Original subtitles

Aicea, �n Verona-nc�ntatoare,

A doua neamuri m�ndre veche ura

A izbucnit din nou, prin certuri care

Sa curga s�nge mult

de fra?i facura.

Din cele doua case-ndu?manite

Ies doi �ndragosti?i lovi?i de soarte,

?i vrajba cu nenorociri cumplite

Sf�r?e?te prin a tinerilor moarte.

Iubirea lor cu soarta-ngrozitoare

?i ura ce nu poate fi-mpacata

Dec�t cu moartea scumpelor odoare,

Pe scena-n doua ceasuri vi se-arata.

De-ave?i rabdare s-asculta?i acestea,

Ne-om stradui

sa-nfa?i?am povestea.

Pe legea mea, sa nu le mai permitem sa ne ia de sus

Eu, c�nd ma scoate cineva din ?�?�ni, nu ?tiu multe

?i eu nu ?tiu multe care sa te scoata din ?�?�ni.

O javra din casa Montague

ma scoate din ?�?�ni.

A scoate din ?�?�ni se cheama a urni din loc;

dar viteazul sta locului,

De aceea, pesemne, c�nd tu e?ti scos din ?�?�ni, nimeni nu se mai poate ?ine de tine.

O javra din casa Montague are sa ma ?ina locului!

Am sa dau de zid

pe to?i barba?ii ?i pe toate femeile din casa Montague.

Atunci e?ti un om slab,

ca numai cei slabi se dau pe l�nga ziduri.

Ai dreptate ?i de aceea femeile,

care sunt vase de lut ce se sparg lesne,

totdeauna-s date la zid:

uite ca vin

doi de-ai lui Montague.

Gata! Gata!

�ncepe tu sfada, eu te apar din dos.

Din dos? Vrei sa dai dosul?

Eu am sa le dau cu tifla

daca s-o prinde, ei se fac de r�s.

Noua ne dai cu tifla, signore?

E de partea noastra dreptatea, daca zic da?

Noua ne dai cu tifla?

Sari?i! Sari?i!

Goni?i-i cu ciomege!

Abraham.

Deschide?i.

Trad. cinematic_demon (inspirata din traducerea literarar de ?tefan Octavian Iosif)

Deschide?i!

Nepoate, spune: tu ai fost de fa?a,

Cine-a-nceput? cum a venit napasta?

Aici Benvolio! Prive?te-?i moartea-n fa?a!

O javra din casa Capulet l-a omor�t

pe Abraham. Abraham fu omor�t

de m�na unui Capulet!

Ce-i asta?

Abraham! Abraham! Abraham!

Unde mi-e omul? Iata-mi omul!

Ce-i larma aceasta?

Abraham e mort.

Vreau spada mea!

Da?i-mi spada mea cea lunga!

Supu?i rebeli,

Du?mani ai pacii care,

M�nji?i cu s�ngele de vecin o?elul!,

Cre?tini sunte?i?

Nu!

- fiare ce varsa?i Izvorul purpur ce va curge-n vine,

Spre-a stinge focul

unei uri haine!

De trei ori Montague ?i Capulet,

scara?i din senin, g�lcevi civile,

De trei ori a?i silit, �n aste zile,

Pe veronezii doritori de pace

Jos armele! De-os�nda cea mai crunta

?i lua?i aminte ce m�hnitul duce.

De tulbura?i ora?ul �nc-odata,

Plati?i cu via?a pacea tulburata.

Buna ziua, vere!

E-a?a t�rziu?

Doar noua a batut.

Vai mie!

Ce lunga-i ziua c�nd e?ti abatut!

De ce e ziua lui Romeo lunga?

Daca-i lipse?te tocmai

ce-o alunga!

Iube?ti?

S-a dus--

Iubirea?

Fericirea

De-a fi iubit...

O, pentru ce amorul

E-a?a tiran c�t de blajin

se pare?

O, pentru ce legat de ochi amorul,

�?i afla ?inta

unde-l duce dorul!

Amor setos de ura!

ura plina de amor!

Tot nascut Dintr-o nimica toata la-nceput!

De?ertaciune grea

voioasa jale!

Nu-?i vine-a r�de?

Mai cur�nd a? pl�nge...

De ce, o, suflet bun?

De tot ce-ndura

Vezi,

iubirea-i o tortura.

Caci suferin?a mea ce se rasfr�nge

�n dragostea ce mi-o ara?i, sporita.

Ma duc, iubitul meu, la revedere!

A?teapta

Ca viu ?i eu...

Ma parase?ti a?a, �n drum? �mi faci o nedreptate!

Ah, m-am pierdut pe mine �nsumi!

Aci! Eu nu-s Romeo

El e dus aiurea...

Spune serios

pe cine iube?ti?

S-o pun prin lacrimi ?i suspine?

Ce greu �i cade vorba asta!

Julieta!

Ce e? Cine ma cheama?

Maica-ta!

Vino, puica mamei

Aci sunt, scumpa mama!

Ce dore?ti?

E vorba:

--Doica, lasa-ne pu?in,

Avem o taina:

--stai mai bine, doica;

M-am razg�ndit; ne-om sfatui

tustrele.

Tu ?tii ca fata noastra-i

maricica...

Pai da, ?tiu anii ei pe zi

pe ceas!

Ma jur pe paisprezece din?i ai mei,

De?i nu am dec�t vreo patru doar,

N-a �mplinit patrusprezece ani..

Chiar paisprezece ani. Ca doar Suzana - S-o odihneasca Dumnezeu, sarmana

Acu-i �n cer, n-avui de d�nsa parte!

Suzica mea era de v�rsta ei;

Dar, cum spuneam, �n seara de S�n Petru, Ea era tocmai paisprezece ani,

�i era, pot s-o spun, ?i cu temei

Acu-s unspre'ce ani, de-a fost cutremur,

?i-am �ntarcat-o (c�t oi fi pe lume,

N-am s-o mai uit)

taman �n ziua-aceea,

Pe sf�nta cruce, chiar cerea sa umble

?i forfotea de colo p�na colo...

Cu-o zi-nainte se plesnise-n frunte Caz�nd cu fa?a-n jos, ?i omul meu -

Sa-l ierte Cel de sus!

- era un om A?a de h�tru! - o ridica-n bra?e:

�Hai�, zice el, �cazu?i, a?a, pe fa?a?

C�nd �i fi mare, ai sa cazi pe spate!

A?a-i Julico?�

?i, o, Preacurata! Ea tace-atunci din pl�ns

?i zice �Da!�

O mie de-ani de-a? mai trai,

nu uit.

�A?a-i Julico?� zice el;

ea tace Din pl�ns ?i zice: �Da!�

Destul acuma,

Te rog sa taci pu?in.

Tac, uite tac!

Te aiba Domnu-n paza-i!

S-ajung sa te mai vad de-acum mireasa

?i nu mai vreau nimica.

Da, mireasa!

Da, asta e chiar ce vroiam sa spun.

Ce zici, copila, Julieta

vrei sa te mari?i?

Sa ma marit?

Nici nu visez macar �nalta cinste...

Cinste! Auzi?i!

A? spune zau c-a supt �n?elepciunea

Cu laptele,

de n-a? fi doica ei!

Aci-n Verona-s mame azi, femei

Cinstite ?i mai tinere ca tine,

De nu ma-n?el eram ?i eu ca ele.

La v�rsta-n care tu e?ti fata �nca.

�ntr-un cuv�nt: Paris �?i cere m�na...

Fata, cum v-am spus,

E cam straina-ntr-ale lumii �nca

Abia-mplini patrusprezece ani.

Sa-?i iroseasca �nc-o vara-doua

Mireasma lor p�n' ce or sa ne para

Mai p�rguita pentru-o via?a noua.

Mai fragede ca ea se maritara

?i-s mame fericite azi.

Se poate. Dar pre cur�nd

se ve?tejesc mai toate!

Tot ce-am nadajduit e azi ?ar�na.

Acest copil ce-mi mo?tene?te-averea - E azi nadejdea mea ?i m�ng�ierea

Ci, scumpe Paris, po?i sa-?i cerci norocul:

La noapte, dupa datina strabuna,

Dau o serbare unde se aduna

Un mare numar de-oaspe?i dragi. Poftim

?i dumneata, pe care-l pre?uim.

Sa-i placi a?a �nc�t sa-?i dea cuv�ntul,

N-an sa-?i refuz nici eu consim?am�ntul.

Contesa, Julieta.

Veni?i numaidec�t.

Ce zici

de-acest fecior de mare neam?

Deseara vine la serbarea noastra

Cite?te-i dar �n m�ndra carte-a fe?ii

Ce-a scris �ntr-�nsa m�na cea maiastra

Ne�ntrecuta-n nuri a frumuse?ii;

Scruteaza-i trasaturile-i alese

?i, daca dai de lucruri ne-n?elese,

�n scrisul umed al privirii sale

Gase?ti, la col?uri, note marginale.

L-aceasta veche sarbatoare data De m�ndrii Capuleti, e invitata

Si mult iubita

Rozalina ta,

Si toate frumusetile Veronei...

O, c�nd credinta sf�nta-n ochii mei

S-ar stinge-ntunecata de eres,

Prefaceti-va, lacrimi �n sc�ntei!

Buna seara.

Aici n-ai nimerit-o.

Ca Diana, Ferita-n zaua fecioriei sale,

Ea e invulnerabila,

vicleana!

Cu arcu-i de copil �i da ocoale

Zadarnic Eros: nu se lasa prinsa

De-o soapta dulce, e-o privire-aprinsa;

Cu marmura de rece, n-o �nc�nta Nici aurul ce-ar ispiti si-o sf�nta.

O, si-i bogata-n frumusete, �nsa E tot pe-at�t sarmana:

daca moare Cu ea si frumusetea ei e stinsa.

E prea frumoasa, prea cuminte, prea Cuminte-n frumusetea ei,

caci vrea Prin chinul meu marirea sa si-o creasca;

Ea s-a jurat �n veci sa nu iubeasca,

Fac�nd prin juram�ntul ei barbar Din mine-un mort,

ce mai traieste doar Nenorocirea lui azi sa ti-o spuie.

Dar s-o ador mai mult atunci ma-nveti.

Caci masca ce saruta fruntea unei Femei frumoase,

nu ne face oare

Sa banuim tot farmecul ce-ascunde

Sub negrul ei?

Si poti avea puterea C�nd ai orbit sa uiti ce-a fost vederea,

Comoara scumpa ce-i acum pierduta?

Arata-mi o femeie ne-ntrecuta �n farmece, -

si-o sa ma lase rece.

Ea-mi da prilej sa vad ce mult o-ntrece.

Cu farmecu-i divin fermecatoarea!

Adio dar!

Nu poti sa-mi dai uitarea...

Am sa ti-o dau,

sau mor �ndatorat.

Asculta-mi povata: alt leac nu e Dec�t sa-ncerci s-o uiti daca se poate..

�nvata-ma sa uit �nt�i de toate!

�ndreapta-ti ochii spre-alte frumuseti.

Julieta, lumea asteapta.

Mergi, ?i adauga, copile,

Nop?i vesele la veselele zile!

Bine-a?i venit, o scumpi signori.

Cucoane care nu au bataturi

Pute?i sa le-nv�rti?i oric�t va place!

Ia sa vedem... mai e vr-una din ele

Sa faca nazuri... sa nu vrea sa joace?

Ce e, nepoate? Ce te-a tulburat?

Romeo.

Da!

Un du?man, unchiule! Un Montague!

Un ticalos ce-a cutezat sa vina

Sa p�ngareasca sarbatoarea nostra.

Salut, o, scumpi signori! Poftim la joc!

�ncepe?i, muzican?i! Loc! Face?i loc!

Porni?i, dragu?e domni?oare,

jocul!

Ce? T�narul Romeo?

Da! Romeo, Mi?elul!

Fii pe pace, nepo?ele!

Nu te lega de el. T�narul om

Se poarta ca un vrednic gentilom.

N-o fi frumos c�nd vine un misel Ca oaspe! Nu-i permit

Ba-i vei permite! Vreau eu ca sa-i permiti.

Auzi, iubite? Cine-i stap�n aicea?

Eu sau tu? Asa?...

Nu vrei sa-l lasi �n pace?

Nu? Vrei sa st�rnesti dihonia-ntre oaspeti?

Sa faci pe voinicosul?

Iti convine!

O, inima-mi tresalta!

Pune-?i masca.

Pleaca de-ndata.

Du-te.

Ah, ochii ei!

Cum cresc cu scapararea lor vapaia tortii!

Si frumusetea ei fara pereche At�rna stralucind pe fata noptii

Ca si cercelul scump la o ureche

A unui negru; ea e prea bogata

Spre a putea fi cu folos purtata;

Stii cine-i domnisoara ce-onoreaza

Cu m�na ei pe cavaleru-acela?

Nu, domnule.

Cum se sf�rseste dansul,

merg s-o caut Unde s-aseaza,

ca sa fericesc �n m�na-i dulce m�na mea cea aspra.

Ne odihnim?

De p�ngare?te m�na-mi sf�nta-?i m�na,

Sa ier?i acestor buze ale mele -

Doi pelerini ce-s ru?ina?i - stap�na,

Cari c-un sarut pacatul

vor sa-l spele.

Nu, pelerine, m�na-?i vina n-are,

Caci pelerinii m�inile de sfin?i

Le-ating, si ei,

�n loc de sarutare,

Se-nchina si-si str�ng

m�inile fierbin?i.

Dar sfin?i

?i pelerini n-au gura oare?

Da, pentru rugaciune, pelerine!

O, sf�nta mea, stai lini?tita dar,

Sa-mi cura? vina, sa ma-mparta?esc,

?i-al gurii tale har la gura-mi vina!

Maica-ta!

te cheama!

Mama Domni?ei? Cine e?

Cum bag eu sama N-o ?tii pe doamna casei, tinere?

O, e-o cucoana prea cinstita mama!

Ea este dar din neamul Capulet?

Mergi repede ?i afla cum �l cheama

?i vin de-mi spune.

Daca-i �nsurat,

Morm�ntul mi-e ?i patul de mireasa.

Romeo-l cheama ?i-i

un Montague,

Du?man de moarte e cu neamul vostru, ?i e unicul fiu...

O, vai, unica

Iubire aprinsa de unica ura!

Far' sa-l cunosc vazut prea timpuriu,

?i cunoscut acuma prea t�rziu.

Trist zorile iubirii-mi �ncepura.

Caci vai! Sunt os�ndita sa iubesc

Pe omul ce-s datoare sa-l urasc.

Sa plec,

c�nd inima-mi aici t�nje?te?

Hai, lut pustiu, ?i regase?te-?i axa!

Romeo! Vere!

Auzi! Pe ochii Rozalinei tale,

Vin, te conjur, sub propria ta forma Apari!

Lasa-l! e cuminte,

S-a dus pe-ascuns, pesemne sa se culce.

Striga-l!

Mercutio, striga-l!

Sa-l strig ?

Se supara daca te-aude!

Romeo! Toane!

Patima! Nebune! Amorezatule!

Arata-te Sub forma de suspin macar! Roste?te

Un singur vers ?i mi-e de-ajuns!

Auzi!

Pe ochii Rozalinei tale,

Pe gura-i fraga, pe bolita-i frunte,

Pe picioru?ul ei micu? ?i ginga?,

Pe ?oldu-i plin ?i alte acareturi,

Vin, te conjur, sub propria ta forma, apari!

Se supara

daca te-aude!

Nu-l poate supara pe el acesta.

S-ar supara c�nd a? chema �n cercul

Iubitei lui un duh de-un soi ciudat

Mergem?

L-am cata-n zadar

Si chiar daca-l gasim,

nu-i prea bine.

Dar daca-i orb,

e prost ?inta?, fire?te.

Acuma ?ade singur sub o tufa

De rani nu-i pasa celui care-i teafar?

Dar taci!

Ce straluce?te-acolo oare?

O Romeo, Romeo!

De ce e?ti tu Romeo?

Uita-?i tatal! Tagaduie?te-?i numele,

ori daca

Nu vrei - O, jura-mi ca vei fi al meu ?i-atunci de tot ce sunt ma lepad eu!

Montague.

Ce-i Montague?

Nu-i m�na, nu-i picior,

Nu-i bra?, nu-i fa?a,

nici o alta parte.

Un nume ce-i?

Un trandafir, oricum

�i spui, exala-acela?i scump parfum!

A?a, Romeo, de nu-i spun Romeo

Nu pierde din desav�r?irea lui.

Nimic... O, neaga-?i numele, Romeo!

O, cine e?ti, tu, ce-adumbrit de noapte,

Patrunzi �n taina mea?

Eu, dupa nume,

Nu ?tiu ?i nu-?i pot spune cine sunt.

?i numele, fiindca ?i-e vrajma?,

O, scumpa sf�nta, mi-e ur�t ?i mie.

Sa-l am �n scris

l-a? rupe!...

Nici o suta

De vorbe n-a sorbit urechea mea

Din gura ta, dar vocea-i mi-i ?tiuta Nu e?ti Romeo,

tu, un Montague?

Nici unul, nici cel'lalt nu-s,

de nu-?i place.

Dar pentru ce

?i cum veni?i �ncoace?

E zidu-nalt, greu de sarit,

?i locul

E moarte - o, g�nde?te cine e?ti -

De te-ar zari vreunul dintre-ai mei! Aripile iubirii ma-nal?ara.

Nu-i zid sa poata st�njeni iubirea.

Iubirea-ncearca tot ce iarta firea.

Iubirii... ?i de-aceea nu ma tem

De to?i ai tai!

Dar daca te-or zari,

Vai, te-or ucide! N-a? vrea cu nici un pre? sa fii vazut.

De ei m-ascunde noaptea-n negru-i scut.

De nu ?i-s drag, mai bine sa ma vada:

Sunt mai voios sa mor strapuns de spada Dec�t sa mai traiesc ur�t de tine!

Dar drumul catre locu-acesta cine

?i-l arata?

Iubirea care-nt�i

M-a pus sa cercetez. Ea-mi dete sfaturi,

Eu ochii mei i-am dat.

Tu ma iube?ti?

?tiu ca vei zice: da! ?i eu te cred. Dar daca-mi juri, tu poate

�?i calci cuv�ntul ?i a?a se zice

Frumosul meu Romeo, de ?i-s draga,

O, spune-mi-o cu inima �ntreaga,

?i de soco?i c-am fost prea lesne-nvinsa,

M-oi arata ursuza, ne�ndurata,

Voi zice nu, ca tu sa-?i dai silin?a

Sa ma c�?tigi. Altmiteri niciodata!

Dar, tu ai fost jos, �n gradina, ?i p�n' sa prind de veste, m-ai surprins

C�nd izbucnea iubirea-mi mai aprins.

Deci iarta. Nu-mi lua acea pornire

Drept un u?or capriciu de iubire, Tradat astfel de noaptea-ntunecata...

Copila, jur pe sf�nta luna care

Chenar de-argint

pe v�rf de pomi brodeaza...

O, nu-mi jura pe luna-n?elatoare,

Ce-?i schimba discu-n fiecare luna,

Nu vreau sa fii ?i tu

din cei ce mint...

Pe ce sa jur?

Nu jura deloc!

Sau fura-mi doar pe nobilul tau suflet Pe sf�ntul idol din altarul meu,

?i te voi crede...

Dulcele meu! ?i-a verii adiere

�nvoalta floare taca din bobocul

Iubirii noastre

p�n' la revedere!

Somn dulce! Noapte buna!

?i coboare �n s�nul tau o pace-a?a de dulce

Ca ?i s�nul Julietei care Se duce, obosita, sa se culce...

Ah, tu ma la?i a?a nem�ng�iat?

Ce m�ng�iere-mi ceri

tu-n asta noapte?

Da-mi juram�ntul tau

�n schimb pe-al meu.

Eu ?i l-am dat, -nainte de-a mi-l cere...

?i tot a? vrea sa am

?i ?i-l dau �nca!

Vrei sa-l opre?ti?

De ce, odorul meu?

Ca sa ?i-l dau �ntr-una �napoi!

Aud un zgomot...Plec, ram�i cu bine,

Iubitul meu...

Julieta.

�ndata, doica... Viu...

O, m�ndre Montague, fii credincios!

A?teapta-ma... Viu �ntr-o clipa iara?i...

O, sf�nta noapte!

Mult mi-e teama

Ca tot e doar un vis, fiindca-i noapte...

Prea dulce e sa poata fi aievea!

Romeo, un cuv�nt

?i noapte buna!

De ?i-e cinstit amorul tau ?i vrea

Casatorie, da-mi atunci de ?tire

Prin cineva pe care-l voi trimite

La tine m�ine, ca sa afle: Unde

?i c�nd vrei tu sa ne serbam logodna?

Stap�n mi-e?ti,

te urmez �n lumea-ntreaga..

De mii de ori mai rea,

De nu ma lumineaza raza ta!

Iubitul spre iubita lui alearga

Tot astfel greu iubitul se desparte.

Romeo! Sss... !

Glas de ?oimar sa am,

Sa pot momi un ?oim a?a de m�ndru!

Romeo!

Iubito?

Romeo!

Iubito?

Dar nu mai ?tiu De ce te rechemai...

Ma las dar Sa stau aici p�na-?i aduci aminte...

Spre-a te vedea, a? vrea sa uit �ntr-una

G�ndind ce dulce e sa-mi fii aproape...

Ca tu sa ui?i mereu,

a? tot ram�ne, Uit�nd de am alt adapost pe lume...

E-aproape zi; sa pleci acum a? vrea,

Dar nu mai mult ca fata ce se joaca

Las�nd din m�ini sa-i zboare canara?ul -

Sarmanul rob �n la? - ?i-apoi l-atrage

Din nou spre ea, cu firul de matasa,

Fiindu-i drag, dar ?i fiind geloasa

De libertatea lui...

De-a? fi canarul!

Ah, dac-ai fi iubite! Dar atunci Iubirea mea ar fi a?a nebuna,

Ca poate te-a? ucide.

Noapte buna! Noapte buna!

O, despar?ire! O, griji dulci ?i-amare!

Dar fug de-acuma, ca a? fi �n stare. Sa-?i strig mereu, mereu, de mii de ori,

Tot �noapte buna� �ntr-una p�na-n zori.

Coboare-se pe ochii-?i somnul bl�nd

?i dulcea pace-n inima ?i-n g�nd.

De ce nu sunt eu somnul s-odihnesc

Alaturea de chipu-?i �ngeresc!

Merg sa-mi spun fericirea, sa-l implor

sa-l implor

Pe bunul pustnic

sa-mi dea ajutor.

?ar�na-i mama firii ?i sicriul,

Ea face din ce-i mort sa nasca viul,

?i s�nul ei �l da la fiecare,

La to?i copiii de-orice soi ce are.

Ce felurite sunt �n lume toate!

O, sunt puteri de via?a minunate

�n ierburi, �n copaci, �n piatra chiar!

Din toate c�te din pam�nt rasar

Nimic nu-i rau, sa n-aiba parte buna,

Ci-n rau ce-i bun adesea se razbuna.

C�nd e-abatuta calea lui cea dreapta.

Ginga? de floare dar e ?i otrava;

C�nd o miro?i, mireasma e suava,

Dar c�nd o gu?ti,

inima nu-?i mai bate.

Buna-diminea?a, tata!

Benedicite!

Nu. nu, nu.

A?a devreme? T�narul meu fiu,

De te-ai scula a?a de timpuriu

Se cheama ca ?i-e creierul aprins;

Eu sunt batr�n, cu grijile deprins,

?i grijile ?in ochiul treaz: dar c�nd

E?ti t�nar, sanatos, lipsit de g�nd,

Atunci de aur ?i-este pururi somnul.

De-aceea a? putea

sa jur ca domnul

Romeo e trezit

de vreo m�hnire.

Un lucru tot ram�ne-adevarat:

Romeo-al meu n-a fost azi noapte-n pat.

N-am fost;

dar ?i mai dulce-mi fu hodina.

Rau, fiule!

N-ai fost cu Rozalina?

Ai fost la Rozalina?

La Rozalina, tata?

S-a sf�r?it

Cu numele

?i chinul astui nume!

Dar unde-ai fost atunci?

Pe alta lume?

Nici nu-i nevoie sa ma-ntrebi, ca-?i spun:

Am fost aseara la ospa? �n casa

Du?manului, ?i m-a ranit frumoasa

Pe care am ranit-o.

Vezi, sfinte-acum, ce bun cre?tin sunt eu, Ma rog acum pentru du?manul meu

Vorbe?te pe-n?eles

?i raspicat,

Atunci, asculta-ma: ?i-o spun curat

Ca sunt �namorat nebun de fata

Lui Capulet, - ?i prea frumoasa fata

De-asemeni e de mine-namorata.

Cum, unde, c�nd ne-am cunoscut ?i cum

Ne-am logodit, ?i-oi povestit pe frum,

Dar te implor chiar azi sa ne cununi.

Pe Sf. Francisco!

Tu graie?ti minuni!

Dar Rozalina?... Tinerii, se pare,

Tinerii, se pare,

Ca nu iubesc

dec�t din ochi.

O, dac-ai pl�ns ?i-ai suferit vreodata

A fost de dragul Rozalinei numa'..

?i te-ai schimbat

n-o mai iube?ti acuma!

Adesea ma dojeneai pentru-nclinarea

Ce-aveam spre ea.

Ba nu, ci pentru marea

Ta nebunie, dragul meu!

Ziceai:

�ngroapa-?i dragostea!

Dar nu sa ai

O alta-n schimb.

Te rog nu ma certa,

Aceea care-mi este acuma draga

Mi-e dat ?i ea iubirea ei �ntreaga, Cealalta nu era deloc a?a.

Noua batu c�nd am trimis pe doica.

Spunea ca vine peste-o jumatate

De ceas! Ori poate nu l-o fi gasit?

Nu, dar e ?chioapa... Crainici ai iubirii

Ar trebui sa fie g�ndurile,

Caci g�ndurile sunt mai sprinteioare

Ca razele de soare care-alunga De pe coline-ntunecate noaptea.

Acuma-i, iata, soarele-a chindie ?i de la noua p�n' acum, trei ore

Lungi au trecut, ?i ea tot sa nu vie!

O, de-ar avea o inima ?i-ntr�nsa

Un s�nge t�nar, ar zbura ca glon?ul,

?i-un glon? s-ar duce ?i-ar veni-napoi!

O, Doamne! Iat-o.

O, iat-o!

L-ai gasit?

Doica, l-ai gasit?

Of, nu mai pot! A?teapta sa rasuflu...

Ce-am alergat!...

Ma dor oasele toate!

?i-a? da pe ale mele-n schimb pe vestea

Ce mi-o aduci! O, spune-o, doica draga!

Doamne! Ce zor!

Nu po?i sa mai a?tep?i defel?

Vezi bine doar ca nu mai am rasuflet?

Cum n-ai rasuflet c�nd gase?ti rasuflet

Sa-mi spui mereu ca nu mai ai

rasuflet?

Raspunde: cum ?i-e vestea?

Buna? Rea?...

At�t, ?i celelalte mai urma.

Dar spune-odata, spune, vai, ?i-mi curma Nelini?tea...

Romeo spune...

ca un gentilom

Cinstit, dragu?, bun, foarte cumsecade...

Dar unde-i maica-ta?

Unde e mama?

Ei, �nauntru! Unde vrei sa fie?

Dar ce-alandala-i vorba ta:

Romeo Un gentilom...

Unde-i maica-ta?

Te-ai suparat, hai!

hai! Maica ta, Hristoase!

Mergi singurica, draga mea, de-acum

C�nd vei avea sa mai trimi?i o vorba!

Ei, las-o! - Spune:

Ce ?i-a spus Romeo?...

Ai voie azi sa mergi

la spovedanie?

Da.

Dar griji oric�te pot de-acum sa vina

Nu cuv�r?esc placerea cea divina

C�nd ?tiu ca Julieta e a mea!

A?eaza m�na ei �n m�na mea,

Une?te-le, prin binecuv�ntare,

?i moartea poate-apoi sa ma sugrume,

Asemeni patimi oarbe n-au norocul

Sa ?ina mult: ca pulberea ?i focul.

Se mistuie-n �nt�ia sarutare!

C�t e de dulce mierea, tot dezgusta

Pe-acela ce prea multa miere gusta,

De-aceea nu fii lacom, nici prea dornic:

Atunci numai norocul e statornic.

T�rziu acel ce-i prea grabit s-alerge

Ajunge, ca ?i-acel ce prea-ncet merge.

Ma duc, alerg, zbor catre fericire!

Prive?te-o!

Picioru?ele-i u?oare

Nu lasa nici o umbra pe carare.

Reverse-?i Domnul harul sau ceresc

Asupra-acestor m�ini ce le unesc,

Ca nici o grija-n zilele ce vin Sa nu ne mustre cugetul...

(in Latina)

Amin!

Amin.

�?i mul?umesc. �?i mul?umesc ?i eu, Caci astfel mul?umirea-i �n zadar.

Veni?i.

Iubirea care ?i-o nutresc, Romeo,

Ma face doar sa-?i spun:

E?ti un nemernic!

Pricina ce ma face sa-mi fii drag

mi st�mpara m�nia cuvenita

Slalutului tau, Tybalt. Nu-s nemernic. Ram�i cu bine. Tu nu ma cuno?ti.

Ocara ce-mi facu?i n-o speli, baiete,

Doar cu at�t.

�ntoarce-te. �n garda!

Dar nu te-am pc�r�t deloc, ?i-o jur.

Mi-e?ti drag mai mult dec�t ai banui,

Deci p�na ce vei ?ti tot ce ma face

Sa-?i fiu prieten, bune Capulet -

Un nume scump azi mie -

--mergi �n pace!

Nu pot rabda

at�ta umilire!

Alla stoccata va sa biruiasca..

Hei, ?oricare Tybalt,

nu pofte?ti?

Dar ce pofte?ti tu, c�ine, de la mine?

Nimic, bunule prin? al pisicilor,

Mercutio!

nimic dec�t una din

cele noua vie?i ale dumitale; pe care vreau sa ?i-o storc,

?i, dupa cum ma vei trata,

?a ?i le tarbacesc ?i pe celelalte opt ce-?i mai ram�n.

Haide, trage spada

de urechi afara,

daca nu vrei sa ?i le tai pe ale tale

cu spada mea.

Sunt la placerea dumitale!

Mercutio, �ntoarce-?i spada-n teaca.

Signore, ?tii acel faimos passado!

Arunca-?i Benvolio, -ntre ei!

Nu vi-i ru?ine?

Tybalt! Mercutio! Sta?i!

Bunule Mercutio!

Nelegiuire!

Vai, sunt ranit! M-a zg�riat cotoiul! M-a dat gata!

Prietene, n-ai grija. Rana ta Nu poate fi a?a de grava.

Nu, nu e ad�nca chiar ca o f�nt�na,

nici larga ca o u?a de biserica...

dar e destul,

ajunge.

�ntreba?i m�ini despre mine,

?i ve?i gasi ca sunt un om foarte tacut.

Am �ncheiat-o, crede?i-ma,

cu gluma vie?ii...

Ciuma sa va man�nce casele voastre am�ndoua!

O Romeo, Romeo,

mort e vrednicul prieten, Mercutio!

Viteazu-i suflet s-a-nal?at la nori,

Dispre?uind pam�ntul prea devreme.

Ia-?i, Tybalt, �napoi �nemernicule�,

Ce mi l-ai dat, caci sufletul viteaz

Al lui Mercutio plute?te �nca

Deasupra capetelor noastre ?i L-a?teapta doar pe-al tau sa-l �nso?easca:

Ori tu, ori eu, de nu chiar am�ndoi

�l vom urma!

Nenorocitule!

Tu doar i-ai fost tovara? ?i se cade

Tu sa-l urmezi.

Romeo, fugi!

Poporul e-narmat. Tybalt ucis!

Nu sta a?a pierdut: ducele la moarte te condamna,

De vei fi prins! Fugi!

Fugi!

Amar de mine! Sunt jucaria soartei!

Ce s-a facut, unde-s nelegiui?ii

Care-au st�rnit iar sfada?

Eu pot sa spun mai bine ca oricare Cum s-a-nt�mplat nenorocita lupta.

Tybalt, nepotul meu,

nepot de frate!

Fii drept ?i pentru s�ngele varsat

Jertfe?te s�nge Montague!

O, frate, s�ngele tau curge!...

Tybalt, Ucis aici de m�na lui Romeo

Ce? Poate cerul fi a?a de crud?

Romeo, poate chiar c�nd cerul nu!

O Romeo, Romeo!

Doamne cine-ar fi crezut!

Romeo!

Poate cerul fi a?a de crud?

Romeo poate

Oh Doamne!

M�na lui Romeo Facu sa curga s�ngele lui Tybalt?

A?a! Amar de noi! Ea l-a varsat, - ea, ea!

O inima de ?arpe,

in ochi de floare!

Canalie cu chip dumnezeiesc!

De-a dreptu-ntors tot ce-?i parea mai drept!

Sf�nt blestemat! Mi?el de cinste vrednic!

Natura, ce faceai tu �n infern

C�nd ai sadit acest demonic suflet

�n raiul pieritor al unui trup A?a de dulce?

Barba?ii n-au credin?a, n-au onoare,

N-au omenie. To?i sunt tradatori,

To?i ?arlatani, vicleni, lingu?itori!

Ru?ine lui Romeo!

Vorbe?ti a?a de cel care-a ucis

Pe varul dumitale?

Pot vorbi

De rau pe so?ul meu?

Ah, cine oare,

Sarmane so?, te-ar cuv�nta de bine

C�nd chiar ?i eu, de trei ore-abia Femeia ta, te-acopar de ru?ine!

Dar, raule

de ce-ai ucis pe varul meu?

Romeo i-a vorbit frumos, rug�ndu-l

Sa mearga-n pace ?i sa-?i schimbe g�ndul,

I-a spus chiar ?i de-nalta-va porunca,

Aceasta pe-un ton bl�nd, ?i st�nd plecat,

Privind senin, cerc�nd sa-mpace sfada;

Dar nu-mbl�nzi pe Tybalt,

ce s-arunca

Orbi? cu spada-n pieptul lui Mercutio;

Acesta, a?�?at, �ntoarce spada

Romeo striga tare:

�Sta?i, prieteni!

Opri?i-va!�

?i vr�nd sa-i despar?easca, Mai repede ca vorba, bra?ul lui

Dibaci abate armele fatale

Sub bra?ul sau nenorocita spada

A lui Tybalt scruteaza scumpa via?a

A bravului Mercutio. Tybalt fuge,

E �nrudit cu Montague;

?i minte; Se vede-aceasta

chiar ?i din cuvinte: Vreo douazeci aici se-ncaierara

?i cel mai vrednic

dintre ei sa piara?

O, duce, judeca,

fii drept: pe Tybalt Romeo l-a ucis,

Romeo moara!

Romeo l-a ucis pe Tybalt, care El s-a jertfit pentru Mercutio.

Dar cine Acum rascumpara-va scumpu-i s�nge?

O, nu Romeo, duce!Nu Romeo!

El s-a jertfit pentru Mercutio.

Tybalt era pierdut

Romeo, daca

Grabi os�nda lui, fu-n drept s-o faca.

Deoarece-a grabit-o, �i impun

Sa plece fara preget �n surghiun.

�ti dete o pedeapsa mai usoara

Nu moartea trupului,

ci doar surghiunul.

Surghiunul?

Ha, Surghiunul!

Fie-ti mila, spune: moartea

Surghiunul e mai fioros ca moartea.

O, nu mai spune vorba de �surghiun�.

Esti numai din Verona surghiunit:

Si lumea-i larga,

mare.

Nu-i lume �n afara de Verona,

Ci numai chinul vesnic, iadul doar.

E cerul Aici, unde traieste Julieta,

Si-oricare c�ine, m�ta, soricel

Cel mai nevrednic chiar �n cer traieste

Si poate s-o priveasca-n fata - numai Romeo nu!

N-ai vreo otrava,

vr-un pumnal taios,

Un chip de-a ma ucide-oric�t de josnic

O, mort, nu surghiunit!

Dar - surghiunit?

Nebun cu mintea de copil! Asculta!

Stai sa vorbim putin de starea ta

Nu poti vorbi de ceea ce nu simti.

De-ai fi ca mine t�nar; Julieta iubita ta

de-un ceas a ta sotie Si Tybalt mort,

�ndragostit ca mine, ca mine surghiunit

atunci, da, Ca mine ai vorbi,

Doica Julietei.

Shh, shhh, shh.

Da-mi drumu-n casa.

Si spun atunci: domnita Julieta, Stap�na, m-a trimis..

Bine-ai venit!

O, taica sfinte! Spune-mi, taica sfinte

Romeo, sotul doamnei mele, unde-i?

Colea, tr�ntit pe sc�nduri,

beat de lacrimi!

Aidoma cu doamna mea, saracu'

Aidoma

Vorbeai de Julieta mea?

Ce face?

Nu ma blestema ca pe-un n ucigas

Ca am patat c-un s�nge-asa de scump

Copilaria

fericirii noastre?

O, unde e?

ce face si ce zice?

Ce spune dulcea, tainica-mi sotie

De biata noastra dragoste sfarmata?

Nimic nu spune,

pl�nge si iar pl�nge, Cade pe pat, apoi iar se ridica

Si striga: Tybalt!

! Striga-apoi: Romeo!

Si cade iar...

Hai, scoala, scoala, daca esti barbat

Ridica-te de dragul Julietei!

Se poate sa te pierzi

asa cu firea?

Barbat esti tu?

�Da� trupul tau raspunde

Dar femeiesc ti-e pl�nsul si pornirea-ti

Mergi de-ti gaseste cum ati hotar�t,

Iubita, urca �n iatacul ei

Si m�ng�ie-o, dar n-astepta strajerii

Sa prinda veste, p�na ce sa pleci,

Ca nu mai vii �n Mantaua �n veci,

Acolo unde cata sa ram�i,

P�n' ce-om gasi prilejul potrivit De-a da-n vileag a voastra cununie

Si-a �mpaca pe-ai vostri implor�nd Iertarea de la ducele, si c�nd

Te vei re-ntoarce-apoi de mii de ori Mai fericit, de cum pleci azi de trist...

Grabeste-te.

Balthasar.

Multumesc, nobil conte....

Romeo!

Acolo e.

Pe tine Tybalt vru sa te ucida,

Tu l-ai ucis: si-aceasta-i iar noroc

Prietena ti-e legea, ca-ndulceste

Os�nda mortii �n surghiun, si-aceasta

Nu-i mai putin noroc.

De pretutindeni Te-mbie fericire, �nsa tu

Ca un copil cu toane, alintat,

Te certi cu soarta si iubirea ta: Ia seama ca asa, sf�rsesti ur�t.

Vrei sa si pleci

Departe-i ziua �nca

Privighetoarea fu, nu cioc�rlia

Ce-ti sageta auzul sperios.

Ea c�nta noaptea colea, �ntre rodii..

O, crede-ma, iubitul meu, a fost Privighetoarea...

Cioc�rlia fu..., Ea, care-i solul diminetii,

Si-a mistuit opaitele noaptea

Pe culmile ce fumega rasare

Voioasa zi

At�rna de plecare viata mea

Int�rzierea-i moarte.

O, nu-i lumina zilei, nu-i, iubite,

Ram�i dar: nu-i nevoie

sa pleci �nca.

Da, lasa-i sa ma prinda si sa mor

Mor �mpacat, fiindca tu mi-o ceri

Nu-i ochiul diminetii-n zarea sura,

E-un pal reflex al frumusetii Cynthiei;

Nu-i cioc�rlia ale carui triluri

Departe peste capetele noastre Fac sa rasune boltile albastre

Plecarea-i cea mai groaznica durere

Zabava-i fericire... Vino, moarte,

O, vino,

daca Julieta cere..

Iubito, nu-i asa?

Hai sa vorbim, Sa povestim, - ca ziua e departe.

E zi, e zi! Fugi! Du-te!

Pleaca-n pripa E glasul cioc�rliei care tipa

Asa strident

�n note ascutite..

O, du-te!... S-a facut lumina mare

Tot mai lumina...

Cum? Tot mai lumina!

Tot mai pustiu si tot mai �ntuneric!

Stap�na!

Doica?

Zboara,

viata, intra, zi!

Ram�i cu bine

Ram�i cu bine!

Cobor: o sarutare, cea din urma!

da-mi de stire In fiecare ceas de peste

zi, O clipa chiar cuprinde multe zile;

�mi voi da silinta

O, crezi ca ne vom

mai vedea vreodata?

Nu ma-ndoiesc si toata suferinta

Ne va sluji

spre sfinte amintiri..

O, Doamne, am ur�te presimtiri..

Esti palid tu, ori ochiul ma �nsala?

Si tu, iubito-mi pari asa de pala:

Durerea e ce s�ngele ni-l bea.

Adio, adio!

Acu-i t�rziu;

A fost o-mprejurare-asa de trista

Ca n-am avut ragaz, iubite conte

Sa prevestim copila. Ea tinea nespus de mult

la varul ei Tybalt. Si eu.

Dar omul s-a nascut sa moara.

Fireste vremea mortii Nu-i vremea priincioasa de petire

Dar, stai!

Ce-avem azi?

Luni, nobil conte...

Luni... asa! asa!

Prea bine... Miercuri prea ar fi devreme!... Sa zicem joi.

Sa-i spui atunci ca joi

O va conduce Paris la altar.

Hai, conte?

Graba aceasta �ti convine?

Si c�tiva cunoscuti, caci �ntelegi,

E proaspat �nca doliul, si poate S-ar crede ca la ruda noastra Tybalt

S-ar crede ca la ruda noastra Tybalt

N-am prea tinut, de facem nunta mare.

Vreo sase-sapte oaspeti, prin urmare

Si e de-ajuns...

Cum ti se pare joi?

As vrea sa fie, conte, joi,

chiar m�ine.

Senior Paris.

Bun, asadar pe joi, am zis, ram�ne.

Mergi sanatos, iubite conte..

Ce faci tu, Julieto?

Nu mi-e bine.

Tot mai bocesti

pe varul tau?

Cu lacrimi Ai vrea sa-l scoti din groapa si sa-l speli?

Chiar de-ai putea, nu poti sa-l mai �nvii.

Ma doare, mama

lasa-ma sa-l pl�ng.

Copila mea, nu-l pl�ngi at�t pe el

Ci pentru ca e �nca viu miselul

Ce l-a ucis pe Tybalt!

Ce misel?

Romeo.

Dumnezeu Sa-l ierte-asa

precum �l iert si eu!

Si tot nu-i om pe lume sa ma faca Mai mult ca el sa pl�ng..

Nu pot fi �mpacata-n adevar

daca... nu-l vad... mort

Mi-e sufletul de jale

dupa Tybalt!...

N-ai grija, ca-l ajunge razbunarea!

Sa nu mai pl�ngi.

Si-acum ti-aduc o veste buna,

fata.

In vremi asa de triste e-asteptata

Cu drag o veste buna.

Spune-o mama!

Copila mea iubita,

ai un tata Prevazator:

dorind sa-ti risipeasca

Tristetea crunta-a zilelor aceste,

A pus la cale-asa, fara de veste.

O, ce bine-mi pare!

Si c�nd e, mama, vesela serbare?

Nu mai departe dec�t joi, copila,

Veni-va m�ndrul, t�narul, frumosul

Si nobilul sir Paris sa te duca

Pe tine, ca mireasa fericita

�n Domul lui San-Piedro la altar.

Ma mir de-at�ta zor

sa iau de sot,

Pe-un om ce n-a venit sa-mi ceara m�na.

Sa-i spui iubitului meu domn si tata,

Ca �nca nu-s de maritat, si daca ar fi sa ma marit, va jur

mai bine iau pe Romeo, ce-l urasc,

cum stiti, dec�t pe Paris.

Uite-l pe tatal tau!

Poti deci sa-i spui tu �nsati

si-o sa vezi

Ce bucurie-i faci

cu spusa ta.

Cum stam, nevasta? Ai?

I-ai spus copilei ce-am pus la cale?

Da, dar ea nu vrea.

�ti foarte multumeste.

Vrea mai bine sa fie logodita cu morm�ntul.

Femeie, nu-nteleg,

nu te-nteleg.

Ce? Cum nu vrea?

Asta-i recunostinta?

Nu-i m�ndra?

nu se simte fericita

Nevrednica de ea, c-am izbuti

Sa-i dam de sot un om asa de vrednic?

Nu-s m�ndra, �nsa recunoscatoare

Ca v-ati g�ndi: Eu m�ndra n-as putea

Sa fiu �n veci

de ceea ce urasc.

I-auzi! I-auzi! Ce vorbe mari!

Ce-i asta?

�Nu m�ndra�, �recunoscatoare� si �Nu-s recunoscatoare�

Ia asculta' Nu-mi face nazuri...

ma-ntelegi, fetico?

Gateste-ti piciorusele mai bine

Sa mergi cu Paris joia care vine

La Domul lui San Piedro, caci altfel

Am sa te duc pe targa p�n-acolo.

Nerusinata, chip de ceara!

Sa pleci din ochii-mi! Du-te!

Vai, ti-ai iesit din minti, batr�ne'.

Tata, Cad �n genunchi si te implor,

asculta, �ndura-te,

o vorba numai.

Du-te Si sp�nzura-te,

cap fara de minte!

Ti-o spun: joi la biserica

De nu, sa piei din ochii mei

pe totdeauna! Nu spune, nu vorbi, nu mai raspunde!

Taci. Ma man�nca palma..

Ei, nevasta, ne fericeam

ca Dumnezeu ne dete O fata numai,

dar acum vedem Ca e prea mult si una,

si-i blestem Sa-ti deie Dumnezeu astfel de fete!

Piei, ticaloaso!

Dumnezeu s-o tie!

Dar nu-i frumos s-o certi asa, stap�ne.

De ce, ma rog, cucoana-ntelepciune?

Cumatra prevedere, taci din gura!

Mergi si le spune astea la cumetre!

Dar ce spun eu asa de rau?

N-am voie nici sa vorbesc?

Nu-i vreme-acuma de tocat palavre!

Esti prea aprins!

Batr�na javra, taci!

Pe legea mea, ma scoate din sarite

Zi, noapte, orisiunde, orisic�nd.

Veghind, muncind, am fost mereu cu g�ndul

S-o fericesc si i-am gasit acum

O ruda chiar a casei princiar

Frumos si t�nar, neam ales si mare

Si plin de �nsusiri cavaleresti,

Un om cum n-ai altcum sa ti-l doresti,

Si vine-acum

acest copil netot

Si-n loc sa zica:

�bogdaproste, soarta�

Ea zice: �Eu nu vreau barbat, nu pot Sa ma marit

Prea t�nara-s. Ma iarta�.

Nu vrei sa te mariti? Nu? Foarte bine:

Mergi unde-ti place!

Nu mai sta la mine! Sa stii ca nu glumesc!

E-aproape joia: De vrei sa fii cuminte,

sa-mi faci voia!

O, dulce mama,

nu ma izgoniti!

O luna doar, o saptam�na �nca..;

Cu mine nu vorbi,

eu n-am ce-ti face;

O, Doamne,

doica, spune ce sa fac?

Barbatul meu e pe pam�nt

si-n ceruri Credinta mea.

Ajuta-ma!

Vai, cum se-ndura cerul

Sa-mpovareze-o gingasa fiinta?

O, zi-mi o vorba buna!

N-ai nici una?

N-ai nici o m�ng�iere?

Iata una:

Romeo-i dus si mii sunt �mpotriva-i;

El nu se poate-ntoarce, spre-a te cere

Si, dac-o face

�ntr-ascuns doar poate.

Asa st�nd lucrul deci

sunt de parere sa iai pe m�ndrul

conte de barbat.

Vorbesti din inima?

�i din suflet!;

O, e un gentilom dragut.

Romeo pe l�nga el e-o zdreanta.

Soimul n-are ochi mai frumos, mai limpede, mai verde

Ca Paris, fata mea.

Afurisita sa fiu, de nu vei fi mai fericita

Cu-al doilea, pentru ca-i mult mai bine

Ca cel dint�i;

M-ai m�ng�iat

nevoie mare.

Te du si spune mamei ca ma duc

La fratele Lorenzo,

o, ca sa cer Iertare ca l- am suparat pe tata

Si ca sa-mi deie sf�ntul

dezlegarea...

Prea bine faci!

Unde e fratele Lorenzo?

Acolo.

(in Latina)

�nchide usa!

si pe urma, vino Sa pl�ngi cu mine;

toate s-au sf�rsit!

(in Latina)

Caci Dumnezeu uni inima mea cu-a lui Romeo

tu a noastre m�ini;

Deci da-mi un sfat, dar da-mi-l chiar acum,

vino-mi, daca poti, �n ajutor

Cu sfatul tau,

- de nu, ma voi ucide!

Opreste, fata mea! �ntrezaresc

Ca o nadejde, - dar aceasta cere

O fapta tot at�t de disperata

Ca si aceea ce-am vrea s-o-mpiedica.

De simti taria,

dec�t sa iei pe Paris de barbat,

sa te-omori mai bine...

Dec�t sa iau pe Paris, porunceste-mi

Sa sar din v�rfu-acelui turn,

sa merg pe drumuri cu t�lhari

sa dorm cu serpii,

Si-arunca-ma-n catuse printre fiare,

Ma-nchide noaptea-ntr-un cavou cu oase!

Cata, atunci

Sa �ntocmesti asa, ca m�ine seara

Sa te-odihnesti tu singura,

si doica sa nu doarma-n iatacul tau cu tine

Ia filtru-acesta, c�nd te vei culca,

Si da pe g�t tot sucul lui de ierburi;

�ndata vei simti atunci prin vine

Un rece si adormitor fior..

Iar pulsul tau va �nceta de-a bate,

Si nici rasuflet, nici caldura ta Nu vor vadi ca mai traiesti;

pe-obraji Si buze trandafirii vor pali

Ca palida cenusa, si-o perdea,

Pe-a ochilor ferestre-ti va cadea, Ca moartea c�nd �nchide zarea vietii

Tot trupul tau, lipsit de mladiere Va-ntepeni-nghetat parc-ar fi mort...

�n starea aceasta, ca icoana-a mortii, Vei astepta tu douazeci si patru de ceasuri

C�nd mirele veni-va

dimineata sa te strige

din asternut, tu zaci acolo moarta.

Atunci - precum e datina la noi

Te-or duce-ntr-un sicriu descoperita, �n rochie de mireasa

�n cavoul boltit

�n care dorm toti Capuletii.

Ah, si ce mai este �nca?

Sminteala �nteleapta!

Dulce fiere!

Ma duc, iubitul meu, la revedere!

Tot �ntr-o vreme,

c�nd te vei trezi,

Romeo afla-n scris de planul nostru Si-alearga-aici.

Noi asteptam ca tu

sa te destepti

si �n aceeasi noapte

La Mantaua Romeo te conduce...

de Paste.

Prin filtru-acesta scapi tu de rusinea

ce te-ameninta; Eu trimit �n graba scrisoare

lui Romeo.

Numai daca teama Si nestatornicia femeiasca

Nu-ti vor slabi curajul de-a-l sorbi.

O, da-mi-l! da-mi-l

Si nu-mi mai vorbi de teama.

Iubire, da-mi putere!

Ma duc.

Ram�i cu bine, scumpe tata!

O, ia priviti

ce vesela se-ntoarce!

Vino.

Ei, diavol �ndaratnic

Unde-ai fost?

Am fost acolo unde-am �nvatat

Sa-mi para rau ca m-am �mpotrivit

Si tie si poruncii tale, tata

Si unde prea cucernicul parinte

Mi-a spus sa-ti cad supusa la picioare, Ca sa ma ierti.

�mi pare bine;

poti sa te ridici...

Pe Dumnezeul meu,

S-ar cuveni sa-i multumim cu totii

Cucernicului, bunului parinte!

La Mantua?

(in Latina)

Buna ziua,

E-acesta drumul ce pleaca spre Mantua?

Da, parinte.

Acesta-i.

Hai.

Rochia de mireasa.

Nu-i asa ca e frumoasa ?

Da, da, toaleta asta-i mai frumoasa.

Vai, fata ta, sarmana,

e brazdata de lacrimi.

Totusi lacrimile mele

N-au nici un merit

fata mea avea un merit foarte mic si fara ele

Acest raspuns �i face rau mai mult

Ca lacrimile...

Nu-i o calomnie,

E adevarul ce mi-l spun �n fata.

Da, tata!

Tata, �ti va fi de ajutor.

Cucernice tata, vino degraba.

Omul e pe moarte.

Omul moare si vrea sa se spovedeasca;

Tine magarul fratelui meu.

OOH, scrisoarea mea.

Hai, hai

Ce-i ?

De cinci zile zace-n pat

rapus de-o ciudata maladie.

Trupu-i de durere se zv�cneste.

Ma tem ca moare!

Vrea un parinte confesor

pentr-ale lui pacate.

Refuza �ns-un doctor ca sa-l vada.

De moarte-i �nspaim�ntat,

de doctor, si mai tare.

Sufletu-i sa lepede greaua lui povara

cuiva cunoscator �ntr-ale medicinei;

Sa fie.

Caci semnele trupesti adesea oglindesc

boala ce sufeltu-i apasa.

Dar asta-i ciuma!

Apa, apa.

Apa.

Tine, tine usa.

Deschide, deschide scrisoarea mea.

Scrisoarea-mi pentru Romeo!

Nu, nu!

De nu te superi deci, te rog, ma lasa �n asta seara singura,

stii Ca trebuie mult sa ma rog, ca cerul

Sa fie-ndurator cu viata mea

Ce, dupa cum stii tu, e zbuciumata

Si plina de pacat.

Esti ocupata?

Nu ai nevoie de-ajutorul meu?

Nu, draga mama,

am ales gateala Si tot ce-mi trebuieste ca mireasa

De nu te superi deci, te rog,

ma lasa �n asta seara singura,

si ia Cu tine si pe doica, doar aveti destule

e de facut

si toate-n graba.

Tu culca-te acum si dormi,

ca ai nevoie de odihna. Noapte buna.

Adio, mama.

Stie Dumnezeu De ne vom mai vedea!

Ah, reci fiori Ma furnica prin vine, ca si cum

Caldura vietii m-ar lasa de-acum...

Sa le mai strig,

sa ma m�ng�ie?

Nu! Ce sa cate-aici? Eu singura va trebui sa-mi joc lugubra scena.

Dar daca bautura Aceasta n-ar avea nici o urmare?

Atunci m-ar duce

m�ni la cununie?

Stai tu aici... Ce?... Dar daca-i otrava,

Pe care-o pregati cu viclenie

Calugarul, sa mor, ca nunta asta

Sa nu-l dezonoreze? Ca este-asa...

Dar totusi nu se poate. Caci pururi el trecu drept om cucernic.

Cum, �nsa, daca eu, culcata-n groapa

Ma voi trezi-nainte ca Romeo

Sa vina sa ma caute?

N-am sa ma �nabus �n bolta-n gura otravita unde

In veci nu intra aer sanatos?

Si de traiesc,

nu s-ar putea-nt�mpla

Ca moartea si cu noaptea, �nsotite,

De spaimele acelui loc, cavoul

Boltit

�n care zac �ngramadite

De veacuri osemintele-ngropate

A tuturor strabunilor si unde

Sub giulgiul proaspat �nca zace Tybalt

�ns�ngerat, si unde, cum se spune

La miezul noptii duhurile umbla;

Si caut�ndu-l pe Romeo... Stai!

O, Tybalt! Stai!... Asteapta-ma, Romeo!

beau �n sanatatea ta.

Ia cheile

si scoate cuisoare.

Mi-au mai cerut curmale si gutui.

... Ia seama la prajituri, nu fa economie.

Haide, du-te!

Nevasta! Doica! N- auziti? Hei! Doica!

Treziti pe Julieta , si gatiti-o;

Stap�na!

Ei! Stap�na!

Julieta!

Ei, cum mai doarme! Mielusica mea!

Stap�na!

Nu m-auzi tu, somnoroaso?

... Vai mie!

Vai! Sariti, sariti! E moarta!

De pot sa cred a somnului oglinda

Magulitoare, visurile mele

Vestesc o bucurie-apropiata

Usor pe tron sta domnul meu, Amorul

Ma-nalt-un duh necunoscut, cu g�nduri

Voioase astazi.

Se facea ca vine Iubita mea si eu sunt mort--

O, vis ciudat, ce face mortii

sa g�ndeasca!

Sarutul ei �mi dete-at�ta viata,

Ca m-am sculat din morti,

ca �mparat.

O, inima!

ce dulce poate fi,

Iubirea care-o ai, c�nd umbra ei

Chiar ea, e-asa bogata-n desfatare!

Ah, Balthasar.

Ce-i nou pe la Verona?

--Cum, Balthasar?

N-aduci nici un ravas

de la Lorenzo?

Sotia mea ce fac?

Tatal meu E bine?

Julieta-i sanatoasa?

Te-ntreb din nou, caci rau nu poate fi

C�nd Julietei mele-i merge bine.

�i merge bine,

si toate-s bune:

Stap�ne, iarta-mi vestea ce te doare

Caci tu mi-ai dat

aceasta-nsarcinare.

vai?

�n cripta-i seculara doarme trupul

Si sufletul traieste-acum la �ngeri.

Vazui c�nd au culcat-o �n cavou

Si-am alergat aici sa te vestesc:

Ma iarta, nu te pot lasa, stap�ne!

Esti palid si-ncruntat si ochii tai lucesc,

parca prezic nenorocire.

Taci, tu te-nseli!

N-ai deci nici un ravas de la Lorenzo?

Nimic stap�ne.

Nu face nimic,

Ei bine, va desfid, o, stele!

Stap�ne.

Nu, nu stap�ne!

Da, Julieto, voi dormi la noapte

Cu tine-alaturi.

Fratele Lorenzo?

La �nmorm�ntare.

Unde?

La catedrala.

Moartea zace asupra ei

ca gheata timpurie

Pe cea mai alba floare din c�mpie.

Vai, ceas amar! Nenorocit ce sunt! O zi nenorocita!

Doar un copil Doar unul, biet copil ce ma iubea

At�ta bucurie, m�ng�iere,

Si moartea cruda mi-l rapi

din fata!

O, pace voua, oameni buni, luati seama!

O pierdere nu se �ndreapta daca Va pierdeti mintea.

Cerul ca si voi Avea o parte-n tata cea frumoasa

Acum ea-i a Cerului cu totul

Si-at�t mai bine este pentru ea.

Voi n-ati putut opri

sa nu ia moartea;

Ce-a fost al vostru, �nsa cerul tine

In viata vesnica ce-a fost a lui.

Doica.

Sfinte frate franciscan!

Acesta-i glasul fratelui Ioan!

Bine-ai venit din Mantua:

Ce zice Romeo?

Nu l-am putut gasi.

Strajile cetatii Ne-au banuit c-am cercetat

o casa de-o molima ur�ta b�ntuita

De ciuma-s toate portile �nchise

Si ne-au oprit; nu ne-au lasat sa trecem

Deci n-am putut s-alerg la Mantua.

Si cine-adus ravasul,

lui Romeo?

�l am aci - nu l-am putut trimite...

Nici n-am gasit un om sa ti-l aduca,

Asa de mult se tem de ciuma!

Ce nenoroc!

Pe sf�ntul nostru ordin!

Scrisoarea nu-i un lucru de nimic

Zabava poate fi

primejdioasa.

Mergi, frate Ioane, cauta un drug,

De fier, si-l ada �n chilia-mi.

Opreste, Montague,

Pornirea-ti far' de lege!

Vrei sa-mpingi

Si dincolo de moarte razbunarea?

Nemernic surghiunit, te arestez:

Urmeaza-ma, tu trebuie sa mor.

Da, trebuie: de-aceea

vin aci!

O, tinere!

Fugi, lasa-ma;

Nu, tinere!

Te rog nu-ngramadi Pe capul meu o noua fardelege:

Nu-mi at�ta m�nia! Du-te, du-te!

Du-te, O, mergi, aci nu poti ram�ne viu..

Te du si povesteste mai t�rziu Ca un nebun milos ti-a spus sa fugi.

N-am zor de mila ta,

Te arestez aci ca pe un facator de rele.

Mor... Daca esti milos

deschide cripta,

Si l�nga Julieta sa ma culci.

Pe Dumnezeu, te-ascult..

Ce-mi spuse servitorul adineauri,

C�nd creieru-mi nebun nu lua aminte?

Ca Paris, mi se pare, trebuia

Sa ia pe Julieta: .. El mi-a spus-o?

Ori am visat aceasta?

Sau poate �n nebunia mea, c�nd el vorbea de Julieta,

eu am nascocit-o?

Da-mi m�na ta, tu care-ai fost �nscris

Cu mine-n cartea neagra a restristei..

Te voi culca-ntr-o groapa glorioasa;

De c�te ori nu-s oamenii mai veseli

�n pragul mortii!

Veghetorii spun Ca-i cel din urma

fulger al vietii: Cum as putea numi

aceasta fulger?

O, inima!

sotie scumpa!

Moartea care ti-a supt balsamul rasuflari

N-a izbutit sa-ti piarda

frumusetea:

Nu esti �nfr�nta:

flamura de purpur A frumusetii joaca pe obrazul

Si gura ta, si moartea se sfieste

Sa-si desfasoare palidul ei steag!

Tu, Tybalt, zaci �n giulgiul s�ngerat

Acolo?

- Ce-as putea eu pentru tine,

Sa fac mai mult, dec�t cu-aceasta m�na, Ce tineretea ta a secerat-o

La r�ndul meu sa secer tineretea Aceluia ce-a fost dusmanul tau?

O, iarta-ma, vere!

Tu, dulce Julieta! De ce-ai ramas asa frumoasa �nca?

Sa cred ca moartea cea imateriala

E-namorata, ca hidosul monstru

Uscat te tine-aci, la �ntuneric,

Sa fii iubita lui?

Ma tem de-aceasta, Si nu te voi mai parasi �n veci

Si-n veci n-am sa mai plec eu din castelul

Acestei dese nopti:

aci ram�n

Si de pe trupul obosit de viata

Voi smulge jugul stelelor fatale...

Ochi,

mai priviti-o cea din urma oara!

O, brate,

cea din urma-mbratisare!

Si, gura, poarta sufletului meu,

Pecetluieste cu o sarutare

Eternul t�rg cu moartea rapitoare!

Vin' calauz-amara,

vin' c�rmaci!

Nesuferit, vin', disperat pilot,

Si-azv�rle-odata, sfar�m�nd de st�nca Sarmana-ti barca... Iata-ma-s, iubito!

Oh.

Romeo,

Romeo!

ROMEO!

Romeo

Romeo, palid!

O prea bunule parinte!

Bunule parinte!

Stiu bine cum ar trebui sa fiu,

Si sunt chiar...

Unde e Romeo-al meu?

Vino fata mea,

Si fugi, o, fugi din asternutul mortii, Al molimii si-al somnului silit!

O, vino, vino.

Puteri mai-nalte, mai presus de noi

Zadarnicira tot ce-am pus la cale.

Vino, vino.

Haide, Copila mea,

.. Nu pot sa mai ram�n.

Pe buze Sa te sarut, ca poate-a mai ramas

Pe ele-o picatura de otrava;

Ram�i - aci, si lasa-ma sa mor.

O, ce-mi vad ochii!

Contele aci ucis, si Julieta-n s�nge calda

Si moarta-a doua oara, ea ce fuse De doua zile �ngropata-aci.

Copil nesocotit!

O, ce te-a-mpins?

spre groapa �naintea batr�nului tau tata?

Capulet!

Montague!

Vedeti ce greu blestem pe ura voastra zace,

Cum Dumnezeu va bate

prin iubire.

O, frate Montague,

da-mi m�na ta.

Aceasta zi aduce-o pace sumbra

Trist soarele si-ascunde

fata-n umbra.

De judecata n-o sa scape nime:

Va fi iertat sau pedepsit cu-asprime

Tot insul dupa vina sa,

caci nu-i nici �n povesti mai mult prilej de jale

Dec�t �n trista �nt�mplare-a lui Romeo si a Julietei sale!