Original subtitles

E cea mai mare îngrijorare a dvs.?

Da, orice fel de virus,

dar cel mai probabil ceva similar gripei.

Din cauza călătoriilor aeriene?

Prin aer, da, tusea...

Scuze, m-am referit la oamenii din avioane.

Ați descris asta în cartea dvs.

Da, un nou virus apărut în Madagascar, să zicem,

ar putea ajunge în Chicago în câteva săptămâni

și ne alegem cu o pandemie globală.

„Pan” însemnând „totul”. Toată lumea se îmbolnăvește deodată.

Dr. Neuman, și dvs. sunteți epidemiolog.

Presupun că perspectiva unei pandemii virale vă ține și pe dvs. treaz noaptea?

- Nu. Nu. - Nu?

Bun, încheiem aici emisiunea.

Nu, omenirea se luptă cu virusuri încă de la începuturile sale.

Uneori, mor milioane de oameni, ca într-un război adevărat,

dar, în cele din urmă, câștigăm mereu.

Dar, ca să fie clar, susțineți că microorganismele reprezintă o amenințare?

În cei mai îngrozitori termeni.

- Bacteriile? - Nu.

- Vă place să spuneți „nu”. - Da.

Nici bacteriile, nici virusurile, ci...

Ciupercile.

Da, aceasta e reacția obișnuită.

Ciupercile par destul de inofensive.

Multe specii ar putea să zică altceva.

Pentru că sunt unele ciuperci care nu caută să omoare,

ci să controleze.

Vreau să vă întreb ceva.

De unde credeți că obținem LSD-ul?

Dvs. de unde îl luați?

Provine din ergot, o ciupercă.

Psilocibina este, de asemenea, o ciupercă.

Virusurile ne pot îmbolnăvi,

dar ciupercile ne pot altera mintea.

Există o ciupercă care infectează insectele.

Infectează o furnică, de exemplu.

Trece prin sistemul său circulator,

spre creierul furnicii, inundându-l cu substanțe halucinogene,

astfel, reușind să supună mintea furnicii voinței sale.

Ciuperca începe să direcționeze comportamentul furnicii,

spunându-i unde să meargă și ce să facă,

așa cum face un păpușar cu marioneta sa.

Situația devine și mai gravă.

Ciuperca are nevoie de hrană pentru a trăi,

așa că începe să-și devoreze gazda din interior,

înlocuind trupul furnicii cu al său.

Dar nu-și lasă victima să moară. Nu, ea...

Își menține marioneta în viață, prevenind descompunerea.

Cum?

- De unde obținem penicilina? - De la ciuperci.

D-re Schoenheiss, sunteți tulburat.

Infecția fungică de acest tip este reală, dar nu la oameni.

Este adevărat, ciupercile nu pot supraviețui

dacă temperatura corpului gazdei depășește 34 de grade.

Și, în prezent, nu există motive ca ciupercile

să evolueze ca să poată rezista la temperaturi mai ridicate.

Dar dacă s-ar schimba asta? Dacă...

de exemplu, planeta ar deveni ceva mai caldă?

În acest caz, există un motiv de evoluție.

O genă suferă o mutație, iar o ascomicetă,

candida, ergot, cordyceps, aspergillus,

oricare dintre ele ar fi capabilă să își facă loc în creierul nostru

și să ne controleze nu cu milioanele, ci cu miliardele.

Miliarde de marionete cu minți otrăvite,

fixate permanent pe un singur obiectiv unificator,

acela de a răspândi infecția până la ultimul om rămas în viață,

prin orice mijloace necesare.

Și nu există tratament pentru asta.

Nu sunt măsuri preventive. Nu sunt leacuri.

Nu există. Nici măcar nu e posibil să le producem.

Deci, dacă se întâmplă asta?

Pierdem.

Revenim.

Alarma.

Sună alarma.

Unde e amestecul de clătite?

Eu am...

Da, eu am fost. Scuze.

Voiam să-ți fac clătite aniversare. Jur.

Știi că nu-mi plac foarte mult clătitele.

Știu că nu-ți plac.

Sunt pentru mine.

Vitamina C.

Ți-ai făcut temele?

Fracțiile?

Câți ani ai făcut?

Treizeci și șase.

Curând, va trebui să porți scutece.

Cine spune că nu port deja?

Coajă.

Calciu.

Minunat!

A rămas și pentru unchiul Tommy?

Ar fi rămas.

Salut!

Încă mai trăiești, bătrân nenorocit.

- Te iubește. - E dependent de mine.

Nu e același lucru.

- Eu cred că e la fel. - Sigur e la fel.

Credeam că mâncăm clătite.

Îți luăm ceva de pe drum.

- Tipii cu betonul o să fie acolo? - Au spus că poate vin.

„Poate”? Nu putem face cofrajul până nu turnăm betonul și nu ne plătesc înainte.

Putem să aducem pe altcineva, să terminăm mai repede.

Nu, nu vreau să împart lucrarea asta. Abia vreau s-o împart cu tine.

Putem lucra tură dublă.

Pe bune?

- Astăzi? - Știu, o să termin până la 21:00.

Până la 21:00, nu?

Da.

Mă întorc cu un tort.

Promit.

Tulburări continue în Jakarta,

dar sfătuim cetățenii americani...

Jakarta. Unde-i asta, în Orientul Mijlociu?

Nu-mi sună cunoscut. Sigur e o țară.

- Poate face parte din Asia? - Jakarta nu e o țară.

Dacă face parte din Asia, nu e obligatoriu să fie o țară.

De fapt, e capitala Indoneziei.

Rahat! Încă mai avem o speranță.

Bine.

Termină repede, te lăsăm noi.

- Nu mi-am terminat cojile de ouă. - Mai ai șapte minute.

Ți-ai pus tricoul pe dos.

Rahat!

O ia razna.

Sarah!

Salutare, vecino!

Bună!

A întrebat Connie de tine.

Din moment ce n-ai mai trecut pe la noi.

Zi-i ce vrea să audă!

Aș putea veni după școală, dar pentru scurt timp.

Doar n-o să te refuze.

Puteți să faceți ceva la cuptor sau ceva de genul ăsta.

Apropo...

Avem mulți în plus. Vreți niște biscuiți?

Tată, adori biscuiții.

Așa e.

Dar țin dieta Atkins.

- Ce dietă? - Este o...

Știți ceva? Trebuie să plecăm.

Dar Sarah o să vină mai târziu la voi. O să stea cât de mult vreți.

O să vă spună totul despre Atkins.

Grozav, o s-o anunț pe Connie.

Tare!

Nici nu știți cât de interesant a fost să ascult conversația aia!

Stinge aia!

La mulți ani!

OPERAȚIUNEA DESERT STORM VETERAN MILITAR

AUSTIN, TEXAS 26 SEPTEMBRIE

Vreau să scrieți această diagramă exact așa cum v-am prezentat-o.

Mereu cu subiect și predicat.

Verb și substantiv.

Propoziția este: „Tu unde pleci?”

Subiectul este „tu”.

Tu pleci...

Predicatul.

„Unde” este adverbul.

Vedeți? Luați aminte, cei ce dați din cap!

Jur că o să vă folosească în viață.

Credeți-mă, de aceea suntem aici.

Da? Deci „tu” este subiectul...

Da, trebuie să știți asta.

Și da, o să fie în testul de săptămâna viitoare.

Tema trebuie predată mâine, după oră.

Douăzeci.

Atât?

Bine, treizeci.

Douăzeci e bine.

E un arc. Îl repar acum.

Toată ziua.

Jur.

Închidem.

Am terminat pe ziua de azi.

E 15:15, închidem la 19:00.

- Îmi pare rău, nu poate să termine. - Am terminat deja.

Ar trebui să te duci acasă.

În sfârșit, draga mea.

Scuze.

Mă îngrijorasem.

I-am luat ceva tatei.

Bună, Mercy!

E totul în regulă?

Cu ce se zice la știri?

Ce să se zică, dragă?

Păi, astăzi a fost multă poliție și agitație pe drum.

Asta se întâmplă în fiecare zi, nu?

Oamenii trebuie să facă pace cu Isus.

Trei cuie și o cruce înseamnă izbăvire.

Mă gândeam să facem niște fursecuri.

Cu bucăți de ciocolată?

Cu stafide.

Haide, mamă!

E verde. Îți place verdele.

Asta e.

Nu știu de ce vorbesc cu ea.

E surdă de-a binelea.

Vrei să mă ajuți?

Vin imediat.

Dnă Adler?

Pot să-l împrumut?

Sigur. E al lui Danny.

Știți ceva? O să vină tata în curând. Ar trebui să plec.

- Ești sigură? - Da.

Ei bine, nu pleci fără fursecuri.

Nu am primit comentarii astăzi de la poliția din Austin

în ceea ce privește numeroasele incidente violente din oraș.

Unii sugerează că ar fi de vină un nou drog de contrabandă.

Vom reveni cu mai multe informații cu Manuela Sanchez, în direct din...

Ai încuiat și tu ușa o dată.

Bravo!

Da.

- E ora 22:00. - Știu.

Ne-au dat dimensiuni greșite pentru buiandrugi.

Nu are niciun sens pentru tine. Scuze.

Unde e tortul?

Rahat!

- Pe bune, omule! - O să aduc unul mâine.

Jură sau nu-ți primești cadoul!

Mi-ai luat cadou?

Jură!

Pe viața mea!

Ia te uită...

Ți l-am reparat.

Da?

- Poftim? - Nu aud nimic.

A fost jalnic.

- Tu ești jalnic. - Da, știu.

De unde ai avut bani pentru asta?

Din droguri.

- Vând droguri tari. - O meserie mai bună decât a mea.

A fost doar 20 de dolari.

Pe care i-am furat de la tine.

Puteam să fi furat 60$, dar am pus restul înapoi,

sunt un hoț cinstit.

În plus, gestul contează.

Nu l-ai fi reparat niciodată singur, deci...

Mulțumesc.

Mai am unul.

De la familia Adler.

E varianta care are și scenele tăiate.

Imaginează-ți ce tari trebuie să fie!

Haide, pune-l!

Cât mai e ziua ta.

Să nu adormi!

Sigur că nu. E prea captivant.

Alo?

Joel, eu sunt. Sunt bine.

Da?

Dar sunt la închisoare.

Fir-ar să fie!

N-a fost vina mea de data asta.

Eram la bar. Un tip a luat-o razna și a început să lovească chelnerița.

Am intervenit, l-am lăsat inconștient. A venit poliția.

Nu mai contează, trebuie să mă scoți pe cauțiune.

- Acum? - E vineri.

Dacă nu mă scoți în seara asta, stau aici tot weekendul.

E iadul pe Pământ aici, Joel. Trebuie să ies de aici.

Care închisoare? Travis County?

Da, pe Strada 10.

Fir-ar să fie, Tommy!

Îmi pare rău.

Te rog.

Bine.

Idiotul naibii!

23:03

Tată?

Tată?

SISTEM NAȚIONAL DE ALERTĂ

NOTIFICARE DE URGENȚĂ

...în case! Poliția și serviciile de urgență sunt în zonă

și vă vor oferi instrucțiuni suplimentare.

Rămâneți în case! Poliția și...

Ușor, Mercy!

Ce faci aici, băiete?

Hai să te ducem acasă!

Hai, Mercy, te rog!

Mercy!

Dnă Adler?

Dnă Adler?

Dnă Adler?

Ajută-mă!

Urcă în mașină acum! Mișcă!

Ce facem, Joel?

Ai omorât-o.

Draga mea, îmi pare rău.

- Joel, trebuie să mergem. - Sarah, ascultă-mă!

Nu e doar familia Adler. Dar o să fim curajoși.

Și o să scăpăm de aici.

Să mergem, haideți!

Urcă!

Joel?

Denise, intră înapoi în casă!

Încuie ușile, acum!

Haide, urcă!

Puneți-vă centura!

Țineți-vă bine!

Dumnezeule, Joel!

- Ia-o pe șoseaua șaptezeci și... - Pe 71, știu.

- Tati... - Nu știm.

Au spus că e un virus. Un fel de parazit.

- E făcut de teroriști? - Nu știm.

- Suntem bolnavi? - Nu, sigur că nu.

- De ce au luat-o lucrurile razna? - Nu e semnal, nici radio.

- Acum câteva minute nu mai tăcea radioul. - Cum știi?

Ce?

Cum știi că nu suntem infectați?

Au zis că a afectat mai ales oamenii din oraș.

De aceea au blocat șoseaua.

Doamne!

Asta e casa lui Jimmy.

Soții Adler o duceau pe bunica în oraș.

La spital, pentru control.

Așa e. O tot duceau. Probabil de aceea.

Dar trebuie să mergi de multe ori, nu?

N-avem nimic. Crede-mă!

Bine.

Hei!

- Ce faci? - Au un copil, Joel.

- Și noi, la fel. Nu te opri! - Hei, așteptați!

- Putem să-i punem în spate. - Nu!

Nu, vă rog!

Vă rog!

O să vină altcineva.

La dracu'!

Toată lumea a gândit la fel.

- Nu pot să trec prin asta. - Bine.

Hai s-o gândim!

- La naiba! - Bun, ia-o pe iarbă!

Tăiem câmpul și ajungem pe partea de vest.

Da, spre vest. Țineți-vă bine!

Rahat!

- Nenorocita de armată! - Asta nu e bine?

E bine pentru ei. Dar aia e șoseaua pe care încercăm să intrăm.

Bine, hai să continuăm spre nord!

- Pot fi mulți oameni. - Nu putem merge spre sud,

nici spre est sau vest. Unde naiba să mergem?

Tommy, haide!

Da, cunosc locul ăla. Ar putea să meargă.

- Da, dar apoi? - Nu știu.

În Mexic, ne ducem departe...

Cât mai departe. Cât combustibil ai?

- Trei sferturi de rezervor. - Bine.

Trecem prin oraș, traversăm terenul de golf de lângă râu,

revenim pe șosea de cealaltă parte a barierei

și apoi am scăpat.

Poate că e peste tot.

Poate că nu avem unde să fugim.

Ce dracu'?

Rahat! Trebuie să ocolim.

Țineți-vă de ceva!

Bun, continuă!

Rahat! Tommy!

Tommy, nu poți opri aici.

Nu pot să trec prin ei.

Vorbești serios? Nu te opri!

Înapoi!

- Înapoi! - Încerc.

Tommy, mai repede!

- Trebuie să plecăm! - Încerc.

- Găsește o alee! - Ce alee? Sunt oameni peste tot.

Treci naibii peste ei! Trebuie să ieșim de pe strada asta acum.

- Asta încerc să fac. - O să fim bine. Să nu te oprești!

Tată?

Rahat!

Mișcă!

Calc-o!

Sarah!

Stai acolo, nu te mișca!

Tommy, ești bine?

Da, sunt bine.

Sarah, nu te uita!

Uită-te la mine, da?

Îmi pare rău, dragă. Știu.

Vino aici! Prinde-mă cu brațele!

Te-am prins.

Ești bine?

- Ești bine? - Glezna mea.

- În regulă. - Trebuie să ieșim de pe stradă.

Rahat!

Tommy?

Tommy!

Duceți-vă spre râu! Găsesc eu o cale.

Scoate-o de aici, Joe! Du-te!

- Nu-l putem lăsa aici. - Se descurcă. Poți să fugi?

Nu.

- Uită-te la mine! - Bine.

- Bine? - Bine.

Să nu te uiți în altă parte!

Bine.

E în regulă, draga mea. Ești în siguranță.

Nu te mișca!

Fiica mea e rănită.

- La gleznă. - Stai pe loc!

Bine.

Ușurel!

Nu suntem infectați.

Am doi civili lângă râu.

Unul dintre ei e rănit.

La gleznă.

Cum rămâne cu unchiul Tommy?

Trebuie să te ducem într-un loc sigur mai întâi.

Apoi ne întoarcem după el, bine?

- Bine. - Bine.

Scuze, poți să repeți?

Hei! Nu ți-a spus nimeni să te miști.

Da, dle.

Da, domnule.

Nu suntem bolnavi.

Domnule...

Nu suntem bolnavi.

Îmi pare rău.

Te rog, nu!

Doamne!

Nu!

Bine. Ești în regulă.

E în regulă. Mișcă mâna, dragă!

Mișcă-ți mâna!

Știu, draga mea. Știu.

Știu că doare.

Haide!

Haide, iubito!

E în regulă.

Știu, draga mea.

Știu că doare.

O să fii bine. Bun.

Draga mea, ascultă-mă!

Trebuie să te ridic, da?

Trebuie să te ridic.

Bine?

Haide! Știu, dragă.

Știu!

Tommy, ajută-mă!

Joel...

Haide, fetița mea!

Haide, fetițo, trebuie să te ridic.

Hai!

Hai, ridică-te!

Sus, draga mea!

Haide!

PESTE DOUĂZECI DE ANI

Nu vrem să cazi de pe scaun.

Care este numele tău?

Ești singură?

Și...

Cum ai căpătat asta?

O să te gâdile un pic. Chiar aici.

Dacă ți-aș spune că, după ce îți administrăm niște medicamente,

îți aducem mâncarea ta preferată?

Ți-ar plăcea asta?

Și apoi îți dăm niște haine noi

și jucării, cât de multe vrei tu.

E doar un ac mic.

E în regulă.

Ești în siguranță.

Nu pot.

Zece.

Mai ai ceva?

Astăzi, nimic.

Mâine avem măturarea străzilor...

sau întreținerea canalizării.

Care e mai bine plătită?

Aia cu mult rahat.

Tura de noapte, se începe la ora 16:00.

INTERDICȚIE 18:00 - 06:00

CEI FĂRĂ APROBAREA FEDRA VOR FI ARESTAȚI

RAPORTAȚI SEMNE INFECȚIE CU CORDYCEPS

ȘIRETURI PANTOFI 1 CARD DE RAȚIE ȘIRETURI GHETE 2 CARDURI DE RAȚIE

Jason Choi, încălcarea EMC 342.3,

ieșire neautorizată din Zona de Carantină.

Maria Elisiano,

încălcarea EMC 342.7,

intrare neautorizată în Zona de Carantină.

Cu toții ați fost judecați într-o curte militară de justiție

și ați fost găsiți vinovați de către comisia curții marțiale.

Și, cu condamnarea la moarte prin execuție,

prin împuternicirea EMPA,

Articolul 1, Secțiunea 5...

Haide!

Sau te-aș putea împușca.

Da, dar ce faci după?

Mai trebuie cinci.

- Oxy? - Hidro.

- Cât au? - Trei luni.

Sunt din Atlanta?

Nu știu de unde le aduce, știu doar că sunt autentice.

Dacă-s autentice, sunt din Atlanta.

FEDRA are o fabrică acolo în Zona de Carantină.

Se zice că face doar două lucruri.

Pastile și gloanțe.

- Gloanțe și pastile. - Împuști mulți oameni,

dormi mai greu, mă gândesc.

Așa te gândești?

Le vrei sau nu?

Vreau punga înapoi.

- Cum stăm cu vehiculul? - S-a rezolvat.

A trebuit să mai conving un tip de la depozit.

Bine, cât costă?

Patru tipi din tura aia și cu mine...

Șase sute în total.

Uite, nu degeaba sunt rable camionetele alea.

Și nu au baterii. Știu.

Pot să dau 200 pentru ceilalți tipi

și 200 pentru tine.

S-a făcut.

Ai face bine

să nu stai pe străzi în următoarele nopți.

Nenorociții de Licurici au tot dat cu bombe.

Azi au fost împușcați doi de-ai noștri.

Șeful ne-a pus să facem ture duble.

Băieții sunt agitați și obosiți.

E ușor să faci o greșeală în întuneric.

Ai grijă de tine!

Da, și tu.

CÂND EȘTI PIERDUT ÎN ÎNTUNERIC CAUTĂ LUMINA

Ce vrei să spun, Tess?

Nu îți cer să spui nimic.

Sigur.

Nu e ca și când am plănuit...

să te trag pe sfoară.

Uite, îmi pare rău.

Ei bine...

Ce-ar fi s-o lăsăm baltă?

Ce altceva o să faci?

O să mă ții aici?

- O să mă omori? - Tess! Zău așa!

Atunci, Robert, ce vrei?

- Vreau să uiți că s-a întâmplat asta. - Bine.

- Uite, nu mai face asta! - Ce?

Este doar o baterie de camionetă.

Ți-am plătit-o, tu ai vândut-o altcuiva și mi-ai cheltuit banii.

Crezi că eu n-am făcut asemenea rahaturi?

- Oamenii mei te-au făcut praf. - Disciplinează-i, atunci!

Taie-le un deget sau ce dracu' vrei, nu-mi pasă.

Sunt oamenii tăi.

Dar omul tău?

Fiindcă, atunci când o să te vadă...

- Pune-te în pielea mea! - El răspunde în fața mea.

Îți dau cuvântul meu că n-o să te rănească.

O să-i spun că m-au atacat...

„niște tipi”.

După care tu și eu ne putem vedea dracului de viață.

Prostia ta mi-a cam distrus săptămâna.

Și aș vrea să merg acasă și să beau până nu mă mai doare fața.

Deci, dăm totul uitării?

Da...

Toți cetățenii trebuie să părăsească imediat zona.

Nu vă întoarceți fără permisiunea autorităților FEDRA!

Toți cetățenii trebuie să părăsească imediat zona.

Nu vă întoarceți fără permisiunea autorităților FEDRA!

Toți cetățenii trebuie să părăsească imediat zona.

Nu vă întoarceți fără permisiunea autorităților FEDRA!

Rahat!

- Licurici, sus, jos! - Duceți-vă!

Eliberați Bostonul, nenorociților!

Trag.

- Trag în noi. - În genunchi!

Nu, nu sunt Licu...

Nu sunt... Nu sunt Licurici.

Numără rar și clar de la unu la zece!

- Unu, doi, trei, patru... - Rar. Și clar.

Unu.

Doi.

Trei.

Patru.

Cinci.

Șase.

Șapte...

Opt...

Să. Ți-o. Trag.

Și întinde...

Spune-mi numele tău!

- Rar! - Veronica.

La fel ca ieri.

Și ca alaltăieri.

Și ca răsalaltăieri. Și ca...

O să vină oamenii să mă caute.

Cei de la FEDRA, mă auzi?

Dați-mi drumul sau o să plătiți, nenorociților!

Nu ar trebui să fiu aici!

CÂND EȘTI PIERDUT ÎN ÎNTUNERIC

Hei, se stă la coadă aici!

„Spune-i tatei că e fată,

asta ar fi bine, nu?

Voia o nepoată.

Cu dragoste, Becca.”

Sfârșitul mesajului. Citiți înapoi!

Corect.

73-K Orlando, am încheiat.

Nimic?

E vreo șansă să vină noaptea?

Să dormi și să ratezi?

Când dorm, ascultă Gabriela sau fiul meu, cel deștept,

nu celălalt, Dumnezeu să-l binecuvânteze!

Dacă Tommy ar răspunde, am ști.

- Și vorbești cu turnul? - În fiecare zi.

I-au transmis mesajul tău. Nu l-au văzut sau auzit de atunci.

Atât.

- Nu a trecut atât de mult. - Au trecut trei săptămâni.

Nu i-a luat niciodată mai mult de o zi să răspundă.

Sunt sigur că e în regulă.

Arată-mi unde este turnul!

Doar nu vorbești serios.

Joel, e în Wyoming.

Tot ținutul ăsta deschis...

Ești un tip capabil,

dar pe afară umblă lucruri mai rele decât Infectații.

Am auzit totul la stație.

Sunt tâlhari, traficanți de sclavi...

Dar ești „sigur” că Tommy e în regulă.

Este...

Este Turnul Cody.

Q-Bar 4, dar nu știu exact unde...

Următorul!

Știi ceva, Joel...

Joel!

M-au atacat niște tipi.

- Ce tipi? - Doi adolescenți.

Am zis niște rahaturi, probabil nu trebuia.

Haide! Știi că tipii ăștia s-au născut după începutul epidemiei.

N-au învățat cum să discute, încep să împartă pumni.

Niște pușlamale de 19 ani.

E un miracol că ești în viață.

E un miracol că oricare dintre noi suntem în viață.

Astea nu sunt proaspete.

Nu.

Am fost toată ziua în celula FEDRA.

În fine, nu contează.

- Vreau să inspiri adânc. - Ce e?

- Joel! - Spune-mi!

Tipii care m-au atacat erau cu Robert.

A vândut bateria noastră altcuiva.

Nu s-a pierdut nimic.

O să se tot întâmple rahaturi d-astea.

Acum trebuie să ne revenim

și să ne recuperăm cardurile sau bateria.

Am nevoie de baterie, Tess.

Camioneta nu funcționează fără,

și, dacă nu-l găsesc în curând pe Tommy, o să moară acolo.

Bine, la naiba! Ne recuperăm și banii, și bateria. Dar ascultă-mă, Joel!

Robert este îngrozit de tine.

Deci, dacă faci pe Clint Eastwood,

o să audă și o să-și ia tălpășița.

Vreau să inspiri adânc.

Cui i-a vândut-o?

- Nu știu. - Păi, și unde e?

Nu știu.

Încă.

Dar vom afla în liniște.

Ai înțeles?

I-am promis lui Robert că n-o să-l rănești.

Dar mi-ar plăcea foarte mult să-l rănești.

Așa că hai să mergem să-l vânăm pe nenorocit

și să ne recuperăm bateria și camioneta.

Apoi mergem să-l găsim pe Tommy.

Bine?

Bine.

Să vedem ce are mai mult sens...

Echipa e poziționată la Sud-Est 3?

I-am reținut.

Am câteva întrebări.

Bine.

Am aruncat în aer ținte FEDRA fără valoare

răspândite prin toată ZC, timp de două săptămâni.

Deja am pierdut patru oameni și...

Ce rost au toate astea?

Aceasta e întrebarea ta?

Una dintre ele.

Ar trebui să respecți dracului ordinele.

Și de ce ai o fată oarecare încuiată într-o cameră?

Tipii pe care i-ai pus s-o păzească nu-mi spun nimic.

Oamenii noștri întreabă ce se întâmplă și nu știu ce să le spun.

Spune-le să respecte naibii ordinele!

Voi doi mergeți la Sud-Est 3! Acum!

- Kim! - Marlene!

Purtăm un război cu o dictatură militară

ca să restabilim democrația și libertatea. Zic bine?

- Da. - Câștigăm?

Câștigăm lupta cu FEDRA? Licuricii îi bat pe FEDRA undeva?

Rebeliunea are nevoie de timp.

Dacă lupți 20 de ani și n-ajungi nicăieri, nu ești o rebeliune.

Ești doar vopsea spray.

Nu atacăm FEDRA peste tot în ZC.

Îi lovim aici, aici, aici, aici și aici.

Unde suntem acum?

FEDRA poate să fie oriunde, dar nu aici.

Vreau să fie cât mai distrași posibil, pentru că, la noapte,

fiecare Licurici din Boston se va aduna în clădirea asta

și o să părăsim ZC. Definitiv.

Renunțăm?

Nu, o ducem înspre vest pe fata aia oarecare încuiată în cameră.

De la tipul nostru de la turnul radio din Salem.

E pe bune?

Eu cred că da.

Să nu spui nimănui!

Orice ai nevoie.

Orice ar fi.

O ducem unde trebuie să meargă.

Salut, prietene!

Nu-ți face griji! Nu vreau nimic.

Dar, dacă te simți pierdut...

Dacă-mi spui să caut lumina, îți rup maxilarul.

Ne-a costat câteva carduri, dar l-am prins.

Cică ar duce bateria la o clădire marcată cu roșu.

Dar fii atent!

E la intersecția dintre Stillman și Cross.

- Cea pe care o folosea Miguel? - Da, așa mă gândesc.

Putem s-o luăm prin tunelul de metrou de sub Haymarket,

intrăm în clădire pe dedesubt și-l luăm prin surprindere pe Robert.

Să i-o facem nenorocitului.

Haide!

Nenorocitule!

Unu, doi, trei, patru...

Nu îți e teamă?

Atunci, eliberează-mă!

Ce-ar fi să începi cu un „mulțumesc”?

Pentru ce?

Pentru că ți-am salvat viața.

Eu le-am spus să nu te împuște, dacă îți amintești bine.

De ce i-ai oprit?

Ajungem și la asta.

Deci, Veronica...

cum te simți?

La fel.

Se va întâmpla?

Nu.

Deci, pot să plec?

Nu.

Nu o să spun nimănui despre toate astea, jur.

Unde o să te duci?

Înapoi la școala militară FEDRA? Ești atât de nerăbdătoare să fii soldat?

Crezi că am ales acel loc?

M-au pus acolo când eram în leagăn.

Este pentru orfani.

Nu ei te-au pus acolo.

Eu te-am pus.

Ellie.

Ești mama mea sau ceva de genul ăsta?

Arăt de parcă aș fi mama ta?

Nu, nu arăți.

Numele meu este Marlene.

Sunt liderul Licuricilor din Zona de Carantină din Boston.

De ce m-ar lăsa un terorist la FEDRA?

Fiindcă acolo erai cel mai în siguranță.

Și erai în siguranță acolo până ai hotărât să fugi.

Și, „terorist”?

Riley a fost terorist?

De ce nu mă lași să mă întorc acasă?

Pentru că ai un scop mai important decât ne-am fi putut imagina vreodată.

Așa că plecăm în seara asta și te luăm cu noi.

- A ajuns. - Cinci minute.

Ce urmează să-ți zic nu poate fi spus nimănui.

Pentru că, dacă o faci,

te asigur...

că o să mori.

Bine.

Gata?

Da.

Asta e.

La dracu'!

Rahat!

Ăsta e terminat.

Da.

Știu, doar că... nu mă așteptam.

Să înțeleg că nu era aici data trecută?

Nu.

Crezi că a coborât după ce a fost infectat?

Poate că a fost infectat aici, jos.

Să mergem mai departe!

Se pare că au reîmpărțit întreaga structură.

Probabil în anii '80.

Toată lumea își micșora dimensiunile apartamentelor ca să vândă mai multe.

„Ați urmărit Zona Construcției cu Joel Miller.”

Cât de mult urcăm?

Atât de mult.

Asta dă în hol.

Ce naiba? A pus cineva un pian în fața ușii?

Simți mirosul?

Da, praf de pușcă.

Tess!

Bateria nu e bună.

Și tot ai încercat s-o vinzi.

De două ori.

Lacom nemernic ce ești!

Ajută-mă!

Rahat!

Doamne!

Doar... Bine.

Rahat, haide!

La dracu'!

Joel?

Marlene?

- Ești bine? - Da.

Ellie!

- Rahat! - Nu, e în regulă. O să fiu bine.

Și nu poți să faci tâmpenii d-astea.

Deci pentru asta ne-a tras pe sfoară Robert?

Pentru Che Guevara din Boston?

Războiul trebuie să meargă ca naiba

ca să cumperi de la ticăloși ca el.

Da, a fost ca naiba. Marfa a fost proastă.

Și n-a acceptat nici să-i dau cu flit.

- Dă-mi cuțitul! - De ce ai nevoie de o baterie de mașină?

- Nu! - Nu spre ea!

Îndreaptă-l spre mine!

Ca să-ți răspund la întrebare: dintr-un motiv mai bun decât tine.

Fără supărare, dar Tommy e doar un individ.

- E treaba noastră să știm lucruri. - Să știți lucruri?

Voi sunteți cauza. L-ați întors pe frate-meu împotriva mea.

- Bine, Joel. - Au fost multe focuri de armă.

- FEDRA o să sosească. - Știu.

Voiam s-o mutăm diseară pe Ellie în afara zonei.

Nu o să ajungem nicăieri așa. Cel puțin o vreme.

Acum, mă gândesc...

- ...că o s-o faceți voi. - Pe naiba!

- Nu plec cu ei. - Lasă-mă s-o duc eu!

- Tess, nu avem timp pentru asta. - Nu aveți timp?

Ea cine e?

- Pentru tine, doar un bagaj. - Nu strecurăm oameni.

- Scuze. - Pot s-o fac eu.

Kim, tu n-auzi absolut nimic din ce zic?

Vrei să mă asculți?

O așteaptă o echipă de Licurici la vechea Casă a Guvernului.

Știu ce ne așteaptă afară.

Urma să mergem cu un întreg escadron exact din acest motiv.

Dar acum nu am nici camionetă, nici escadron.

FEDRA e la cinci minute distanță. Vă am doar pe voi.

Și știu de ce sunteți capabili amândoi.

Și cu bune, și cu rele.

De ce sunt capabili?

Dacă o duceți acolo în siguranță, o să vă dea ce aveți nevoie.

Nu doar o baterie. Tot tacâmul.

Camionetă cu plinul făcut, arme, provizii, tot ce trebuie.

Jur.

Vă jur.

Jigodie!

Ai încredere în ea?

Nu, nici eu. Dar pare disperată.

De obicei, vehiculele Licuricilor sunt modificate de la FEDRA.

E o șansă destul de bună să ajungem la Tommy cu unul.

Și, în momentul în care o predăm pe fată...

Puteți să dezbateți, dar să nu uitați că sângerez.

Bine, uite care-i treaba!

O ducem echipei voastre de la Casa Guvernului.

Dar, înainte să o predăm, trebuie să ne dea tot ce solicităm.

Dacă nu, o omorâm pe loc.

- S-a făcut. - Serios? Atât de repede?

Tu ești tot ce contează.

Echipa mea n-o să pună asta în pericol.

Ține minte ce ți-am spus! Du-te și ia-ți rucsacul!

Acum, Ellie!

Să mergem!

Joel...

să n-o dai în bară!

Te rog.

Lasă-ne puțin, bine?

Ce dracu'?

Deci, care e planul?

Păi, n-avem multe variante. Ar fi calea scurtă sau calea lungă.

Iar calea scurtă e, efectiv, un coșmar.

Putem s-o lăsăm, apoi mergem la Bill și Frank.

Ne aprovizionăm cu ce avem nevoie.

CARTEA HITURILOR DE PE PRIMUL LOC ÎN TOPURILE BILLBOARD

Plecăm după apus. Rămâi cu fata!

Stai, de ce trebuie eu să...

Tess!

B/F 60 - NIMIC NOU

70 - STOC NOU 80 - X

Deci, cine sunt Bill și Frank?

Radioul e un cod de contrabandă, nu?

Cântec din anii '60, nu au nimic nou.

Anii '70, au primit lucruri noi.

Ce sunt anii '80?

Ce faci?

- Frec menta. - Și eu ce să fac?

Sunt sigur că o să găsești tu ceva.

Ți s-a stricat ceasul.

Mormăi în somn.

N-am fost niciodată de cealaltă parte a Zidului.

Uite cât e de întunecat!

Mergeți acolo des?

- Presupun. - Când a fost ultima dată?

- Poate acum un an. Ce contează? - Dar știi unde să mergi.

Deci n-o să pățim nimic.

Da.

Deci care-i treaba cu tine?

Ești fata vreunui mare mahăr sau așa ceva?

Ceva de genul ăsta.

S-a auzit radioul când dormeai.

Poftim? Ce cântec era?

Zicea ceva de genul...

„Trezește-mă înainte să pleci”.

Rahat!

Te-am prins!

Anii '80 înseamnă belele.

Codul a fost spart.

Ascultă...

Locul de sub Lancaster pare bun.

Ai o jachetă în rucsac?

- Da. - Bine, pune-o pe tine!

E timpul să mergem.

Respectați interdicția obligatorie pentru a lupta cu infecția și cu insurecția!

Măiculiță! Chiar am ieșit!

- Dumnezeule! - Rahat!

Bun. O luăm prin marginea din stânga a zonei-tampon.

Rămâi aproape și urmează-mă!

Da, sigur.

Să mergem!

Ce naiba?

Hei, stați pe loc!

Nu mișcați!

Cred că faci mișto de mine.

Bun, hai să discutăm!

- Întoarceți-vă! În genunchi! - Stai așa...

În genunchi!

- Stai puțin! - Ce ți-am spus, omule?

Ți-am zis să stai dracu' acasă.

În genunchi!

Puneți-vă în genunchi!

Ascultă, dacă ne lași să facem ieșirea asta,

- ...împărțim cardurile cu tine. - Da?

- Da. - Ce binecuvântat sunt!

Mâinile pe cap! Privirea înainte!

Mâinile pe cap!

- Serios, omule? - Da. Facem lucrurile ca la carte.

Isuse Hristoase!

Bine. Dar trei sferturi?

Ieșire neautorizată. O să vă spânzure pentru asta.

Bine. Tot ce luăm din ieșirea asta și jumătate din toate pastilele.

Jumătate? Toate.

Îmi risc slujba pentru jumătate. Ți-ai ieșit din minți.

- Ellie, ce... - La dracu'!

Cățea nenorocită!

Dă-te la o parte!

Putem să îndreptăm lucrurile.

Dă-te!

La o parte!

Nu! Nu sunt infectată.

- Joel! - Nu sunt bolnavă!

- Joel! - Nu sunt bolnavă, uite!

- Uite, asta e de trei săptămâni. - La naiba!

Nimeni nu rezistă mai mult de o zi. Ți se pare că e de o zi?

M-ați fi omorât.

Ar trebuit să te omor. Când s-a întâmplat?

Nu contează. Trebuie să ai încredere în mine.

O să ne prindă dacă nu fugim.

Joel, trebuie să plecăm.

Trebuie să plecăm, Joel.

Joel!

FEDRA - AVERTISMENT

ZONĂ CONTAMINATĂ BIOLOGIC NU ÎNAINTAȚI

Subtitrarea: Valeriu Cosa