Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

- Ne căsătorim? - Da.

- Doar știi că sunt un vântură lume. - Știu.

- Dar și eu sunt încrezută și încăpățânată. - Nu mai spune?

Și sunt sigură că te vei întoarce acasă foarte des.

Ai încredere că încă mai putem face dragoste?

Și de ce nu?

Traducerea & adaptarea: Arconrad - SPTranslate Team

Îmi cer scuze, este vorba despre casa de alături...

Agenția mi-a spus că pot întreba aici pentru cheie?

- Ați dori să vedeți casa? - Nu.

Am închiriat-o deja, dar mi-au spus că pentru cheie...

Da, o avem noi.

E mort?

Da.

Nu vrei să știi?

A vrut să-ți facă rău și l-ai împușcat.

L-am iubit.

Știai asta?

Spune ceva.

Râdea,

nu voia să creadă.

A ieșit așa dintr-o dată în grabă, și a căzut acolo...

Brusc.

Și la mine nu te-ai mai gândit?

Nu mă mai iubești?

Nu m-ai iubit?

Pe care ar trebui să-l port? Pe cel roz cu tivul alb.

Le-ai găsit?

Da, le-am găsit.

Dar cei cu așternuturile astea?

Dar sunt sigură că domnul știe asta. Iar ai început cu bârfele tale.

De parcă nu aș ști. La vârsta ta...

Opt zile de pâine și apă.

Nu te mai poți gândi la altceva?

Nu vă faceți griji că nu o să vorbesc

După ce trec anii, și ajungi grasă ca mine...

Tot ce mai poți face este să mănânci de consolare.

Oh, Doamne! Cina.

Ai nevoie de ajutor?

Nu, mulțumesc. Cobor imediat...

Mi-e foame.

- Am crezut că nu o să-ți amintești. - De ce?

Cu toate lucrurile pe care le ai de făcut.

La ce folosește o secretară dacă nu să-ți amintești de aniversarea nunții?

Glumești, dar pun pariu că exact așa s-a și întâmplat.

Râzi, nu-i așa? Poate că ți-a spus-o atunci când erați în pat împreună?

Sper că nu ești geloasă?

- Ba da. - Pe secretara mea?

Pe munca ta, nu ești niciodată acasă.

Te-am avertizat că sunt un câine fără stăpân care-și iubește meseria.

Ce șmecheraș.

În principiu, însă, tu întotdeauna găseai timp.

Erai mereu lipit de fustele mele.

De fustele tale?

Mergem la culcare? Da.

Lasă-mă să intru.

Și dă-mi hainele înapoi, ai înțeles?

Dă-mi pantofii.

Iată primul pantof. Al doilea pantof.

Dă-mi geanta înapoi. Și geanta!

Te urăsc, cine te crezi?

Cine te crezi?

Nici măcar o curvă nu ar mai vrea să stea cu tine.

Așadar? Ce s-a întâmplat?

Doar nu mă duc la război.

- Când te întorci? - Sâmbătă.

Promit că după aceea voi rămâne o vreme, voi trimite pe altcineva.

Îmi pare rău pentru noaptea trecută,

Nu am observat că am adormit.

- Te iubesc. - Și eu.

Să te întorci repede.

Dar distruge grădina, Doamne Dumnezeule...

Cum adică nu se poate face nimic?

Ceilalți locatari sunt de acord cu mine.

Distruge tot cartierul, trebuie să se poată face ceva...

Nu există clauze? Da, da...

Oricine poate să-și țină grădina cum vrea

Ce mama dracului de legi mai sunt și astea?

Și se poartă rău, foarte rău.

Vin femei la el mereu zi și noapte.

Și afară, și afară.

Și dezbrăcate, dacă te interesează?

Bineînțeles că voi chema poliția.

Alo?

Tu ești, iubirea mea.

Nimic, sunt bine. Nu mi s-a întâmplat nimic.

Nu, nu aveam chef să merg la cinema.

Sunt în pat de la ora zece.

Nu, sunt bine.

Am o ușoară durere de cap.

Tu ce faci? Când te întorci?

Dar...

...ai spus că o să stai doar...

Da, înțeleg.

Da, iubirea mea. Bine.

Sigur, știu că este foarte important pentru tine.

Da.

O să te aștept. Iubirea mea!

Întoarce-te curând.

Întoarce-te curând.

- De ce nu ai simțit nevoia să-mi spui.. - Am simțit nevoia să-ți spun.

Cum puteam?

- Și tu nu ai înțeles. - Sunt lucruri care trebuie spuse răspicat.

Sunt și lucruri care nu se spun deloc.

Și când vine vremea să le ceri.

E prea târziu. Nu-i așa?

Nenorocitele dracului.

Nenorocitele dracului. Termină odată. Și câinii ăștia acum...

Uită-te și la ăsta.

E nebun, chiar e nebun de legat.

E cineva în grădină.

Nu te mișca de aici.

Nenorocitele dracului.

E greu să ai de-a face cu mașinile astea ciudate

Îmi era frică că se descarcă bateria.

Am văzut luminile aprinse dar nu am vrut să vă deranjez.

Pur și simplu nu am putut găsi butonul corect!

- V-am trezit, nu-i așa? - Nu.

Nu. Mulțumesc.

Simți cât este de frig? Pare a fi februarie.

Și tu te plimbi așa? Văd că tușești.

Nu e din cauza frigului, țigările sunt de vină.

Blestematele.

Altora le este cald.

E de înțeles cu toate sticlele alea care le aruncă la gunoi.

Mă duc să-mi termin turul.

Ar trebui totuși să scrie ceva pe butoanele mașinii ăleia.

- Da, ai dreptate. - Dacă nu cum faci atunci când conduci?

Doar nu le poți memora pe toate. Bună ziua.

- Cât este ceasul? - E patru.

Să fie cinci? Nu știu.

Poate că nimeni nu a auzit împușcătura? Paznicul nici măcar nu a pomenit de ea.

Ar trebui să mă îmbrac.

Ce se poate face în asemenea situații?

Se sună? Sau sau se duce...

...la poliție? Mai e încă timp.

Cred că am dreptul să aflu primul exact cum s-a întâmplat.

- Ce vrei să știi? - Totul.

- Nu ar ajuta la nimic. - Asta o s-o hotărăsc chiar eu.

De ce vrei să suferi? Pentru că contează.

Da?

A început din întâmplare.

- Tu erai departe și m-am simțit singură. - Asta nu este o justificare.

Știu. Mama mea l-a așteptat pe tatăl meu...

...vreme de patru ani, în timpul războiului.

Și cred că nu i-a făcut niciun rău toată viața mea.

- Dar tu nu semeni deloc cu mama ta. - Așa este.

Așa este.

Pe mine singurătatea mă apăsă foarte mult.

Chiar dacă am făcut totul ca să nu mă las biruită de ea.

Apoi am găsit acel bilet.

"Mulțumesc pentru călătoria minunată, pupici, Laudra"

- Avea nevoie de o curățare nu-i așa? - A durat ceva timp până să observi.

Nu, am observat imediat, dar nu-mi place să mi se spună ce să fac.

Tu doar primești dar nu dai niciodată nimic înapoi, nu-i așa?

- Nu ți-e frig? - M-am obișnuit.

- Ai fost la Polul Nord? - La Regina Caeli, dar este același lucru.

Ai fost la închisoare?

Nu este greu.

Cu puțină bunăvoință poți să intri și tu acolo.

- Oricând vrei tu. - Și cum?

Chiar vrei să afli cum?

Să știi că pentru o femeie bună așa ca tine, nu este recomandat.

Ai nevoie doar de două grame de iarbă.

Hașiș sau marijuana, îmi imaginez?

Complimentele mele, văd că burghezia a făcut progrese.

- Și mai fumezi chestia aia? - Eu? Nu, nu.

Închisoarea este prea rece și umedă, nu-mi place.

Haide, să mergem.

Massimo.

Massimo...

- Să chem un doctor? - Nu, nu.

Dar de ce? Ce au vrut de la tine?

Doar i-ai văzut, eu mi-am cerut-o.

Femei.

Așadar doamna mă spionează? Nu, te-am văzut.

Trebuie să fi dat spectacol de mai multe ori pentru tine.

Dar ale mele sunt mai autentice decât cele pe care le importați din Danemarca...

Ca să scăpați de plictiseală.

Mă rănești.

Bea.

Trebuie să plec acum.

Te iubesc.

Mă sperii.

Cum așa? Nu știi că dragostea este un sentiment burghez?

Greșit, burghezia nu are sentimente.

Adică ai făcut-o intenționat?

Din cauza acelui bilet cretin

pe care mi l-ai găsit în buzunar și care nu însemna nimic.

- Nu... - Nu, ha.

Nu-mi spune că a fost dragoste. Nu-mi spune că l-ai iubit.

Oricine poate fi bun pentru anumite lucruri.

- Chiar crezi asta cu adevărat? - Dragostea este altceva.

Și ce este Un telefon?

Chiar nu te-ai gândit niciodată ce făceam eu aici singură?

Atunci când tu nu erai aici. Plictiseala, zi de zi...

ca să te aștept pe tine.

Și toate gândurile care îți trec prin cap.

- Dorințele mele. - Ești o depravată.

Așa este.

Așa este, mama mea a așteptat vreme de patru ani.

- Dar tatăl meu nu se putea întoarce. - Nici eu nu pot.

Nu e adevărat, tu puteai să te întorci.

Dar între mine și muncă, ai ales muncă.

Ai preferat să te dedici total muncii tale.

Și eu?

Cum poate soția unui omul de succes să se plângă?

Să nu crezi că...

că a fost doar o aventură stupidă. - Ce a fost atunci?

Frică.

- Te șantaja? - Nu mi-a fost frică de el.

Dar poate că tu nici nu poți înțelege.

Ce nebunie! Au ucis porcul?

- De ce? - Îmi cer scuze.

- V-ați tăiat? - Burghiul.

I-am promis soției mele că voi lucra în garaj.

Îmi pare rău, dar nu e bine deloc.

Vezi că nu ar trebui să folosești un aparat de găurit...

Ești inginer, nu perforator. - Perforator.

Și eu ce spuneam, doar ați studiat.

- La revedere și scuze că te-am deranjat. - Bună ziua.

Trebuie să curățăm, este sânge peste tot.

Massimo.

Massimo, ești acasă?

Uită-te la asta, a lăsat toate luminile aprinse.

Domnule Massimo?

Ce rost are?

Te vor aresta și pe tine.

- Sun la poliție. - Am spus că nu.

Faci asta pentru mine, sau pentru cariera ta?

Ce fel de tablouri mai sunt și astea?

Tipul ăsta își băgă culorile chiar și în supă.

E nebun.

Întotdeauna am spus că e nebun.

Sigur, cineva care pictează tablori de genul ăsta.

I-ai supraviețuit iubitului tău.

E mai bine așa.

Nu vor putea să găsească niciodată pistolul.

Ceea ce ai de gând să faci?

Vom vedea când se întunecă.

Trebuie să fi avut o anumită vitalitate...

ca să-ți poată satisfacă ție exigențele.

Ai ales bine.

Iubirea mea.

De ce ai început să te droghezi din nou?

Nu m-am lăsat niciodată.

Ca să spun adevărul chiar îmi doream să mă opresc.

Mi-ai promis.

Da, da, ți-am promis.

Îți amintești noaptea aceea...

Prima dată când ai venit aici.

Da, îmi amintesc.

Nu era vorba despre femei.

Au vrut să fie siguri că voi începe să mă droghez din nou.

Au crezut că m-am oprit în închisoare.

Dar nu ai făcut-o?

Am făcut-o.

Dar nu mă așteptam la nimic altceva decât să fiu convins de contrariu.

De ce?

Pentru că dacă nu mă droghez, nici măcar nu știu să țin în mână o pensulă.

- Și asta nu te dezgustă? - Ce?

- Să recurgi la artificii. - De ce?

Folosesc ceea ce este al meu, Plătesc mereu din buzunarul meu.

Atunci de ce ai vrut să te sinucizi?

Pentru că încă mă dezgustă.

Cu cât încerci mai mult să scapi...

Cu atât mai mult te afunzi mai adânc lumea asta de rahat.

El este cel care vrea tablourile alea.

El dă întotdeauna ordinele.

Este ușor să dai vina pe alții.

Tu nu vei înțelege niciodată.

Pentru că ești una dintre ei.

Mă exclusese. Așa dintr-o dată.

Se întorsese la lumea lui solitară.

După ce mi-ai dat ceea ce tu nu mi-ai mai dat.

Și nu era vorba doar de ceva fizic și atât. Era...

inconștientă...

...libertatea.

Nu știu... poate iluzia de a avea mereu douăzeci de ani.

Când tu și cu mine călătoream o zi întreagă...

numai ca să ne întâlnim la jumătatea drumului, mai degrabă decât să fim împreună.

Măcar o oră, cel puțin.

- Iat-o. - Ea este!

Așa este, a venit la orgie.

Simte-te bine.

Fumezi?

E foarte scumpă să știi.

- Nu te dezbraci? - Hai că te ajutăm noi.

Nu vei regreta.

Hai, fumează, fumează și tu.

Dezbrăcați-o.

Cum ți-ai făcut-o?

În bucătărie.

Nu e o arsură de țigară?

Am atins sobă, ieri.

De ce nu o lași pe Elsa să facă lucrurile astea?

- Sunt concediată? - De ce?

Este de gradul trei?

Pot să știu și eu ce te-a apucat?

Eu? Nimic.

Vrei să vii cu mine?

Ca să rămân să te aștept închisă într-un hotel?

S-ar putea să-ți placă.

Nu ai fost niciodată la Stockholm.

Vrei să vii?

Nu.

Dacă vrei să termini cu asta, de ce nu închizi?

Aici suntem cu toții atât de nerăbdători să te avem cu noi.

Nu te vedem la fereastră, ce faci?

Pierzi toată distracția. Uite.

Ne auzi măcar? Ne auzi?

Spune ceva. Acum o sărut.

Uite, e și Eileen aici acum. Haide.

Vino. Vino.

Mai ești la telefon?

Am făcut un pariu cu Eileen, ea spune că nu vii...

Dar eu sunt sigur că te vei întoarce la mine, și în condițiile mele.

În curând. Am dreptate, nu?

În condițiile mele.

Chiar nu vrei să te oprești cu chestia aia?

Da.

Nu îți da decât ură.

Dacă lumea este atât de plină de ură, așa cum spui tu...

Nu o poți învinge tot cu ură.

Tu nu te gândești decât la iubire, totul este o mare porcărie.

Nu există iubire așa cum nici Dumnezeu nu există.

Le inventăm pentru că avem nevoie de ele.

Și suntem niște lași.

Odată mi-ai spus că mă iubești.

Da, și am crezut asta.

Odată și tu ai spus asta soțului tău, nu-i așa?

Ai uitat?

Și ai crezut-o și tu atunci când ai spus-o.

Atunci, după părerea ta, eu vin aici numai pentru... Plăcere...

Este ceva perfect normal.

Nu ai văzut o pisică în călduri?

Bună pisicuță.

Ce faci? De ce nu răspunzi?

Ai amuțit?

Pisicuță, venim.

Pisicuță!

Nu ar fi trebuit să închizi telefonul, ne-ai obligat să venim noi la tine.

- Nu vreau să te mai văd. - Ce ai spus?

S-a terminat deja?

Înainte nu mai știam cum să scap de tine...

Acum vorbești despre iubire!

- Ești beat. - Da, sunt beat.

- Dar tot vreau să știu. - Cum rămâne cu iubirea?

Mângâierea omului pe pământ?

Îi auzi? Cuvinte frumoase.

Parfumul tău tău a ajuns până în casă...

Pisica în călduri este urmată de toate celelalte pisici.

Dă-mi drumul.

Dă-mi drumul, ticălosule.

Ai chef, pisicuță?

Toți pentru una și una pentru toți.

Ajunge.

Hai, trage.

Ești plin de droguri.

Ar fi autoapărare, trage.

Poate te gândești cum să-i spui soțului tău?

Pleacă de aici.

Nu-ți face griji pentru el, pun pariu că știe totul.

Îl vom face puțin de rușine.

Da, așa este.

Știam.

V-am văzut într-o noapte...

unul în brațele celuilalt.

De aceea l-ai împușcat.

Pentru că ți-a spus adevărul.

Nu m-ai iubit îndeajuns ca să nu suporți că alt bărbat.

- Te-am iubit mult. - Și atunci?

- Nu-mi spune că pentru munca ta. - De ce nu? Munca mea.

Din ambiție.

Și munca până la urmă tot un drog este.

Cu cât îi dedici mai mult timp,

cu atât mai puțin îți dai seama cât de condiționat devii.

La un moment dat...

te apucă o anume frenezie, simți că plutești.

Crezi că pentru restul...

va fi timp mai târziu.

Apoi te regăsești bătrân și obosit...

...așa deodată.

În anumite lucruri...

accepți până și un substitut.

Nu mai fugi așa, Fiffi.

Nu fugi. Vino aici, Fiffi.

Unde te duci? Ți-am spus să vii aici.

Unde te duci? Ți-am spus să vii aici.

Ți-am spus să vii aici, nu m-ai auzit Fiffi?

Vino imediat aici. Ce faci acolo sub mașină?

Fiffi, vino aici.

Te rog Fiffi, vino aici! Ce ai în gură? Dă-l aici.

Dă draga mea. Ce ai în gură?

Dă-mi imediat medalionul ăla.

Fiffi, medalionul.

La naiba!

Fiffi, oprește-te! Nu mă face să fug după tine, Fiffi!

Vino aici! Nu mă face să fug după tine, Fiffi!

O să mut mașina, o vom pune în spate.

Antonio, eu... Mai târziu.

Bag-o în marșarier și ambalează puțin motorul.

Eu voi încerca să o împing.

Aveți nevoie de o mână de ajutor?

Nu, mulțumesc. Nu avem nevoie de nimic.

Încearcă să pui ceva dedesubt.

O să încerc acum, mulțumesc.

Doi oameni trebuie să împingă. Am încercat deja.

Tu și cu mine și doamna să stea în mașină.

Nu... nu, nu, mulțumesc.

Nu vă deranjați. Pentru numele lui Dumnezeu, domnule.

Pentru dumneavoastră nu mă deranjez deloc, absolut deloc.

Bună seara, doamnă.

Amândoi împreună vom reuși.

Nu, Pasquale, îți mulțumesc. Pe frigul ăsta și îmbrăcat așa?

Nu, trebuie să mă revanșez pentru azi dimineață.

Urcați doamnă! Urcați, urcați!

Haideți domnule!

Împingeți, împingeți.

Noapte bună, domnule.

Noapte bună, doamnă.

Unde e? Unde e? Unde e?

Unde e?

Muzica lui.

Punea mereu discul ăsta.

O să trimit după toate lucrurile mele mâine...

Ar fi trebuit să-mi dau seama mai devreme că nu era locul potrivit pentru mine.

M-am trezit acum câteva ore, sub mașină.

Eram atât de beat aseară.

Poate că ar fi fost mai bine dacă glonțul ăla nu m-ar fi zgâriat doar...

Pentru mine, vreau să spun.

Anna, poate ai avut dreptate.

Eu cred că acel lucru chiar există.

Traducerea & adaptarea: Arconrad - SPTranslate Team