Original subtitles

ÎN ESENȚĂ, DRAGOSTE

Bun, Rosalie. Să vedem ce ai făcut!

Bravo! Văd că ai ales citronelă şi mosc.

Ai un simț olfactiv excelent.

Am muncit mult, François. E visul meu să lucrez aici.

Le-ai nimerit pe toate, cu o singură excepție, cărbunele lichid.

Dar 99% e un scor excepțional.

Din păcate, nu e destul şi avem doar un post liber.

- Lizzie? - Bună! Cum a fost?

- Nu am primit postul. - Fir-ar să fie!

Îmi pare rău, scumpo. Ştiu cât de mult ai muncit.

Mi-am dedicat trei ani din viață acestei parfumerii.

Am greşit o singură aromă, şi totul s-a terminat.

Poți încerca iar anul viitor?

Nu ştiu. M-am cam săturat de Paris.

Scuze, nici nu te-am întrebat ce mai faci.

Fac bine.

Îi pregătesc laptele lui Poppy.

Oricum, mereu o scoatem la capăt.

Ce facem acum?

Vin acasă şi-mi deschid propria mea parfumerie.

Serios?

- Cine are nevoie de Paris? - Abia aştept!

Să mă anunți când ajungi.

- Te iubesc. - Şi eu, Lizzie.

Nu pot să cred că eşti aici! Scuze de întârziere!

Mă bucur mult să te văd!

- Mi-a fost dor de tine. - Şi mie, de tine.

Ce sofisticat arăți!

Şi miroşi atât de bine! Ce parfum e? E nou?

Da. Am experimentat cu lavandă ca notă de bază.

- Miroase superb. - Îți fac şi ție unul.

Credeam că mama şi tata vin să mă ia de la aeroport.

Sunt tot în excursie, în Arizona,

dar le-am povestit de tine şi se întorc acasă.

În Arizona? Cu rulota?

Tata vrea să ajungă la Marele Canion.

Fac o oprire acolo, dar se întorc săptămâna viitoare.

Sunt foarte aventurieri. Ce grozav!

Hai! Să mergem!

Poppy a vorbit despre tine toată dimineața.

- E foarte bucuroasă. - Şi eu sunt.

Nu ai multe bagaje.

Fir-ar să fie! Unde e geanta mea?

Te aştept la maşină.

Ce faci?

- Îmi iau geanta. Tu ce faci? - Aia e geanta mea.

Eu sunt sigură că e a mea.

E geanta mea. Am umplut-o azi-dimineață.

Îți garantez că geanta asta a fost umplută azi-dimineață la Paris.

Ce e?

Rosalie? Nu mă recunoşti, nu-i aşa?

Uite ce e... A fost amuzant, dar sunt obosită.

- A fost un drum lung. - Nu.

Serios?

Te invit s-o deschizi.

- Nu credeam că e necesar. - E necesar.

Da. Am venit cu primul zbor din Boston azi-dimineață.

Şi unde e geanta mea?

Cred că aia e geanta ta.

Aşa e. Mulțumesc.

Cu plăcere, Rosalie!

Casă, dulce casă...

Nu m-am obişnuit să spun asta. O consider tot casa bunicii.

Poppy! Ted! A venit!

Bună!

Cred că o să mă întreacă!

- Ne bucurăm să te vedem. - A venit mătuşa Rosie!

Şi eu mă bucur să vă văd, dar mă puteți lăsa să respir?

- Nu. - Nu?

Miroşi atât de bine!

- Te-ai apucat de sport? - Mă bucur că ai observat.

Iar tu, micuțo, eşti din ce în ce mai grațioasă.

Acum fac balet.

A inspirat-o clipul din "Lacul lebedelor", de la tine.

Pot să-ți arăt coregrafia mea, mătuşă Rosie?

Sunt sigură că i-ar plăcea s-o vadă,

dar întâi trebuie să meargă în camera ei.

- Bine. - O iei tu?

După tine...

- Ce mare s-a făcut! Doamne! - Ştiu! E o nebunie!

Mulțumesc că mă lăsați să stau la voi.

Mâine vorbesc cu mătuşa Ruby despre un apartament de închiriat.

Nu fi prostuță! Stai aici oricât ai nevoie.

Avem multe pături.

Să-mi spui dacă ai nevoie de mai multe umeraşe.

Asta e pătura pe care ai făcut-o pentru Poppy.

Ce s-a întâmplat?

Am tot încercat să rămân iar însărcinată.

- Ce grozav! - În ultimii trei ani.

- De ce n-am ştiut asta? - N-ai fost aici.

Nu voiam să-ți spun la telefon,

iar de Crăciun, ai stat doar o săptămână.

Îmi pare rău, nu ştiam.

Doctorul mi-a sugerat să urmez un tratament de fertilitate,

dar nu sunt decisă.

Sunt alături de tine, orice ai decide,

în orice moment.

Bine?

- Mi-a fost dor de tine. - Şi mie, de tine.

Am găsit-o.

Unde erai?

- Era în grădina cu trandafiri. - Nu s-a schimbat deloc.

Ți-am pregătit mâncarea ta preferată, cu pui.

Mătuşă Rosie, cum se numeşte asta la Paris?

Pui e "poulet", dar francezii nu gătesc la fel de bine ca mama ta.

- Cum se spune la fasole verde? - "Haricot vert".

Poppy, trebuie să mănânci haricot vert,

dacă vrei să te faci mare.

Îmi pare rău să aud de slujba ta, Rosalie.

Mulțumesc. Durează ani să ajungi parfumier în Paris.

Nu-mi puteam permite să mai stau un an.

Partea bună e că parfumurile tale sunt acum în Summerville.

Categoric.

M-am gândit că nu e nevoie să stau la Paris ca să-mi placă parfumurile.

Eu iubesc parfumurile şi locuiesc aici, pe strada Rootmore.

Şi eu.

Aşa e. Toți cunoscuții mei vor să miroasă bine.

Aşa e, Ted. Mirosul e ceva universal.

Mătuşă Rosie, unde o să fie parfumeria ta?

Asta e o întrebare bună.

Vreau să găsesc un spațiu pe strada principală.

Ryan Dubois dă spre închiriere atelierul lui din centru.

Vrei să-l sun?

Cine e Ryan Dubois?

A fost colegul tău de clasă. Nu ți-l aminteşti?

- Avea ochelari, era scund. - Nu chiar.

Ți-a dat trandafirul ăla de hârtie de Ziua Îndrăgostiților.

Nu mi-l amintesc. Nu e cel care s-a mutat?

După ce ai plecat tu în Franța,

s-a întors să preia afacerea cu mobilier a bunicului lui.

S-a schimbat mult.

- Ce vrei să spui? - O să vezi.

Da.

Bine.

Îmi dai cartofii?

Mătuşă Rosie!

- Bună, Pop-Pop! - Ştiam că te găsesc aici.

M-am uitat în dormitorul tău, iar patul era deja făcut.

M-a trezit diferența de fus orar. Pare că tu nu eşti încă pregătită.

Nu-i nimic. Mă pot pieptăna şi deplasa în acelaşi timp.

Mătuşă Rosie, când începi să faci parfumuri?

După ce aranjez puțin spațiul.

Îmi poți face un parfum pentru examenul de balet?

Sigur că da.

- Cum vrei să te facă să te simți? - Ce vrei să spui?

Fiecare miros îți dă o stare diferită.

Mirosul de ciocolată caldă te face să te simți răsfățată,

mirosul de cartofi prăjiți îți face foame.

- Nu vreau să miros a cartofi prăjiți. - Nici nu mă mir.

Eu am ales lavanda pentru parfumul meu.

Mă face să mă simt împrospătată şi plină de speranță.

Asta miroseam dimineața, când mă jucam în grădina bunicii.

Mie îmi plac căpşunele.

Mă simt fericită când le văd şi vreau să le mănânc.

Foarte bine. Altceva?

Alea. Miros foarte frumos

şi-mi amintesc de tutu-urile balerinelor din "Lacul lebedelor".

Crini şi căpşune. Adorabil şi dulce, ca tine.

Poppy?

- Poppy, unde eşti? - Aici, mamă.

Aici erai!

Eşti aproape gata pentru şcoală.

Trebuie doar să te speli pe dinți şi să-ți pregăteşti ghiozdanul.

Mamă, mătuşa Rosie o să-mi facă un parfum.

Asta e ceva special,

dar va trebui să aştepți până după cursuri, bine, scumpo?

- Ai început devreme. - Crezi că mă poți duce în centru?

Aş putea să văd spațiul de închiriat al lui Ryan Dubois.

Chiar ar trebui să-l vezi pe Ryan Dubois.

Bine.

Ți-am spus. S-a schimbat. Plecăm în zece minute.

- Lizzie? - Da.

- Mai am ceva pentru tine. - Serios?

Ce e asta?

E un ulei din salvie şi muşcate. Se spune că ajută la fertilitate.

- Vorbeşti serios? - Merită să-l încerci!

- Ce ai de pierdut? - Bine, şefa.

- Vom vedea. - Vin imediat.

Doamne...

DUBOIS RECONDIȚIONARE MOBILIER

- E cineva aici? - Da.

Iar tu?!

- Bună! - Bună!

Cu ce te pot ajuta?

- Lucrezi aici? - Da.

Nu, e în regulă. Am venit să vorbesc cu Ryan Dubois.

Ryan Dubois. Presupun că n-ai mai vorbit de mult cu el.

De când aveam 13 ani şi îmi ajungea la umeri.

Purta aparat dentar şi ochelari cu ramă groasă.

Ce tocilar!

La 15 ani, am crescut în înălțime,

mi-am scos aparatul dentar şi mi-am pus lentile de contact.

- Ryan? - Da.

Tu eşti.

- Scuze, nu te-am recunoscut. - Nu-i nimic.

Presupun că de asta ai fugit de mine la aeroport.

Îmi pare rău dacă ți-am făcut o impresie proastă.

Nu-i nimic.

- Tu ai făcut astea? Sunt frumoase. - Eu le-am făcut. Mulțumesc.

Din păcate, nu sunt destul de frumoase pentru a plăti chiria.

- De asta închiriez spațiul. - Grozav! De asta am venit aici.

Vino cu mine!

Există o a doua intrare. E proaspăt vopsită.

Am schimbat yala.

E chiar aici.

Ăsta e spațiul.

L-am folosit ca atelier, dar a fost construit ca magazin.

Nu-ți place?

Ba da, dar nu mă aşteptam să fie atât de mare.

Ce ai de gând să vinzi? Ustensile de bucătărie?

- Parfum. - Parfum?

De ce nu?

Nu credeam că oraşul ăsta are nevoie de o parfumerie.

Nu e vorba de nevoie.

Mirosul e o plăcere esențială a vieții.

Scuze, dar e un spațiu prea mare pentru o parfumerie.

Vreau să fiu sigur că poți plăti chiria.

- Plătesc două luni în avans. - Eşti sigură?

Dacă sunt sigură că oamenilor le plac parfumurile? Da.

Iar la farmacie se găsesc doar trei tipuri de parfum.

- Deci o să avem exclusivitate. - Mă refeream la...

Două luni în avans,

dacă mă ajuți să aranjez spațiul.

Are nevoie doar de curățenie şi de câteva dulapuri şi etajere.

Cheltuielile vor fi minime.

Ted mi-a spus că încerci să găseşti chiriaşi de câteva luni.

- Nu am timp. - Nu-i nimic.

Sunt sigură că pot găsi alt spațiu.

Dar mi-aş putea face timp.

Deci batem palma?

Eşti greu de refuzat.

Mulțumesc.

- Pa! -Au revoir!

-Bonjour, Rosalie! - Mătuşă Ruby!

Arăți fantastic, ca întotdeauna.

Ți-am adus ceva.

E superb!

Cel mai şic accesoriu franțuzesc, pentru mătuşa mea preferată.

Mulțumesc.

Ce-ai mai făcut de când te-am văzut ultima dată?

Ai mâncat croasante proaspete,

te-ai plimbat cu bicicleta pe malul Senei, la miezul nopții?

Mă faci să-mi fie deja dor.

Nimic nu se compară cu un croasant proaspăt de la Paris.

Acum te-ai întors, deşi încă nu e Crăciunul.

Ți-ai luat concediu

înainte să începi munca la Parfumeria din Paris?

Nu. Partea aia nu a funcționat, din păcate.

- Îmi pare rău să aud asta. - Mulțumesc.

Da, am fost foarte dezamăgită.

Vestea bună e că o să vând parfumuri aici.

Tocmai am închiriat un magazin aproape de strada principală.

Eşti pusă pe treabă!

Acum am nevoie de o locuință.

Lizzie şi Ted au multe pe cap şi nu vreau să-i deranjez.

Şi nu ai încăpea în rulotă, cu părinții tăi.

Ce bine!

Ştiu o locuință care va fi scoasă la închiriere peste două săptămâni.

- Harrison! - Vin acum.

- Rosalie! Ce surpriză! - Unchiule Harrison!

Vrea să vadă casa Remmington, pentru închiriere.

Eu am de dat un telefon. Harrison, arată-i tu pozele!

Pa, scumpo!

Să te întorci ca să-mi povesteşti despre aventurile tale de la Paris!

Sigur că da.

Poftim!

Aici e.

Două dormitoare, o grădină frumoasă şi un garaj.

Arată grozav.

- E vreo problemă, scumpo? - Nu.

Apartamentul meu din Paris era foarte mic.

Mă spălam pe mâini direct de lângă pat.

Dar?

Dar aveam o vedere superbă, către Notre Dame, de la fereastră.

Dacă te uiți pe fereastra de la bucătărie,

ai o vedere superbă către florile din grădina lui Maggie Petereson.

- O să fie perfect. - Bine.

În plus, o să am spațiu pentru garderobă.

Mai e un motiv pentru care mă bucur să te văd, Rosalie.

Hai să facem o plimbare prin parc,

departe de şefă, ca să-ți pot explica.

Bine.

Mă bucur să te văd.

Măcar mi-am recuperat permisul...

Rosie, am nevoie de ajutorul tău.

Curând, eu şi Ruby împlinim 50 de ani de căsnicie.

Vreau să-i dăruiesc ceva special. M-am tot chinuit să găsesc ceva.

Ce-ai zice dacă ai duce-o la Paris, în sfârşit? I-ar plăcea asta.

Dacă nu i-ar fi frică de avion.

Am şi acum urme de la cât m-a strâns de mână

când am zburat la San Francisco.

Nu cred că aş rezista până în Franța.

Am uitat de asta.

- Aş putea să te ajut cu ceva. - Nu mă ține în suspans!

Aş putea să-i creez un parfum unic, doar pentru ea.

Ar fi extraordinar. Dar ai putea face asta în zece zile?

Sigur.

- De ce nu? - Grozav!

Deşi...

Ce e?

N-am apucat nici să organizez o petrecere.

Mereu apare când sunt la telefon.

E dificil să ai secrete față de mătuşa Ruby.

N-am reuşit niciodată asta.

Îşi dă seama din priviri că eu am mâncat ultima bomboană de ciocolată.

Eu voiam să organizez o petrecere pentru deschiderea parfumeriei.

Asta ar putea fi o scuză. Am putea pregăti totul fără ca ea să ştie.

Eşti genială.

Îți mulțumesc mult, Rosie. Va însemna mult pentru noi doi.

E plăcerea mea să vă ajut. 50 de ani e mult.

Cu siguranță.

Ar fi cazul să plec. Ne vedem mai târziu, puştoaico.

Îți mulțumesc.

Pa!

- Bună! - Bună!

- Ai mâncat deja? - Nu.

Dacă tot o să lucrăm împreună, vrei un sendviş? Am două.

Vrei unul?

- Ce bun e! - Pari surprinsă.

Nu ştiam că există un sendviş mai bun

decât cel cu şuncă şi caşcaval de pe Rue Mouffetart.

Mary Beth ar putea concura cu cei mai buni bucătari francezi.

Pari sigur pe tine.

Sunt. Îi ştiu meniul pe dinafară.

Practic, ea mă hrăneşte. Eu nu prea gătesc.

Mă gândeam să dăm cu lac bej pe blaturi.

- Nu vrei să dai cu lac. - Ba cred că vreau.

E lemn masiv de pin, de calitate superioară.

Trebuie lustruit pentru a-i evidenția frumusețea naturală.

Sună grozav pentru un atelier de mobilă,

dar aici va fi o parfumerie, iar lacul îi va da un aer parizian, sofisticat.

Credeam că am stabilit deja că nu suntem la Paris.

Nu suntem, dar vreau să le ofer clienților mei atmosfera de acolo.

Bine, dar lasă-mă să-ți arăt o mostră înainte de asta.

Bine.

Pot să te întreb de ce ai preluat magazinul,

dacă nu-ți poți permite aşa ceva?

E un magazin al familiei.

La momentul respectiv, mi-l puteam permite.

- Aveam un partener de afaceri. - Şi ce s-a întâmplat?

Lucrurile n-au funcționat.

- Încă o întrebare... - Ce e?

Ai vreun desert?

Dar trebuie să-l împărțim.

- Nici vorbă... - Poftim?

- Bună dimineața! - Bună dimineața, Ted!

- Ce faci? - A sosit distileria de la Paris.

Bine.

Scumpo, cu ce parfum te-ai dat? E cam ciudat.

Rosalie mi l-a făcut.

Nu te supăra că-ți spun, Rosalie, dar nu e cel mai reuşit.

Pa!

- Cât e ceasul? - 08:30.

Trebuie să plec.

- Rosalie, ce sunt toate astea? - E micuța mea distilerie.

- Nu e micuță deloc. - Ştiu, nu are loc pe noptieră.

Scuze, scumpo, dar am nevoie de spațiu ca să fac micul-dejun

şi proiectul de prăjituri pentru şcoală.

Înțeleg. Scuze, m-am entuziasmat.

Sunt obişnuită cu un laborator mare.

O să fie dificil să faci asta aici. Te voi distrage cu micul-dejun,

cu prânzul, cu cina, cu prăjitura de dimineață,

cu prăjitura de după-amiază şi cu gustările.

- Bună dimineața! - Bună dimineața!

De ce ai vrea să acoperi asta?

Aş vrea să-ți amintesc că e parfumeria mea.

Dar e spațiul meu. Dacă pleci,

va trebui să-l închiriez cuiva căruia să nu-i placă blaturile cu lac bej.

- Nu plec. - Încă pari ataşată de Franța.

Scuze, trebuie să răspund.

Frank, iar mă suni. Scuze, amice, dar îți pierzi timpul.

Ți-am spus că nu sunt interesat să lucrez la Hambarul de Mobilă.

Eu fac piese personalizate.

Am rezistat până acum. Cred că o să rezist în continuare.

Da. Am numărul tău, dacă mă răzgândesc. O zi bună!

Pa!

Ce s-a întâmplat?

M-a sunat Frank. Obişnuia să mă sune o dată la două luni,

dar a devenit insistent de curând.

Vrea să înlocuiască magazinul Dubois cu Hambarul de Mobilă.

Mi-a oferit chiar şi un salariu şi a spus că suportă toate costurile.

- Eşti tentat? - Sigur, dar...

Dar ce?

Atunci, n-ar mai fi un magazin Dubois, ci o altă franciză.

Bunicul meu a deschis magazinul ăsta.

M-a învățat totul despre lemn, ca să continui afacerea.

Îți înțeleg situația.

Da. De exemplu, piesele astea.

Am lucrat cu drag la ele şi ador să fac asta.

Atunci când clientul cumpără o piesă, ştie că e specială,

aşa cum părinții lui au cumpărat patul făcut de bunicul meu.

- E o parte din comunitate. - Înțeleg.

- Vrei ceva mai personal. - Exact.

Dacă aş putea duce numele Dubois prin lume

şi aş vinde piese unicat de mobilier, cum e scaunul ăsta făcut manual,

piese importante pentru cei care le cumpără,

atunci, aş şti că am reuşit tot ce mi-am propus.

Noi doi nu suntem atât de diferiți.

Doar că tu lucrezi cu mâinile, iar eu lucrez cu nasul.

Eu o să am nevoie de reparații la magazin.

Dacă nu accepți oferta aceea, o să ai nevoie de mai mulți bani.

Ce-ar fi să fim parteneri, să ne ajutăm reciproc?

La urma urmei, dacă parfumeria va avea succes,

atunci, şi atelierul de mobilă va beneficia.

Vei primi bani în avans şi vei avea mai mulți clienți.

Parteneri?

- Deja am pierdut unul. - Dar nu şi de data asta.

Bine.

Bine.

Opreşte-te! Nu poți aprinde aia aici.

De ce nu?

E plin de rumeguş şi de materiale inflamabile. Totul ar lua foc.

Poate că nu e o idee bună să dau foc magazinului înainte de a-l deschide.

Poate că nu.

Asta e o trusă pentru crearea parfumurilor?

Nu că aş crea ceva acum.

Nu pot face asta acasă la sora mea şi se pare că n-o pot face nici aici.

Ai nevoie de o masă de lucru rezistentă la foc.

Şi de linişte şi pace.

- Ştiu locul perfect. Bucătăria mea. - Nu. O să găsesc eu o soluție.

Suntem parteneri, nu?

În plus, n-am mai folosit aragazul de două luni,

când am încălzit tocana de la Mary Beth.

Drăguț!

- Doar dacă eşti sigur. - Sigur că sunt.

Aş vrea să văd ce planifici să vinzi aici.

Vrei să spui ce o să vând aici. Am planuri pentru toată gama.

- Mă bucur să aud asta. - Bine, partenere.

Nu-i aşa că e o căsuță fermecătoare?

E preferata mea din tot oraşul. Cred că ar fi perfectă pentru tine.

E diferit de străzile pavate şi de bistrouri, dar ai dreptate.

- Ar putea fi exact ce-mi trebuie. - O alegere excelentă!

Acum că mătuşa Ruby e la birou,

putem discuta despre cum să-i creăm un parfum special.

Pe aici, domnişoară!

Cu ce începem?

Poți să-mi spui câteva dintre lucrurile preferate ale mătuşii Ruby.

Oprah.

Mă refer la arome, la mirosuri sau chiar mâncăruri.

De câte ori am vizitat-o pe mama ei,

a spus că îi e dor de mirosul florilor de măr.

N-am apucat să plantez un măr în grădina noastră,

dar sigur i-ar plăcea o sticluță cu acest miros.

Cumpără mereu un săpun sofisticat, care miroase a vanilie.

Mereu mă trezesc că miros a înghețată.

Bun. Flori de măr şi vanilie. Deja sună bine.

Şi, normal, portocale. Mereu mănâncă o portocală după cină.

E desertul ei preferat.

Unchiule Harrison, cred că am tot ce-mi trebuie.

Atunci, mă întorc la şefa mea, înainte să suspecteze ceva.

- E incitant, nu-i aşa? - Da.

Ce bine!

- Astea arată grozav. - Mulțumesc.

Ce e aia?

E agenda mea de parfumier. Aici îmi notez gramajul

şi ingredientele aromelor pe care le creez.

Mă tem că n-o să găsesc ingredientele de care am nevoie.

- Ce-ți trebuie? - Flori de măr şi vanilie.

Ştiu locul perfect.

Ştii un loc care are flori de măr şi păstăi de vanilie?

Conduc eu.

Eşti plin de surprize, ştiai asta?

Ce părere ai?

E superb.

În copilărie, prima mea slujbă a fost să toaletez pomii ăştia.

- Serios? - Da.

- Mai sunt flori rămase. - Da.

Cum ai ştiut?

Văd pomii de câte ori vin pe aici. Îi observ imediat. Defect profesional.

Am locuit aici toată viața,

dar, în trei ani, am uitat cât de frumos e locul ăsta.

Eu nu uit niciodată.

Nu-mi stă în fire. A durat ceva până m-am întors,

dar, după ce a murit bunicul şi mi-a lăsat mie magazinul,

am ştiut că locul meu e aici.

Vrei să culegi câteva?

Da? Hai!

- Văd unul bun. Mă poți ajuta? - Da. Poftim!

Bine.

- Te descurci? - Da.

Ai reuşit?

- Da. - Super!

Eşti teafără?

- Acum mă poți lăsa jos. - Da.

- Urmează vanilia? - Unde o găsim?

Acolo. O să vezi.

Bine.

- Poftim coşul! - Mulțumesc.

Cu plăcere.

PIAȚA FERMIERILOR SUMMERVILLE

- Uite ce-am găsit! - Ce drăguț!

E grozav! De ce n-am ştiut de locul ăsta?

A fost deschis anul trecut.

A fost şi premiat, iar acum atrage turişti de peste tot.

- Ce premiu a primit? - Premiul Artizanilor din Summerville.

A apărut la ştiri şi a fost menționat şi de Haven Orchard.

- Trebuie să ne înscriem şi noi. - Da.

- Cum ne înscriem? - Deja am încercat.

Nu primesc mobilier, ci doar produse consumabile.

Parfumurile s-ar încadra, şi trebuie să treacă pe lângă atelierul tău

ca să ajungă la parfumeria mea.

Ai dreptate. Da.

- Te înscrii? Aşa, direct? - E ultima zi de înscrieri.

O gamă de parfumuri de sezon, în sticluțe personalizate.

Dar încă n-ai creat niciun parfum.

Atunci, trebuie să mă apuc de treabă.

Aşa e.

Trebuie să-ți găsim nişte arome.

- Cum arată astea? - Arată grozav.

Scuze.

De ce-ți aminteşte asta?

De sosul ragu al mamei lui Johnny Spiteri.

Bine.

Şi preferatul meu...

Lichiorul de ouă de la Crăciun.

Vezi? Un miros îți poate trezi o mulțime de amintiri.

Le poți folosi chiar şi pentru a te exprima.

Nu ştiu dacă mirosul e la fel de util ca văzul, auzul sau simțul tactil,

dar încep să mă obişnuiesc cu ideea.

E la fel de important ca văzul. Poți vedea cu nasul.

- Poți? - Da.

- Chiar şi cu ochii închişi? - Pune-mă la încercare!

Bine. Închide ochii!

Vino cu mine!

Bine.

- Mă bazez pe tine. - Nu te teme.

- Opreşte-te! - Bine.

- Nu trage cu ochiul! - Nu trag.

O să aleg ceva...

- Şi tu o să-mi spui ce e. - Da.

Miroase asta!

- E un fruct. - Da.

Ce fel de fruct?

Struguri şi lemn-dulce.

Foarte bine, dar a fost uşor.

Bine.

Ține ochii închişi!

Eşti gata? Bine.

Carne de vită?

Carne de vită şi ardei. Nu e ardei roşu.

Carne de vită şi ardei gras verde.

Am dreptate, nu-i aşa? De asta nu spui nimic.

Bine. O să te încurc cu una din astea.

Cu siguranță, n-o s-o ghiceşti pe asta.

Ce e?

Ştiu mirosul.

E... Cărbune lichid.

Gata. Mă dau bătut.

Asta e aroma pe care am greşit-o la Paris.

Oficial, ai un simț olfactiv incredibil.

Există oameni şi mai pricepuți în domeniul meu.

- Nimeni nu te-ar putea întrece. - Cineva deja a reuşit.

De asta sunt aici.

Cineva a fost mai bun decât mine, şi am pierdut postul mult visat.

Eu unul îți admir tenacitatea. Ai străbătut jumătate de lume,

ai lucrat cu oameni de top din domeniul tău,

ai muncit din greu şi ar trebui să fii mândră de tine.

Mulțumesc.

Acum că ai terminat cu Parisul, am putea să lustruim blaturile?

Da?

- Bine. - Perfect!

Mă înscriu acum.

Trebuie să bați în ea, pentru noroc.

Mai am nevoie de câteva chestii din grădina bunicii.

Ce grădină grozavă cu trandafiri!

Nu durează mult. Trebuie doar să mă asigur că am destule.

Tu ai plantat toate astea?

De fapt, bunica mea le-a plantat. Unele sunt foarte bătrâne.

Mereu o ajutam pe bunica. Ea m-a învățat cum să le îngrijesc.

Cum se numeşte ăsta?

- Ăsta? - Da.

E trandafir-pelerin. Dacă îl miroşi...

- Miroase a ceai. - Da.

Aceia sunt trandafiri-coral. Mirosul lor are mosc la bază.

Albăstrele!

În copilărie, eu şi mama ne plimbam pe câmpul cu albăstrele.

Albăstrele de Virginia. Cresc doar în America de Nord.

Culoarea şi mirosul lor sunt atât de dulci!

De ce nu iei o mostră din ele?

N-am mai lucrat cu ele. Nu au aşa ceva în Franța.

Exact. De asta sunt speciale.

Chiar şi eu recunosc că îmi sunt dragi.

Atunci, iau câteva.

Nu pot să cred că locuieşti atât de aproape de livadă.

Da.

Voilà! Chez moi...

Doar atât ştiu în franceză.

Ai grijă cu aia!

Scuze, dar au fost sterilizate, ca aroma să nu fie poluată.

Bine.

Nu glumeai când ai spus că nu găteşti.

Eşti foarte minuțioasă.

- Îmi place ca totul să fie ordonat. - Văd.

Eu o să lucrez acolo, la nişte piese, iar tu poți crea parfumuri aici.

Mulțumesc.

Mulțumesc pentru mâncarea comandată.

E specialitatea mea.

Am văzut unul din astea la magazin, mai devreme. Arată grozav.

Mulțumesc. E banca iubirii, creată de Dubois.

Banca iubirii?

E destul de mare ca doi oameni să poată sta îmbrățişați pe ea.

Nu credeam că eşti genul romantic.

E o piesă foarte căutată. Pot fi romantic, în cazul ăsta.

Oare există un mod de a îmbina munca ta cu parfumurile mele?

La Paris aveau nişte bile de lemn cu găuri, în care se punea parfumul.

Am putea face ceva mai bun decât nişte bile de lemn.

Serios? Mai bine decât cel mai renumit parfumier din Europa?

- Categoric. - Bine. Ce sugestie ai?

- Îți arăt mâine. - Abia aştept!

- E pe prima pagină. - Ia te uită!

Ai adormit în grădină, nu-i aşa?

- Am multă treabă. - Clar.

- Felicitări! - Pentru ce?

Eşti în semifinala Premiilor Artizanilor din Summerville.

Scrie şi în ziar.

Ador numele. "Parfumeria lui Rosalie".

O să faci oraşul ăsta cunoscut.

Nu ştiam că o să decidă atât de rapid.

Au menționat şi data deschiderii magazinului.

Acum nu mai poți da înapoi.

Jumătate dintre părinții de la şcoală mi-au spus deja că vin.

Mă întorc la treabă.

Păstrează ăla!

Bună dimineața!

Felicitări!

- Bună, unchiule Harrison! - Rosalie!

Am văzut articolul! Ce bucurie!

Toată lumea vorbeşte despre marea deschidere.

Cum merge treaba cu surpriza noastră?

Merge ca pe roate, unchiule. Nu-ți face griji!

Totul o să fie grozav. Trebuie să fug.

Pa!

Doamne!

Arată superb.

- Bună, mătuşă Ruby! - Sper că nu te deranjez.

Eram nerăbdătoare să văd spațiul. Toată lumea vorbeşte despre asta.

Se pare că am parte de mai multă atenție decât mă aşteptam.

Unde sunt parfumurile?

Încă lucrez la ele, dar nu mai am mult.

O să foloseşti sticluțe cu dop de sticlă? Îmi plac mult alea.

Dacă găsesc furnizor.

- Sticla e cireaşa de pe tort. - E prima pe lista mea.

Apropo, l-ai văzut azi pe Harrison?

Da, în fugă, în drum spre serviciu.

Ți s-a părut că se simte bine?

Se poartă ciudat în ultima vreme, îmi închide când îl sun.

Poate că sunt paranoică,

dar cred că vorbeşte despre mine cu alți oameni.

Îți promit că nu ai de ce să-ți faci griji, mătuşă Ruby.

Bună dimineața, Ruby! Bună dimineața, Rosalie!

- Bună, Ryan! - Pa!

E totul în regulă? E vreo problemă cu magazinul?

Nu! Magazinul arată fantastic.

- Mulțumesc. - Bun.

Doar că am o mică problemă cu care m-ai putea ajuta.

Are legătură cu semifinala Premiilor Artizanilor din Summerville?

- Ai aflat deja? - Toată lumea ştie.

- Toți vorbesc despre asta. - Doamne!

Dar e o veste bună.

- Nu te bucuri? - M-aş bucura dacă aş fi pregătită.

Cum fac rost de sticluțe până la sfârşitul săptămânii?

Totul o să fie bine. Ai un partener. Nu eşti singură în asta.

- Mă poți ajuta? - Sigur că da.

Şi mai am o surpriză pentru tine.

Arată mai bine decât nişte bile banale, nu-i aşa?

- Arată superb. Când le-ai făcut? - Aseară, după ce ai plecat.

Nu e primul trandafir pe care-l fac pentru tine.

Te descurci mai bine decât în clasa a şasea.

- Mulțumesc. - Ai făcut şi găurile. Ce mici sunt!

Trebuia să-ți demonstrez că pot mai bine.

- M-ai dat pe spate cu asta. - Mulțumesc.

Îl includ în prezentarea mea din concurs.

E deosebit. Îți mulțumesc.

- Şi eu am o surpriză pentru tine. - Serios?

Miroase!

Albăstrele de Virginia.

Vreau să fac un parfum personalizat pentru gama de vară.

Ai avut dreptate.

Mulți oameni de aici au amintiri frumoase legate de acest miros.

Iar acum, şi eu sunt aici.

Mă bucur că eşti aici.

- Dar o să am nevoie de sticluțe. - Aşa e.

Rosie! Ți se răceşte ceaiul!

Vin acum! Scuze!

Am pus căpşunele în mixer, iar capacul e închis?

Da.

Super!

- Acolo avem ceara de albine. - De ce ai nevoie de ceară?

Facem un parfum solid. O să vezi.

Luăm puțină esență de crin. Punem doar câteva picături.

Nu vrem să acopere mirosul de căpşune.

Miroase!

- Miroase atât de bine! - Bun.

Poți să-l ții tu?

Acum îl amestecăm.

Lui Ryan îi plac căpşunele?

Nu ştiu. De ce?

Mama a zis că petreci mult timp cu el.

Dacă îi plac căpşunele, ai putea purta parfumul ăsta.

Aşa a zis?

Mama ta ar trebui să-şi vadă de ceara ei.

- Ai pregătit recipientul? - Da.

Acum, ceara.

Perfect!

- Acum ce urmează? - Acum aşteptăm să se întărească.

Mătuşă Rosie, ar trebui să faci mai multe.

- Le-ar plăcea prietenelor mele. - Crezi?

Smoothie de căpşune.

Ar merge nişte zahăr.

Serios.

De ce ne-am întors aici?

Pentru că vreau să-ți prezint pe cineva care e aici doar miercurea.

L-am cunoscut prin Annika.

Cine e Annika?

Logodnica mea. Fosta mea logodnică.

Ne-am despărțit acum doi ani.

- A venit aici cu tine? - A fost partenera mea la atelier.

Voia să deschidă un butic în spate, ca să vândă mobilier,

dar nu i-a plăcut viața într-un orăşel rural.

I-a fost foarte dor de oraş.

Şi viața de la oraş nu era pe placul tău.

Când locuiam la oraş,

îmi era mereu dor de locul ăsta şi veneam des pe aici.

Da. Recunosc, când mergeam cu metroul din Paris, în înghesuială,

visam uneori la miresmele din grădina bunicii.

Cu toți oamenii ăia, mă simțeam singură.

Ryan!

- Salut! - Salut, Marv!

- Mă bucur să te văd. - Şi eu, pe tine.

Ea e Rosalie.

- Îmi pare bine de cunoştință. - Şi mie.

Deschide o parfumerie în atelierul meu.

- El e Marv. E meşter sticlar. - Ce anume căutați?

Vrem nişte sticluțe pentru parfumuri.

Flacoane din sticlă.

Cred că am ce vă trebuie.

Uitați!

Ryan, cum merge afacerea cu mobilier?

Începe să meargă. Am clienți fideli, dar mi-ar mai trebui câțiva.

Dacă vrei, poți expune o piesă de mobilier aici.

Mulțam, dar nu cred că ar încăpea aici un pat sau un dulap.

Nu, dar ai putea pune câte o bancă a iubirii în laterale.

Da, aş putea face asta.

Sincer, ar fi grozav să colaborezi cu un artist local ca Marv.

- O femeie deşteaptă! - Aşa se pare.

Mulțumesc.

- Astea sunt grozave. - Îți plac?

- Ce părere ai? Ar merge? - Sunt perfecte.

Le poți lua pe toate pentru 50 de dolari.

- Batem palma, Marv. - Bun.

Le plăteşte el.

- Mi-a făcut plăcere. - Şi mie.

Ryan, ea e şi noua ta agentă?

Nu, e partenera mea.

- Ne mai vedem, Ryan! - Mulțumesc.

Să mai treceți pe aici!

- Te pot ajuta? - Eşti sigur? Sigur ai altă treabă.

Da, dar deschiderea ta e peste două zile.

Trebuie să iasă bine pentru amândoi.

Mulțumesc.

- Ai putea să clăteşti astea. - Sigur.

Fiecare trebuie clătită de trei ori,

ca reziduurile să dispară.

Aşa fac.

Iubitul tău din Franța spăla vasele conform standardelor tale?

Normal. Şi gătea extraordinar.

Glumesc.

N-am avut iubit.

Studiam şi lucram ca ospătar, ca să plătesc chiria.

N-am avut timp de...

- Iubire? - N-am avut timp de iubire.

- Ce e? - Degetul meu.

Cred că s-a înțepenit.

- Nu râde! Trebuie să-l scot. - Bine. Calmează-te!

O să-l scoatem.

- Fără pagube? - Pentru deget sau pentru sticlă?

- Amândouă. - Nu pot promite asta.

Bine.

Doamne...

Ce faci?

Îți scot degetul fără să distrug nimic.

E important să rămâi calmă şi să respiri adânc.

Număr până la trei. Unu...

- Ai spus că numeri până la trei. - Da, dar te-ai fi încordat iar.

Gata.

Mulțumesc.

E François, de la Parfumeria din Paris.

Ce vrea?

Cred că i-am trimis lui poza cu trandafirul,

în loc să i-o trimit lui Frank, de la concursul artizanal.

Şi?

Lui François îi place ideea şi vrea o mostră.

A spus că, dacă îi place, o expune la magazinul din Paris.

Păcat că nu ți-a oferit atunci slujba! Pierderea lui, norocul nostru.

Parfumeria din Paris e o marcă renumită în toată lumea.

Da, dar noi avem trandafirii.

E o şansă imensă, şi amândoi am avea de câştigat.

- În plus, am exporta în Europa. - Aşa e.

Doamne! Păcat că bunicul nu mai e aici...

Nu i-ar veni să creadă că Dubois se întoarce în Franța.

Doamne! Examenul de balet al lui Poppy!

Eu am de livrat o tăblie de pat. Te pot duce eu.

- Eşti sigur? - Da.

Le speli mai târziu.

Spectacolul ăsta a obosit-o. Pariez că o să adoarmă după baie.

A strălucit pe scenă. S-a văzut cât de mult îi place să danseze.

A avut emoții când am dus-o la cabină.

Era să nu mai urce pe scenă.

Apoi şi-a amintit de parfumul ei de căpşune, l-a mirosit

şi a urcat pe scenă ca o profesionistă.

Asta e fata noastră! E curajoasă ca mama ei.

- Te simți mai bine? - Da, mi-e bine.

- Serios? - Da.

Sunt puțin obosită, dar am dormit la prânz.

- Mai ştii când adormeai la cină? - Când eram însărcinată cu Poppy.

- Nu se poate! - Ba se poate.

- Trebuie să cumpăr un test. - Luăm unul mâine-dimineață.

Ştii ceva?

Chiar dacă nu sunt însărcinată,

ziua de azi mi-a amintit că am o mică balerină şi că sunt o mamă norocoasă.

Aşa e.

Bun.

- Arată bine dulapul. - Mulțumesc.

Mostrele tale, pentru Frank şi François.

Astea vor duce numele Dubois prin lume.

Trebuie să le încerci.

- Funcționează. - Bineînțeles.

- Ce bine miroase! - Mulțumesc.

Asta e gata, rafturile sunt gata, mai trebuie să...

Ce listă impresionantă!

Trebuie să planifici munca şi să munceşti conform planului.

Planul tău include "fă-ți unghiile de la picioare cu ojă roşie"?

- Detaliile sunt importante. - Da.

Manichiura o să-mi dea încredere pentru petrecerea de deschidere.

Doar să nu te aştepți să-mi fac şi eu unghiile...

Aici era.

Minuțioasă.

Clienții vor identifica parfumurile mele după aceste etichete.

Unora le place ordinea la locul de muncă.

N-am spus nimic.

Incredibil!

Rosie!

Cum merge planul nostru secret?

Foarte bine. Aproape am terminat. O să-i placă mult.

Fantastic! Abia aştept să-i văd reacția şi să văd petrecerea.

- Am auzit că vine tot oraşul. - Ştiu. E puțin stresant.

Magazinul e gata?

Aproape gata. Trebuie doar să umplu toate sticluțele.

Harrison!

Harrison, ce faci?

- Bună, Rosalie! - Bună, mătuşă Ruby!

Eu doar...

Mă ajuta să expediez cutiile astea. L-am rugat să-mi explice cum se face.

Serios?

N-ai fost plecată mult timp. În Franța se face altfel?

Harrison, ştiu că pui ceva la cale.

Ai un client care te aşteaptă la proprietatea de lângă râu.

Vin imediat, scumpo.

- Te pot ajuta cu ceva? - Mă descurc.

Am terminat.

Nu pot să cred.

N-aş fi reuşit fără ajutorul tău, Ryan. Mulțumesc.

N-ai terminat complet.

- Ce părere ai? - E uimitor!

- Cum te-aş putea răsplăti? - Nu e nevoie.

Ne ajutăm reciproc.

Aş vrea să-ți cer o favoare.

Poți face o pauză, ca să mergi cu mine la Lizzie şi la Ted?

- Sigur. Ce s-a întâmplat? - Vreau părerea unui bărbat.

- Bine. - Grozav!

Vreau să fac un parfum pentru bărbați.

- Un parfum. - Da.

- Tu eşti bărbat şi m-ai putea ajuta. - Nu obişnuiesc să mă parfumez.

Poate că încă n-ai găsit unul pe placul tău.

Poate.

Cu ce începem?

Îți arăt câteva chestii, iar tu îmi spui ce mirosuri îți plac.

Bine.

E drăguț, dar miroase ca pernele strămătuşii mele.

- Nu. - Nu.

Ăsta?

E proaspăt.

- Are gust de săpun. - Trebuie să mă ajuți.

Vino!

Unde te duci?

Vrei să ştii care sunt mirosurile mele preferate? Nu sunt aici.

Şi poate că ar fi bine să porți ceva mai puțin parizian.

Deci nu e un miros din grădina de trandafiri?

Nu.

- Nici mirosul albăstrelelor? - Nu.

Ai putea încerca ceva mai aproape de pământ.

Pietre.

Nu. Nici nu ştiu cum miros pietrele.

Gogonele.

Eşti pe aproape. Au aceeaşi culoare.

Nu ştiu ce e...

Eşti teafără?

Lasă-mă să ghicesc!

- Iarba proaspăt cosită. - Aşa e.

- Următorul miros e aici. - Bine. E incitant!

- E superb. - Da.

Trage aer în piept!

- Simți mirosul? - Mirosul de pin.

- Unul dintre mirosurile mele preferate. - Şi al meu.

Hai!

- Ce e aici? - E terenul bunicului meu.

Vin des aici. Am petrecut vacanțe grozave aici.

- E locul în care sunt fericit. - Înțeleg de ce.

M-am gândit să mâncăm ceva înainte să începem.

- Ce avem în meniu? - Poate, peşte?

- Cum adică "poate"? - Trebuie să-l prindem întâi.

- Nu, eu nu pescuiesc. - Sunt sigur că poți.

N-am mai încercat niciodată.

Nici eu n-am mai dat sfaturi legate de parfumuri.

Amândoi facem lucruri noi.

Îți dau chiar şi geaca mea norocoasă de pescuit.

- Eşti gata? - Da.

Începem cu primul pas. Dai drumul firului.

- Bine. - E mai greu în apă.

Apoi, faci un du-te-vino, ca să-i simți greutatea.

- Bine. - Apoi îl ridici.

- Vezi avântul? - Da.

Apoi încercăm să găsim un loc bun.

Cât trebuie să aşteptăm?

Uneori, poate dura ceva.

- Pot încerca? - Da.

Cred că am... Da! Ține asta şi înfăşoară firul!

Ține vârful în sus! Bun.

Da, trage-l la mal! Aşa! Te descurci bine!

Bravo! Super! Ai prins un peşte.

- Acum ce urmează? - Mâncăm.

Da.

- Nu pot să cred că am reuşit. - Ai reuşit.

Ăsta e un alt miros preferat al meu.

Nu cred că aş putea face un parfum cu miros de peşte.

Nu peştele, ci lemnul.

- Simți mirosul? - Da. Ce fel de lemn e?

Lemn de mesteacăn.

Ar fi o bază grozavă, cu note de pin. Ne-ar mai trebui o notă dulce.

- Ar merge perfect... - Iarba proaspăt cosită.

Exact.

- Vezi? Am fost atent. - Sunt impresionată.

Eşti o profesoară bună.

Îți mulțumesc pentru ziua asta grozavă.

- Nu pot să cred că am prins peşte. - A fost plăcerea mea.

Ryan, vino să iei cina cu noi! Lizzie a făcut celebra ei ruladă cu carne.

Avem destulă mâncare, iar Poppy doarme la prietena ei.

- Eşti sigur? - Da. Lizzie a insistat.

Ştie că nu ştii să găteşti.

- Le-ai spus? - Da.

Merci.

E magnific!

- Scuze, încă n-am deschis. - Nu-i nimic.

Ryan mi-a spus că spațiul arată grozav. A avut dreptate.

- Eu sunt Annika. - Rosalie.

M-a sunat să vin în oraş ca să ne vedem.

A spus că trebuie să văd cum arată mansarda.

Probabil a ajuns deja. Mi-a făcut plăcere, Rosalie.

Succes la deschidere!

Bună! Scuze de întârziere. Am fost reținută.

Mulțumesc că ai venit.

- Totul e bine, Rosie? - Da.

Mătuşa Ruby n-o să treacă pe aici, nu-i aşa?

Nu. Se coafează pentru seara cea mare.

L-ai adus!

- O să-i placă mult sticluța asta. - Sper să-i placă şi mirosul.

- Ce frumos miroase! - Va mirosi mai frumos pe pielea ei.

Bravo, Rosie! N-aş fi găsit un mod mai frumos de a-i spune că o iubesc.

Dar trebuie să-l ții tu.

O să-l găsească, dacă încerc eu să-l ascund.

- Mi-l poți da la deschidere. - Bine.

Era să uit. Aici ai totul pentru noua locuință.

E a ta. Te poți muta mâine, dacă doreşti.

Mi-ar plăcea asta. Mulțumesc.

- Bună! - Bună!

M-am gândit să-l atârn înainte de deschidere.

Mulțam! E o idee bună.

- Îl vrei în altă poziție? - Nu. E perfect. Mulțumesc.

- Alo? - Rosalie, sunt François.

Voiam să-ți spun că trandafirul e perfect.

- Mă bucur că ți-a plăcut. - Iar parfumul tău e "şi mai perfect".

Baza e perfectă, iar amestecul e original.

François...

Acum realizez că a fost o greşeală să te las să pleci.

Vreau să faci parte din echipa mea.

Aş vrea să-ți ofer un post la Parfumeria din Paris.

Îți pot lua oricând un bilet de avion către Paris.

- Rosalie, mai eşti acolo? - Da.

Scuze, sunt puțin copleşită.

Te sun eu.

Incredibil!

Rosalie, te simți bine?

Rosalie, stai!

Ce s-a întâmplat? Cine era? Cine era la telefon?

- Era François. - E vreo problemă cu trandafirul?

- N-a ajuns? - A ajuns. E perfect.

Asta e bine.

I-a plăcut mult parfumul de albăstrele pe care i l-am trimis.

Mi-a oferit o slujbă la Paris.

Bun. O să refuzi, nu-i aşa?

Mereu mi-am dorit să lucrez la Parfumeria din Paris.

Am muncit din greu pentru asta.

Înțeleg că e visul tău.

- Poate că e un semn. - Crezi?

Ştiu că ți-ai dorit asta, dar uite câte ai realizat aici!

- Ai un potențial mare. - Poate că e timpul să mă întorc.

- Poate că e bine şi pentru tine. - Pentru mine? Cum să fie bine?

Annika a trecut azi pe aici.

Acum a văzut cât de grozav arată spațiul. Poate se răzgândeşte.

Ryan, mi-a spus că ai sunat-o ca să vă întâlniți.

Crezi că am sunat-o ca să mă împac cu ea?

Nu ştiu. Nu e treaba mea. Ştiu doar că ăsta era visul vostru.

Rosalie, nu pot să cred că ai tras o asemenea concluzie.

Am construit asta împreună.

- Credeam că noi doi... - Ce?

Dacă nu-ți dai singură seama, e clar că am înțeles greşit.

Succes!

Ryan, stai!

Ryan!

Ryan, putem vorbi?

Ryan!

Bună! Scuze că te deranjez.

Mă întrebam dacă ştii când se întoarce Ryan.

Nu ştiu. Chiar nu ştiu.

Poți să-i dai tu stiloul înapoi? A fost al bunicului lui.

L-am luat din greşeală, după ce am semnat contractul.

Contractul?

Da. În sfârşit, mi-am scos numele din contract.

Spațiul aparține acum parfumeriei tale.

Mulțumesc.

Succes!

- Alo! - François, sunt Rosalie.

Rosalie, mă bucur că ai sunat.

- Ai primit mesajul meu? - Da.

Mă bucur mult că ți-au plăcut florile şi parfumul meu.

Nu mi-a plăcut parfumul. M-am îndrăgostit de el.

Vreau să lucrezi aici.

- François... - Da?

Nu sunt sigură că mă pot întoarce.

- De ce? - Am închiriat un magazin aici.

M-au ajutat mulți oameni de aici.

Dacă e vorba de bani, te pot ajuta.

O să lucrezi opt ore pe zi.

- Dar eu... - Rosalie, ăsta era visul tău.

Voiai să lucrezi la cea mai prestigioasă parfumerie din Europa.

După tot efortul depus, refuzi?

- Ştiu, dar sunt puțin derutată. - E o alegere simplă.

Rămâi în oraşul tău natal sau îți trăieşti visul la Paris.

Fra..

Arăți grozav.

Stai, e cam devreme să ne pregătim, nu?

Da, dar trebuie să fac ceva înainte. Pot să iau maşina ta? E urgent.

Sigur. Poftim!

- E totul bine? - Sper că va fi.

M-am întors. Arăți uimitor.

- E o seară importantă. - Aşa e.

- Ai rezolvat? - Da, dar mai e ceva.

Ce e, Rosie?

- Am primit slujba de la Paris. - Doamne! Serios?

- Asta da, schimbare de situație! - Aşa e.

Rosalie, ne-ai lipsi mult dacă ai pleca iar.

Ne bucurăm să te avem aici. Toți patru.

Sper că iau decizia corectă.

- Cum adică toți patru? - Am făcut testul.

Şi?

- Sunt însărcinată! - Doamne!

Ce grozav!

Întoarcerea ta a fost talismanul meu.

Sunt sigură că m-a ajutat uleiul acela care mirosea groaznic.

- Mă bucur mult pentru tine. - Orice ai alege, noi te susținem.

Tu o să ştii cel mai bine care e alegerea potrivită.

Mulțumesc, Lizzie.

Doamne! Ce noapte!

- Poftim! - Mulțumesc.

Mulțumesc.

Parfumul miroase superb şi avem mâncare gratis.

- Bunico, bunicule! - Bună!

- Ce face nepoata noastră preferată? - Aveți o singură nepoată.

Dar eşti preferata noastră.

Bună, mamă!

- Tată! - Mă bucur să vă văd.

Spațiul arată grozav!

Mulțumesc, dar n-am muncit singură. M-a ajutat şi Ryan.

- Unde e Ryan? - Sper să vină.

O secundă.

Cred că acela e Frank, de la concursul artizanilor.

- Ryan ar trebui să fie aici. - Ai idee unde e?

Cred că da.

- Vrei să-l saluți? - Da.

Îmi pare rău. Te rog, vino la deschidere!

P.S. Miroase trandafirul!

A reuşit.

Ține asta!

Bună seara!

Suntem aici pentru deschiderea noului magazin al lui Rosalie.

Dar, după cum ştiți, mai e o ocazie specială.

Ce faci, Harrison?

Draga mea Ruby,

am ştiut de când te-am sărutat sub mărul acela, la 17 ani,

că tu eşti aleasa mea. Încă eşti.

N-aş fi putut găsi un mod mai bun de a petrece ultimii 50 de ani...

...decât căsătorit cu tine.

Harrison...

Voiam să-ți dăruiesc ceva special,

ca să-ți arăt cât de mult însemni pentru mine.

- Iar Rosalie m-a ajutat. - Poftim?

I-am spus lui Rosalie despre lucrurile tale preferate,

iar ea ți-a creat un parfum, l-am numit "Clementine".

Rosie mi-a făcut propriul meu parfum?

Da. Asta e prima şi singura sticlă.

Doamne!

Harrison, simt mirosul de flori de măr!

Are vanilie?

Iubesc vanilia.

Şi simt miros de citrice. E miros de portocale?

- Ce părere ai? - Cred că...

E cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată.

Îți mulțumesc. Ia te uită!

O viață fericită e construită din alegerile potrivite, Rosie.

Îți vine să crezi cât de surprinsă a fost?

Ryan!

Ryan!

Ryan!

Voiam să vă mulțumesc tuturor că ați venit.

Am avut parte de susținerea comunității şi a familiei mele.

Lizzie, îți mulțumesc pentru mâncarea asta grozavă

şi pentru faptul că i-ai adus pe toți.

Ted, mulțumesc pentru băuturi.

Îi mulțumesc în special prietenului care mi-a oferit şansa asta

şi care a transformat acest magazin în realitate.

Ryan, nu doar că am construit asta împreună,

dar m-ai făcut să înțeleg că nu Parisul e important,

ci parfumul.

Şi, mai ales, oamenii.

- Te iubim, scumpo! - Bravo, Rosie! Felicitări!

Bravo!

- Bună! - Bună!

- Ți-a plăcut parfumul tău? - Parfumul meu?

L-am numit după tine.

E o surpriză.

- Pot să-l păstrez? - Da.

Miroase a cele mai frumoase lucruri din lume.

Îmi aminteşte de tine, de casă

şi de locul ăsta grozav pe care l-am construit.

Mi-am dat seama că vreau să am mereu cu mine mirosul ăsta

şi nu-l pot găsi la Paris.

- Deci rămâi? - Cum aş putea să plec?

Trei luni mai târziu...

- Alo! - A ajuns?

Da, Rosalie. Nu doar că a ajuns, dar clienții îl adoră.

Ai dat lovitura.

Merci, François.

Ryan!

Am dat lovitura!

Ce grozav!

- Da! - Am reuşit!

Ați urmărit filmul artistic ÎN ESENȚĂ, DRAGOSTE

SFÂRŞIT