Original subtitles

16 KILOMETRI LA VEST DE BOSTON

Îți vrei geaca înapoi?

N-am fost niciodată în pădure.

Mai multe insecte decât credeam.

Uite, m-am gândit...

- N-am nevoie de scuzele tale. - Nu-ți ceream scuze.

Voiam să spun că m-am gândit la ce s-a întâmplat.

Nu v-a pus nimeni să mă luați cu voi.

Nu v-a pus nimeni să urmați planul ăsta.

Aveați nevoie de o baterie de camionetă și ați făcut o alegere.

Așa că nu mă învinovăți pentru ceva care nu e din vina mea!

Cât mai avem?

Cinci ore de mers.

Ne descurcăm.

Mergi des pe drumul ăsta?

Nu sunt Infectați?

- Nu des, nu. - Ce cauți?

Oameni.

Bill și Frank sunt drăguți?

Frank este.

Cum ai căpătat cicatricea de pe cap?

Ce e? E ceva penibil?

Ai căzut pe scări sau așa ceva?

- N-am căzut pe scări. - Bine, și atunci?

- A tras cineva spre mine și a ratat. - Uite, asta e tare.

Ai tras înapoi?

- Da. - L-ai nimerit?

Nu, am ratat și eu.

Se întâmplă mai des decât crezi.

Fiindcă ești un țintaș lamentabil sau în general?

În general.

Fiindcă suntem doar noi doi,

- ...mă gândeam să... - Nu.

Ferma Cumberland.

Așteaptă puțin! Trebuie să iau niște lucruri pe care le-am ascuns.

Le-ai ascuns?

De ce ai ascuns lucruri aici?

Pui o mulțime de întrebări afurisite.

Așa e.

Deci, ai de gând să-mi răspunzi sau nu?

Ascundem provizii pe trasee,

în caz că rămânem fără echipament, ceea ce se întâmplă acum, fiindcă...

Nu pot să cred!

L-ai jucat vreodată pe ăsta?

Aveam un prieten care știa tot despre jocul ăsta.

E un personaj pe nume Mileena

care își scoate masca și are dinți de monstru

și te înghite cu totul și îți vomită oasele.

Măi să fie!

Ai uitat unde le-ai ascuns.

Nu.

Doar o iau prin eliminare.

Au trecut câțiva ani.

Bine. O să mă uit să văd dacă e ceva folositor.

Crede-mă, s-a luat deja totul.

Poate că da, poate că nu.

E ceva rău aici?

Doar tu.

Devii mai amuzant.

La naiba!

- Ești bine acolo? - Da.

Așa, mă!

Ellie?

Ellie?

Ellie?

Pe naiba s-a luat totul!

Ce faci?

Nu prea mai e muniție pentru ea.

Asta o face cam inutilă.

Păi, dacă tot o lași acolo...

Nu.

Măiculiță!

Ai zburat cu așa ceva?

De câteva ori, da.

Ce norocos!

Pe atunci nu părea așa.

Erai îndesat pe scaunul din mijloc și plăteai 12$ pe un sendviș.

Frate, ai apucat să zbori pe cer.

Da, și ei la fel.

Sumbru.

Deci s-a ales praful de tot într-o zi?

- Cam așa. - Cum?

Adică, nimeni nu era infectat cu cordyceps,

toată lumea era bine, mânca la restaurante

și zbura cu avioane,

după care toți deodată?

Cum a început totul?

Dacă trebuie să fii mușcat ca să te infectezi,

atunci, cine a mușcat prima persoană?

A fost o maimuță? Sigur așa a fost.

N-a fost maimuță. Parcă ai mers la școală.

La școala FEDRA. Nu ne învață

cum a eșuat guvernul lor de rahat să prevină o pandemie.

Nu știe nimeni sigur,

dar cea mai bună teorie este că...

a suferit Cordyceps o mutație.

O parte s-a infiltrat în alimente,

probabil într-un ingredient de bază precum făina sau zahărul.

Unele mărci de alimente se vindeau peste tot,

în toată țara, în întreaga lume.

Pâine, cereale...

amestec de clătite.

Dacă mâncai suficient de mult, te infectai.

Deci mâncarea alterată a ajuns în magazine

cam în același timp, joi.

Oamenii au cumpărat-o.

Au mâncat-o joi seară sau vineri dimineață.

Pe măsură trecea ziua,

au început să se infecteze.

Spre după-amiază, seara... s-a înrăutățit.

Apoi au început să muște.

Vineri seară, 26 septembrie 2003.

Până luni, totul dispăruse.

Are mai mult sens decât cu maimuțele.

Mersi.

Sigur.

Ce e?

O luăm prin pădure, pe aici.

Nu e mai ușor pe drum?

Ba da, doar că...

sunt lucruri pe care n-ar trebui să le vezi.

Ei bine, acum trebuie să văd.

Nu vreau să vezi.

Vorbesc serios. Ellie!

Mă poate răni?

Nu.

Ești prea sincer, omule. Zi și tu: „criminal cu toporul”.

Orice a fost,

cred că a dispărut.

Cam la o săptămână după Ziua Originii, soldații...

s-au dus în mediile rurale, au evacuat micile orașe.

Ți se spunea că ești dus la ZC și chiar erai dus...

dacă era loc.

Dacă nu...

Acești oameni nu erau bolnavi?

Nu, probabil că nu.

De ce i-au omorât?

De ce nu i-au lăsat în pace?

Oamenii morți nu pot fi infectați.

30 SEPTEMBRIE 2003

E mami cu tine.

Recepție, vedeți pe cineva?

Nu, dle. Suntem la subsol, nu e nimeni aici.

Regrupați-vă cu ceilalți!

Nu astăzi, cătane ale Noii Ordini Mondiale.

NOTIFICARE OBLIGATORIE DE EVACUARE

VĂ RUGĂM SĂ URMAȚI INSTRUCȚIUNILE AUTORITĂȚILOR DESEMNATE

N-a durat mult.

CENTRALĂ PE GAZ NATURAL

PERICOL - NU INTRAȚI

LINCOLN VIN ȘI BĂUTURI SPIRTOASE

PODGORIILE CAYMUS

Hai, vino!

Nu mă plictisesc niciodată.

PERICOL - NU INTRAȚI

PATRU ANI MAI TÂRZIU - 2007

NU MĂ CĂLCA PE COADĂ

Nu sunt infectat.

Ești înarmat?

- Nu. - De ce ai răspuns atât de greu?

Nu știu...

Dintr-un oarecare motiv, m-am gândit să mint, dar n-am găsit motivul.

Încerc doar să ajung la Boston.

Singur?

Eram zece când am plecat.

Dar, da, sunt singur.

De unde?

De la ZC din Baltimore

Nu mai e.

Ești rănit?

E doar... Doar o vânătaie.

La naiba!

Oprește-te acolo!

De unde ai ăsta?

Boston e în direcția aia.

Poți ajunge până la noapte.

Mi-e foarte foame.

Nu am mâncat de două zile.

Nu sună așa grav când o spun cu voce tare.

- Dar se simte grav. - Te las să pleci.

- Așa că pleacă! - Bine, uite!

În primul rând, eu sunt Frank.

- Da? Uite ce e, Frank! - Da.

Dacă te hrănesc, fiecare nătărău cu care vorbești despre asta

o să vină aici în căutarea unui prânz gratis.

Și aici nu e Arby's.

Arby's nu oferea prânz gratis, era restaurant.

Nu o să menționez asta...

golanilor, haimanalelor sau vagabonzilor. Promit.

Deja știi că nu sunt un mincinos bun.

Ți-am lăsat niște haine aici.

Poftim?

Haine!

Mulțumesc.

Aproape am terminat.

Deși, mă mai poți lăsa cinci minute?

Sigur.

- Sigur! - Mulțumesc!

E uimitor!

Ce mama naibii?

Totul are gust bun când ești flămând.

Da, dar nu așa.

Dumnezeule!

Cineva știe să servească Beaujolais la iepure.

Știu că nu par genul ăla de om.

Ba da.

- Mai avem. - Nu mai pot.

Vreau, crede-mă, dar...

Mulțumesc.

Îți mulțumesc.

Cu plăcere.

Deci, cred că o să plec, atunci.

Dar, mai întâi...

M-am holbat încontinuu la el.

Este antic?

Din 1948.

Uau! Știi cât valorează astea?

În prezent, nimic.

Für Elise. Povestirile lui Hoffman?

Astea nu sunt ale tale.

Sunt ale mamei mele. Poți să nu...

Asta te reprezintă.

Dumnezeule! E preferata mea.

Dragostea va dăinui

Nu te frământa

Pare un...

Pare un sfat bun

Dar nu am pe nimeni alături

Nu!

Nu, mulțumesc. Scuze, nu melodia asta.

- Nu melodia asta. - Păi, nu sunt profesionist.

Nici eu, dar...

Apoi o să plec.

Dragostea va dăinui

Nu te frământa

Pare un sfat bun

Dar nu am pe nimeni alături

Și timpul spală patima amintirii

Cicatricilor ascunse ale iubirii

Cineva mi-a rostit aceste cuvinte

Dar nu le pot cuprinde în minte

Fiindcă am făcut tot ce-i firesc

Să te fac să fii cu mine

Și cred că o să te iubesc

Cât mai am zile senine

Deci, cine e fata?

Fata despre care cânți.

Nu e nicio fată.

Știu.

Cum te numești?

Bill.

Du-te să faci un duș, Bill!

Ai mai făcut asta?

Cu nimeni?

- Cu o fată, acum mult timp, dar... - Da, știu. Deci...

O să încep cu lucrurile simple.

- Bine. - Bine.

Dar, înainte să fac asta, vreau să știi că nu sunt o curvă.

Să știi

că nu fac sex pentru mese de prânz,

nici măcar pentru unele grozave.

Deci, dacă fac asta, o să mai stau câteva zile.

E în regulă?

Da.

TREI ANI MAI TÂRZIU 2010

Să te ia dracu'!

Haide!

Hei, te oprești?

Ți-am cerut eu vreodată ceva?

De ce spun asta?

Nu e pentru mine, e... E pentru noi.

Cui îi pasă cum arată?

Mie!

Casa noastră nu e doar clădirea.

E tot ce ne înconjoară.

Mai scutește-mă!

Scuze, am uitat.

Eu trăiesc în lumea asta,

tu, într-o psihoză în care crezi că 11 septembrie a fost plănuit de America

și în care guvernele sunt naziste.

Dar guvernele chiar sunt naziste!

Ei bine, da, acum. Dar nu atunci.

Cer doar niște vopsea

și benzină pentru mașina de tuns. Nimic mai mult.

Restul o să fac singur.

- Nu e vorba de... - Dacă zici „managementul resurselor”,

jur că mă arunc într-o capcană de-ale tale.

Bine.

- Spune-mi de ce! - Ți-am spus.

Faptul că acordăm atenție lucrurilor...

e modul în care ne arătăm dragostea.

E și strada mea. Doar...

lasă-mă s-o iubesc așa cum vreau!

Și o să repar câteva magazine.

Nu pe cele proaste.

Doar magazinul de vinuri și de mobilă.

Și buticul de îmbrăcăminte.

Buticul?

Acum găzduim petreceri formale în grădină?

Nu.

Dar vom avea prieteni.

Poftim?

O să ne facem prieteni.

Și o să-i chemăm în vizită.

Nu avem prieteni, Frank.

Nu vom avea niciodată prieteni,

pentru că nu sunt prieteni cu care să ne împrietenim.

De fapt, am vorbit prin stație cu o femeie cumsecade.

Ce-ai făcut?

Ei bine, pot să spun doar că... e uimitor!

Nu-i așa?

Poți să nu faci asta?

Și eu sunt la fel.

Și tu ești schizofrenic paranoid?

Nu sunt schizofrenic.

Aș vrea să spun,

lăsând la o parte arma, lucru pe care-l înțeleg, apropo...

că e minunat să luăm o masă civilizată într-un loc atât de frumos.

A trecut atât de mult timp!

Vreau doar să vă mulțumesc,

chiar dacă nu vom lucra împreună.

Chiar aveam nevoie de asta.

Lucrăm împreună.

Lucrăm.

Știți ceva?

Hai înăuntru! Tess, vreau să-ți arăt ceva.

De fapt, chiar voiam să văd casa.

- Ia vinul! - Nu înăuntru!

- Mulțumesc. - Da!

Frank!

Înțeleg.

Dacă...

Dacă a mea...

ar aduce străini în casă, nici eu n-aș fi fericit.

Dar, dintre toți cei pe care putea să-i găsească la radio,

suntem niște oameni cumsecade care ne vedem de treabă.

Ia uite ce noroc m-a lovit!

În ZC avem lucruri pe care nu le aveți aici.

Cărți, medicamente, piese de rezervă.

Putem să ne ajutăm reciproc și nu mai ținti arma aia spre mine!

Deci ai fost un...

precaut sau ceva de genul ăsta?

Supraviețuitor.

Poate că sunteți oameni cumsecade.

Poate că nu, nu contează.

Avem tot ce ne trebuie aici.

Nu am nevoie de tine sau de prietena ta să ne complicați viețile.

E clar?

Gardul ăla nu mai rezistă mai mult de un an.

Sârma galvanizată a început deja să ruginească.

Pot să aduc zece bobine de aluminiu de înaltă rezistență.

O să reziste toată viața ta.

A voastră.

Ești sigur?

Da. Adică, nu e cadou.

- O să te întorci, facem troc. - Bine.

Și m-am gândit că ar trebui...

să folosim coduri pentru radio, în caz că ascultă cineva.

E o idee bună. Cum să facem?

Păi, mă gândeam la decenii.

- Anii '80 înseamnă probleme, desigur. - Da.

Anii '70...

FEDRA nu o să vină niciodată aici.

Sunteți bine protejați împotriva Infectaților.

Dar, mai devreme sau mai târziu,

o să vină atacatori.

Și o să treacă de gard și de capcanele tale.

O să vină noaptea,

în liniște și înarmați.

N-o să pățim nimic.

TREI ANI MAI TÂRZIU - 2013

Mai repede!

Nu pot...

Mai dăm o tură.

Am ceva să-ți arăt.

Nu aia.

Aproape am ajuns.

Hai, că poți!

- Ce e? - E în regulă.

- Ești gata? - Da.

Le-am dat o armă lui Joel și Tess pe un pachet de semințe.

Ce armă?

Una mică.

Bine.

Îmi pare rău.

Pentru ce?

Că îmbătrânesc mai repede decât tine.

Îmi place de tine mai în vârstă.

Asta înseamnă că încă n-am murit.

Ce e?

Nu mi-a fost niciodată frică până să vii tu.

Nu... Nu pe căpșuni!

Așa e.

Rahat!

Bill!

Bill!

Intră în casă!

Bill, trebuie să mergem în casă.

- Nu! - Bill! Înăuntru, acum!

Ține-te de mine!

Te-am prins.

Bine...

Întinde-te!

Bine. Ne descurcăm.

Apasă aici!

Frank?

- Frank?

- Sunt aici. - Dă drumul la gaz!

Gardul...

- O să-i omoare gardul pe restul. - Bine, da.

Am făcut o listă pentru tine.

Spune-mi despre listă!

Am copii ale tuturor cheilor.

Bine.

Sună-l... pe Joel!

Nu poți să rămâi aici singur.

Nu sunt singur.

- Ești tu cu mine. - Nu.

Sună-l pe Joel!

- Bun, asta e... - Nu.

- E în regulă. - Sună-l pe Joel!

- O să aibă de tine. - Gata.

Bun...

Bill?

Bill!

- Se face frig. - Bine.

- Te duc înăuntru. - Da.

ZECE ANI MAI TÂRZIU

Bine.

Da.

Bine.

- Hai să te încălzim! - Da.

Ți-ai luat pastilele?

O, nu!

Una portocalie.

Una albă micuță.

Și...

cea mare și rotundă.

Mi-a luat mare parte din noapte.

Sunt epuizat.

Fir-ar să fie!

Cred că glumești.

Nu vreau să adormi pe scaun.

- Nu adorm. - Ba da.

- Ți se învinețesc picioarele. - Bill...

Nu stau la discuții. În pat!

- Promit că rămân treaz. - De ce?

Pentru că asta e ultima mea zi.

Dacă...

Dacă găsim un doctor?

Dacă vine cineva care poate să ajute?

Cine să vină, Bill? Vânzătorul ambulant de RMN-uri?

Nu exista leac pentru asta nici înainte să se ducă lumea de râpă.

M-am hotărât.

Bill.

Bill!

Vino aici!

N-o să-ți țin discursul „fiecare zi a fost un dar de la Dumnezeu”.

Am avut o mulțime de zile proaste.

Am avut zile proaste și cu tine.

Dar am avut mai multe zile bune cu tine decât cu oricine altcineva.

Mai dă-mi o ultimă zi bună!

Începem acum. Fă-mi niște frigănele!

Apoi du-mă la butic,

de unde o să aleg niște ținute pentru noi.

Vei purta ce-ți spun eu.

Și ne vom căsători.

Și vei găti o cină delicioasă.

Apoi o să zdrobești toate astea

și o să mi le pui în vin.

Eu o să-l beau.

Apoi mă vei lua de mână,

mă vei duce în patul nostru

și voi adormi în brațele tale.

Nu pot.

Mă iubești?

Da.

Atunci, iubește-mă cum vreau eu!

E de ajuns?

Da.

Erau deja pastile în sticlă?

Destule cât să omoare un cal.

Asta nu e sinuciderea tragică de la sfârșitul piesei.

Sunt bătrân.

Sunt mulțumit.

Și tu ai fost scopul meu.

Nu sunt de acord cu asta.

Ar trebui să fiu furios.

Dar, din punct de vedere obiectiv...

este incredibil de romantic!

Du-mă în pat!

BINE AȚI VENIT ÎN LINCOLN

Stai acolo!

Ce dracu'?

Bill?

Frank?

Stai aici!

Dacă auzi sau vezi ceva...

strigă!

Dacă au plecat?

Ellie?

E de la Bill.

„Pentru oareșicare, dar probabil pentru Joel.”

M-am gândit că eu sunt „oareșicare”.

A venit cu asta.

Deci sunt morți?

Vrei să...

Dă-i drumul, citește tu!

„29 august 2023.

Dacă citiți asta, vă rog să nu intrați în dormitor.

Am lăsat fereastra deschisă ca să nu miroasă în casă.

Probabil ar fi o minunăție de priveliște.

Mă gândesc că tu ai găsit-o, Joel,

fiindcă altcineva ar fi fost electrocutat

sau aruncat în aer de capcanele mele.

Hahahahahahahaha.

Ia tot ce ai nevoie!

Codul buncărului e același ca de la poartă, dar scris invers.

Oricum, nu te-am plăcut niciodată.

Dar, totuși, e ca și cum am fi prieteni.

Aproape.

Și te respect.

Așa că îți voi spune ceva, fiindcă probabil ești

singura persoană care va înțelege.

Am urât lumea și am fost fericit când au murit cu toții.

Dar m-am înșelat.

Pentru că era o persoană care merita salvată.

Asta am și făcut.

L-am salvat.

Apoi l-am protejat.

De aceea există bărbații ca mine și ca tine.

Avem un rol.

Și să-i ferească Sfântul pe nenorociții care ne stau în cale!

Îți las toate armele și echipamentul meu.

Folosește-le ca să...”

SĂ AI GRIJĂ DE TESS

Rămâi aici!

Arată-mi brațul!

Am făcut o baterie de camionetă, e la încărcat acum.

Bine.

Am un frate în Wyoming.

Are probleme și mă duc acolo să-l găsesc.

A fost Licurici.

Mă gândesc că știe unde sunt unii dintre ei.

Poate reușesc să te ducă la acel laborator.

Bine.

Uite, în legătură cu Tess...

Dacă te iau cu mine, trebuie să urmezi niște reguli.

Prima regulă e să nu aduci niciodată vorba de Tess.

De fapt, ne putem păstra trecutul pentru noi.

A doua regulă:

nu spui nimănui despre...

situația ta.

Dacă văd mușcătura, n-o să analizeze, o să te împuște direct.

A treia regulă:

faci ce spun eu când spun eu.

E clar?

- Da. - Repetă!

Cum zici tu, așa e.

Bine.

Deci, acum ce facem?

Luăm tot ce putem.

Măiculiță!

Tipul ăsta era un geniu.

De ce cânta muzica?

Dacă nu reseta numărătoarea la câteva săptămâni,

playlistul ăsta ar fi fost transmis prin stație.

Anii '80.

Ia niște conserve de acolo!

Să nu fie îndoite sau umflate.

- Omule! - Nu.

E un perete plin cu ele.

BLUZE DE FEMEI

ÎNCĂRCĂTOR UNIVERSAL

Mai trebuie o oră.

Au apă caldă.

O să fac un duș,

după care o să faci și tu,

pentru că, pe bune...

Rahat!

Ia uite ce drăguț arăți!

Taci!

Frumos!

Prima oară în mașină?

E ca o navă spațială.

Nu, e ca o rablă Chevy S10, dar o să ne ducă la destinație.

Cred.

Centura!

Centură de siguranță.

Ce tare!

Las-o!

Pune-o înapoi! Ellie!

Ba nu, stai! Nu, las-o! Las-o, că e bună!

Este Linda Ronstadt.

Știi cine e Linda Ronstadt?

Știi că nu știu cine e Linda Ronstadt.

Măi să fie!

E mai bine decât nimic.

Subtitrarea: Valeriu Cosa