Original subtitles

** RETURN TO SENDER ** made by sabian sabian@go.ro

Am rămas fără timbre. www.Titrari.com

Felicitări, aţi câştigat la loterie, sunteţi patrioţi.

200 de parai că să apăsaţi comutatorul.

Blocheaza mirosul.

Frank.

Mark.

Săracul Johnny.

-N-o citeşti? -Trebuie?

M-am trezit, dar nu cânta nici o pasăre

Şi apoi m-am uitat cu ochiul minţii mele

şi am ştiut că îşi păstrează cântecul...

pentru atunci când le voi însoţi. După această durere şi zgomot...

va fi o muzică frumoasă.

Ei bine?

Iisuse!

Cât?

30 de bătrâne... maximum.

Charlotte Cory.

Ai ţinut-o bine pe asta.

Cea mai mare execuţie feminină în istoria Oklahomei.

Sunt aici toate vedetele sportului american,

un ucigaş de copii... ziarelor le place asta.

Merită mai mult ca ultimii 5-6, luaţi împreună...

merită poate o jumătate de milion.

O jumătate de milion?

Minimum...

Şi... cum ai reuşit să ajungi la ea?

Tatăl ei a fost ucis în Somalia. Am verificat în hârtiile armatei.

I-am zis că am fost în plutonul lui.

Acum sunt profesor la o şcoală din New Mexico .

Spune aici că vrea s-o vizitezi.

Iisus îţi vei călca regulile ca s-o întâlneşti?

Să-ţi spun ce cred, Frank.

O jumătate de milion merită o vizită la închisoare.

-Alo? -Charlotte?

Bună, sunt Frank Walsh.

Frank.

Nu-mi vine să cred.

Ce mai faci?

Deci aşa e vocea ta.

Dă, aşa e.

Nu pot să cred că m-ai sunat.

Ai primit ultima mea scrisoare?

Da, şi îmi pare rău să aud noutăţile alea.

Aşa a fost mereu în cărţi.

Asculta, te pun pe lista vizitatorilor.

Şi mă întreb dacă poţi să vii. Poţi veni?

Va fi destul de greu.

Îmi pare foarte rău Charlotte, dar am ceva mai important.

Adică, aş putea, dar...

E în regulă, Frank... Nu ştiu

Trebuie să plec...

Ce? Charlotte? Nu...

Rahat!

Rahat!... Rahat!

Frank?

Frank?

Frank?

Nu ai răspuns la apelurile mele, Frank.

Nu-mi mai scrie.

2 scrisori pe săptămână, timp de 6 luni şi brusc nimic.

Ne trebuie ultima scrisoare, Frank.

Am construit o adevărată circulaţie aici,

dar ne trebuie tot setul.

Charlotte e marea noastră vedetă, Frank...

şi singura înşelătorie e s-o faci şi mai mare.

Ne trebuie acea ultimă scrisoare.

Un convoi de blindate a părăsit Mabel Bassett...

transferând-o pe "Ucigaşa din Ziua Recunoştinţei", Charlotte Cory...

la închisoarea de maximă siguranţă de la McAllister...

unde execuţia e programată în 6 zile.

Cory a fost condamnată pentru răpirea lui Kirstie Hammond...

fiica jucătorului din liga A Joe Hammond...

care după o decadă cu LA Dodgers...

s-a retras în Oklahoma să conducă o companie de construcţii.

S-a raportat că banii de răscumpărare au fost înmânaţi,

dar cadavrul copilului n-a fost găsit niciodată.

Recursul ei la Curtea Supremă...

împotriva sentinţei la moarte, de acum 7 ani...

a fost respins.

Pontiacul ai a fost văzut în apropiere de Hammonds...

în apropierea zonei răpirii, nu?

Au arestat-o pe când încerca să părăsească oraşul...

i-au găsit 100 de dolari din recompensă, în maşină...

şi picături de sânge care corespundeau cu cel găsit pe pijamalele victimei...

găsite în şanţ.

Charlotte Cory niciodată nu şi-a negat vina.

Bob, femeia asta era atât de rece pe cât s-a spus...

Poliţiştii au spus că şi-a legat victima

care sângera, a aruncat-o din maşină, cu toate că era sora.

Bună, sunt Frank WaIsh. Am venit s-o văd pe Charlotte Cory.

Ar trebui să fiu pe lista.

Scuzaţi-mă, sunteţi Frank Walsh?

Sunt Susan Kennan, avocata lui Charlotte.

Încântat de cunoştinţă.

I-ai cunoscut tatăl din armată?

Da, doamnă.

Îmi pare rău, dar îmi păreai cunoscut de undeva.

Nu cred că ne-am mai întâlnit.

Va fi fericită să te cunoască. Vorbeşte despre dvs. mult.

Scrisorile dvs. au ajutat-o să reziste.

Deci e un lucru hotărât. Vor face lucrul ăsta?

Vin alegerile.

Şi lumea vrea ca ea să moară.

-Avem un vizitator pentru fata aia. -Mi-a făcut plăcere să te cunosc.

Şi mie.

Mersi.

Deci, ne-am întâlnit în sfârşit.

Scuze că n-am avut timp să mă aranjez.

Mă antrenez de câte ori apare psihiatrul.

Scap de tensiune.

Vreau să nu iau calmante...

sau să beau, ceea ce şi fac.

Trebuie să-l văd şi să vorbesc cu el.

Dar mă masturbez...

şi nu mănânc gândaci.

Asta îl enervează.

Nu arăţi aşa cum credeam.

Părul tău... Niciodată n-am avut vreun prof care să arate ca tine.

Nu ştiu...

Faţa ta...

Nu arăţi ca tipul care a scris scrisorile astea.

Păi, nu vreau să-ţi par îngâmfat...

dar am sentimentul că asta se va întoarce înapoi la mine.

Am o grămadă de scrisori de la psihopaţi adevăraţi...

oameni care vor să mă salveze, să se însoare cu mine...

care mă blesteamă şi mă condamnă.

A fost o femeie...

care şi-a pus copii să facă desene cu mine moartă.

Profesori de colegiu care vroiau să ţină cursuri despre mine.

Specialişti care au încercat să mă analizeze,

încercând să înţeleagă de ce am dat-o în bară.

Încercând să îmi dezlege secretele...

...bine închise.

Toţi vroiau ceva, ceea ce te-a făcut diferit de ei.

Scrisorile tale erau aşa de...

pline de amărăciune.

Îmi vorbeau...

credinţa ta...

atâta amărăciune şi umor.

Am simţit că suntem pe aceiaşi lungime de undă.

Şi eu am simţit asta.

Mă gândesc mult la un lucru pe care l-ai spus.

Un moment de nebunie exista în fiecare din noi.

Ghinionistul plăteşte pentru el.

Ceilalţi trăiesc fără să ştie că e în noi...

şi nu învăţa niciodată să ne înţeleagă.

Asta e experienţă.

Poate că momentul tău de nebunie a fost să vi să mă vezi.

Un anonim ne-a alertat...

să vizităm casa goală a lui Charlotte Cory. Tot el a chemat Poliţia.

Pe noptiera lui Cory era un tablou ciudat...

o păpuşă reprezentînd-o pe Charlotte Cory cu un bilet legat la gât:

Nevinovatul moare, vinovatul trăieşte.

Charlotte Cory e un sacrificiu de sânge.

Dar cel mai sinistru detaliu era pantoful de copil.

Întrebarea pe care şi-o pune fiecare acum e: e adevărat?

Îi aparţinea cu adevărat lui Kirstie?

'Neaţa.

Am văzut lucrul ăla la ştiri.

Despre casa bunicii.

Ai dracului.

Mi-au amintit de ce sunt în stare.

Vandalii.

Nu e corect. Mi-a lăsat-o mie, ştii?

Şi nu era mult...

dar am reparat-o cât am putut de bine.

Cred că, aşa cum fac toţi oamenii.

Şi toată povestea cu pantoful.

E o prostie.

O păpuşă bolnavă care avea nevoie de atenţie.

Îmi pare rău că se întâmpla asta în jurul tău.

De ce îţi pare rău, Frank?

Nu vreau să-ţi pară rău pentru mine, Frank.

Nu eşti aici pentru asta.

A fost un iad.

Eram ţintuiţi la pământ în Mogadisio.

În timpul nopţii luptam...

şi slăbănogii trăgeau în noi de pe acoperişuri.

Apoi s-a tras în noi din spate...

din locul unde erau trupele noastre.

Radioul a fost distrus.

Deci ăsta era un foc prietenesc.

Soldatul Sachs s-a oferit voluntar să ducă un mesaj...

la jumatea drumului l-au făcut praf.

Noi credeam că e mort.

Dar îţi cunoşti bătrânul. Încăpăţânatul!

Niciodată nu lăsa vreun om în urmă.

S-a dus şi l-a prins pe puşti...

şi l-a adus până la noi, când s-a întâmplat.

Vreau să ştii că nu a suferit.

A murit instantaneu.

E un erou.

Mersi.

Ceea ce ne-a spus armata a fost atât de impersonal.

Tatăl tău punea mereu pe primul plan oamenii.

A salvat multe vieţi în ziua aia. Nu poţi uita un om ca el.

O să fiu cu el în curând.

O să-i vad pe toţi, curând.

Nu crezi că mai e ceva după asta, nu?

Nu ştiu.

Sigur că sper că e, dar...

Nu ştiu.

Nu cred.

Nu pari.

Scrisorile tale sunt aşa frumoase...

dar eşti atât de dezamăgit... pierdut poate...

Idealurile tale te-au învins, nu?

Eşti cam cinic...

Eşti o femeie care percepi, nu?

Pot să te rog să faci ceva pentru mine?

Sigur. Ce?

Aş vrea s-o găseşti pe sora mea.

Aş vrea ca Stella să aibă asta.

E un nume frumos, nu?

Vrei să termini cu aia?

Mereu am sperat că se va întoarce să stea cu mine...

în casa bunicii.

Vreau să o aibă acum.

Mama lor a murit când Charlotte avea 18 ani.

Charlotte a devenit tutorele legal al surorii ei.

Cred că erau cam sălbatice, ştii?

Apoi au avut un accident de maşină.

Stella a orbit şi a început s-o urască pe Charlotte.

Ai idee unde aş putea-o găsi?

A cunoscut pe cineva, şi-a schimbat numele...

a început o viaţă nouă.

Deci, ai idee unde aş putea da de ea?

Nu poţi.

Unchiul meu a angajat un detectiv ca să o găsească.

N-a reuşit niciodată.

Unchiul tău? Cine e unchiul tău?

Henry Mayer, avocatul original al Charlottei

A murit anul trecut. Era foarte bătrân.

Poate ca Charlotte n-a avut cea mai bună apărare.

Vrei să zici că e o fundătură?

Dacă a fost un accident de maşină şi Stella a orbit...

a cerut vreo compensaţie?

Să-ţi spun adevărul, am avut altele de care să-mi fac griji.

Înţeleg.

Ai zis că Charlotte era la volan?

Aş vrea să verifici la companiile de asigurări.

Vezi dacă e vreo cerere de despăgubire...

ceva pe numele ei.

E o idee bună.

Păi, ar putea fi.

Ai un număr la care să te găsesc?

Lasă-mă să ţi-l scriu eu.

În fiecare zi mai mulţi.

Circul soseşte în oraş.

Am vorbit cu cineva de la compania de asigurări a Charlottei.

A existat o cerere pentru Julie Smith.

Dumnezeule, ai lucrat rapid.

Trebuia să mă fi gândit şi eu.

Un prieten de-al meu a fost broker.

O să trimită tot dosarul.

Avem vreo adresă a Juliei Smith?

Tipul a zis că în Dakota, dar asta a fost acum 5 ani...

apoi s-a dus în Oklahoma la o şcoală pentru orbi.

E cam la o oră de Muskogee.

Muskogee?

-Vă pot ajuta? -O caut pe JuIie Smith.

În legătură cu ce?

Sunt un prieten.

Gubby, e un bărbat aici. Ar vrea s-o vadă pe JuIie.

Gub MacCredy.

-Cum te numeşti, străinule? -Frank Walsh. Ce mai faceţi?

Bun venit. Zici că eşti prieten cu JuIie?

Adevărul e că am o scrisoare pentru ea de la un prieten vechi.

Martin?

Martin?

Aici e atelierul lui Martin North.

Prietenul JuIiei.

De obicei iau prânzul aici.

Aşteaptă aici. Mă duc până la administraţie.

O s-o trimit aici.

Există lumină aici?

Alo?

N-am putut găsi întrerupătorul.

Dle. Walsh, sunt Martin North.

Ce mai faci?

Cred că atelierul ar trebui redecorat.

Unii dintre noi au uitat să pună întrerupătoarele.

Totuşi facem destulă economie.

De ce vrei să o vezi?

Am...

o scrisoare de la sora ei, Charlotte.

Credeam că...

N-ai spus nimănui că sunt surori, nu?

Nu, dle., n-am spus.

Eu am grijă de ea.

Îţi dai seama ce ar fi dacă ziarele ar afla a cui soră e?

Nu sunt de la ziar.

Oricum, ea şi Charlotte nu mai sunt surori.

Eşti prietenul ei, soţul său...

Suntem împreună de când şi-a pierdut vederea.

Cred că s-a întâmplat ceva bun.

N-a mai avut nimic de a face cu Charlotte de atunci.

Înţeleg, dar i-am promis Charlottei...

că voi încerca să-i înmânez scrisoarea personal...

şi asta încerc să fac.

-Bună Mary. -Bună, dle. North.

Numai 30 % sunt orbi de tot.

Mary are vederea înceţoşată, poate vedea lumini şi umbre.

Am văzut ca se jucau afară.

La "Beeper ball", suntem campionii locali.

La lupte, deasemenea.

Jucăm fotbal cu o minge care are un clopoţel în ea.

Încercam să facem lucrurile ca şi ceilalţi.

Aşteaptă aici puţin.

Intră.

Mersi.

Julie...

el e dl. Walsh.

Ce mai faci?

Bună...

Am auzit că mi-ai adus ceva.

De la sora mea.

Da dnă., v-am adus o scrisoare.

Eşti prietenul ei?

Da.

Nu are prea mulţi.

Nu prea are, incluzându-te şi pe tine?

Câţi bani i-ai dat?

Nu i-am dat nici un ban.

Înseamnă că vrea ceva de la tine.

A ieşit din viaţa mea.

Nu vreau scrisoarea ei.

Să-i spui asta.

În regulă.

Dar trebuie să ştii că îi pasă de tine.

Dle., asta nu e treaba unui străin să decidă.

Julie a îndurat cum a putut. Sora ei i-a furat vederea.

Sora ei e pe cale să moară, dle.

Simţi durere.

Vei fi cu ea până la sfârşit.

Ai ţinut-o de mînă.

E prea târziu pentru ea şi pentru mine.

Aşa sunt lucrurile.

Destul, dle. WaIsh.

Dacă te răzgândeşti, am să-ţi las numărul la recepţie...

Îmi pare rău că te-am supărat.

Ar fi trebuit să ştiu că e pierdere de timp.

Dar mă bucur că e bine.

Mersi mult că ai făcut asta.

Aş vrea să fie un mod în care să mă revanşez.

Ce a zis de mine?

Ştiu că mă urăşte.

Nu trebuie să te prefaci că nu.

Nu te mai preface când suntem în aceeaşi cameră.

Nu cred că te urăşte.

Cred că e confuză.

Am dat-o în bară.

Mama a murit.

Tata a murit după un an.

Şi eu nu m-am descurcat cu responsabilitatea...

de a avea grijă de Stella.

M-am înecat în droguri, în băutură...

şi în toate relele.

Aveam un prieten, mai bătrân.

Eram în maşina aia.

Eram drogaţi.

Stella stătea în spate.

Avea 17 ani, era frumoasă şi deşteaptă.

Urma să predea la o grădiniţă.

Eu şi cu tipul ăla o puneam.

Maşina mergea foarte repede.

Stella era îngrozită.

Îmi amintesc ţipătul ei.

Dar ajunsesem prea departe...

Nu ne-a păsat...

şi ne-am ciocnit.

Stella a stat în spital luni întregi.

Şi-a pierdut vederea.

Faţa ei era praf.

Şi încă alte multe lucruri.

Nu mă va ierta niciodată.

Asta le place psihiatrilor să audă.

-Alo? -Frank?

Era şi timpul.

Mai sunt doar 4 zile.

-Am fost ocupat. -Te cred.

Ai vreo legătură cu treaba aia cu pantoful copilei?

Nu ştiu despre ce vorbeşti. N-am nici o legătură.

Cel puţin nu te superi că am ridicat premiul cu încă 50 de bătrâne.

Cred că putem împinge asta până la 600 de mii.

Asculta, trebuie să închid.

Încerc să trec neobservat pe aici, ştii?

Bună.

-Ai vreo problemă? -Da, porcăria asta.

Hai sus, că te duc eu în oraş.

Nu, mai bine rămân aici cu maşina.

Îl sun pe prietenul meu Tony.

Dacă nu e prea grav, o repară şi ţi-o aduce el.

Lasă cheile pe partea de sus a roţii.

Aşa se procedează pe aici.

Bine.

Nu vrea să se ajute. N-a spus nimic de la început.

N-a dat niciodată vina pe vocile din capul ei.

Niciodată n-a încercat să arate mai bine în faţa juriului.

Bănuiesc că nici ţie nu ţi-a spus nimic despre crimă.

Nu.

Poate ca tăcerea e modul ei de a se împacă cu vâna.

Rahat! Protejează pe cineva.

Pe tipul care a ajutat-o şi a fugit cu banii.

Tot ce ştiu e că femeile nu răpesc copii pentru bani.

Ele fac copii. E statistică.

Poate că ai dreptate. O fi fost un bărbat.

Şi ajungem la dragoste. Un tip e acolo, afară...

stând pe bani şi nefăcând nimic să o ajute.

Dar ea continua să-l protejeze.

Şi crezi că ea e capabilă de atâta loialitate?

Sub aparenţa aia, da.

Credeam că ne îndreptam spre oraş.

Îmi pare rău, am întârziat. Nu puteam întârzia la asta.

-Pentru ce? Unde suntem? -La Hammonds.

La Hammonds? Ce dracu facem aici?

Pantoful de copil de la casa Charlottei.

Poliţiştii nu i l-au arătat lui Hammonds.

Am insistat s-o facă, pentru orice eventualitate.

Trebuie să fiu aici când o vor face.

Haide, e ridicol. Povestea aia era doar o capcană.

Adică, nu crezi?

Dar dacă pantoful e adevărat?

Poate reuşim să-i comutăm pedeapsa pe închisoare pe viaţă.

Trebuie să profit de orice şansă. Cel puţin s-o mai ţin puţin.

S-o mai ţin în viaţă câteva săptămâni.

Ai întârziat. El cine e?

Un asociat de-al meu.

Atunci, hai înăuntru, să terminăm odată cu asta.

Ai face mai bine să vii.

-Dle. procuror. -A insistat clientul tău cu asta...

ca să facă Joe infarct?

Tu cine eşti?

Asociatul meu.

-Joe Hammond. -Frank Walsh, încântat.

Dacă am putea să rezolvăm asta...

Eu...

Nu sunt sigur.

Poţi s-o aduci pe Mary, te rog?

E în regulă, fiule. Vin la tine imediat.

Poţi să pleci acum, te rog?

Asta a fost de departe foarte greu. Vă rog să plecaţi.

Mersi că m-ai dus.

Nu pot să cred că le-am făcut asta.

Am greşit?

Nu. Stai o clipă. Trebuia să încerci.

Nu mai pot suporta.

E în regulă.

Îmi pare rău.

Aproape că uitasem.

În spate sunt nişte lucruri pentru tine.

I-au fost confiscate Charlottei de către Poliţie.

Sunt împachetate şi legate.

Ea a vrut să le iei tu.

Şi nici măcar nu e moartă încă.

Eşti o parte importantă din viaţa ei.

E dorinţa ei, Frank.

Eşti un tip de treabă.

Cred că e greu pentru noi toţi.

Noapte bună.

Stella, poate că într-o zi mă vei ierta.

Eu nu mă voi putea ierta niciodată.

Dar visez la ce ar fi putut fi.

Ne văd pe amândouă locuind în casa bunicii...

te văd venind acasă de la grădiniţă.

Mâncând împreună... am fi putut avea o viaţă bună.

Dar am făcut să mergem pe căi separate.

Aveam fetiţa asta drăguţă de care aveam grijă...

dar am nenorocit-o, lăsând-o oarbă.

Feminitatea ei s-a dus şi amândouă suntem în închisoare.

Tu în orbire şi eu aici.

Voi fi liberă în curând,

dar tu nu vei fi liberă niciodată din închisoarea ta.

Astea sunt gândurile mele pe care vroiam să le ştii...

Te iubesc şi te voi iubi mereu...

Nu aştept să mă vizitezi, deci ăsta e un rămas bun.

Ce dracu ţi s-a întâmplat?

Nu ştiu... Nu i-am văzut.

Era întuneric.

Poate unul din clanul Hammond sau unul din manifestanţii de afară.

N-ar fi trebuit să te chem.

Nu, doar a fost o petrecere în pătura, o să trăiesc.

Ăsta e un termen din pârnaie, Frank.

Petrecere în pătură.

Şi copii de şcoală o folosesc.

E ceva ce nu te-am întrebat, Frank.

Ştiu că eşti divorţat.

Te culci cu cineva acum?

-Nu te culci cu Kennan? -Cu Kennan?

Nu.

Am făcut semnul ăsta pentru tine, Frank.

Aş vrea să te gândeşti la mine la noapte.

La miezul nopţii.

O să mă gândesc la tine.

Mă visezi?

Da.

În ce fel?

În felul ăla.

Ştiu că e greu pentru tine, Frank.

Oamenii sunt speriaţi de multe lucruri.

Eşti speriat că n-o să-ţi găseşti calea.

Că o să fi jefuit.

Că îmbătrâneşti.

Mie nu trebuie să-mi mai fie frică de lucrurile astea.

Cred că ţie ţi-e teamă de ceva.

Nu mă sperie să mă încurc cu tine, Frank.

Despre asta vorbesc.

Dle. ofiţer!

S-a întâmplat ceva?

Tu eşti Frank Walsh?

Da, dle.

Ofiţerul Charbonic.

-O să am grijă de tine. -De mine?

N-ar fi trebuit. Sînt arondat d-şoarei Kennan.

A plecat la State Capital pentru câteva zile...

M-a rugat să îmi mai arunc un ochi la tine.

După ce s-a întâmplat.

Drăguţ din partea ta.

O fac pentru mine. O să-i cer o mică favoare după asta.

Are picioare frumoase, fata aia.

Faci şi un raport despre mine, în acelaşi timp?

O nuvelă poliţistă. O s-o fac best-seller.

Şantaj, crimă, tipi răi care sfârşesc la închisoare... chestii de astea.

N-ai nevoie de puşcărie dacă primeşti o răzbunare violenta.

Dă-i de pământ pe nenorociţi, asta spuneam.

Cine are nevoie de finaluri fericite?

Ăsta e un final fericit.

Noapte bună.

Joe Hammond.

Lucrurile sunt diferite de aici, decât am crezut.

Stai aşa, partenere.

Aproape eşti acasă. Mai sunt 48 de ore.

Nu, nu ştiam de asta.

Mereu iau cazuri beton.

Ei bine, asta nu prea pare beton.

Încep să am dubii.

Fiecare avocat în faţa luptei zice că are instinct.

Şi asta e o prostie.

Îţi crezi propria propagandă.

Nu. E nevoie de un anume gen de persoană

ca să ucidă un copil. Asta spuneam.

Nici o fată nu-i prea drăguţă ca să nu primească una în moacă.

Ai de gând să te întorci şi să transformi un vinovat în nevinovat...

pentru toţi clienţii pe care i-ai pierdut.

Nu e vorba despre asta.

Ce e între voi doi?

Nu e nimic.

Asculta Frank, tu ziceai că emoţia e fatală.

Lumea se mişca şi tu stai pe loc.

Vorbim despre 800.000 de parai.

De cât?

De 800.000.

Frank , probabil că a tocat copilul ăla...

în bucăţele.

Sunt Susan Kennan.

Poţi să-mi scoţi tot ce poţi despre Frank Nitzche...

Texas, avocat al apărării?

Vin imediat.

Dacă Guvernatorul vrea să mă vadă...

sunt jos în bibliotecă.

Îmi pare rău, d-şoara Kennan, s-a răzgândit în privinţa asta.

Uite, nu mai am cătuşe.

I-am spus psihiatrului că vânătăile sint neobişnuite.

Ia ghici, a venit timpul.

E timpul să ai încredere în mine.

Ştiu că nu vrei să-mi spui.

Şi trebuie să ştiu adevărul.

Vrei să ştii unde e răscumpărarea?

Te rog, nu dau 2 bani pe asta.

Vreau doar să fi tu însăţi.

Altfel, toate astea par o tâmpenie.

Toate gărzile, raportaţi.

Te-am recepţionat.

Avem o problemă în blocul 15.

Încerc să am încredere în tine, Frank.

Dar nu avem ce face. Ăsta e.

Recepţionat. Mă îndrept încolo.

Încerc să fiu tare aici.

Şi nu vreau să mă opreşti în a fi tare.

Nu încerc să te opresc de a fi tare.

Încerc să te ajut.

-Destăinuie-te. -Trebuie să te încui.

N-o să dureze mult, nu?

Nu uita că eşti supravegheat.

Şi ea va fi perchiziţionată la piele, după asta.

E ca şi cum am fi căsătoriţi.

Doar noi doi.

Nu cred că ne mai supraveghează cineva pe monitoare

cu toate astea întâmplându-se pe aici.

Nu-mi pasă dacă se uită cineva.

Ei bine...

Atât de aproape.

Vino aici.

Lasă-mă să te sărut mai bine.

Frank, uitasem cât de bine poate fi.

Nu eşti criminală. Nu l-ai ucis tu pe copilul ăla.

Ba da.

Ba nu.

-Eu am ucis copilul. -Minţi.

Euam ucis copilul. Nu înţelegi.

Eu am ucis copilul.

Acum, trage-mi-o!

Îmi puteţi da notă de plată? Plec.

-Alo? -Kennan?

Îţi aminteşti de cureaua de transmisie din maşina răpirii...

care de fapt erau ciorapi?

Da.

Când am fost la Stella Cory, ea purta modelul ăla.

-Şi? -Ăla e stilul ei, nu al Charlottei.

Am văzut poze cu ele când erau tinere.

Vreau să zic că pe Stella o protejează Charlotte.

Şi cum plănuieşti să faci bani din asta, dle. Neitzche?

-Despre ce vorbeşti? -Îţi cunosc jocul murdar.

Vânzarea de scrisori din "celula morţii" şi am să-i spun şi ei.

Nu, Kennan, ascultă. N-am să vând scrisorile ei.

Kennan, te rog nu face asta. Nu-i face asta ei.

Ei sau ţie?

Ceea ce faci tu, e cel mai de jos lucru la care mă pot gândi.

Asculta! Crezi sau nu, îţi pot explica.

Nu mă îndoiesc.

Am citit cât de convingător erai la tribunal.

Ştii că şi eu am fost avocat pentru condamnaţii la moarte.

Vreau să ajut.

Mersi pentru toate apelurile de dimineaţă.

Susan? Susan, nu...

Ai alergat, Frank?

Asta e o întâlnire pe care n-ai vrea s-o ratezi.

A trecut noaptea.

Visul e gata.

Ora de magie.

Am făcut-o, Frank?

Am făcut-o, nu?

A fost bine pentru tine.

Al dracu' de bine.

Voi doi v-aţi certat, nu-i aşa?

Sper că nu din cauza mea.

O s-o rezolvaţi după ce nu voi mai fi.

Frank?

Da?

Vreau să te rog ceva.

Sigur. Ce?

Asta e pe bune, da?

Vreau să fiu incinerată.

Dar Statul nu va plăti pentru asta.

Şi mie nu mi-au mai rămas bani.

Vrei să te ocupi de asta?

Da.

Susan, mersi.

De ce nu i-ai spus?

Îi place de tine.

De ce să piardă asta pentru că se întâmplă ca tu să fi un rahat?

Cred că chestia asta n-o să meargă prea bine la Capital.

Nenorocitul ăla de Guvernator tocmai a semnat mandatul de execuţie.

Te duci la tribunal şi e împotriva ta...

Poliţia e împotriva ta, judecătorul, juraţii...

La dracu, până şi legea e împotriva ta.

Dacă nu crezi în tine, nimeni nu va crede.

Am avut câteva succese timpurii.

Poate că am început să-mi cred propriile rahaturi.

Ştii asta, o faci pentru clientul tău...

sau o faci pentru tine?

Oricum ar fi, e o victorie, Frank.

Asta spunea unchiul meu.

Mereu s-a ţinut de asta.

A mers mai departe?

A fost învins...

dar n-a eşuat ca un gunoi.

În gunoiul ăsta e o victimă şi nimeni rănit.

Îmi fac cercetările, ştiu cine va merge până la capăt.

Cîtor oameni ai scris, Frank?

Nu ştiu.

-Cîtora? - Nu ştiu. 10...

De ce nu cobori de pe calul moralităţii pentru o secundă?

Crezi că eu nu sufăr cu ei?

Suferi în drum spre banca.

E vorba doar despre bani.

Dacă ai ştii...

La dracu.

Tu ai plantat pantoful ăla de copil acolo, nu?

Ca să ridici preţul.

Apoi ai privit când i-am făcut pe Hammond să privească la el.

-Ticălosule! -Nu. Stai aşa...

N-am vrut să se întâmple asta.

Îmi pare rău pentru asta, dar ascultă.

Am nevoie să-mi aduci hârtiile unchiului tău.

- Pentru că vreau să te ajut. - Vrei să mă ajuţi acum.

Marele avocat salvator.

Ştiai că Hammond avea o relaţie cu Charlotte.

Despre ce vorbeşti?

E chiar acolo pe casetă aia făcută în casă.

Nu, m-am uitat la caseta aia. El nu apare în film.

Eu am stat până la sfârşit s-o văd şi tu nu.

-El e. -Eşti sigur?

Sunt sigur.

-Eşti sigur că e Hammond? -El e. E clar ca lumina zilei.

De când stai tu pe bomba asta?

Alo, vreau să vorbesc cu procurorul.

Sunt Susan Kennan.

Alo?

Cine e?

Alo?

Deci târfa se culca cu Joe Hammond. Şi?

Asculta si ascultă bine Kennan, n-am să-l spun...

pe Joe Hammond şi familia lui într-un rahat mai mare.

Singurul motiv pe care îl ai, e motivul pentru care a făcut-o.

Şi dacă crezi că am să-i spun lui Mary Hammond...

că bărba-su se culca cu femeia care i-a ucis copilul...

chiar ai pierdut.

Bustul era tăiat ceva mai jos de talie...

cu un cuţit cu zimţi.

Carnea zdrenţuită îi atârna mai jos de abdomen.

Cealaltă parte a corpului zăcea puţin mai încolo.

Lucrul cel mai ciudat era...

că ambele jumătăţi erau scurse de sânge

şi ambele jumătăţi

erau de la corpuri diferite,

de sexe diferite.

Rahat!

Asta e tot.

Am trecut prin toate de 20 de ori.

Fiecare tabel e cum mi-am închipuit,

cum unchiul meu s-a uitat peste originale.

Am făcut cu ele o moţiune de apărare ne-eficientă.

Ai făcut asta?

Cred că a fost greu, fiind făcute de unchiul tău.

Nu-mi spune.

Spune-i mătuşii mele.

Şi Curtea Supremă nici nu s-a uitat la ea.

Şi chiar dacă ar fi făcut-o, nu era deajuns.

Charlotte are nevoie de un miracol.

Despre ce e caseta aia?

A venit dimineaţa.

E din dosarul de la asigurări.

De când încercai s-o găseşti pe Stella.

Banda de supraveghere a lui JuIie Smith, 1995.

Stella se afla în curtea din spate.

S-a întins spre radio şi a dat volumul mai tare.

După o jumătate de oră a căzut şi şi-a spart faţa.

Săraca fată.

Cred că mai aveam timp să ne mai uitam peste astea.

Văd că amicul tău, Tony, i-a reparat maşina Charlottei odată.

Nu-i de mirare că i s-a rupt cureaua de ventilator.

'Neaţa.

'Neaţa.

Mersi că m-ai încălzit azi noapte.

Ai găsit ceva?

Doar că n-ai necesarul

unui avocat al apărării pentru condamnaţii la moarte.

Cafea?

Dakota?

Îţi aminteşti că Stella şi-a folosit ciorapii în loc de curea de ventilator?

Erau în legătură. Dar amândouă zic că nu.

Şi Stella locuia în Dakota.

Charlotte a fost arestată undeva între Oklahoma City...

şi drumul spre Dakota.

-Alo? -Alo, JuIie Smith e acolo?

Un moment, vă rog.

Nu.

Poţi să aştepţi puţin? Ăsta e mobilul ei?

Zi mai departe.

Gâsca.

Ne jucăm de-a gâştele afară.

-Şi apoi? -Apoi am auzit...

telefonul...

şi apoi am dat de cadavru şi...

Nu eşti bine venit aici, Walsh.

-Ce s-a întâmplat? -Tu.

Nu ştiu cine eşti...

dar tu ai împins-o pe Julie la limită.

Despre ce vorbeşti?

Era în regulă.

Acum e moartă. S-a sinucis.

A început să se scufunde, imediat ce ai apărut.

Acum, pleacă dracu din şcoala şi din Statul ăsta.

Şi nu te mai apropia de Martin niciodată.

Îmi pare rău, dle.

Haide. Trebuie s-o văd.

E pe drum, lipseşte câteva ore.

Trebuie să vorbesc cu cineva acum!

Am ceva de spus.

Haide.

Dr. Sharkey, am ceva să-ţi spun.

Am auzit despre sora ta.

Trebuie să mă asculţi.

E foarte important.

Dă-te din drum.

-A auzit? -A intrat în panică.

A vorbit cu psihiatrul. A zis că e nevinovată.

Dar până am ajuns aici, s-a calmat şi şi-a retras declaraţia.

Nevinovată?

Stai aşa, care a fost povestea ei?

Frank ai mai trecut prin asta înainte.

A spune că e nevinovată, e normal în ultimele minute, nu?

Corect, dar care era povestea ei?

N-a spus.

N-o să-l lase pe psihiatru să spună.

Bănuiesc că crede că e prea târziu.

Niciodată nu e prea târziu.

N-a fost nimic. A fost o minciună, mă panicasem.

Am petrecut atât timp aici şi n-am crezut că se va ajunge aici.

-Sunt bine. -Ştii ceva?

Cred că îţi baţi joc de mine.

Nu cred că eşti capabilă de a omorî un copil.

Ţipa când am prins-o.

Ştia ce se întâmplă.

I-am băgat un băţ în gură şi a tăcut.

N-am vrut s-o omor, dar...

-... dar s-a întâmplat. - De ce?

De ce un copil? De ce acest copil?

Pentru Stella. Răscumpărarea era pentru ea.

A pierdut totul.

N-a mai putut avea copii de la accidentul ăla.

I-am distrus viaţa.

Banii erau o compensaţie.

Ştii ce cred? L-ai ales pe Joe Hammond...

pentru că Joe era la fel de responsabil pentru accident că şi tine.

Cu el îţi făceai de cap.

Cum de ai aflat de Joe?

Nu contează de unde ştiu şi ce ştiu. Termină cu prostiile.

Spune-mi ce s-a întâmplat cu adevărat.

M-am trezit la spital.

Şi el dispăruse.

L-am întrebat pe doctor unde e.

A zis că delirez.

Nimeni nu m-a crezut. Nu ştiam ce să fac.

Cred că asta ţi-a dat motivul.

Sigur că mi-a dat.

Ce ai făcut cu cadavrul?

Am scăpat de el.

Uite, eu am ucis copilul ăla.

Ştii ceva? Nu te cred!

Şi dacă crezi că dacă faci pe psihopata

o să mă faci să-mi pară bine că mori,

greşeşti.

Acum îmi pare rău...

dar sora ta a murit. N-o mai acoperi.

Ştiu că ai iubit-o.

Ştiu că te simţi vinovată pentru că a orbit.

Şi ştiu că e moartă acum, D-zeu s-o odihnească,

dar nu mai minţi.

Nu mai ai motiv ca să minţi.

Vreau să trăieşti.

Şi cred că pe undeva şi tu vrei să trăieşti.

-E prea târziu. -Nu.

Trebuie să ştiu ce s-a întâmplat.

-E prea târziu. -Nu şi pentru mine, bine?

Trebuie să mă trezesc mâine.

Spune-mi dracu' adevărul, vrei?

N-o să-ţi placă.

Încearcă-mă.

Eram bolnavă de week endul ăla de Ziua Recunoştinţei.

Nici nu mă dădusem jos din pat.

Am văzut ştirile despre răpire la TV.

Recompensa fusese plătită.

Nu m-am gândit la ea. Îmi părea rău pentru Joe.

Dar deodată am primit un telefon de la Stella.

Prima dată în doi ani.

Suna ciudat.

Mi-a zis să scap repede de maşină.

De maşina mea.

Atunci am ştiut că e implicată.

Aşa că m-am urcat în maşină ca să o găsesc.

Şi te-ai îndreptat spre locul unde locuia.

Am crezut că dacă copilul mai e în viaţă,

aş putea-o face pe Stella să-i dea drumul.

Să o dea înapoi.

Dar n-am reuşit.

Era impresionantă.

Poate că se înhăitase cu oameni răi.

Dar cumva a aflat că îmi foloseau maşina.

Aşa că m-a sunat ca să mă avertizeze.

Şi m-a sunat.

Ţi-am zis că vroia să lucreze cu copii la grădiniţă.

Niciodată n-ar fi ucis un copil.

A fost numai vina mea.

N-am avut grijă de ea cum ar fi trebuit.

O luasem pe o cale greşită.

Droguri, băutura...

Făcându-mi de cap cu un bărbat însurat.

M-am gândit la Joe şi la familia lui.

-Au pierdut o fiică. -N-ai făcut-o tu!

Pentru numele lui D-zeu!

De ce n-ai spus adevărul?

I-o datoram ei.

Era sora mea...

şi i-am luat totul.

Dar am iubit-o.

Şi telefonul ăla a însemnat că mă iubeşte.

Am făcut ceea ce trebuia.

Ceea ce trebuiesa faci esa spui tuturor adevărul

şi poate vom putea opri execuţia.

Nu fi naiv.

Ce judecător te-ar crede?

Nu avem nici o dovadă.

Nu pot.

Mă gândesc la lună.

Când e roz dimineaţa.

Şi când soarele răsare.

Şi sunt amândouă jos pe cer.

Ăsta e singurul lucru care îmi va lipsi.

Vreau să pleci.

Nu vrei să rămân?

Nu.

Promite-mi că n-o să te duci acolo să amesteci lucrurile.

Promite-mi.

Vreau să fac asta.

Mă simt bine aşa.

La revedere, Frank.

Mersi pentru tot.

Ai fost atât de bun cu mine.

O să-ţi scriu.

Ce-a zis?

A zis că ea a făcut totul.

E împăcată cu moartea.

Ne-am luat la revedere.

Chiar dacă ar avea dovezi că e nevinovată...

nu e motiv să stai aşa târziu.

Ştiu.

Nu vrei să te duci la motelul ăla. E plin de reporteri.

Poţi să stai la mine, dacă vrei.

Trebuie să fiu acolo la sfârşit.

Bine. Mersi.

Poţi lua cheile de la gardian.

Ne vedem mai târziu.

Doamne, tot clubul de presa e aici.

-Poţi să-ţi cumpăr ceva de băut? -Da, bine.

Mai sunt 10 ore. Se pare că e adevărat, de data asta.

-Ai mai fost la vreuna? -Da.

În Texas, la electrocutarea lui Johnny Decker.

3 zile a trebuit să-mi înmoi costumul

ca să scap de mirosul de carne arsă.

Fă-mi o injecţie mortală când vrei.

Am una rece. Ce ai?

Zi două.

Priveşti o casă goală?

Nu mai spune.

Nu te duci la puşcărie să o ţii de mână pe Cory?

Poţi, ştii? Nu e scaunul electric.

E scaunul milei.

Săptămâna dinaintea răpirii.

Ce spui, Frank?

Cum o oarbă şi un bărbat pe jumătate orb să facă o răpire?

Am verificat dosarul tipului.

A făcut pârnaie la greu. Nu e un sfânt.

Charlotte era bolnavă în pat, în ziua aia.

I-au luat maşina fără să ştie, poate.

Poate să se răzbune pe ea şi pe Hammond pentru ce s-a întâmplat.

Şi ce să fac cu astea? Nu mai e timp.

Vreau să-l suni pe Charbonic să facă ce îi spun...

pentru că pe tine te ascultă.

E înnebunit după tine.

Bine. Ai încredere în mine.

Asta e o tâmpenie. Îmi cunosc treaba.

Asta ar putea să facă diferenţa.

Poţi prinde un criminal. Haide.

Răzbunare violentă.

Nu. Justiţie.

E noaptea finală a vieţii lui Charlotte Cory.

Martorii la execuţie vor ajunge pe la ora 5.

30 de oameni...

vor asista la ultimele clipe ale lui Charlotte Cory, printr-un geam.

3 civili au făcut cerere pentru o slujbă de 200 de dolari...

ca să mânuiască seringile alea.

După mărimea mulţimii, cred că sunt multe cereri pentru slujba asta.

Da?

Dl. North...

Mi s-a spus că vă găsesc aici.

Şi tu eşti?

Ofiţerul Charbonic.

V-am adus lucrurile soţiei.

Îmi pare foarte rău pentru ea.

Dacă aveţi nevoie de ceva, sunaţi-mă.

Trebuie să plec acum.

Cred că au descoperit cadavrul puştoaicei lui Hammond...

şi a izbucnit iadul la secţie.

Noapte bună.

Prostul dracului!

Săracul om nu ascunde nimic.

Nu i-a păsat de minciuna cu cadavrul.

Eu am plecat.

Bună fato!

Tată, mă simt rău.

Vino încoace, scumpo.

E în regulă.

Ai pierdut ceva?

N-am ştiut că ai o fiică.

Credeam că Stella nu poate face copii.

Cine a fost?

Ce vârstă ai?

9 ani peste 2 luni.

Semeni foarte mult cu frăţiorul tău Kirstie.

Ce faci? Ăsta e căminul nostru.

Pleacă dracu de aici.

Nu mai e curent, radioul meu nu mai funcţionează.

Linişte.

Gura, am zis.

A intrat un bărbat aici?

Nu cred.

N-a intrat aici.

Ştiu că eşti aici.

Ai venit să-mi iei copilul.

Ce tată te-ar lăsa să faci asta?

Acum uită-te unde am ajuns.

N-am mai omorât pe nimeni înainte.

Zău? Ce s-a întâmplat cu Stella?

Lucrurile au mers prost din cauza ta.

I-ai adus-o pe sor-sa înapoi.

Era vina ei şi a lui Joe Hammonds că Stella nu putea avea copii.

Tot ce am vrut era ceea ce au toţi.

O viaţă normală, o familie.

Nu era aşa de rău.

Ce s-a întâmplat? Unde e tata?

Tu trebuie să vii cu mine.

Ascultă, sunt poliţist. Aici nu eşti în siguranţă.

Unde e tata?

Stai aici. Mă întorc imediat.

În noaptea asta trebuia să apari?

Ce dracu încerci să faci?

Am pe cineva în maşină pe care trebuie să cunoşti.

Dă-mi drumul!

Ce se întâmpla?

Dle. Hammond, nu ştiu cum să-ţi spun...

dar...

-Poţi veni cu mine. -N-am sa...

Dă-mi drumul de aici.

Vino cu mine.

Uită-te la fata asta de aici. Doar uită-te la ea.

Ce faci cu fata asta? Ce e asta?

E fiica ta.

Răpitorii n-au ucis-o.

Au luat-o ca pe a lor.

În felul ăsta...

Uită-te la ea şi spune-mi.

Avem nevoie de un test de sânge.

Şi ne trebuie chiar acum!

Au amânat-o, au apărut noi probe. A sunat Guvernatorul.

S-a amânat.

Dar încă se poate întâmpla.

Nu prea cred.

E un nou martor.

Eşti în siguranţă acum.

N-o să mori.

Bine.

Atenţie, vă rog.

S-a anulat.

Nu ştiu. Guvernatorul a sunat. S-a anulat.

Cred că e un miracol.

Bună.

Ai reuşit, Frank.

Tot ce trebuia era o victorie şi tu ai reuşit.

I-ai spus despre mine?

Da. Şi bune şi rele.

Sper că ai făcut un caz bun pentru mine.

Te-am apărat strălucit.

Uită-mă pe mine. Ceea ce îi trebuie ei...

e că sora ei a încercat s-o salveze, în final.

Asigură-te că o să afle aşa.

Ne mai vedem pe la tribunal, câteodată. www.Titrari.com

made by sabian sabian@go.ro