dacă poţi să mă iubeşti?

Nu eşti aşa de deşteaptă ca Stewart, dar eşti singura fată de aici.

Ia uite. Te-am învăţat să zâmbeşti.

Au trecut săptămâni. Unde ai fost? De ce nu ai venit să mă vezi?

- Ce e asta? - O audiere.

- Fii deştept. Taci. - Ridicaţi-vă.

Aşezaţi-vă.

Tribunalul Academiei naţionale a deschis şedinţa.

Prezidează preşedintele Academiei.

În dreapta, Dr Maximus, reprezentantul afacerilor pentru animale.

În stânga, Dr Zaius, ministrul de ştiinţe şi apărătorul principal al credinţei.

Din partea statului, Dr Honorious, ministrul adjunct al justiţiei.

Aprod. Instrucţiunile dvs: să spălaţi bestia.

Aceste zdrenţe emană un miros care ofensează demnitatea acestui tribunal.

Puteţi începe, Dr Honorious.

Cu permisiunea dvs, Dle Preşedinte, nu s-a definit încă scopul acestei întrevederi.

Aţi cerut şansa de a vă prezenta cazul. Trebuie să ştiţi de ce sunteţi aici.

Cel puţin omul ăsta are dreptul să ştie, care e acuzaţia adusă.

Ne opunem. Este într-adevăr un om. Deci nu are nici un drept sub legile maimuţelor.

- E un om, nu-i aşa? - Nu arată chiar ca orice om.

- După cum sperăm să şi dovedim. - Răspundeţi la întrebare. E un om?

Poate chiar întrebarea e esenţa problemei.

E om, e mutant, sau e o greşeală a naturii?

- Ne opunem. - Se aprobă.

Dr Zira, recunoaşteţi că acuzatul nu e maimuţă şi nu are drepturi sub legile noastre.

Atunci de ce se numeşte acuzat? Trebuie să-l consideraţi vinovat de ceva.

Creatura nu este judecată. Încercăm să ne scăpăm de el.

- Aici judecăm o erezie ştiinţifică. - Bine spus.

Să ne avertizăm prietenii că îşi pun în pericol carierele dacă apără acest om.

Atunci o să mă apăr singur.

Vrei să-i spui lui... Bright Eyes să tacă?

- Mă numesc Taylor. - Închideţi-i gura animalului.

Stai. Să...

Puteţi continua, dle procuror.

Stimaţi judecători, cazul meu e simplu. Se bazează pe primul articol din credinţă.

Că Cel Atotputernic a creat maimuţa după asemănarea sa. I-a dat un suflet şi o minte.

L-a făcut altfel decât bestiile din junglă şi l-a făcut stăpânul planetei.

Aceste adevăruri sacre sunt autodovedite.

Studiul adevărat al maimuţelor sunt maimuţele.

Dar unii cinici tineri au ales să studieze omul.

Cercetătorii perverşi care promovează această teorie obscură numită evoluţie.

Treci la subiect.

Statul o acuză pe Dr Zira şi un chirurg corupt numit Galen

că au făcut experimente cu acest animal, i-au modificat gâtul şi creierul,

ca să producă un monstru vorbitor.

- E o minciună! - Vezi cum vorbeşti, doamnă.

Noi i-am creat şi mintea?

Nu numai că acest om poate vorbi, dar poate şi gândi. Poate argumenta.

Poate argumenta?

Cu permisiunea dvs, daţi-mi voie să expun această farsă prin examinare directă.

Începeţi. Dar nu transformaţi această audiere într-o farsă.

Spune curţii care este al doilea articol al credinţei?

Nu ştiu nimic despre cultura dvs. Recunosc.

Sigur că nu ştie nimic despre cultura noastră, pentru că nu poate gândi.

De ce sunt toate maimuţele create ca egale?

Unele, se pare, sunt mai egale decât altele.

E ridicol. Spune-ne de ce oamenii nu au suflet?

Care e dovada că există o scânteie divină în creierul maimuţelor?

Citeşte asta.

Deoarece acuzatului i s-a interzis să se apere singur,

cere ca această declaraţie să fie citită şi consemnată.

Citeşte-o.

"Am venit la voi de pe o planetă care aparţine unui sistem solar diferit."

- "Sunt explorator al spaţiului" - Stop. Să văd hârtia.

E o glumă. De prost gust.

E o glumă să vedem care e adevărul despre acest om?

Ai spus că o navă din spaţiu s-a scufundat într-o mare din deşertul de răsărit

şi că Bright Eyes avea doi companioni inteligenţi cu el, când a fost capturat.

Aşa declară el.

Dle Preşedinte, pe lângă Bright Eyes, presupun că procurorul a adunat

toţi supravieţuitorii care au fost capturaţi în urmărire.

- Adevărat. - Foarte bine.

Propun să mergem să-i vedem.

Ăsta e Landon.

- Care? - Cel înalt la spate.

Recunoşti o legătură cu aceste creaturi?

- Cu unul dintre ei. - Identifică-l. Vorbeşte-i.

L-au tăiat!

- Ştiai asta? - Nu. Nu l-am mai văzut niciodată.

Dar ei...

Tu ai făcut-o. Tu i-ai tăiat creierul, babun nenorocit.

Opriţi-l.

Duceţi-l înăuntru.

Dle Preşedinte, un cuvânt de explicaţie.

Omul pe care l-aţi văzut afară a suferit o fractură de craniu în timpul urmăririi.

Doi chirurgi veterinari sub îndrumarea mea, au reuşit să-i salveze viaţa.

Dar bestia nu putea vorbi. Şi nici nu va vorbi vreodată.

I-ai scos memoria, i-ai luat identitatea. Asta vrei să faci şi cu mine.

Puneţi-i căluş animalului.

Să vă ia naiba.

Dacă satisface tribunalul, declar că creatura nu putea veni de pe o altă planetă.

Dar ceva e sigur. Vine de undeva din zona interzisă.

A descris regiunea corect, căci eu am fost acolo.

Ai vizitat zona interzisă?

Acum un an. Cu permisiunea Academiei.

Şi-a depăşit îndatoririle. Permisul de călătorie i-a fost anulat.

Într-adevăr, mulţumită ţie.

Dar nu înainte să descopăr probe

ale unei culturi a maimuţelor de dinainte de scrierea manuscriselor.

Mă opun. Aceste remarci sunt profane şi nerelevante.

Se aprobă. Teoriile tale arheologice nu au legătură cu situaţia acestei creaturi.

Lăsaţi-i să vorbească, Dle Preşedinte.

Domnilor, teoriile noastre au o legătură cu identitatea lui.

Cum adică?

Să presupunem, cum dictează şi logica, că povestea prizonierului e falsă.

Dar dacă nu a venit de pe altă planetă, atunci a răsărit de pe a noastră.

Da. A răsărit. Ca psiholog de animale,

nu am găsit nici un defect fiziologic ca să explic de ce oamenii sunt muţi.

- Mă opun. - Se aprobă.

Organele lor de vorbire sunt adecvate. Eroarea nu e în anatomie, ci în creier.

- Mă opun. - Se aprobă.

Aprobaţi toate opunerile, dar acceptaţi adevărul.

Da. Admiraţi această minune. Acest paradox viu.

- Legătura care lipseşte din lanţul evoluţiei. - Tăcere! Mergeţi prea departe.

Cred că e timpul pentru un rechizitoriu.

Statul acuză Drii Zira şi Cornelius de sfidarea acestui tribunal,

comportament rău-voitor, erezie ştiinţifică.

Aşa s-a hotărât. Vom examina probele şi vom da un verdict.

Cât despre rechizitoriul propus şi dispoziţia mutantului în discuţie,

această audiere se amână.

Aşteptaţi afară.

A venit verdictul.

Pentru moment, cei doi prieteni şi sponsori ai tăi maimuţe, au ieşit pe cauţiune.

Dar vor fi aduşi lajudecată în curând pentru erezie.

- Şi eu? - Cazul tău a fost hotărât.

Ai făcut un serviciu statului

pentru că ai facilitat descoperirea lui Zira şi Cornelius.

Acum tribunalul te-a trecut în custodia mea până la dispoziţia finală.

Înţelegi ce înseamnă asta?

Castrarea pentru început.

Apoi chirurgie experimentală pe centrii vorbirii, la creier.

În cele din urmă un fel de viaţă de mort.

Totuşi,

am puterea să dau o suspendare.

De aceea te-am chemat aici astă seară.

Spune-mi cine şi ce eşti cu adevărat şi de unde ai venit de fapt,

şi nici un veterinar nu te va atinge.

- Ţi-am spus toate astea în audiere. - Ai minţit.

- Unde e tribul tău? - Tribul meu.

Trăiesc pe o altă planetă, într-un alt sistem solar.

Chiar şi când minţi, îţi scapă câte un adevăr.

Acea comunitate mitică de unde spui că vii, Fortul Wayne.

- Ce vrei să spui? - E un fort.

Inconştient ai ales un nume care a fost beligerant.

Unde ai fost crescut?

Deci nu crezi acuzaţia procurorului că sunt un monstru creat de Dr Zira?

Cu siguranţă nu.

- Eşti un mutant. - Aşa spun Zira şi Cornelius.

- Spui o erezie. - Bineînţeles.

Să zicem că sunt un mutant. Cum de un mutant te face să intri în panică?

Pentru că nu eşti unic. Mai e şi ăla numit Landon.

Deci recunoşti...

Recunosc că unde e un mutant, probabil că sunt mai mulţi.

Un întreg cuib.

Unde e cuibul tău, Taylor? Unde sunt femeile?

Mulţumesc că îmi spui Taylor.

Dr Zaius, eu ştiu cine sunt.

Dar voi cine sunteţi? Cum dracu' a început această civilizaţie întoarsă pe dos?

Poţi s-o numeşti întoarsă pe dos, deoarece voi ocupaţi cel mai jos nivel. Şi o meritaţi.

Deşertul nostru de răsărit nu a fost niciodată explorat

pentru că am presupus tot timpul că nu poate exista viaţă acolo.

Taylor, las-o baltă.

Spune-mi, e vreo altăjunglă după zona interzisă?

Nu ştiu.

Dacă încerci să-i protejezi pe alţii, vei plăti cu pierderea identităţii tale.

Nu protejez pe nimeni. Toată afacerea asta e o nebunie.

Cu ce sunt de vină?

Eşti o ameninţare. O ciumă ambulantă.

Ştiu eu cine eşti tu.

Îţi dau şase ore ca să faci o declaraţie completă.

După aia, voi folosi chirurgia ca să o obţin. Gardieni!

Poţi să tai bucăţi din mine. Ai puterea.

Duceţi creatura în cuşcă.

O faci din frică. Ţine minte.

Pentru că ţi-e frică de mine. De ce anume ţi-e frică?

- Eşti Julius? - Tu cine eşti?

Sunt de la biroul afacerilor animalelor.

- Acela va fi transferat la grădina zoologică. - La ora asta? Cine spune?

Nu ţi-au spus nimic? Societatea contra visectomiilor este foarte revoltată.

Vor să salveze bestia asta de la măcelarii din laborator.

Dacă poate vorbi, locul lui e la grădină,

dar vreun adult îl va duce la circ şi va trebui să plătim...

Lasă discursurile şi arată-mi ordinul.

Acest ordin nu e bun. Trebuie să fie contrasemnat de Dr Zaius.

Ţine-l.

- Cine eşti tu? - Deci poţi vorbi.

Sunt nepotul Drei Zira. A fost ideea ei să te răpesc.

Nu mergi la grădina zoologică. Asta spunem dacă ne opreşte cineva.

Scoate-mă de aici.

Trebuie să ne mişcăm repede.

- Vine şi ea. - Zira nu o vrea pe femeia ta.

Dar eu o vreau.

- Dacă insişti, dar nu accept nici un ordin. - Să mergem.

- Ţi-am spus să nu o aduci pe cealaltă. - N-a vrut să o lase.

Hai.

- Pune-ţi asta. - Nu ai haine pentru mine?

Ce vrei? Un costum nou de maimuţă?

- Chestia asta pute. - Ca şi tine. Ca toţi oamenii.

Ţine minte, toţi oamenii arată la fel pentru maimuţe.

Pune-ţi-o şi taci, şi poate reuşim să scăpăm.

Cum a mers?

Lasă-mă să ies.

- Acum toţi suntem fugari. - Aveţi vreo armă? Vreo puşcă?

- Cele mai bune. Dar n-o să le folosim. - Mă bucur. Dar vreau una oricum.

- Eu conduc această expediţie. - Bravo ţie.

Dar pe mine nu mă mai conduci. Gata. Nu vreau să fiu iarăşi prins.

Cum vrei.

Dr Zaius crede că există o altăjunglă după zona interzisă.

O să încerc să văd. Tu?

Cornelius şi cu mine am fost acuzaţi de erezie.

Dacă nu ne dovedim teoriile, nu vom fi achitaţi.

- Te întorci în zona interzisă? - La săpăturile făcute acum un an.

E o călătorie de 3 zile, până aproape de unde spui că ai aterizat pe planetă.

- Tot nu mă crezi? - E un ocol mare până la Lacul mort.

- Ce putem găsi? - Nu prea multe. O barcă de salvare goală.

Poate un steag mic, emblema conaţionalilor mei.

Terenul din jurul lacului e otrăvitor. Nu e apă dulce, nu e vegetaţie.

Ar trebui să-ţi mulţumesc că m-ai salvat. Vei avea probleme din cauza asta.

Am avut probleme de când te-am întâlnit.

- Ce arată? - Trebuie să fie familiar pentru ea. Îl ştie.

Nu poţi să mergi acolo. Nu e sigur.

Mai bine mergem. Dacă poliţia ne descoperă urmele, vor veni până aici.

Să punem apa şi proviziile în căruţă.

Unde duce râul ăsta?

La o mare la câteva mile de aici. Acolo vom găsi săpăturile.

- Şi după aia? - Nu ştiu.

Nu putem să mergem de-a lungul malului la flux şi n-am avut bărci în ultima expediţie.

Nu mi-ai spus niciodată, de ce o numiţi zona interzisă?

Nimeni un ştie. E un tabu vechi, care apare în manuscrisele sacre.

Legiuitorul a declarat această zonă ca ucigaşă.

- N-ar trebui să mergem? - De acord.

Îţi place?

De ce ţi-ai smuls părul?

În lumea mea, când am plecat, numai copiii de vârsta ta purtau barbă.

Barbă? Nu mă iau după modă.

Parcă te face să arăţi mai puţin inteligent.

- Când îmi arăţi ce e în peştera aia? - Acum dacă vrei.

- Nu trageţi. - Sunteţi arestaţi.

Dacă se mai trage, tu vei cădea primul. Poţi fi sigur de asta.

- Nu tu comanzi. Lasă arma. - Gura.

Foarte bine. Lăsaţi armele.

Să se retragă după stânci, în afara câmpului de bătaie.

Retrageţi-vă.

Cum ai ştiut că vom veni aici?

Numai un nelegiuit ar merge în zona interzisă.

Şi numai un prost ar da o armă unui animal.

Ai adus femeia speciei tale.

Nu ştiam că omul poate fi monogam.

E simplu pe planeta asta.

Gândeşte-te la decizia pripită pe care ai luat-o.

Dacă sunteţi acuzaţi de erezie, veţi primi cel mult doi ani.

Dar dacă ţintiţi armele spre mine, veţi fi spânzuraţi pentru înaltă trădare.

Nu am vrut să fim trădători. Dar acolo, în stâncă e o mare peşteră.

Şi în acea peşteră o comoară superbă de fosile şi obiecte.

Le-am văzut. N-au valoare.

Uite-l pe ministrul de ştiinţe.

Legat prin onoare să extindă frontierele cunoaşterii.

- Taylor! - Dar e şi apărătorul principal al credinţei.

Nu e nici o contradicţie între credinţă şi ştiinţă, ştiinţa adevărată.

- Eşti gata să testezi asta? - Mai bine...

Uşurel. M-ai salvat de la acest fanatic. Poate îţi pot întoarce favoarea.

Ce propui?

- Când au fost scrise manuscrisele sacre? - Acum 1200 de ani.

Dacă pot dovedi că manuscrisele nu spun tot adevărul despre istoria voastră,

dacă găsesc probe despre o altă cultură din trecut, le dai drumul?

- Bineînţeles. - Să mergem la peşteră.

Îmi pare rău. Tu stai aici şi păzeşti tabăra.

Tot timpul dai ordine, ca orice adult.

Linişteşte-te. O să vezi şi tu totul mai încolo.

Arată probele.

La acest nivel am găsit urme ale unui tip de maimuţă primitivă.

Un stadiu de barbarism primitiv de fapt, în urmă cu 1300 de ani.

La acest nivel am descoperit unelte de tăiat şi capete de săgeţi din cuarţ

şi oasele fosilizate ale gorilelor carnivore.

Dar obiectele de aici...

au fost găsite la acest nivel,

sunt datate cu 700 de ani mai devreme.

Ăsta e paradoxul. Cu cât o cultură e mai veche, cu atât e mai avansată.

Presupun că multe dintre obiecte sunt neidentificate.

Dar au fost proiectate de fiinţe care cunoşteau metalurgia.

Faptul că multe dintre unelte ne sunt necunoscute

sugerează o cultură care, în anumite feluri, o egalează pe a noastră.

Unele probe sunt incontestabile.

Nu vorbi cu mine la modul absolut. Probele sunt contestabile.

Scuze.

Pentru început, metodele tale de a data trecutul sunt primitive.

Geologii din echipa mea ar râde de speculaţiile tale.

- Dar e şi păpuşa. - Ce?

Care stă acolo. Păpuşa umană.

Ce dovedeşte asta? Şi nepoata mea se joacă cu păpuşi umane.

Păpuşa a fost găsită lângă maxilarul unui om

şi nu a fost găsită nici o fosilă de maimuţă aici.

Concluzia ta e prematură. Ai uitat al 13-lea manuscris?

"Proteus a adus bestia în 2 picioare în grădină

şi a legat-o de un copac şi copiii s-au jucat cu ea."

Nu am uitat.

Mult timp strămoşii ţineau oamenii ca animale de casă

până când legiuitorul a dovedit că omul nu poate fi îmblânzit.

Mai sapă. Vei găsi probe ale stăpânului acestei case...

O maimuţă.

- Ce faci? - Reconstruiesc o viaţă trecută.

Aceste lucruri au fost găsite la acelaşi nivel cu păpuşa?

Cine le-o fi avut nu a fost în formă. Avea dinţi falşi.

Şi ochelari.

Avea probleme cu inima.

Spre sfârşit, a avut o valvă prefabricată pusă în inimă.

Nu spun că era un om ca cei de acasă, dar trebuie să fi fost înrudit de aproape.

Avea aceleaşi slăbiciuni. Era un animal slab şi fragil.

Dar a fost aici înaintea voastră şi era mai bun ca voi.

Nebunie.

Pot să vă dau descrieri alternative ale acestor articole

care sunt la fel de ingenioase ca ale voastre.

Dar ar fi o presupunere, nu o dovadă.

Dr Zaius, o maimuţă ar face o păpuşă umană care vorbeşte?

Tu nenorocitule...

Ajutor.

Ar trebui să te omor chiar acum. Hai.

- Spune-le să se retragă. - Opriţi focul. Retrageţi-vă.

- Acolo sus. - Retrageţi-vă.

Jos.

- Ţi-e bine? - M-au luat prin surprindere.

S-au furişat la mine când hrăneam caii.

Ce s-a întâmplat cu onoarea? Am tras două rânduri ca să vă avertizez.

- Au luat totul. - Nu chiar totul.

Au lăsat un ostatec. Cum te simţi?

Deziluzionat. Nu te poţi încrede în vechea generaţie.

Înţeleg ce vrei să spui.

Vreau să le spui gorilelor acelea că Dr Zaius e prizonierul meu.

Pot face asta.

Vreau un cal, alimente şi apă. Îndeajuns pentru o săptămână pentru noi doi.

Şi 50 de cartuşe.

- Şi dacă nu vor fi de acord cu condiţiile? - Îl împuşc.

- Nu se poate. - Ba se poate.

E un ucigaş născut. Transmite mesajul.

Aici.

Stai jos.

Te rog, nu-l trata aşa.

- De ce nu? - E umilitor.

Adică aşa cum m-aţi umilit şi voi? M-aţi pus în lesă.

Era altceva. Credeam că ne eşti inferior.

Acum ştiţi.

Cornelius avea dreptate. A dovedit-o. Omul a fost primul.

Îi datoraţi cultura, ştiinţa voastră, şi orice civilizaţie aveţi.

Răspunde-mi la asta. Dacă omul a fost superior, de ce nu a supravieţuit?

A fost exterminat de o ciumă, o catastrofă, o furtună de meteoriţi.

Din cum arată planeta asta, pare plauzibil.

- Dar nu putem fi siguri. - El e sigur.

A ştiut-o dintotdeauna. Înainte să găsiţi peştera.

Apărătorul credinţei? Gardianul marelui secret. Asta e, nu?

Ce ştiu despre om, a fost scris demult.

Scrisă de cea mai mare maimuţă, legiuitorul nostru.

Cornelius, vino aici.

Bagă mâna în buzunar. Citeşte-i manuscrisul 29, versetul 6.

"Feriţi-vă de bestia om, căci el este mâna diavolului."

"Singur printre primatele Domnului, ucide ca sport, ca amuzament sau din lăcomie."

"Îşi va ucide fratele ca să-i ia pământul."

"Să nu fie lăsat să se înmulţească, căci va face deşert din casa lui şi a voastră."

"Ocoliţi-l. Goniţi-l înapoi în vizuina lui din junglă."

"Căci el este vestitorul morţii."

Nimic din peşteră nu îmi schimbă părerea despre om şi tot trăiesc sub ordinele lui.

E îndeajuns.

Ei cred că te porţi prosteşte.

Şi eu sunt de acord. Unde o să mergi?

La început, voi urmări malul şi nasul meu.

Şi dacă găseşti doar deşert? Cum vei supravieţui?

Nu va supravieţui.

- Nu veniţi şi voi? - Nu putem.

Mai bine decât la închisoare pentru erezie.

Nu ne pot condamna. Tu ne-ai ajutat să ne dovedim nevinovăţia.

Şi apoi...

cultura lui e şi cultura noastră.

Atunci noroc.

- Faci o greşeală. - Asta e ideea. Fă-le să fluture.

- Ce? - Steagurile nemulţumirii.

Nu te încrede în nimeni peste 30 de ani.

Doctore, vreau să te pup de la revedere.

Bine, dar eşti atât de urât!

- Nu ne urmăriţi. Mă descurc bine la asta. - Bineînţeles.

Toată viaţa am aşteptat venirea ta şi m-am temut de ea, ca de moarte.

Te-am înspăimântat de la început. Tot o mai fac.

- Ţi-e frică de mine şi mă urăşti. De ce? - Pentru că eşti om.

Şi ai dreptate. Am ştiut dintotdeauna despre om.

Din probe, cred că înţelepciunea lui merge mână în mână cu tâmpenia.

Sentimentele îi conduc creierul.

E o creatură războinică care se bate cu tot ce e în jur, chiar cu el însuşi.

Ce probe ai? Nu era nici o armă în peşteră.

Zona interzisă a fost odată un paradis.

Rasa ta l-a transformat în deşert.

Tot nu e o explicaţie.

O planetă unde maimuţele au evoluat din om? Trebuie să existe un răspuns.

Nu-l căuta, Taylor. Poate n-o să-ţi placă ce găseşti.

Dezlegaţi-mă.

Staţi.

Lăsaţi-l să plece.

Locotenent, adu explozibilul. O să sigilăm peştera.

- Să sigilăm peştera? - Şi voi mergeţi lajudecată pentru erezie.

- Şi dovada. Păpuşa. - În câteva minute nu va mai fi nici o păpuşă.

Nu se poate. Îmi pare rău.

- Nu fă asta. Ai promis. - Ce fac, fac fără plăcere.

Închide-i gura.

E de neiertat. De ce cunoaşterea trebuie să stea pe loc?

Şi viitorul?

Cred că tocmai l-am salvat.

Ce va găsi?

Destinul.

Doamne.

M-am întors.

Sunt acasă.

Tot timpul a fost...

În sfârşit am reuşit.

Nebunilor!

Aţi distrus-o!

Blestemaţi să fiţi!

Iadul să vă mănânce!

TRADUCERE: Subtitrarea Visiontext: Ramona Gonczol-Davies