Original subtitles

Unii cred că munca în folosul comunităţii este opţiunea uşoară,

ceva simplu.

Nu e aşa.

- Mesteci gumă ? - Nu ştiu. Să verificăm.

- Da. E gumă. - Arunc-o.

- Mai trebuie să fac ceva ? - Da. Ia-o de jos, pune-o la gunoi.

Vorbeşti serios, amice ?

Dacă nu vrei încă cinci ore de muncă, ia-o de jos şi pune-o la gunoi.

Pot să fiu un tip de treabă sau pot să fiu un nenorocit.

E alegerea ta.

Să-i dăm drumul.

Intră.

Mă întrebam dacă aţi mai aflat ceva despre cazul meu, domnule.

Cazul tău ?

Răufăcătorul pe care l-am demascat. Arma pe care am găsit-o.

Ai dat peste ea în timp ce-ţi făceai nevoile, dră Marple. Nu exagera.

Mă gândeam să-i duc detectivei Haines dosarul lui Christian.

Poliţia are deja acces la baza noastră de date, Diane,

nu trebuie să duci nimic nicăieri.

Chiar simt că pot să-i ajut la cazul ăsta, domnule.

De fapt, chiar detectiva Haines m-a rugat să aplic

pentru un post de poliţist comunitar.

Nu sunt doar un pic mai sus decât poliţiştii rutieri ?

Nu. Ideea e că mi-a cerut ajutorul.

Atunci, de ce nu laşi poliţia să-şi facă treaba ei,

iar tu să o faci pe a ta ?

- Da, dar domnule... - Las-o baltă, Diane.

E un ordin.

Un telefon anonim a anunţat-o pe asistenta de gardă.

A fost găsit lângă intrarea de la Urgenţe. E în operaţie de trei ore.

- Poate vorbi ? - Nu încă.

- Ce şanse are ? - 50/50.

Îl cheamă Aiden Haswell, poreclit Păianjenul. Nu e de mirare.

E locotenent în gaşca lui Brookhill.

- Crezi că a fost ceva comandat ? - Poate.

Pistolul pe care l-am găsit unde se face muncă în folosul comunităţii

este o armă semiautomată CZ 75.

Aştept să aflu dacă glonţul pe care l-au extirpat se potriveşte.

Vrei nişte pâine prăjită ?

Ce are ?

Îmi daţi telefonul înapoi, vă rog ?

Mulţumesc.

Rani, nu-mi mai aduc aminte ce am vorbit.

Îmi vâjâie capul. Nu pot să gândesc.

O, Doamne ! Poţi să mă suni înapoi, te rog ?

Marele poet persan Rumi a spus cândva...

Doar cu inima putem atinge cerul.

Pryvet Fest e făcut cu inima.

Haideţi să atingem cerul.

- Ce vrei ? - Hei, ce mai faci ?

Bine, mersi că ai sunat. Să ai o viaţă minunată !

Nu, stai. Cum a fost la examen ? A fost bine ?

- Vorbeşti serios ? - Ce vrei să spui ?

Ai zis că eşti prietena mea şi că pot să am încredere în tine.

- Au fost minciuni. - Poţi să ai încredere în mine.

Atunci, de ce încerci să-l bagi pe fratele meu la puşcărie ?

Es, avea un pistol.

Doar pentru că încerca să mă ajute pe mine.

Dar n-ai de unde să ştii, pentru că nu l-ai întrebat.

Doar ne-ai păcălit, aşa cum fac mereu toţi ceilalţi.

Nu ne mai suna.

Es !

- Hristoase. - Greg, la ce lucrezi ?

- E personal. - Lasă-mă să văd.

Ce faci...

Aici erai ! Omul căruia toată lumea îi spune căpitanul Ahab.

De ce îmi spun căpitanul Ahab, domnule ?

Pentru că mereu îl cauţi pe Dick ("penis") ?

Pentru că tu ai pus mâna pe balena uriaşă.

Da, dar a plătit 100 de lire pentru ea.

Vorbesc despre lady Gabby, clienta noastră celebră.

- A, da. - Cei de la etaj te laudă.

De când ai adus-o pe ea, şi alte nume mari s-au arătat interesate.

- Puteţi spune cine ? - Peter Andre a luat legătura cu noi.

Câţiva fotbalişti

şi credem că s-ar putea să-l agăţăm pe prezentatorul ăla care pipăie copii.

Fantastic.

Organizez o reuniune la mine acasă mâine-seară.

Dacă eşti liber, vino şi tu. Adu-o şi pe Lady.

Da, domnule. Mulţumesc.

Am început o discuţie despre tine şi litera P, la etaj.

- De la ce vine litera P ? - Pervers ?

Partener. Continuă, Ahab.

Domnule, ştiţi...

Bună. Ce am făcut...

Greg, mersi pentru spălatul banilor şi falsificarea documentelor.

Ar trebui să bem o bere când ieşi din închisoare.

Ştii ce ai de spus ?

Chillax ! Eşti tensionat ca un ceas pe care-l întorci o dată pe săptămână.

În primul rând, eşti mult prea bătrân ca să spui "chillax".

În al doilea rând, nu-mi spune mie "chillax" pentru că, dacă o dai în bară,

intrăm amândoi în rahat.

- Da. - A sosit tatăl dv.

- La naiba ! - Ce bea tatăl tău ?

Whisky Jameson. "Jimmy". De ce trebuie...

Tată !

Mulţumesc că ai venit.

Aş vrea să ţi-l prezint pe...

Howard Cherry. Încântat. O onoare să vă cunosc, domnule.

John Halloran. Mersi că ai acceptat să ne vedem.

Bineînţeles. Sunt sigur că vrei să vezi cu cine se bagă în pat

fiul tău, ca să zic aşa.

Trebuie să fii precaut.

Aşa e, sunt mulţi prostovani pe lume.

Prostovan ?

De unde ştie un american ca tine un cuvânt ca ăsta ?

Eram vecin în Queens cu familia Kelly.

A doua generaţie de după marea foamete.

Ajunseseră drept în Sunnyside. Bunica Kelly

ţinea un portret al lui JFK lângă statuia Fecioarei Maria.

Îi săruta pe amândoi, înainte să se culce.

O, mulţumesc.

Deci, dle Mr Cherry,

de ce te interesează o afacere aşa de mică precum a mea ?

- A noastră, tată. - Te rog, spune-mi Howard.

Am crescut într-o vreme şi într-un loc unde o zi de muncă cinstită

însemna ceva. Iar irlandezii, italienii şi polonezii,

umăr la umăr, făceau lucruri

pe care le poţi ţine în mână. Astăzi trebuie să cauţi bine

până găseşti ceva în care să investeşti

şi care n-a fost construit de un robot asiatic.

Spun că ăsta e viitorul, dar nu pot să stau la masă

cu un robot asiatic, să-i torn un pahar şi să-l întreb:

"Ce-ţi mai fac nevasta şi copiii ?"

Ce bei ?

Aş bea un "Jimmy" simplu, dacă bei şi tu.

Adu două.

- Şi spune-mi John. - Mulţumesc, John.

Fir-ar să fie, ai crescut la Downton Abbey ?

Nu e Downton Abbey, se numeşte Wyndham Park.

Şi da. Până la şapte ani. Apoi m-am dus la internat.

Te-ai dus la internat la şapte ani ?

Da. Tati a vrut să am cea mai bună educaţie.

Tati e al 16-lea earl de Gloucestershire.

Ştii cum să i te adresezi unui earl, nu ?

Da.

Nu. Ce este un earl ?

Este deasupra unui viconte, dar sub un marchiz.

A, bine.

Nu mă ajută.

Îi spui "lordul meu",

când îl întâlneşti pentru prima oară, şi "sir" după aceea.

- Şi cum i-aş spune unui lord ? - "Lordul meu".

Atunci de ce nu îi spunem unui earl "earlul meu" ?

- Nu ştiu. - Nu are sens.

Are sens, Greg.

Un lord, un earl, un viconte, un marchiz sau un baron sunt toţi "lordul meu".

- Şi un duce ? - Alteţă.

Ai dreptate, are foarte mult sens.

E o idee bună ?

- Mă ajută să mă concentrez. Vrei ? - Nu, pot să mă concentrez. Mersi.

Ai puţină concentrare pe nas.

Da.

E gata să ne primească ?

Să nu-i strângi mâna.

O să-ţi ofere el mâna, dacă vrea să ţi-o strângă.

- Mersi frumos. - Cred că a mers foarte bine.

Tati !

Bună, draga mea.

Lasă-mă să te privesc.

- Ai slăbit ? - Da, un pic, tati.

Mi s-a părut mie. Arăţi bine.

- Ce înalt eşti ! - El e Greg, un fel de "consiglieri".

"Consiglieri" !

Pentru cine ai lucrat înainte ? Pentru Naşul ?

E o onoare să vă cunosc, Sfinţia Voastră !

Lordule, lordul meu, lordul tău.

Eu sunt Greg, noul avocat al lui Gabby.

Sunt foarte ocupat, draga mea. Nu pot să-ţi ofer prea mult timp.

Sebastian mi-a spus că ai să-mi faci o propunere.

- Da. - Bine. Vino.

Va dura câteva secunde.

Probabil nu a fost uşor pe vremea aia ca un irlandez că construiască

o afacere aşa de frumoasă aici, în Marea Britanie.

Mai ales un catolic din Belfast.

Vremurile erau dure.

Erau semne pe care scria: "Fără negri, fără câini, fără irlandezi."

Deşi n-am înţeles de ce irlandezii erau puşi în aceeaşi oală cu negrii.

Irlandezii sunt muncitori.

Negrii doar se plâng şi cer de pomană.

În fine, un toast pentru toţi muncitorii cinstiţi.

- Beau pentru asta. - "Slainte !"

Scuze, dle Cherry, voiaţi... O !

- Scuze, dle Cherry. - Clovnule.

- Da. Scuze. Dispozitivul. - Scuze, Howard, fiul meu e un idiot.

Stai liniştit.

Nu mi-e frică de un picior ud, doar de un pahar uscat.

Nu, sunt într-o întâlnire.

- Este un tânăr aici şi vrea să vă vadă. - Cine e ?

Nu a zis cum îl cheamă. A zis că ştiţi despre ce e vorba.

Cum arată ?

20 de ani, de culoare.

Scuze ! Îmi pare rău, dle Cherry...

- Scuzaţi-mă. - Iisuse Hristoase !

Mulţumesc, Caroline.

Ce vrei ?

- Nu ai nevoie de ăla. - O să hotărăsc eu asta.

Nu te-aş fi rănit ieri.

Să bagi un pistol în nasul unui om...

Aşa îţi arăţi tu afecţiunea ?

Din cauza ta sunt încolţit, pentru că mi-ai luat banii.

- Am nevoie de ei. - Ţi-am zis, situaţia e încurcată.

Atunci descurc-o.

Te rog, omule. Eşti bogat. Banii ăia nu înseamnă nimic pentru tine.

Eu am nevoie de ei.

Christian, nu pot doar să pocnesc din degete.

- Am nevoie de timp. - Nu am timp.

Cred că e o propunere bună.

O să mă gândesc la ea.

Vin şi mâine să văd ce decizie ai luat.

- Mă bucur că te-am cunoscut, Howard. - Şi eu, John.

Ne vedem în curând, sper.

- Ce căuta aici ? - Îşi vrea banii înapoi.

Ce bani ?

Ce bani crezi ?

Micul meu festival va reuni generaţia milenialilor

cu 300 de ani de moştenire şi tradiţie,

pentru a crea experienţa culturală a deceniului.

Marele poet persan Rumi a scris cândva:

"Doar cu inima poţi să atingi cerul."

Festivalul meu e din inimă.

Hai să atingem cerul.

Mulţumesc.

- "Privet" Fest ? - Nu, "Privat", adică exclusiv.

Pare că scrie "Privet" ("lemn-câinesc"), cum e tufişul.

Aveţi multe tufişuri pe aici, deci merge.

Care sunt previziunile privind veniturile ?

5.000 de participanţi cu bilete pentru adulţi începând de la...

- ... 110 lire, plus sponsori. - Promovare ?

Am o audienţă în social media de un milion şi jumătate de oameni.

Te-ai lăsat de băutură şi de droguri ?

- Da, tati ! - E bine. De asta ai slăbit.

Băutura şi drogurile te fac grasă şi pufoasă.

Mama ta era la fel.

Deci, ce părere ai, tati ?

Costurile cu infrastructura sunt neclare,

marja de profit e strânsă...

... dar propunerea ta este amănunţită

şi prezentarea, bine pregătită.

Ai binecuvântarea mea.

Bravo !

Mulţumesc, tati ! O să te fac mândru de mine.

Draga mea, timpul mă presează.

Trebuie să discut nişte detalii juridice cu Greg.

Da, bineînţeles. Da, faceţi ce aveţi de făcut. Este...

I-o tragi fiicei mele ?

- Ce să fac, domnule ? - I-o tragi fiicei mele ?

- Nu, e lesbiană, nu ? - Nu, e doar o fază.

Ca atunci când mânca doar chestii albastre.

Ce mai e albastru în afară de afine ?

Nimic. De aceea a durat doar o zi.

Deci ce urmăreşti ?

Nu urmăresc nimic. Doar o ajut cu festivalul.

A, asta nu se va întâmpla. Pune-i capăt.

Mă scuzaţi, domnule, dar aţi spus clar că se va întâmpla.

Gabriella, la fel ca răposata ei mamă, are probleme emoţionale.

Dacă aş fi refuzat, ar fi plâns şi ar fi făcut crize o oră.

Şi nu am nevoie de durerea asta de cap.

- Fă-l să dispară, bine ? - Lordul meu, Gabby...

Lady Gabriella a muncit din greu pentru asta. O să facă o treabă bună.

Gabriella nu a finalizat nimic în viaţa ei, dar dacă, printr-un miracol,

ar organiza chestia asta, nu vreau ca nişte jongleri să-şi deşarte maţele

în gardul meu viu sau ca 5.000 de vagabonzi să-mi distrugă peluza.

Aşa că opreşte-l.

Cu tot respectul, domnule, cred că trebuie să-i spuneţi personal.

Nu, nu trebuie. De aceea plătesc oameni ca tine.

Din nou, cu tot respectul, nu lucrez pentru dv., lucrez pentru ea.

De unde crezi că vin banii cu care Gabriella

plăteşte onorariile firmei de avocatură ?

Din postările de pe Instagram ? Din emisiunile de televiziune ? Nu.

Eu îi finanţez viaţa, asta înseamnă că lucrezi pentru mine, nu pentru ea.

Dacă vrei ca acest lucru să nu se schimbe, fă să dispară festivalul.

Şi nu vreau s-o supăr pe fiica mea.

Gabriella nu trebuie să ştie că a venit de la mine.

Ce să îi spun ?

Eşti un "consiglieri", găseşte o soluţie.

Frate, am fost la el acasă, am verificat fiecare cameră,

nu era acolo.

Deci gata, nu ?

Nu mai căutăm ?

Ce să-i spun decanului când o să sune ?

Îmi pare rău, omul care are banii tăi nu era acasă ?

La ce oră vrei să-mi tragi un glonţ în cap ?

Sunt liber după 6:00.

La naiba ! Cum se poate ca un uriaş să aibă un creier aşa de mic ?

Eşti ca un brontozaur cu codiţe.

- Cine e ? - Poliţia.

Am vrea să-ţi punem nişte întrebări despre cel poreclit Păianjenul.

Este Brookhill.

Cum o să trecem de ei ?

Aţi sunat la Urgenţe, de ce serviciu aveţi nevoie ?

Poliţia, vă rog.

Es ! Ai înnebunit ?! Ştii că nu poţi să chemi poliţiştii !

- Aţi sunat la poliţie. - Alo.

Sunt o fată de 15 ani singură acasă şi mi-e foarte frică.

De ce ţi-e frică ?

Sunt nişte băieţi în faţa casei mele.

Fumează droguri şi poartă hanorace.

Şi sunt negri.

Stai înăuntru şi o să trimitem pe cineva.

Care e adresa ?

- Iat-o şi pe turnătoare. - Las-o în pace.

Tipul avea un pistol. Ce era să zică ?

Nimic.

De ce a fugit dacă nu era vinovat ?

Spuse fiica aristocratului alb bogat.

- Îi era frică. - De ce ?

Lunganule, care e pedeapsa pentru deţinere de balalaică ?

- O ce ? - O balalaică. Un pistol.

Nu o spune ca şi cum toată lumea ştie ce înseamnă balalaică.

- Eşti avocat. - Nu din anii 1950.

Care e pedeapsa ?

Posesie de arme ? Minimum cinci ani.

- Da. - Cinci ani ?

Rekowski, hai la o şuetă în biroul meu.

E o cămară ?

Nu, e biroul meu.

Atunci a fost o cămară ?

Nu contează ce a fost. Acum e biroul meu.

Probabil te întrebi de ce nu-mi ţin notiţele pe un calculator.

- Da, sigur. - Criminalii au logaritmi.

Pot sparge orice parolă în mai puţin de două minute.

Ştiai asta ?

- Nu. - Nu.

Majoritatea firmelor de calculatoare nu vor ca oamenii să ştie asta.

Nu vor să creeze panică.

Dacă ai lucra la forţele de ordine, ca mine, ai şti.

Dar eşti doar un civil, aşa că nu ştii.

De unde ştiai că arma aia e a lui Christian ?

- Pentru că l-am văzut cu ea. - Ştii de ce avea armă ?

Dacă aflu că ştii mai multe decât spui,

o să fii ţinta unei răzbunări aşa cum...

- Ce e, Ronnie ? - Pot să iau mopul şi găleata ?

Repede. Iau un interogatoriu.

Închide uşa. Mulţumesc. Iisuse !

O să fii ţinta unei răzbunări

aşa cum n-ai mai văzut niciodată.

Acum, ştii unde e Christian ?

Habar n-am.

Domnilor, am primit o sesizare despre un comportament antisocial.

Ştiţi ceva despre asta ?

Ai ceva ascuţit în buzunare ?

Ce e în ghiozdan ?

Es, trebuie să plecăm.

Esme !

Es.

Hei.

Eşti bine ?

- Crezi că l-am omorât ? - Nu.

Ştii ce greu e să omori pe cineva ?

Trebuie să fii un bun ţintaş,

să loveşti toate organele care trebuie.

Ai mai tras vreodată cu arma ?

- Nu. - Nu.

Şansele să-l fi nimerit acolo unde contează sunt aproape zero.

Bine ?

Haide. Trebuie să pleci.

- Vreau să sun la spital. - Nu putem să sunăm la spital.

- Am nevoie să ştiu. - Ştiu, dar nu putem suna acum.

Bine ? Acum trebuie să plecăm.

Bine ?

Strânge-ţi lucrurile. Bine ? Să mergem.

Da ?

Ştiu că nu vrei să vorbeşti cu mine, dar ştiu

şi că tu şi sora ta aveţi probleme.

E doar vina mea.

Să ne întâlnim la clădire, când poţi.

Te rog.

Chiar vreau să te ajut.

Azi-noapte, am stat trează până târziu, am rafinat

planurile şi am început să mă gândesc la etapa următoare.

Trebuie să angajăm un organizator de evenimente şi un om de marketing.

Nu crezi că un festival de muzică e un proiect un pic cam ambiţios ?

Trebuie să ai visuri măreţe ca să realizezi lucruri măreţe.

Categoric. Şi ai făcut o treabă grozavă ieri.

I-ai dovedit tatălui tău de ce eşti capabilă.

Mă gândesc doar dacă n-ar fi mai bine să începem cu ceva mai mic

decât un festival de muzică, de exemplu...

Un talcioc.

De ce te-au apucat emoţiile ?

Cel mai mare obstacol era tata. Dar l-am depăşit cu bine.

Trebuie să vorbesc cu voi chiar acum.

- Vreau să-l găsesc pe Christian. - De ce ? Să fie linşat ?

Nu. Ca să îndrept lucrurile.

- L-am judecat greşit. - Crezi ?

- Mă ajutaţi să-l găsesc ? - Cum ?

Mă gândeam să-i spargem biroul lui Diane,

să ne uităm în dosarul lui Christian şi să pornim de acolo.

- E o nebunie. - O nebunie totală.

- Eu mă bag. La fel şi Greg. - Da.

Nu, Greg nu o să-i spargă biroul lui Diane.

De ce nu ?

Pentru că facem muncă în folosul comunităţii, nu suntem Ocean's 11.

În plus, avea o balalaică.

Lunganul are dreptate. Nu te băga.

Sunt deja implicată.

Vă rog, ajutaţi-mă să-l găsesc pe Christian.

- Ce ai zis de Christian ? - Nu e treaba ta.

Mai puţină conversaţie, mai multă transpiraţie.

Sunteţi aici pentru 125 de ore de adunat gunoaie pe gratis.

Eu stau aici şi îmi citesc revista pentru 25.000 de lire pe an, net.

Am un Citroen Picasso, mai am doar şase rate de achitat.

Am două săptămâni de concediu pe an, când mă duc în Majorca cu nevasta

şi copiii, iar guvernul mă plăteşte efectiv să stau degeaba.

Aveţi două opţiuni în viaţă:

puteţi fi persoana care adună gunoaiele

sau puteţi fi persoana care se uită la persoana care adună gunoaiele.

Întrebaţi-vă ce persoană vreţi să fiţi ?

Te gândeşti să o ajuţi să-l găsească pe puşti ?

După cum a zis, nu e treaba ta.

E treaba noastră. Noi i-am luat banii puştiului.

- Erau banii lui Christian ?! - Erau banii lui Christian.

Şi pistolul ăla al lui... Mi l-a pus la tâmplă.

- O, nu. - O, da. E disperat.

Şi a venit la mine la serviciu.

Bine ? Aşa că, dacă te gândeşti să o ajuţi să-l găsească,

să ştii că nu o să îţi mulţumească pentru bunătate şi nu o să ne lase

să păstrăm geanta cu mulţi bani pe care am furat-o de la el.

Nu-l putem abandona pe mâna poliţiei.

Ştiu că nu e ce vrei să auzi acum.

- Dar cred că poţi. - Nu !

Nu putem lăsa poliţia să-l urmărească de parcă ar fi un câine turbat !

Te rog, prinde-l. Pentru armă, o să primească cinci ani.

Scăpăm de el.

Cinci ani. Pentru că am stat şi n-am făcut nimic ?

Nu, pentru că a ajuns în situaţia asta.

Nu, pentru că noi i-am furat banii.

Nu e ca şi cum ar fi economiile unei doamne în vârstă.

Ai zis şi tu că sunt bani murdari. Pe care i-ai curăţat.

- I-ai folosit ca să finanţezi grupul. - Exact. O observaţie bună.

Câţi oameni poţi să ajuţi acum, nu ?

Sute, mii de oameni care merită.

Nu ?

Dacă prin cine ştie ce miracol îl salvezi de poliţie,

nenorocitul ăla o să vină să-şi recupereze banii.

Îţi permiţi să îi dai banii înapoi ?

Eu sigur nu-mi permit. Aşa că, ce-o să faci ?

Nu ştiu.

Ştiai că legislaţia privind omorul prin imprudenţă de către corporaţii înseamnă

că, dacă există decese la festival,

poţi fi acuzată personal ?

Dacă o doamnă care s-ar afla pe umerii iubitului ei,

arătându-şi sânii în timpul concertului Coldplay, ar aluneca

şi şi-ar sparge capul, ai putea merge la închisoare.

- Deci anulăm toată chestia ? - Ce ai, G ?

Dacă tu nu crezi că pot face asta, o să găsesc un avocat care crede.

Nu poţi face asta.

- Poftim ? - Tatăl tău nu e de acord.

Ce tot spui ? Ne-a dat binecuvântarea.

Şi, după aceea, mi-a spus să pun capăt proiectului.

Ce vrei să spui... Ce-a zis ?

Că nu vrea jongleri care să-şi deşarte maţele în gardul lui viu

şi pe drogata de fiică-sa să-i distrugă peluza.

Ei bine...

Minţi.

De ce nu mi-ar spune asta chiar el ?

Pentru că poate nu e mereu cel mai bun tată din lume ?

Tatăl meu strânge milioane pentru acţiuni caritabile, Greg.

Mi-a oferit cea mai bună educaţie,

o casă în Clifton, maşini, haine.

Tatăl meu mi-a oferit tot ce-am vrut.

Ţi-a oferit vreodată timpul lui ?

L-ai văzut cinci minute şi brusc...

- ... ştii exact cum e ? - Nu spun asta, Gabby.

Nu ! Numele meu este lady Gabriella Penrose-Howe.

Dacă vrei să-mi vorbeşti, îmi spui "Doamna mea" sau "Doamnă."

Îmi pare rău, Doamnă. Îmi cer scuze.

- Îţi accept scuzele. Eşti concediat. - Poftim ?

Gabby, calmează-te înainte să spui ceva ce ai regreta.

Nu-mi mai ţine lecţii.

Mereu îţi dai cu părerea despre cum ar trebui să trăim noi, restul.

De ce nu te uiţi puţin şi la tine ?

De ce râzi ?

Nimic. Doar că ai citit-o bine, nu ?

Am citit-o ? Voi doi sunteţi la fel.

Nu e nicio diferenţă între voi.

Credeţi că ne sunteţi superiori, dar sunteţi amândoi aici

în rahat, cu noi ceilalţi.

Mai încet cu datul din gură, mai tare cu umplutul sacilor.

Du-te naibii, scorpie tâmpită.

- Ce-ai spus ? - A zis: "Du-te naibii, scorpie tâmpită."

Da, am auzit ce-a zis.

- Cinci ore în plus, duduie ! - Suge-o, duduie !

Eu am terminat.

- A zis: "Suge-o." - Mulţumesc. Am auzit şi asta.

Hei.

Dacă nu luăm dosarul lui Christian până mâine, nu vom mai ajunge

la biroul de supraveghere decât peste o săptămână.

Până atunci, poliţia sigur îl va prinde. Aşa că, vă rog,

o să mă ajutaţi ?

Nu.

Salut, Yvonne.

Pot să intru ?

Bună, Terry, ce mai faci ?

Sunt ocupat să-mi vând sufletul şefilor corporatişti.

Da, că veni vorba de asta... Îmi cer scuze !

Terry, a îngheţat cumva iadul ?

Aş vrea şi să-mi cer scuze pentru că am zis

că aveţi coloana vertebrală a unor viermi.

Ne-ai zis şi Donald şi Melania de culoare.

Am greşit.

Şi când ai zis că mă vând mai repede decât se vinde PS5 ?

Da. Scuze. Îmi cer scuze pentru tot.

O, Doamne.

- Mai ai doar şase săptămâni de trăit ? - Nu, sunt bine.

Atunci de ce te porţi ca menajera din "Fugi !" ?

Sunt conştientă că...

... uneori, pot părea...

Cum ai zis ? Plină de furie fosilizată.

Îmi pare rău.

Nu ştiu cum am devenit acea persoană.

Ai nevoie de bani ? De asta eşti aşa de drăguţă ?

Nu.

- Dar am nevoie de un sfat. - De un sfat ? De la mine ?

Putem să vorbim între patru ochi ?

Du-te să te uiţi la sport şi să te scarpini la ouţe, bine, iubitule ?

Sigur.

Dar, dacă începe să se agite,

strigă-mă.

Ce s-a întâmplat ?

Ştii cum sunt, mereu foarte sigură pe părerile mele.

Cum că Jermaine era cel mai talentat din Jackson Five ?

Cu siguranţă era.

Nu. Adică chestiile importante, cum să ne comportăm în viaţă.

Continuă.

Sunt într-o... situaţie.

Nu pot să-ţi dau detalii, dar, fie ajut o persoană acum,

care are mari probleme, fie ajut mulţi oameni, discret,

în anii care vor veni.

Dar nu pot să le fac pe amândouă.

Tu mereu zici că cel mai bine e să faci acel lucru care produce

bine pentru cei mai mulţi oameni.

Ştiu, dar dacă nu e aşa ?

Cred că trebuie să te întrebi pe tine lucrul ăsta.

Dacă îi întorci spatele acestei persoane,

vei avea conştiinţa împăcată ?

Ai nevoie de nişte bani ?

30 de lire ar fi grozav.

- Bună. - Bună, iubito.

Dau o petrecere diseară, aşa că spune-le tuturor.

Mă simt foarte vinovată pentru ce am făcut.

Ai spus adevărul. Nu ai de ce să te simţi vinovată.

- Nu-i datorezi nimic băiatului ăluia. - Atunci, de ce mă simt aşa de prost ?

Rani, eşti o persoană specială. Ai un viitor frumos.

Oamenii nu se aşteaptă să pui în pericol asta pentru cineva

pe care abia îl cunoşti.

Dar îl cunosc. E prietenul meu.

Nu e prietenul tău.

Ba da. M-am văzut cu el în afara orelor de muncă.

De ce ai făcut aşa ceva, Rani ?

Poţi să nu-i spui tatei ? Şi poţi să...

... nu-i spui că o să...

... O să mă duc să îl ajut.

- Ba nu te duci. - Trebuie să fac ceva.

Nu, nu trebuie să faci nimic.

Rani, spui că vrei să vorbeşti cu mine ca un om mare,

dar vorbeşti ca un copil.

- Mamă, eşti... - Ascultă-mă, te rog.

- Nu mă asculţi ! - Nu, Rani !

Ascultă-mă, te rog, scumpa mea.

Ştiu că, acum, să îl ajuţi pe băiatul ăsta

pare cel mai important lucru din lume.

Să crezi că poţi mişca bagheta magică şi să-l scapi de probleme

e o gândire de copil.

Să fii adult înseamnă să ştii că el nu e responsabilitatea ta.

Sentimentul de vină pe care-l ai ?

E temporar. Va dispărea cât ai clipi.

Dar o decizie greşită acum...

... îţi va distruge viaţa pentru totdeauna.

I-am spus provenienţa.

Pot să obţin 165 la licitaţie.

Dacă mai atacă sub centură, îl pun pe piaţa liberă.

Stai puţin, Carl.

Da. O face din nou.

- Puştoaico, eşti singură acasă ? - Cu Tom. Mami e la serviciu.

Ce faci ? Desenezi ?

Asta sunt eu.

Asta e mami. Şi ăsta e Tom.

- Şi ăla cine e ? - Tu.

- E pentru tine. - Mulţumesc.

Să-l punem pe frigider.

Simt miros de fum. Mi-ai fumat trabucurile din nou ?

Ce avem în meniu ?

Ştii ce-am citit la şcoală anul trecut, Frank ?

"Fahrenheit 451". Ştii ce înseamnă ?

Temperatura la care arde hârtia.

Dă-mi banii, băiete.

Dacă îi vrei, vino să-i iei.

Dar nu poţi, nu ?

Pentru că am măsurat şi s-ar activa brăţara electronică.

Şi cum le-ai explica poliţiştilor o cutie mare plină cu bani ?

I-am câştigat la jocuri de noroc.

Da ! Ai avut noroc la bingo, nu ?

Am câştigat la cursele de cai. I-am ascuns pentru că...

... ştiu că mama ta nu e de acord cu pariurile.

Dl Francis Sheldon, de la aeroportul din Londra către Rio de Janeiro.

L-ai câştigat şi pe ăsta la cursele de cai ?

Mi-am făcut cadou o vacanţă, pentru când o să-mi dea jos brăţara.

Pentru Dumnezeu, ce faci ?

- O s-o abandonezi pe mama din nou ? - Nu.

- Atunci de ce biletul e doar dus ? - E fără dată de întoarcere.

Voi arunca în foc din câştigul tău, de fiecare dată când minţi, Frank.

- Nu mint. - O, vai.

- O s-o abandonezi pe mama din nou ? - Nu abandonez pe nimeni.

Nu mai minţi ! O s-o abandonezi pe mama din nou ?

Nu.

Da, bine, da.

- Tot ce ai spus e o minciună ? - Nu tot.

- Ţi-am luat apărarea. - Nu ţi-a cerut nimeni asta.

Nu te uita aşa la mine.

Voiam să-i las mamei tale o parte din bani.

Nu vrea banii tăi. Îl vrea pe tatăl ei.

A supravieţuit fără mine şi înainte. Va supravieţui şi acum.

De ce nu vrei să stai cu noi ?

Pentru că am stat 18 luni într-o celulă,

nu vreau să-mi petrec ultimii ani în alta.

Deci asta suntem noi pentru tine ?

- Nu, nu... - O altă celulă.

Haide. Nu am vrut să sune aşa.

Ce faci ?

Să nu-i spui mamei tale, bine ?

Mama avea dreptate.

Ai pus vreodată pe cineva mai presus de propria persoană ?

Prima oară când am ajuns la o secţie de poliţie...

... aveam şase ani.

Mama avea o cămaşă de noapte foarte frumoasă.

O cămaşă albă brodată cu...

... irişi aurii.

S-a îmbrăcat cu ea...

... şi s-a spânzurat.

Eu am găsit-o.

Şi îmi aduc aminte că mi-era frică şi mă simţeam singură. Înlemnisem.

Aveam doar şase ani.

Şi l-am sunat pe tata.

Dar era prea ocupat.

Ştii pe cine a trimis ca să aibă grijă de mine ?

Pe grădinar.

Încă era încălţat cu cizmele din cauciuc.

Ai simţit vreodată că, dacă ai dispărea de pe faţa Pământului...

- ... nimeni nu ţi-ar simţi lipsa ? - Da, tot timpul.

Am lipsit o zi de la birou odată, pentru că îmi pierdusem ochelarii

şi sunt aşa de orb, că nu-mi găseam ochelarii de rezervă,

şi nimeni de la birou n-a observat.

Oamenii ar observa dacă ai dispărea tu.

Ai 1,2 milioane de urmăritori pe canalele de social media.

Şi pentru ce ?

Ca să mă uit peste umăr pe covorul roşu

pentru ca oamenii să-mi vadă faţa şi fundul în acelaşi timp ?

Am fost la înmormântarea mătuşii mele

şi tot timpul m-am gândit

la care e cel mai trist filtru de Instagram.

- Care e ? - "Midnight Blue".

Nu fac nimic.

Nu creez nimic.

Nimeni nu are nevoie de mine cu adevărat.

Rani are nevoie de tine.

Ne-a cerut ajutorul şi tu eşti singura care a zis da.

Pe loc. Nu ai ezitat, ai acceptat imediat.

Asta spune multe despre cine eşti.

Am vorbit cu tatăl tău. A zis că nu o să depună plângere.

- Apoi m-a concediat. - Nu poate face asta.

- Te concediasem eu deja. - Da, i-am spus.

Oameni buni...

În primul rând, vreau să-mi cer scuze pentru ieşirea de ieri.

Şi în al doilea rând, dacă mai vrei să te ajut să-l găseşti pe Christian...

Mă bag. La fel şi Greg.

Şi eu mă bag.

Mulţumesc, dar eu...

... nu mă mai bag.

A fost ideea ta.

A fost o copilărie. Să fii adult înseamnă să-ţi dai seama

că nu-i poţi rezolva problemele lui Christian.

Nu. Să fii adult înseamnă să faci ce crezi tu că e corect.

- Şi de aceea ai apelat la noi. - Mă simţeam vinovată.

Va trece.

O alegere greşită acum ar putea să ne distrugă vieţile pentru totdeauna.

Orice alegere pe care o facem ar putea fi cea greşită.

- Tot trebuie să facem alegeri. - Mi-ai spus să nu mă implic !

De ce să ne punem în pericol vieţile

pentru un străin ?

Dar Christian nu e un străin. E prietenul nostru.

Ai zis că vrei să îndrepţi lucrurile.

Ai avea conştiinţa împăcată dacă nu le-ai îndrepta ?

Mă bag şi eu.

Care e planul tău ?

- Alo, Northcott, bună dimineaţa. - Gregory Dillard ?

- Nu, domnule. - Când ajunge ?

Nu va fi la birou până luni, dar sunt colegul de birou. Vă pot ajuta ?

Da. Mă numesc John Halloran.

Dillard s-a ocupat de o investiţie în compania mea.

Fac doar puţină cercetare cu privire la investitor.

Bineînţeles. Trebuie să înregistrăm serviciile juridice prestate în sistem,

aşa că pot să accesez dosarul.

- Cum se numeşte compania dv. ? - Halloran and Son.

- Nu o găsesc în sistem, domnule. - Verifică din nou.

E numele firmei voastre pe toate hârtiile.

Nu e înregistrat nimic, domnule. Cum se numeşte cealaltă parte ?

Cherry. Howard Cherry. Un american.

Tot nu găsesc nimic, domnule.

Idiotul de fiu-meu tocmai a fost tras pe sfoară de un escroc.

Asta e camera de supraveghere îndreptată spre biroul unde Diane ţine

dosarul lui Christian, într-un dulap încuiat.

Doar Diane are cheile.

Asta sunt eu.

Greg, ăsta eşti tu.

De ce sunt prezervativul folosit ?

Pentru că eşti slab şi plin de viaţă. E un compliment.

Acum fii atent.

Eu unde sunt ?

Tu eşti undeva pe aici, cu ceilalţi.

- Îi distrageţi atenţia lui Diane. - Da. Diane e una dintre probleme.

Cum rămâne cu cealaltă problemă ?

Care cealaltă problemă ?

Aici sunt.

- El. - Mulţumesc, John.

- Ce puneţi la cale ? - Nimic.

Aşa să fie, pentru că eu văd tot.

Şi poate v-ar interesa să ştiţi

că, aseară, am aplicat pentru un post de poliţist comunitar.

Nu sunt doar un pic mai sus decât poliţiştii rutieri ?

Nu.

Trăncăniţi mai uşor, adunaţi mai cu spor.

- Rahat. - Voi doi mai vreţi cinci ore în plus ?

Bravo !

- Alo. - Alo, sergent Haines.

Sunt Diane de la Serviciul de muncă în folosul comunităţii.

- Bună, Diane. E totul în regulă ? - Totul e bine.

Voiam doar să vă spun că, aseară, am aplicat

pentru un post de poliţist comunitar, aşa cum mi-aţi cerut.

A fost mai mult o sugestie decât o cerinţă.

De asemenea, conform celeilalte cerinţe a dv.,

nu vă pot raporta nicio activitatea suspectă pe partea mea.

Cum merge la dv. ? Aţi început vreo formalitate

la tribunal, aţi înregistrat ceva ?

Mi-e teamă că nu pot vorbi despre anchete aflate în desfăşurare...

- ... cu cetăţenii. - O, scuze.

- E vreun cetăţean acolo ? - Nu, mă refeream la tine, Diane.

Dar eu nu sunt cetăţean, nu ?

Ştiţi expresia aia, braţul lung al legii ?

Dacă dv. sunteţi braţul, eu sunt unul dintre degete, nu ?

Scurmând în noroi, în linia întâi.

Şi apreciez lucrul ăsta, dar tot nu pot să vorbesc despre caz

cu persoane din afara secţiei, Diane. Sunt sigură că înţelegi.

Da, înţeleg foarte bine.

Mă întrebam dacă aveţi nevoie de ajutor să localizaţi făptaşul.

- Cine ? - Christian Taylor.

A fost exclus din anchetă.

Poftim ?! De ce ? Avea un pistol.

- După cum am zis, nu pot să... - Să vorbiţi despre caz.

Da. Am înţeles.

Doar să ştiţi că sunt aici, scurm în continuare.

E bine de ştiu, Diane.

Bine. Vă mulţumesc, doamnă.

Alo ? Alo ?

A închis.

- A venit raportul balistic. - Şi ?

Pistolul pe care l-am găsit şi glonţul pe care l-au scos din Păianjen

se potrivesc perfect.

Iisuse !

- Lopată roşie. - Lopată roşie.

- Greblă. - Greblă.

John, m-am gândit că poate vrei să ştii

că ai avut dreptate.

Nimeni nu o să-l caute pe puşti.

Bine.

- Diane. - Da ?

Putem să stăm un pic de vorbă ?

Mi-am cerut scuze de la toţi ceilalţi, dar voiam

să-mi cer scuze şi de la tine, pentru că am zis să o sugi.

După cum poţi vedea, nu ai ce să sugi,

deci cum ai putea să sugi, chiar dacă ai vrea ?

Da, şi eu mă întrebam. Bine, mulţumesc.

- Scuze absorbite. - Mulţumesc, Diane.

Toată lumea în autobuz în cinci minute. Bine ?

- Mersi, Diane. - Cu plăcere.

La naiba, Greg cu capul mare.

Ai dat de belea acum, amice.

Bine. Toată lumea, jos.

Diane, ai vopsea sau ceva pe spatele sacoului.

- Da, e rău. - E în regulă. Nu contează.

Trebuie s-o scoţi repede, până nu se pătează.

- E în regulă. - Poţi să aduci o cârpă ?

Da, mă ocup eu. Greg, vino cu mine.

- Da. - Nu am nevoie de cârpă.

Ce culoare e ? E în regulă...

Ce ?

Arată grozav...

Oameni buni, e în regulă. Lăsaţi-o aşa. Haideţi.

- Să intrăm. - Bine, haideţi !

Care dintre voi, hoţi nenorociţi, l-aţi luat ?

- Ce ? - Îmi lipseşte telefonul.

Probabil l-ai lăsat în autobuz.

Nu. Era în geantă şi acum nu mai e.

Vreau să fiţi percheziţionaţi cu toţii.

Nu-i percheziţionez pe toţi.

Îi percheziţionezi pe toţi când pierzi ceva.

Are dreptate. Faci destul de multe percheziţii inopinate.

Da, percheziţionezi mereu. Eşti şefa percheziţiilor.

- Nu-i percheziţionează pe toţi ! - Serios ?

Tu ce ai de ascuns ?

Da, de fapt, ce ai de ascuns ?

Mâinile sus ! Imediat !

Grăbeşte-te. Nu vreau să merg la puşcărie.

- Un băiat drăguţ ca mine. - Nu, încerc.

Aşteptaţi în sala noastră de şedinţe.

Rahat !

Salut !

Da. Vă rog să...

- Foarte profesionist, Diane. - O, mersi.

Poţi să ne explici tehnica pe care o foloseşti ?

Da, sigur.

Trebuie să ai şoldurile relaxate. Să foloseşti toate degetele.

Trebuie să fii blând. Cu grijă, dar şi cu atenţie.

Au găsit un bărbat la aeroportul Heathrow care făcea contrabandă

cu păsări rare, ascunzându-le în chiloţi.

De acolo vine expresia "chiloţi cu cioc".

Scuze, am uitat unde-am rămas.

Bine. O luăm de la capăt.

- Mâinile sus. - Pentru Dumnezeu !

Bine, pe partea asta. Apoi iar în sus şi în jos pe picior.

- Şi iar în sus şi... - Diane ! Ce faci ?

Percheziţionez, domnule.

Nu-mi pasă nici dacă ai percheziţiona Filarmonica din Berlin.

Au venit cei de la poliţie. Vor să vorbească cu toată lumea.

Acum.

Un comportament exemplar, vă rog.

Sergent Haines. Sergent Selforth.

O plăcere să vă revăd.

Ce faci ?

Stau în picioare.

Putem vorbi între patru ochi ?

Categoric. Poftiţi în biroul meu.

Du-te naibii !

- Ce s-a întâmplat ? - M-a ciupit de fund !

Ba nu !

O faci mincinoasă ? Eu sunt de partea ei !

Mâinile sus, amice ! Nu-ţi mai tolerez rahaturile !

Ce se întâmplă ?

- Nu am făcut nimic greşit. - Ba da !

Te-ai născut bărbat alb heterosexual !

Ce se întâmplă aici ?!

Încetaţi ! Ascultaţi când vă poruncesc !

- Ascultaţi când vă poruncesc ! - Nu mai ţipa !

Da. Mulţumesc.

Încetaţi nebunia asta.

Ce se întâmplă ? Domnilor detectivi, îmi cer scuze.

Nu sunt niciodată aşa. De obicei, le e frică de mine.

Pe aici, vă rog.

Voi aşteptaţi aici. Aţi dat de belea.

- Da. - Îmi cer scuze.

Cineva să-mi spună ce naiba se întâmplă.

Am vorbit cu Christian Taylor.

Are un alibi. Pentru toată ziua.

Eşti sigură că pe el l-ai văzut cu pistolul ?

100% sigură.

Ai o poză a lui Christian Taylor ?

Probabil are o poză la dosar.

Taylor.

Ce e ?

Nu e acelaşi bărbat.

Resincronizare: ruby2hora Subtitrări-noi Team - www.subtitrari-noi.ro

Sincronizarea: zildan