Original subtitles

Traducerea & adaptarea ***** paminotu *****

Ceea ce veţi vedea este o dramatizare, a uneia dintre cele mai

controversate şi vehement dezbătute anchete ale poliţiei

care a precedat decizia

Curţii Supreme, rămasă în istorie drept "Decizia Miranda", din 1966.

Au fost făcute schimbări ale numelor, s-a folosit comprimarea timpului acţiunii,

şi anumite personaje au suferit modificări,

pentru a prezenta această poveste, de cea mai mare importanţă.

Am un vis, că într-o zi,

această naţiune se va ridica,

şi va trăi adevăratul sens al crezului său:

"Noi toţi trăim adevăruri, de necontestat,

că toţi oamenii sunt creaţi egali".

Am un vis, că într-o zi,

pe dealurile roşii din Georgia,

fiii foştilor sclavi

şi fiii foştilor proprietari de sclavi,

vor putea să...

Kathy, cum a fost?

Am un vis, că într-o zi,

chiar şi statul Mississippi, un stat

sufocat de arşiţa nedreptăţii,

sufocat de arşiţa opresiunii,

va fi transformat într-o oază

de libertate şi dreptate. Am un vis...

Melissa?

Kathy, ce... Nu!

... să trăiesc într-o zi, într-o naţiune...

- Ce...

... în care, oamenii nu vor fi judecaţi după culoarea pielii, ci...

Ce faci aici?

... Am un vis, astăzi!

Cum ai intrat?

Nu, te rog! Nu-mi face nici un rău!

Eroul evenimentelor de astăzi este, în mod clar,

Martin Luther King.

Care apare ca una dintre personalităţile

cele mai interesante şi mai magnetice ale ţării noastre, de azi.

Acest lucru este evident din expresia şi atitudinea mulţimilor aflate aici.

Melissa?

În cel fel vor afecta evenimentele de astăzi,

publicul larg american

rămâne, încă, de văzut.

Nimeni nu cunoaşte, cu adevărat, inima Americii.

Fie că toţi aceşti ani, de ură şi violenţă rasială,

aparţin trecutului...

Alo!

... fie că am ajuns, astăzi, într-un punct de cotitură.

Ann, eşti... Îmi pare rău!

Ce se întâmplă aici?

- Văd ce se întâmplă aici! - Kathy, nu face nimic şi nu te va răni!

Nu mă atinge! Lasă-mă în pace!

Dă-mi ochelarii! Vreau să te văd! Vreau să văd cum arăţi!

Nu mă atinge!

Nu mă atinge!

Jo-Ann?

E cineva acasă?

Jerry, vrei să vii până aici, te rog?

- Vino în bucătărie, Melissa! - Jerry!

Vino în bucătărie!

Ce se întâmplă aici?

- Unde este telefonul? - Jerry, ce?

- Telefonul! - Jerry!

Da. Poliţia, vă rog!

Nu intra acolo!

- Nu intra acolo! - Jerry!

Nu!

E în dormitor!

Stai calmă, e în regulă!

Numele meu este Theo Kojak.

Este interesant cât de fără sens poate deveni moartea.

Îmi aduc aminte de prima zi de muncă. Un accident de maşină.

A fost mult sânge. În toată maşina. Am vomitat.

Apoi au fost două fete. Mutilate într-un mod nemaivăzut de mine.

Nu-mi puteam imagina cine ar fi capabil de aşa ceva. Şi de ce.

Dar înainte de a rezolva crimele comise în cazul Marcus-Nelson

Curtea Supremă va schimba legile,

separând ţara în două.

Şi în ce mă priveşte pe mine:

Eu îmi voi privi altfel vecinul, oraşul, ţara

şi pe mine însumi.

Nimeni nu ar trebui să moară în felul acela. Aşa sunt executaţi laşii.

De ce trebuie să conducă Kojak această investigaţie?

Nu noi decidem cine se ocupă de omucideri.

- Aici era! - Bună inspectore! Intri?

Doar pentru un minut!

- Tot cu costumele italieneşti eşti! - Mă bucur că ai observat!

Când eram copil mi-am promis două lucruri: În primul rând, că voi fi bogat

şi în al doilea rând, că nu voi mai purta hainele fratelui meu mai mare.

Nu sunt eu bogat, dar cel puţin mă îmbrac bine.

- Trebuie să aducem mai mulţi oameni la caz. - Câţi?

- Experţi criminalişti din tot oraşul. - Câţi?

- Cam o sută. - De ce nu cinci sute?

- Ce vrei să spui? - De ce nu o mie?

Kojak, după ce am trecut prin atâtea cu tine...

Uciderea fetelor este un mod de viaţă în Manhattan.

Părinţii nu sunt numai nişte cetăţeni exemplari, mai sunt şi faimoşi.

Va trebui să cooperezi cu noi.

Toţi detectivii sunt cu gândul la promovare.

- Nu e problema ta să determini activitatea. - Nu, e problema ta.

Te vei întâlni dimineaţă cu ceilalţi la locul crimei.

Bine aţi venit la convenţia naţională a poliţiştilor!

KOJAK CAZUL MARCUS-NELSON

E bine de ştiut că, comunitatea este protejată

de asemenea reprezentanţi puternici din Manhattan, Brooklyn, Bronx, Queens...

Staten Island!

Da şi Staten Island!

Sunt sigur că vă întrebaţi: Cum a intrat înăuntru?

Jos este un portar, sunt sigur că aţi observat.

A spus că nu a intrat nimeni în apartament,

în momentul în care au fost comise crimele.

Jos mai există o intrare de serviciu. Uşa se închide automat.

Cineva ar fi putut urca zidul...

Dar cel mai apropiat pervaz este la 2,44 metri depărtare.

Asta înseamnă că

ucigaşul ar trebui să fie un hoţ,

care e specialist în intrarea prin escaladare

sau un acrobat de la circ, ceea ce e greu de crezut.

Ok, urmaţi-mă!

Armele crimei erau în chiuveta din dormitor.

Uitaţi-vă la urme!

Corpurile erau aici, legate cu bucăţi de cearşaf.

Jaluzelele erau trase, fereastra deschisă,

ceasul s-a oprit la ora 10.37.

S-ar putea să indice ceva sau s-ar putea să nu indice nimic. Aveţi întrebări?

Îţi place să dai telefoane. Am câteva înregistrări aici.

Sunt destul de incitante.

Uită-te aici! Ai spune că a fost una dintre cele mai bune convorbiri?

Înţeleg că ai tendinţa să loveşti fetele după câteva pahare.

Ai lucrat cu Jo-Ann Marcus?

Mulţumesc pentru cooperare. Asta-i tot.

Aşa a început cea mai mare vânătoare de oameni

din istoria New York-ului.

I-am verificat pe toţi cei care le-au cunoscut pe fetele ucise.

Principala sursă: Carneţelul de adrese a lui Jo-Ann Marcus.

Totalul de nume pe care îl conţinea, 565.

Da, un adevărat spectacol.

Voi toţi cei puternici, care încercaţi să ieşiţi la suprafaţă,

ca şi mine!

- E rece. - Da.

În Bronx şi Brooklyn, departe de comunităţile privilegiate a clasei mijlocii

unde Jo-Ann Marcus şi Kathy Nelson au murit,

Ethel Larson a ieşit dintr-un bar la trei dimineaţa, şase luni mai târziu.

Îl vei găsi pe Harry!

- Ar fi bine. - Ne vedem mai târziu!

Pleacă de lângă mine!

Nu! Te rog! Te rog! Nu!

Ajutor! Lasă-mă! Nu!

La câteva zile după moartea lui Ethel Larson, la câteva blocuri depărtare,

a avut loc un alt incident fără legătură.

Cred că am descoperit ceva.

Nu! Pleacă de lângă mine!

- Nu! Ia-ţi mâinile de pe mine! - Ce faci?

- Ajutor! - Poliţia! Stai sau trag!

În regulă, doamnelor!

Câţi ani avea?

Câţi ani? 25- 26.

- Înălţimea 179cm? - Da, 179cm.

- Ce fel de statură? - Era puternic şi bine făcut.

- Ce crezi? - 72 kg? 75? Da!

Am ceva pentru tine. Am un nasture de la haină.

În dimineaţa următoare, poliţistul Stabile a plecat să caute suspecţii.

Ce faci aici?

Încerc să mă încălzesc.

Vino aici!

- L-ai prins pe tipul de aseară? - Care tip?

- Cel în care ai tras. - Ce ştii tu despre asta?

Eu... Treceam pe acolo, ieşeam din casa mătuşii mele

şi... tipul ăsta venea fugind de după colţ.

Mi-a spus "Ascunde-mă"!

Eu i-am spus "Omule, nu te pot ascunde"!

- A plecat undeva. - Unde a plecat?

Cred că a luat-o pe acolo.

Crezi că l-ai recunoaşte dacă l-ai vedea?

Nu ştiu. A fost cam întuneric.

Să-ţi spun ceva, noi doi vom merge la o mică plimbare. Haide.

Haide!

- Ce a făcut? - A încercat să violeze o femeie.

Stai un moment!

Stabile, postul 16. Am aici un martor la tentativa de viol.

Băiete, care este numele tău?

- Lewis Humes. - Cum se scrie?

H-U-M-E-S.

Lewis Humes.

- H-U-M-E-S. Da, bine. - Ce s-a întâmplat?

Acesta este fratele meu.

-Care e numele tău? - Abe.

Domnule, putem să mergem? Încercam să ne găsim o slujbă.

- Unde mergi acum? - La compania Durban Salt.

- Care e adresa? - La Pitkin.

Ok!

- În ce probleme ai intrat? - L-am văzut pe tipul pe care îl urmăresc.

Ce ar trebui să fii? Un fel de reporter sau ce?

Ai grijă, nu poţi spune nimic. Înseamnă probleme.

Nu am făcut nimic.

Nu trebuie să faci nimic ca să intri în probleme.

Eşti tâmpit sau ce?

Întotdeauna trebuie să spui, "N-am văzut nimic! Nu ştiu nimic"!

Ţi-ai adus aminte să-ţi aduci cardul de asigurare socială?

- L-am pierdut! - Ce?! Ai înnebunit?

- Cine este el? - Suspectul 985.

Obişnuia să umble cu Marcus. Cineva i-a văzut certându-se.

Numele lui este Ryan McNelly, are 24 de ani, scriitor liber profesionist.

A fost în Washington D.C., în momentul crimelor.

Ar fi trebuit să verific dosarele mai atent.

Asta se întâmplă când jumătate din poliţie se ocupă de un singur caz.

- Au tendinţa să se împiedice unii de alţii. - Vrei nişte cafea?

- Vrei nişte cafea? - Ne vedem mai târziu!

Ruthie! Ruthie!

- Nu-ţi aminteşti de mine, nu-i aşa? - Îmi amintesc de tine!

Totul e aşa de scump! Am ieşit din magazin, nu-mi vine să cred ce factură!

Este la fel de bun şi mai ieftin.

Nu ştiam că locuieşti aici.

Unde e Jack, nu e el tipul cu care te-ai căsătorit?

- S-a terminat. - Bine ai venit în club!

Din ce cauză ai fugit?

M-am îngrăşat.

Nu eşti grasă!

Nu aia, încearcă asta.

- Nu e "de firmă", dar e la fel de bun. - Îţi cunoşti marfa!

- Gătesc grozav! - Tu?

Ce-ar fi să gătesc nişte chili? Fac nişte chili grozav!

De ce să ne întoarcem în trecut? Să o lăsăm aşa.

Dacă te gândeşti, nu sunt foarte multe de care să-ţi aminteşti.

Tu eşti cineva de care să îmi amintesc.

Dan, cum sunt lucrurile în Manhattan?

- Nu mai bine decât de obicei. - Ai ceva piste?

- Nu. - Ar fi timpul. Lucrezi de mult timp la el.

Vizitatorii nu au acces.

- Salut Al! - Da?

Tentativa de viol se aseamănă cu crima Nelson.

În aceeaşi zonă, Pitkin Avenue, aceeaşi modalitate de operare.

- Nu ai observat? - Nu.

Dar martorul? Cum este?

Era doar un băiat prostuţ.

Doar un băiat prostuţ? Care e adresa lui?

A spus că lucrează la compania Durban Salt.

- Du-te la el cu Bishop. Imediat! - Bine... bine!

Uite-l!

Tinere! Vrei să răspunzi la ceva întrebări? Aici, poliţia!

Tu eşti cel care a văzut un om fugind de poliţie?

- Da, eu sunt. - Pot să-ţi văd actele?

Se pare că le-am lăsat acasă.

Ai vreo legitimaţie din care să rezulte numele?

- Am câteva scrisori. - În regulă, să vedem.

Lewis Humes?

De ce ai spus că ai lucrat la compania Durban Salt?

Intenţionam, dar mi-am pierdut cardul de asigurare socială.

- Poate ne poţi ajuta! - Sigur.

Vii cu noi la secţie? Să mergem!

Ok, Lewis. Ia un loc aici! În regulă?

Aici! Jos, aici! Sergent!

Dacă pleacă cineva după cafea vreau şi eu una simplă!

Humes? Vino cu mine!

- De ce? - Nu-ţi face griji, nu durează mult!

Relaxează-te!

- Crezi că e suspect? - Nu, nu există martori.

Da, mulţumesc.

Ne vedem mai târziu, Al!

- Dna. Alvarez? Vreau să vedeţi pe cineva. - Pe... pe cine?

- Veniţi aici, bine? - Cine?

Nu vă faceţi probleme! Acolo!

Îţi vine să crezi?

Vreau să-mi faci o favoare! Stai aici!

- Aici? - Exact.

Aici. Şi să nu te mişti.

El este?

Aş vrea să-l aud spunând ceva.

Te rog repetă după mine:

Femeie, o să te violez! Femeie, o să te omor!

- Ce s-a întâmplat? - Doar spune cuvintele, ok?

- De ce? - Doar spune-le!

- Ce s-a întâmplat? - Doar spune cuvintele!

De ce să spun toate astea?

Fă-mi o favoare! Lewis, te rog!

Femeie, o să te violez! Femeie, o să te omor!

E bine. Un pic mai tare!

Femeie, o să te violez! Femeie, o să te omor!

Dnă Alvarez, fiţi calmă. Luaţi loc.

Luaţi loc aici, ok? Haideţi! E în regulă!

E în regulă!

Dnă Alvarez, vă rog!

- Doamna spune că ai încercat să o violezi. - Ce?

Nici măcar nu o cunosc!

Femeie, faci o greşeală! Nu te cunosc!

- Ai grijă de dna. Alvarez, vrei? - Dna. Alvarez, veniţi cu mine, bine?

- Lewis Humes, eşti arestat. - Pentru ce?

- Haide! - Dar cum poate spune că am fost eu?

- Aşa se procedează... - Dar de ce? Nu am fost...

Eşti plin de bani! Haide, Lewis! Să mergem!

Nu a fost ca înainte. Nu-i aşa?

Mai bine!

Ai fost întotdeauna foarte galant.

Ce ai mai făcut, Ruthie?

- Sunt asistentă medicală. - Asistentă?

A trebuit să fac ceva. Ştii, după divorţ.

Bravo ţie!

- Tu eşti tot poliţist? - Da!

- Nu poţi renunţa? De ce nu? - Nu ştiu!

La început am crezut că o fac să-mi susţin soţia, să le pun copiilor aparat dentar.

Acum ei nu mai poartă aparate şi nici soţie nu mai am.

Obişnuinţa, poate. Sau poate e mai mult. Nu ştiu.

Este unul dintre lucrurile pe care nu le-am înţeles la tine.

Nici mie nu-mi plac majoritatea poliţiştilor pe care îi cunosc.

Dar cine altcineva şi-ar risca viaţa pentru aşa ceva?

Cred că te iroseşti.

Nici nu ştiu dacă am mai mult de oferit.

- O ţigară? - Nu, am renunţat la fumat.

Un sărut?

Cabot ar trebui să vină şi să obţină mărturisirea.

Eu sunt răspunzător!

Ce s-a întâmplat?

Au un suspect în tentativa de viol şi cazul Nelson.

Unde mergi?

- Trebuie să fac o listă. - Da, da.

Mă întorc imediat.

- Vreau să vorbesc cu el. - Cu cine?

- Cu suspectul tău. - Suspect?

- Acum le avem pe toate. Şi cazul Nelson. - Vreau să vorbesc cu el.

- Nu mai e nimic de vorbit. - Haide... haide!

Lewis, acesta este detectivul Corrigan.

Vrea să îţi pună câteva întrebări.

Până acum ne-ai spus adevărul, continuă în acelaşi fel.

Nu-i destul?

A cui e poza asta?

A mea.

Fetele,

de unde sunt? - Din Jersey.

Jersey?

- Unde anume în Jersey? - În Bayside.

Trăiesc la o fermă şi cresc cai.

Cum le cheamă?

Una dintre ele se numeşte Louise.

Nu te pot auzi.

- Am spus că una se numeşte Louise. - Iar pe cealaltă cum o cheamă?

Nu-mi amintesc.

Spune-i ce vrea să ştie, Lewis. Spune-i adevărul.

Una dintre ele a fost în aceeaşi clasă cu mine, la şcoală.

De ce o fată ca ea, ţi-ar da ţie o poză?

Am găsit-o în coşul de gunoi din faţa casei.

Ha... - Am păstrat-o.

Chiar vrei să te credem?

De ce ai păstrat-o?

Spune-i adevărul, Lewis!

- Pentru că mi-a plăcut. - Ce ai spus?

Mi-a plăcut.

Întotdeauna am plăcut-o.

Am vrut doar să mă prefac că o cunoşteam.

Obişnuiam să le arăt oamenilor poza,

să-i fac să creadă că o cunoşteam.

Spune-mi, Lewis,

recunoşti aceste cuţite?

Nu.

Nu.

- Cum ai intrat în cameră? - Uşa era deschisă.

- Şi ce ai făcut? - Am mers în bucătărie.

La ora 2.30 în dimineaţa următoare, asistentul procurorului de district,

Dl Michael Cabot a sosit însoţit de,

detectivii Tanner şi Green.

Au luat această mărturisire de la Lewis Humes.

- Ea a intrat. - Cu ce era îmbrăcată?

Avea doar un prosop pe ea.

- Cu ce era acoperită în partea de sus? - Cu nimic.

Aţi spus ceva, tu sau ea?

În acel moment a început să strige după ajutor şi să ţipe.

Ce ai făcut atunci?

Am prins-o şi am încercat să o fac să tacă.

Cum ai prins-o?

De la spate, de gât.

Ce s-a întâmplat după ce ai dus-o în dormitor?

- Am lovit-o cu o sticlă. - Ce ai făcut când sticla s-a spart?

- Am legat-o. - Cum ai legat-o?

Cu cearşafurile cu care se acoperise.

Ce s-a întâmplat apoi?

Atunci a intrat mama ei.

De ce spui că era mama ei?

Asta am înţeles, că era mama ei.

Ce ai făcut atunci?

M-am ridicat şi i-am spus să-şi ţină gura.

A început să strige, apoi eu am fugit spre ea.

Ai fugit spre ea?

- Şi am prins-o. - De ce ai făcut asta?

Am început să am un contact sexual.

- Ce ai început să faci? - Am spus că am început, înainte să vină.

Ce s-a întâmplat când a venit?

A început să strige din nou.

- Ce ai făcut apoi? - Am fugit în bucătărie.

- De ce ai fugit în bucătărie? - Încercam să găsesc un cuţit.

Ce ai făcut?

Am început să o lovesc cu cuţitul.

- De ce ai făcut asta? - Satisfacţie.

Satisfacţie? Pentru ce?

Nu ştiu. Eram furios.

Apoi am fugit în baie.

- De ce ai fugit în baie? - Ca să-mi spăl sângele.

- De pe mâini. - Te-ai întors în dormitor?

Înainte să ies din dormitor, am tras jaluzelele.

De ce le-ai tras?

Dacă ar fi ajuns la fereastră, ar fi încercat să scape.

Cele două fete pe care le-ai înjunghiat?

Şi apoi oamenii din apartamentul alăturat

le-ar fi putut vedea legate.

Inspectorul Hofstetter, unul din şefii de la Poliţia din Brooklyn

a sosit, mai târziu, în acea seară.

- De unde naiba ar trebui să ştiu? - Bună seara, inspectore.

Inspectore!

De unde o ai?

O poză cu Jo-Ann Marcus în portmoneul lui din buzunar.

- Ce altceva? - O mărturisire.

- Cam cât de lungă? - 61 de pagini!

- Cum eşti? - Până acum, bine.

- Ce altceva? - Avem o planşă

a apartamentului Marcus-Nelson.

Îmi pare rău, nu am reuşit să îl aduc mai devreme.

- Cum se simte femeia? - A murit.

- Te afectează? - Nu, era de aşteptat de ceva vreme.

Am adus draperia pe care am făcut-o.

Încerc să te domesticesc prea mult?

Întrebarea e cam grea pentru ora asta.

Da?

Unde?

Brownsville!

Imediat!

- Ce este? - Cazul Marcus-Nelson!

Trebuie să pleci acum?

Păi, ori ar trebui să renunţ eu la poliţie,

sau tu să renunţi la a mai fi asistenta.

Poate e cam târziu să mai renunţăm

la ceva, unul pentru celălalt.

Vrei să te aştept aici?

Te sun eu mai târziu, la tine acasă.

Să fii fericit Theo

E o nebunie! Ne stoarcem creierele,

urmărim fiecare indiciu de opt luni de zile,

iar "ţărănoii" din Brooklyn, iau toate meritele.

- Bună, inspectore! - Unde e? Pe aici, dle!

Ca de Anul Nou!

- Au ceva să sărbătorească. - Pe aici, dle.

Mai spune-ne încă o dată, cum ai luat cuţitele din sertar.

- Bună Frank! - Bill! Inspectore!

M-am uitat în sertar.

- În sertarul mesei de la bucătărie? - Da.

Cuţitele erau acolo?

Câte cuţite ai luat?

Trei.

Pe care l-ai folosit?

Satârul.

Ştie toate detaliile,

de la culoarea mesei din sufragerie

până la numărul de cuţite pe care le-a luat.

Vorbeşte cu foarte mare uşurinţă.

- Te surprinde ceva până acum, Frank? - Nu foarte mult.

- Cum te numeşti? - Corrigan, domnule!

- Bună treabă! - Mulţumesc, domnule!

Declaraţia lui? Dă-i-o locotenentului.

Vorbesc şi eu cu el!

Locotenente!

În regulă! Dăm o declaraţie Imediat!

Lewis Humes a luat metroul până în Manhattan.

A umblat prin apartamentul lui Marcus-Nelson.

Cum anume, nu ştim.

O dată ce a intrat în apartament,

le-a văzut pe cele două fete.

Sunt unele lucruri pe care aş vrea să le recapitulăm.

Unele lucruri sunt un pic vagi.

Nu se ştie cum a intrat în clădire.

Poate a folosit uşa de serviciu.

Am încercat-o eu. Se închide automat.

Poate nu funcţionează aşa de bine mereu.

Poate. Dar sângele?

S-a spălat pe mâini.

Mă refeream la haine. Era sânge peste tot.

Ţi-a spus că şi-a schimbat undeva hainele?

- Nu. - Eşti sigur că este Jo-Ann Marcus?

Haide! Tu ce crezi?

E blondă!

Băiete, vrei să îmi spui ceva?

Nu, nu vreau să îţi spun nimic.

Domnişoara Karr, îmi pare rău că vă deranjez la această oră.

Intraţi!

- Mulţumesc. - Ce este?

Au prins pe cineva în Brooklyn. Avea o poză în portofel.

Poate că este tipul pe care îl căutam.

Este aceasta o poză cu Jo-Ann Marcus?

- Este veche şi ştearsă. - Nu vă grăbiţi!

- Nu, nu e ea. - Sunteţi sigură?

Da, sunt sigură.

Melissa Karr

nu a recunoscut fotografia.

Asta nu înseamnă că nu a găsit-o

în apartamentul ei. Deci, asta a fost tot!

Dă-te la o parte!

- Vrei o ţigară? - Nu, mulţumesc.

Ce crezi că îmi vor face?

Acuzaţiile împotriva ta sunt destul de serioase.

Care sunt acuzaţiile?

Declari sub jurământ, că l-ai arestat pe Lewis Humes, sub acuzaţia de omor

iar acuzatul aici de faţă, a înjunghiat şi a tăiat cu cuţitul

corpul şi gâtul lui Jo-Ann Marcus şi a lui Kathy Nelson,

acte care au dus la moartea lor? - Jur!

Lewis Humes, ai un avocat?

Nu te pot auzi.

Nu cred că îşi permite un avocat, dle judecător.

Lasă-l pe el să vorbească.

- Există un avocat în sală? - Da, dle judecător.

Domnule Maurice Fisher.

Vrei să te adresezi curţii?

Sunt aici, domnule!

Domnule Fisher, vrei să oferi asistenţă curţii?

Da, dle!

Dle ofiţer, duceţi acuzatul la masa aceea,

ca să se consulte cu avocatul.

Mulţumesc.

Stai pe scaunul ăla.

- Îmi permiteţi? - Da.

Lewis, Lewis...

... ai auzit acuzaţiile împotriva ta?

Nu sunt adevărate.

- Nu sunt adevărate? Tu ai mărturisit. - M-au obligat.

- Ce vrei să spui? - M-au obligat.

Cum?

M-au bătut şi m-au speriat.

Lewis, sunt 60 de pagini, aici,

cu cuvintele tale!

Eu nu am făcut nimic!

Şi asta e ce vrei să le spun?

Eşti sigur?

Ok!

Dle judecător!

Se pare că sunt prima persoană,

cu care acuzatul a avut ocazia să discute.

În afară de ofiţerii de poliţie.

Acuzatul susţine acum că mărturisirea

a fost făcută sub presiune şi ameninţări.

Cred că ofiţerii de poliţie

au fost instruiţi în acest sens.

Ştiu că acest om a fost urmărit

de mai multă vreme pentru aceste crime.

Mulţi pot sufla uşuraţi acum, că a fost prins.

- Dle judecător, eu... - Scuzaţi-mă, dle avocat!

Fără a face nici o referire la vinovăţia

sau nevinovăţia acuzatului,

oamenii acestui oraş sunt mulţumiţi

de arestarea realizată în acest caz,

de care au fost foarte îngrijoraţi.

Cred că poliţia a fost eficientă.

Au acţionat eficient şi corect.

Această curte are jurisdicţie asupra

departamentului de poliţie din New York.

Oamenii acestui oraş vor avea, de acum,

mai mult respect şi încredere în poliţie

decât în urmă cu două trei zile,

de când cu aceste crime.

Dle ofiţer, adu acuzatul la bară!

Lewis Humes, ordon să rămâi în custodie,

fără posibilitatea de eliberare pe cauţiune, până ce

juraţii vor decide dacă vei fi condamnat,

şi, dacă va fi aşa, sub ce acuzaţii.

- Aici, Dan! - Marge, ai văzut?

- Da. E în toate ziarele. - Ce spui despre asta?

Corrigan a fost ridicat la rangul

de locotenent şi a primit şi o vacanţă!

Nu e numai atât.

Voi meritaţi la fel de mult ca şi mine.

E ora 11.00. Ar fi trebuit să fie acasă de mult timp.

Îţi dai seama ce mult îi iubeşte pe băieţi.

Nu vrea niciodată să meargă în vacanţă.

Merită o vacanţă.

- Felicitări încă o dată, Dan! - Pentru ce?

Că am o soţie aşa de frumoasă? - Dan!

E adevărat. Eşti mai frumoasă pe zi ce trece!

Uite cine-i aici!

- Cum vă descurcaţi acolo în Manhattan? - O să supravieţuim.

- Dan, pot să vorbesc cu tine un minut? - Sunt în vacanţă.

Ştii, în legătură cu declaraţia, sunt câteva lucruri care...

Inspectorul a spus că sunt mai multe detalii în acea declaraţie,

decât în orice alt caz de care să-şi amintească.

De ce i-a spus uneia din fetele Nelson că ar fi mama celeilalte?

Vorbeşte cu inspectorul.

Să mergem, Marge!

- Stai jos! - Nu vorbesc cu nimeni.

Am spus să stai jos!

Ai vorbit o grămadă cu ei,

acum o să vorbeşti şi cu mine.

- De ce ai venit aici? - Sunt poliţist!

Şi ai spus că poliţiştii încearcă să te condamne pe nedrept, să te linşeze.

Eu nu sunt aşa şi nici ei.

Poate încercau să câştige ceva.

E o minciună! Şi ştii asta!

- Ei? - De ce aş vrea să vorbesc cu tine?

Am vorbit deja destul.

Încearcă să mă convingi că nu sunt doar minciuni!

- Cum? - Spune-mi ce au zis! Exact ce au spus!

Apoi o să-mi dau seama dacă minţi

sau dacă spui adevărul.

- Prima dată m-au dus acolo, apoi... - Nume!

- Ce? - Trebuie să am nume!

- Un poliţist tânăr şi... - Stabile!

... şi Black, cel dur. Ar speria pe oricine.

Ce a spus? Trebuie să ştiu exact cuvintele!

În regulă, Lewis! Eşti pregătit să ne spui adevărul?

Am spus adevărul.

Ai minţit. Ştim că ai vrut să o violezi pe femeia aia.

Ridică-te!

Cu faţa la scaun!

Ok! Ai încercat să o violezi pe femeia aia?

Nu, nu am făcut nimic

Uşor!

Uită-te la mine! Priveşte-mă!

O să-ţi spun exact ce s-a întâmplat!

- Căutai o tipă albă, te plimbai... - Nu!

... ai văzut fata aceea drăguţă. - Nu, nu a fost aşa!

Ai prins-o şi ai vrut să o violezi!

Asta e ultima ta şansă! Spune-mi adevărul!

- Nu am mai văzut-o înainte! - Spune-mi adevărul, Lewis!

Nu am făcut nimic!

Asta spui. Acum îţi spun ce zic ei.

O ţigară?

Mersi. Ştiu că am nevoie de ajutor. Poţi să mă ajuţi?

Lewis, trebuie să ceri ajutorul unui avocat

sau unui judecător. Ei te pot ajuta.

Ai fost aşa de drăguţ că propriul meu tată.

Mai drăguţ decât tatăl meu.

Chiar dacă nu spun adevărul, oricum îl veţi afla, nu-i aşa?

Nu trebuie să ne spui nimic.

Dar dacă vorbeşti cu noi, vrem adevărul.

Nimic altceva! Ok?

- E o minciună! - Ei spun că nici măcar nu au ridicat vocea la tine.

- E o minciună! - Vorbe! Nume! Spune-mi tot ce îţi aminteşti!

- Cel mai bătrân. - Jacarrino? Jacarrino.

A spus, să nu vă atingeţi de acest băiat. N-aş suporta!

Pretinde că e prietenul tău.

Pretinde că e mai bun decât propriul tău tată.

Ştiu că pentru tine pare sfârşitul lumii.

Dar nu trebuie să fie aşa.

Lewis! Ce căutai noaptea în oraş?

Nu aveam un loc unde să dorm.

Nu aveai un loc unde să dormi?

Mama s-a întors în Seaview.

Ştii, mama şi tata s-au despărţit.

Toţi am venit cu ea.

S-a întors...

A zis că o să fie bine.

Pentru că mi-am găsit o slujbă. Dar am pierdut-o.

- Unde ai dormit? - În holuri.

De ce nu ţi-ai sunat părinţii?

Pentru asta sunt părinţii.

Eu nu mă înţeleg foarte bine cu tata.

Nu pari un tip cu care să nu te poţi înţelege.

- Lucrurile stau prost pentru mine? - Nu ştiu încă, Lewis.

Să ne concentrăm!

Întrebările vor veni repede!

Iar ei au nasturele de la haina ta.

Nasturele nu este de la haina mea.

Eu mi l-am pierdut pe al meu, cu mult timp în urmă.

- Cum l-ai pierdut? - Nu ştiu.

Femeia susţine că te-a văzut.

Dacă ai fi în locul lor, pe cine ai crede?

Pe tine sau pe ea?

A spus că nimeni nu mă va crede.

Vor afla totul despre tine. Chiar şi ce ai visat.

Vor folosi totul împotriva mea. Vrei să ai încredere în cineva.

Ce vei face, când vei ieşi de aici, Lewis?

Credeţi că voi ieşi?

Voi face tot ce pot ca să te ajut.

Ce-ai vrea să faci în viaţă?

- Vreau să mă înrolez în marină. - De ce?

Pentru că acolo poţi învăţa mai multe lucruri decât în altă parte.

Şi mai târziu?

- Nu râde! - Cine râde? Nu râd.

Vreau să fiu un artist.

61 de pagini de mărturisire!

După o vreme nu mai rezişti şi recunoşti.

Te gândeşti că nu vei scăpa, dacă nu o faci.

- Ai mărturisit că ai ucis trei femei! - Nu am ştiut asta.

Prima dată când am auzit cuvântul crimă, a fost în sala de judecată.

M-a păcălit!

Te-a păcălit?

Încă câteva întrebări, Lewis.

Lewis, încă un pic. Haide, capul sus.

Doar câteva întrebări şi am terminat.

Ce s-a întâmplat...

Prima dată vreau să ştiu ce s-a întâmplat cu acele fete.

- Ce? - Cele despre care vorbim.

Cele din apartament.

Sunt în regulă, sau ce?

Ce s-a întâmplat, Lewis? Îţi faci griji pentru fete?

Asta e?

Ascultă! Le voi da un telefon. Ok?

Au fost rănite rău?

Ia o ţigară, Lewie.

Câte ai fumat, Lewis?

Nu ştiu

Ar trebui să reduci numărul. E o adevărată otravă

Poftim, ia un sandviş.

Nu vreau să mănânc altceva. Am mâncat prea mult.

Am vorbit cu ele. Nu sunt supărate pe tine.

Şi nici unul dintre ceilalţi nu a spus nimic despre telefon?

Nu.

Ai desenat un plan al apartamentului fetelor la interogatoriu.

Aceasta este. La care parte te-au ajutat?

Ai probleme cu ochii? Nu văd prea bine.

Pune-ţi ochelarii.

Nu am. Nu mi-am permis niciodată.

Scuzaţi-mă, dle locotenent. Mama lui e afară.

În regulă, trimite-o înăuntru.

Ok.

Mamă? Mamă!

Doamne!

Mamă!

- Fiule, ce ţi s-a întâmplat? - M-au luat, mamă.

M-au făcut să mărturisesc crimele.

Vei rămâne aici sau te întorci în Seaview?

Bineînţeles că stau aici cu tine.

Am fost singur, mamă!

Am fost singura persoană de culoare de acolo.

I-am verificat mărturisirea toată dimineaţa. Pare în regulă, dar...

Ai îndoieli?

Lt., te-am întrebat o dată, şi vreau să te întreb din nou.

- De ce băiatul i-a spus mamă lui Kathy? - Întreabă-l pe el, nu pe mine!

- Ia loc. - Mulţumesc, dle.

De ce nu trebuia să vadă pe nimeni dacă a venit?

Le-a tăiat, trebuia să ştie că nu vor veni.

Dle Goodman, nu ştiu de ce a spus asta.

- Planul apartamentului, l-a desenat el? - Iniţialele lui sunt peste tot.

E scrisă cu două pixuri diferite.

Ce vrei să sugerezi? Că am desenat-o eu?

Această fotografie... Nimeni nu

o identifică a fi a lui Jo-Ann Marcus.

I-am spus şi lui, nu înseamnă

că nu putea s-o găsească în apartament.

Poate fi o poză cu altcineva, dar e posibil să o fi găsit în apartament.

De unde ştii că a minţit când a spus că a găsit-o în Seaview?

- Ştiu când mint, au mişcări în stomac. - Ce stomac?

Haide! "Ce stomac?"

Ascultă, eu îi ştiu. Lucrez în Brownsville de multă vreme.

- Mai este ceva? - Nu. Atât, deocamdată.

Dacă mai este ceva,

vrei să iei legătura cu biroul procurorului din Brooklyn?

Lucrez la un nou caz pentru ei. Pe curând.

Se poate să fie ceva în neregulă?

- Ce crezi? - Nu e numai el.

E vorba de departamentele de poliţie din Brooklyn şi Manhattan,

de procuratură, de al tău şi al meu.

- Ce ai de gând să faci? - Ce putem face?

Putem începe cu fotografia!

Corrigan spune că Humes a luat-o din apartament

Iar Humes spune că a găsit-o în Seaview.

- Pot lua asta? - Da.

În felul ăsta vom afla cine spune adevărul.

- Ce e asta? - Ce?

- Acolo sus! - În colţul din partea dreaptă?

- Nu. Aici! - Nu ştiu.

Fâşia aceea de nisip e o cărare? S-ar putea să fie un rău?

- Nu se aseamănă cu locul. - Ai spus că fotografia e veche de 10 ani.

Copacii aceştia au crescut mult de atunci.

Ce-ar putea însemna pata aceea strălucitoare?

A fost un lac acolo. Vegetaţia a acoperit totul.

Mulţumesc. Haide să mergem la o secţie de poliţie.

Da, ştii că seamănă cu fiica lui Travis.

Travis?

Da, a fost primar. Are un service aici. La trei blocuri distanţă, pe colţ.

- Mulţumesc. - Pentru nimic.

Se întoarce după prânz.

Cam într-o jumătate de oră?

Da, dă-mi să mă mai uit o dată.

Nu seamănă cu Elaine.

Ştii cu cine seamănă?

Seamănă cu Lynn Peyser.

- Unde locuieşte? - Imediat după colţ.

- Avem la dispoziţie o jumătate de oră. - Mulţumesc!

- De unde ai această fotografie? - Este a ta?

Da, am făcut-o după absolvire. Codiţe!

Unii dintre noi au mers în Mount Jersey.

Scuzaţi deranjul...

- Nu face nimic. -Dră Peyser, e important.

- Ce s-a întâmplat cu această poză? - Nu ştiu. Mama a aruncat-o.

- Când? - Curăţenia de primăvară. Mai, iunie...

În regulă.

- Deci? - Nu vor să renunţe la acuzare.

Spune că nu avem destul.

Ei nu cred că-mi place, nu?

Totul a început cu această poză.

Dar nu e poza fetelor, ce vor face?

Vom înainta cu paşi mărunţi. O să investigăm totul.

Nu vrem să facem nici o declaraţie în momentul de faţă,

pentru a nu face de ruşine poliţia din Brooklyn.

Să facem de ruşine Brooklyn?

Dacă poliţia din Brooklyn s-ar fi simţit

vreodată ruşinată, ar fi pierit demult.

- A vorbit cineva cu cei din Brooklyn? - Da.

- Şi? - Au spus că nu vor să audă basme.

Basme au spus? Prea multe promovări şi procese la mijloc.

Ăsta e jocul. Poliţia din Brooklyn e în proces, nu-i aşa?

Asta înseamnă!

Theo, nu mai putem amâna aspectele legale ale acestui caz.

Şi în plus, tu nu eşti la fel de răbdător. Da?

A venit presa, domnule. Trimite-i înăuntru.

Când lucrurile evoluează, să ne anunţi.

De ce este aşa de urgent acest caz?

- Care e graba cu acest caz? - Nici un motiv.

Vreau doar să fie dreptate şi ordine. Asta e tot.

Bună Theo, ce faci aici? E ceva în neregulă cu cazul Humes?

- În neregulă? De ce ar fi ceva în neregulă? - Nu ştiu.

De ce nu au fost menţionaţi cei din Manhattan în acuzare?

Noi nu suntem responsabili de Manhattan. Noi ştim ce facem aici.

Şi ce faceţi aici?

Ce facem? Îţi spun eu ce facem. O să-l judecăm pe Lewis Humes

pentru tentativa de viol a Ritei Alvarez în următoarele două săptămâni.

Asta e o ştire!

- Poţi fi sigur. - Exact.

Nu ar trebui să te ocupi prima dată de cazul Marcus-Nelson, Mario?

Ţi-am spus că noi nu suntem responsabili de ce fac ei în Manhattan.

- Noi suntem responsabili de Brooklyn. - Îmi aminteşte de Sacco-Vanzetti.

- Îndrăzneşti să compari cazul ăsta cu Sacco-Vanzetti? - Da.

Părinţii mei s-au luptat pentru Sacco-Vanzetti!

- Cum se poate compara? - Spune-mi.

Prima dată au fost acuzaţi de ceva minor. A fost de ajutor ambelor cazuri.

- Deloc! - Stai un pic... ce vrei să spui?

Într-un caz, în care acuzi un om de o infracţiune mai puţin gravă,

juriul îl consideră deja vinovat, în mintea lor.

- Băiatul este vinovat. - Mario, ştii care e situaţia.

Odată ce a fost acuzat de ceva, la următorul proces, juriul îl va găsi

în mod cert vinovat, pentru că ei consideră că are mai multe de ascuns.

Dnă Humes, am acceptat să vă văd pentru că sunt prieten cu dl Seligman

care a lucrat cu mine.

Am citit despre cazul fiului dumneavoastră, în ziare, ca toată lumea.

- Are un avocat, nu-i aşa? - I-a fost oferit unul,

dar care nu are experienţă în litigii cu copii.

Femeia pe care se presupune că ar fi violat-o, l-a identificat,

au mărturisirea lui, au găsit şi poza fetelor ucise la el în portmoneu.

- Este nevinovat. - Chiar dacă este,

adevărul nu contează prea mult într-o sală de judecată.

Jake!

Îmi pare rău Saul, dar cred că trebuie spus adevărul în aceste situaţii.

E ca în cazul în care un chirurg

trebuie să spună adevărul bolnavului de cancer.

Cred asta. Au suficiente probe să-l condamne pe fiul dvs de zece ori.

- Mi-au spus că i-aţi salvat pe alţii. - Nu-l pot salva pe fiul dvs.

Publicitatea, mărturisirea, întreaga atmosferă... face să fie imposibil.

Îmi pare rău.

Îmi pare foarte rău.

La revedere.

Dnă Humes, vă dau eu un telefon.

O femeie de treabă, Saul.

A reuşit să-şi ia la revedere, chiar dacă i-am spus că nu-i pot salva fiul.

Acum ieşi de aici.

Dacă mai aduci pe cineva aici dându-le speranţe false, te omor.

Lewis, cum te simţi? Ia loc!

Ascultă, îţi recomand ceva.

Am făcut o înţelegere cu judecătorul.

Îţi dă închisoare pe viaţă.

Pe viaţă?!

Să recunoaştem, două crime în Manhattan, o tentativă de viol

şi o crimă aici. Este o înţelegere bună, Lewis.

Cum să fie o înţelegere bună, când trebuie să îmi petrec restul vieţii în închisoare?

Pentru ceva ce n-am făcut?

Ce şanse ai? Este cuvântul tău,

împotriva departamentelor de poliţie din Manhattan şi Brooklyn!

Nu! Nu vreau nicio înţelegere!

Mi-a spus: "Lasă-mă să te ating."

Apoi şi-a pus mâna sub haina mea.

Şi a spus că vrea să aibă un contact sexual cu mine.

Care au fost exact cuvintele lui?

Vreau să am relaţii sexuale cu tine.

O să te violez!

Apoi l-am prins de mâini

şi de haină. Apoi am început să strig.

Recunoşti haina?

Seamănă cu haina pe care a purtat-o în acea seară

cel care m-a atacat.

Şi acest nasture? L-ai smuls de la haina celui care te-a atacat?

- Da. - Mulţumesc.

Dnă Alvarez, îl recunoaşteţi

în sală pe cel care v-a atacat?

- Da. - Vreţi să puneţi mâna pe el?

Să se menţioneze că dna Alvarez l-a recunoscut pe acuzat.

Nu mai am alte întrebări.

Detectiv Black, de câţi ani lucraţi la poliţie?

De 11 ani.

Aţi primit vreodată decoraţii pentru bravură?

Da.

- Câte? - 19. - 19!

Aţi luat vreodată unui acuzat o mărturisire sub ameninţare?

Nu.

Aţi supus vreodată un suspect violenţelor?

Niciodată.

Şi atunci cum l-aţi determinat pe acuzat să mărturisească?

Cu un carneţel ca ăsta, şi cu propriile sale cuvinte.

- A cooperat în totalitate? - Absolut. În totalitate.

Mulţumesc, nu mai am alte întrebări.

Detectiv Jacarrino, când aţi venit la secţie,

aţi văzut urme de violenţă la acuzat? - Nu.

Aţi văzut urme de lovituri pe faţa sau corpul acuzatului?

Nu.

Puteţi să vorbiţi mai tare?

- Nu! - Mulţumesc.

Dle detectiv, aţi vorbit personal cu

Lewis Humes, în ziua în care a ajuns la secţie?

- Da. - Despre ce aţi vorbit?

- Am avut o conversaţie obişnuită. - Despre ce?

Despre trecutul lui. A spus că a lucrat, dar nu constant.

- A spus de ce? - A spus că a avut probleme.

- Ce fel de probleme? - Cu oamenii.

- Probleme cu oamenii. - Probleme cu oamenii!

V-a mai spus altceva despre slujba lui?

A spus că uneori se certa

şi renunţa la slujbă. Sau era dat afară de angajator.

A vorbit despre tentativa de viol?

Da.

Cred că a spus mai mult decât atât. Puteţi detalia pentru tribunal?

A zis că i-a pus mâna sub rochie

şi a spus: "Taci sau te omor!"

Această declaraţie îmi este de ajuns, dle judecător.

M-au pus în faţa scaunului

şi m-au făcut mincinos.

Le-am spus că dacă recunosc...

Dle judecător, îl puteţi ruga să vorbească mai tare? Nu aud nimic.

Te rog vorbeşte mai tare.

Le-am spus că dacă aş recunoaşte faptele

aş minţi.

De fiecare dată când am spus

că n-am comis eu fapta, mă loveau şi cădeam pe scaun.

Apoi m-au pus la perete şi au continuat să mă bată,

şi m-au bătut...

N-am mai putut suporta, aşa că...

Din această cauză am recunoscut.

Detectivul Black l-a bătut.

Poliţistul Stabile l-a bătut.

Detectivul Jacarrino l-a minţit.

Dacă vreţi să credeţi aşa ceva şi ca rezultat că detectivii

celei mai bune poliţii din lume

bat pe toată lumea, doar pentru a obţine o declaraţie...

Atunci înseamnă că această societate este într-o stare deplorabilă.

Dar pentru asta trebuie să credeţi povestea lui Lewis Humes.

Ori Lewis Humes a minţit,

ori aceşti ofiţeri de poliţie au minţit.

Frumos desen, Lewis.

Detectivul Black, 19 medalii pentru bravură.

Detectivul Jacarrino, detectivul Corrigan, toţi au conspirat

împotriva lui Lewis Humes, dintre toţi oamenii din lumea asta.

Deci fie Lewis Humes minte, sau toţi poliţiştii sunt conspiratori.

Doamnelor şi domnilor.

Nu e adevărat că l-am prins pe Lewis Humes,

din cauza unui nasture?

Care este verdictul,

la primul capăt de acuzare, tentativă de viol?

Vinovat.

Verdictul pentru al doilea capăt de acuzare

pentru lovire? Vinovat sau nevinovat?

- Vinovat. - Acuzatul să se ridice.

Acuzatul fiind găsit vinovat de către juriu, va fi trimis

la spitalul municipal, pentru o expertiză psihiatrică,

care să determine dacă este fără discernământ.

Sentinţa va fi dată după terminarea examinării.

Lewis! Băiatul meu!

Nu mă dau bătut, mamă! S-au hotărât să mă omoare.

Vom face tot ce putem pentru tine.

- Liniştiţi-vă, dnă Humes. - Doamne!

- Vrei nişte cafea? - În regulă.

- Ce faci la tribunal în această dimineaţă? - Doar ascult.

Intenţionezi să preiei cazul Humes?

Ar fi o sinucidere curată din punct de vedere profesional.

Vrei întotdeauna glorie, nu-i aşa, Jake?

Nu toţi vrem asta?

O să fac un alt Clarence Darrell din tine.

- Sunt deja un Clarence Darrell! - Da, sigur.

Citeşte asta.

Un raport FBI.

Testul de laborator nu a dovedit o legătură între nasture şi haina lui Humes.

Portello ştie?

A fost pe biroul lui toată săptămâna.

Şi probabil a ştiut când a prezentat-o juriului.

Interesant dacă nu chiar surprinzător.

Acuzaţiile împotriva lui Humes sunt false.

Care?

- Toate! - Dar mărturisirea?

Au fost luate cu forţa.

Şi poza cu fetele ucise, găsită în portofel?

Poza nu este a lui Jo-Ann Marcus.

- Nu era Jo-Ann Marcus? - Nu.

Fără cele trei omoruri şi tentativă de viol,

de ce mai este vinovat? - De nimic!

Două cafele.

- Eşti sigur? - Ştiu unde era în timpul crimelor.

- Unde? - La 241 km depărtare.

De unde ştii?

- Am martori, cu reputaţie. - Pe cine?

Oameni de la un hotel din Seaview care au văzut

discursul lui Martin Luther King la TV împreună cu el.

Practic fiecare om de culoare ştie unde era în acea zi.

Mersi.

De ce faci toate astea?

Nu trebuie să îţi spun ce se întâmplă

cu un poliţist care divulgă informaţii.

Ştiu.

- De ce? - Nu am vrut să o fac.

Aşteptam să o facă altcineva.

Dar nimeni n-a făcut-o!

În data de 18 februarie un incident asemănător a avut loc,

de data aceasta în partea hispanică a Harlemului.

- Ce faci aici? - Ştiu că vine.

Ştii ce temperament are. Te va ucide.

Nu fug de el.

Roberto!

Câine nenorocit!

M-ai jefuit, omule.

Ce dracu faci aici?

Marfa pe care mi-ai vândut-o n-a fost bună.

Pleacă de aici!

Da, l-am ucis pe Timoteo, dar am fost

în legitimă apărare. El a venit primul la mine.

Te-am prins de data asta, nu-i aşa, Bobby?

Eşti un fraier, nu de trei ci de patru ori...

- Te aşteaptă scaunul electric. - Nu neapărat.

- Ce vrei să spui? - Ştii cazul Nelson-Marcus?

Da.

Ştiu cine le-a ucis pe fete.

Ce vrei de la noi?

Vreau să scap de acuzaţiile de omor în cazul Timoteo.

Fii serios!

Deja avem pe cineva în legătură cu acele crime. Tu nu citeşti ziarele?

Sigur, aveţi pe cineva.

Dar nu aţi fi venit la mine, dacă nu aveaţi îndoieli.

Ok, să auzim ce ştii.

A fost în ziua cu crima, a venit la mine în apartament.

- Cum îl cheamă? - Vreau o înţelegere.

Trebuie să vorbesc cu şeful meu întâi. Luaţi-l.

Lasă-mă. Pot să merg şi singur.

Cred că viaţa unui traficant de droguri din Puerto Rico

nu contează aşa de mult ca cele două fete, din clasa mijlocie.

aşa că Bobby Martin a obţinut înţelegerea.

- Ia loc. - Mersi, nu te supăra.

Ok, imunitate totală în cazul omorului lui Roberto Timoteo.

Nu voi fi acuzat de tăinuire sau favorizarea infractorului în cazul Nelson-Marcus?

- Cunoşti legea, nu-i aşa? - V-aş putea învăţa vreo câteva lucruri.

Ok. Cine este?

Ok.

Nu vei fi acuzat de tăinuire sau favorizarea infractorului. Acum spune cine este.

- Un tip pe nume Teddy Hopper. - Cine?

- Teddy Hopper. - Teddy Hopper?

- Îl cunoşti? - Da, tipul ăsta minte.

- Te-a prostit şi pe tine? - Scoateţi-l de aici.

Vorbim cu tine mai târziu.

Uşurel că mă şifonezi.

- De ce eşti aşa sigur că minte? - Îl ştiu pe Teddy.

- Nu e capabil de aşa ceva - Cum e?

Este un hoţ de locuinţe.

Hoţ de locuinţe. Asta poate explica cum a intrat.

Îl cunosc. Eu am fost primul care l-am arestat. Nu.

Să măcelăreasca femeile, nu e specialitatea lui.

Theo!

- Ce mai faci, Teddy? - Bine, dar tu?

Destul de bine.

Încep să îmbătrânesc.

Am auzit că i-ai prins pe cei care jefuiau taxiurile.

- De unde ai auzit? - Din ziar. Citesc tot timpul despre tine.

- Joey nu a plecat? - Nu, e în bucătărie. Îţi aminteşti de Joey?

Vino aici, Joey. Salută-l pe domnul.

- Bună. - Bună, Joey.

Teddy, trebuie să vorbesc cu tine între patru ochi.

- Nu te deranjează, nu-i aşa Joey? - Nu.

- Mersi. - Să mergem în cealaltă cameră.

- Ai spus că îmi arăţi cum se fac nodurile. - Da, mai târziu.

Ce e?

- Vezi? - Grozav.

Cu ce te ocupi?

Am lucrat ca operator. Mă ţine în priză.

Ştii cum mi se spune aici? Gândacul ocupat.

Vreau să te întreb ceva, Teddy. Unde ai fost în luna august a anului trecut?

În august, anul trecut?

- De ce? - Unde erai?

- La început sau la sfârşit? - Pe 28 august.

În data de 28 august, anul trecut. Da, aveam o săptămână de vacanţă.

Lunea am fost la plaja Orchard, dar vremea a fost urâtă.

Marţi am fost să o văd pe bătrână.

M-a rugat să o ajut, să cureţe un loc pe care îl administra.

- Te-au văzut şi alţi oameni acolo? - Sigur.

- Ce este. Ce vrei? - Nu-ţi pot spune acum, Teddy.

Harold, vrei să faci ce îţi spun eu, măcar o dată?

- Josie. - Teddy, ce este?

- Îţi aminteşti de locotenentul Kojak? - Bună. Ce s-a întâmplat?

Nimic!

Ceva s-a întâmplat. De ce e aici? Spune-mi, te rog, de ce e aici?

Mă întorc.

- În regulă? - Ia-ţi haina, Teddy.

Bobby, ce se întâmplă?

Le-am spus, Teddy.

- Le-ai spus? Ce le-ai spus? - Despre fete.

Despre fete? Care fete?

Marcus-Nelson.

- Marcus-Nelson? - Nu mai are rost. Le-am spus totul.

- Marcus-Nelson? - Cum ai venit la mine în apartament.

Sângele de pe hainele tale, tot ce ai spus.

Glumeşti? Ne prosteşti? Marcus-Nelson!

Nu fiţi păcăliţi de faţa inocentă şi de părul blond cârlionţat.

Le-a lovit cu satârul. Le-a tăiat.

Omule,

cred că ai mari probleme.

În regulă, aşteaptă afară.

Nu-mi vine să cred, omule!

Stai jos.

Ai vorbit cu cei de la procuratură.

Acum trebuie să vorbeşti cu mine.

Eşti un ucigaş, un peşte, un traficant de droguri.

O implici pe mama ta din obişnuinţă. Îi comanzi.

I-ai arătat lui Teddy cum să folosească acul.

Şi apoi l-ai turnat ca să te salvezi pe tine.

Ştii toate detaliile crimelor.

Iar asta înseamnă că, dacă nu a fost Teddy, ai fost tu.

Aşa că îmi poţi spune de la început.

A venit la tine acasă, nu-i aşa?

- Ai văzut sânge pe cămaşa lui? - Da.

- Sânge pe pantaloni? - Da.

- Deasupra genunchilor, sub genunchi? - Deasupra genunchilor.

- Avea o pungă de hârtie, maro? - Da, dle!

- Ce? - Da, dle!

Eşti aşa de politicos. Îmi provoci greaţă.

- Ce era în pungă? - Două batiste albe.

De ce batiste?

Le-a luat ca să îşi şteargă sângele de pe haine.

- Ce mai era în pungă? - Nişte mănuşi roz, de cauciuc.

- Mănuşi roz de cauciuc. - Da, dle.

Da, le foloseşte întotdeauna ca să nu rămână urme.

- Cum a intrat în clădire? - Pe la subsol.

- Şi cum a ieşit? - Tot pe acolo.

- Cum a intrat în apartament? - Pe fereastră.

Ridică-te!

- Fereastra de serviciu? - Da.

E o săritură grozavă.

Teddy sare aşa.

Ţi-a mai spus altceva?

Da, a mai spus că mirosul de sânge aproape l-a făcut să vomite.

Josie! Voi fi bine?

Teddy. Ai luat prea multe de data asta.

Prea multe!

- Theo, ce mai faci? - Bună Teddy.

Au crezut că nu vei reuşi pentru o vreme.

Aşa e viaţa.

Ai fost la închisoare aşa de des, credeam că vei face mai mult.

Bunicuţa Kojak, ce faci aici? Ai venit să mă baţi la cap, Theo?

Nu. Ar trebui să fii supus testului cu detectorul de minciuni mâine.

Supradoza nu a avut nimic de-a face cu asta, nu-i aşa?

Omule, nu vreau să fiu supus nici unui test.

Îţi aminteşti ce i s-a întâmplat lui Lewis Humes?

Acelaşi lucru mi s-ar putea întâmpla şi mie. Doar că ar putea fi mai rău.

Am tot fost şi am tot ieşit din închisoare de la 17 ani.

Tu trebuie să ştii, ai fost primul care m-ai arestat.

Nu am încredere în ei. Tu eşti singurul poliţist din lume în care am încredere.

Tu ai comis crimele, nu-i aşa, Teddy?

Glumeşti?

Nu, nu am făcut nimic.

Unde e Josie?

Era epuizată. A fost aici trei zile, ca să se asigure că eşti bine

Apoi am convins-o să se ducă acasă.

Îi spui să vină înapoi?

E o fată pe cinste, nu-i aşa?

Nu ştii cum a avut grijă de mine.

Fără ea aş fi murit de mult timp.

- Bine, îi dau un telefon. - Nu va ajunge în ziare, nu-i aşa?

- Mama e bolnavă şi nu aş vrea să afle. - Nu ştie nimeni în afară de mine.

Theo... Nu eu le-am ucis.

Jur pe viaţa mamei mele, că nu eu le-am ucis.

Teddy! Omule, a trebuit să fac o înţelegere.

A trebuit să mă salvez, înţelegi?

N-aş fi mers până la capăt!

I-aş fi făcut să arate ca nişte tâmpiţi, dacă am fi ajuns la proces.

Teddy, doar n-ai crezut că te-am trădat?

- Am fost nevoit să fac o înţelegere. - Dispari, jigodie mincinoasă!

- Omule, ce se întâmplă acolo? - Ceva în legătură cu o bombă.

Ameninţare cu bombă, înapoi!

Teddy, tocmai au spus că au scos o bombă din clădire.

- Da, din cauza asta i-au scos pe toţi. - Ce faci?

Cred că bomba e chiar în acest apartament sau cel puţin e un microfon.

Un microfon?

Despre ce vorbeşti?

Vechiul meu prieten Theo vrea să ştie mai multe despre mine, nu-i aşa?

- Înţelegi? - Ce sunt toate astea, Teddy?

Într-o procedură niciodată întâlnită în sala de judecată,

Jake Weinhaus a cerut anularea procesului în cazul Alvarez

datorită prejudecăţilor şi comportamentului neadecvat

de care au dat dovadă juraţii, în cazul Lewis Humes.

De fapt i-a adus pe juraţi la proces.

Dle Sacks, aţi fost jurat în cazul privind tentativa de viol,

acuzatul fiind Lewis Humes? - Da, dle.

Aţi auzit o remarcă a unui alt membru al juriului

în timpul procesului? - Da.

Remarca a fost aceasta:

"Ăştia sunt toţi la fel."

Trebuie să o facă. Băieţilor ăstora le place să facă sex.

- Aţi mai auzit şi alte comentarii? - Da, dle.

Unul dintre ei a spus, "nu contează oricum,

dacă nu-l acuzăm noi aici, îl vor acuza în Manhattan."

Mulţumesc dle Sacks, asta e tot.

Îl chem acum pe Mario Portello.

Mario Portello.

Dle Portello, cât timp

aţi lucrat ca procuror în Brooklyn? - 12 ani.

Şi în această perioadă, câte condamnări aţi obţinut?

De unde să ştiu? Probabil sute.

- Credeţi în fairplay? - Bineînţeles.

şi cred şi în dreptate...

Aţi fost procuror în cazul Humes?

- Nu am auzit întrebarea, dle judecător. - O repetaţi, vă rog?

Aţi fost procurorul care s-a ocupat de cazul Humes?

Da.

Aţi primit o expertiză de laborator de la FBI,

referitoare la nasturele şi haina din cauza respectivă?

Da.

Şi este adevărat că în expertiza respectivă,

se preciza faptul că, nasturele predat spre analiză

şi nasturii de la haină nu se potriveau ca mărime, formă şi construcţie?

Adevărat.

Şi atunci cum se poate spune că l-aţi prins din cauza nasturelui?

- Era altă probă. - Care altă probă?

Mărturia dnei Alvarez, rezultatele propriului nostru laborator.

Dar aţi primit o analiză de la Biroul Federal de Investigaţii!

- Acel rezultat nu a fost concludent. - FBI a spus că nasturele nu e de la haină!

Adevărat.

Şi credeţi că nu aţi făcut nimic greşit, ascunzând această probă

juraţilor şi apoi spunând că,

"l-aţi condamnat pe Lewis Humes din cauza nasturelui"?

Nu este datoria mea să prezint fiecare probă juraţilor.

Modul în care funcţionează justiţia

nu trebuie să fie doar desupra oricărui reproş,

dar trebuie, de asemenea, să nu existe nicio urmă de îndoială.

Nu contează foarte mult

ca omisiunea procurorului nu a fost rezultatul prejudecaţii sau al răutăţii.

Această omisiune ar fi putut

şi chiar a influenţat procesul, în a lua măsura dreaptă.

Curtea anulează decizia de condamnare.

Audierile au dezvăluit faptul că, prejudecata şi discriminarea rasială,

au fost prezente în mijlocul juraţilor. Verdictul în cazul Alvarez nu mai e valabil.

Ordon începerea unui nou proces.

- Jake, când ţi-a plăcut ţie publicitatea? - Nu e vorba de asta.

Nu cred că cei mai buni oameni de aici i-au înscenat totul lui Lewis Humes.

Te rog fără poze!

De când sunt eu procuror, nu am mai văzut o mărturie aşa de detaliată.

Cred că Humes este un geniu, şi-a amintit aşa de multe detalii.

Cum se poate să nu fie vinovat?

- Poate a fost forţat? - De cine?

De mine? De Black, cel care a primit atâtea decoraţii?

Detectiv Jacarrino, detectiv Corrigan? Cei mai buni poliţişti?

- Mario, fără discursuri. - Ce?

Eu sunt pentru lege şi ordine, despre asta este vorba în acest caz!

Lege şi ordine pentru un om care e sărac şi de culoare.

Bună Teddy!

Bună mamă!

Vin să vorbească cu mine.

- Vin aici să vorbească cu tine? - Nu trebuie să îţi faci griji!

Vreau să vorbesc cu ei.

- Să te dezvinovăţesc. - Mamă!

- Ce vrei să le spui? - Nu-i lăsa să te intimideze.

Asta m-ar ucide. De aceea ai luat toate drogurile, nu-i aşa?

- Haide! - Ştiu tot.

Pentru că viaţa e prea mult pentru tine.

Nu-i faci faţă.

Îmi pare rău, Ted.

- Cum te simţi? - Sunt bine!

- Ne întoarcem când te simţi mai bine. - E în ordine!

Vreau să îmi puneţi întrebări.

Dnă Hopper, lucraţi că administrator la clădirea 334 E, pe strada 83?

Fac curăţenie, spăl scările şi holul.

Ştiţi unde era fiul dvs în ziua omorurilor Marcus-Nelson?

- Da. - Unde era?

Era acasă.

- Cum de vă amintiţi? - M-a ajutat la curăţenie.

- Când a început? - L-am trezit pe la ora 8:30 a.m.

A trebuit să îl trezesc. E un leneş, îi place să se culce târziu.

- Cât timp a fost cu dvs? - Până târziu, după amiază.

- Sunteţi sigură? - Da.

Dnă Hopper, Teddy este fiul dvs.

Aţi minţi să îl salvaţi?

Nu. Nu aş minţi.

Am auzit de mama ta. Îmi pare rău!

Omule, sunt tensionat, am nevoie de droguri. Nu pot să fac rost de nicăieri.

- Vrei să vii la mine? - Da.

Haide.

Cum poţi tu să faci rost, când nimeni altcineva nu poate?

Microfon!

Vor să te atrag în capcană.

Aşa că mi-au pus microfon.

Mi-au oferit imunitate, dacă te prind în capcană.

Nici nu suntem arestaţi dacă ne drogăm pe stradă.

Poliţiştii ne lasă în pace.

E un rai al drogaţilor!

Vei avea tot ce ai visat vreodată!

A început un nou proces în cazul Alvarez.

Curtea de judecată era plină.

A fost întotdeauna, când era în sală Jake Weinhaus.

Ţi se pare că arată ca un negru slăbănog?

Martorul să răspundă la întrebare.

Dnă Alvarez, vă rog să răspundeţi!

- Nu. - Arată de 75kg?

- Nu. - Arată de 25 de ani?

Nu am suferit destul?!

Dar Lewis Humes nu a suferit destul?

El a fost! El ştie, eu ştiu, şi Dumnezeu ştie!

Fără alte izbucniri, vă rog.

Dvs aţi spus că era bine făcut, avea 75 kg, negru, în jur de 25 de ani.

Aceasta este descrierea pe care i-aţi dat-o poliţistului Stabile.

Stai jos, te rog.

Apropo, aveţi şi alt interes în această cauză,

în afară de faptul că sunteţi martor?

Dle judecător, mă opun. Aceste întrebări nu au nicio relevanţă.

- Dle judecător voi clarifica imediat. - Continuaţi.

Nu aveţi nimic de câştigat dacă acuzatul este condamnat? Sau aveţi?

- Bineînţeles că nu! - Cunoaşteţi un avocat Nick Delias?

Da.

Şi mai cunoaşteţi un alt avocat cu numele Tom Floherty?

- Da. - Aţi vorbit cu ei?

Da, dar...

Şi în această discuţie a fost menţionat şi numele lui Lewis Humes?

Da.

A mai fost menţionată şi suma de 10.000 de dolari, drept recompensă oferită

pentru condamnarea oricui în cazul Marcus-Nelson?

- Da, dar... - Nu mai am alte întrebări.

Judy, ieşi din baie, ai stat acolo toată dimineaţa.

- Mack vrea să intre. - Tocmai am intrat!

Nu mai tot vorbi! Eşti acolo de mult timp.

Ne-ai ţinut destul în suspans. Ce este?

- Este un articol despre Teddy. - Lasă-mă să văd.

Haide Jenny, dă-mi să văd!

Uite: "Este un nou suspect în cazul Marcus-Nelson".

Să îi spunem "Eddy".

Un dependent de droguri.

Care trăieşte cu o femeie de două ori mai în vârstă decât el.

Palid la faţă? Să îţi văd faţa, Ted.

Nu-mi pari aşa de palid, pe partea asta.

Dar parcă eşti mai palid din partea asta!

Au o poză cu Lewis Humes. Îl fac să arate din ce în ce mai bine.

Da, acum e puşti de facultate.

Un puşti drăguţ şi nevinovat.

Îţi vine să crezi?

Înainte au încercat să îl arate înspăimântător.

- Acum încearcă să îndulcească situaţia. - Frumos şi angelic.

- Putem să mergem la magazin? - Ce? Nu te juca. Mergi la magazin.

Trebuie să ieşi afară ca să mergi la magazin.

Ia-ţi ceva mai gros pe tine.

- Îmi dai voie să merg, aşa e corect. - Îmi dai voie să merg la magazin?

Cuvintele "te rog ", însoţesc de obicei o asemenea cerere.

Te rog, îmi dai voie să merg la magazin?

Da, îţi dau voie.

- Judy, ia-ţi cizmele de cauciuc. - De ce?

Ia-ţi cizmele!

Ştii că poliţiştii vin să vorbească din nou cu tine?

- Exact! - Cineva trebuie să stea cu copiii.

Ştiu cine va fi acela.

Doar că n-o să-i plătesc nimic.

Ascultă, Teddy. Teddy.

Trebuie să te fac să vorbeşti sincer.

Ştii ce vreau să spun? Haide...

Ca atunci cu fereastra.

Îţi aminteşti când am vorbit despre fereastra deschisă?

Îţi aminteşti când ai spus

că ai intrat pe fereastră? Încerc să te ajut.

Spune-i că a intrat pe uşa de serviciu.

- În loc de fereastră? - Da.

- O să facem o farsă. - Bine, de acord!

- Vor fi concediaţi, Teddy. - Dar ochelarii?

Teddy, eu n-am spus nimănui că i-ai dat jos ochelarii.

A trebuit să îi dai jos, pentru că nu îi purta când au găsit-o.

E în regulă.

Ascultă, Teddy,

Am ceva foarte bun.

Vino şi trage o priză.

- Mergem. - Nu ţi-a spus mama să îţi iei cizmele?

- Mamă! - Nu! Ia-ţi cizmele!

Mamă!

- Ai auzit ce a spus mama! - În regulă.

Vino aici, micuţule, să te închid la haină.

Stai un pic...

- Nu te mişca, Mack! - Te pişc de nas!

De ce m-ai pişcat?

Nu ştii că nu-mi place?!

- Te prind de nas! Bate palma. - Haide!

Şi nu mă mai prinde de nas.

Ai grijă de fratele tău când traversaţi!

Poliţiştii vor să mă supună testului cu detectorul de minciuni, Teddy.

Mă auzi, Ted?

Nu cred că ar trebui să fac acel test. Nu crezi Teddy?

Nu putem fi supuşi nici unui test dacă nu vrem, nu-i aşa?

Sapă, omule.

- Poţi să treci testul. Şi pleacă. - Cum vom face asta, Teddy?

Poţi. Uite cum vei reuşi:

când te întreabă, "Teddy le-a ucis pe acele fete?",

Te gândeşti că o persoană foarte nervoasă şi supărată a făcut-o.

Iar eu nu sunt aşa.

Să îţi intre în cap că a fost o persoană foarte

nervoasă şi supărată, cea care a comis crimele.

Sap! Sap!

Vreau să spun că nu sunt eu, omule. Un om nebun le-a omorât.

Şi de ce nu ai vrut să fii supus testului cu detectorul de minciuni, Teddy?

Dacă aş putea crede că am inventat totul, că nu s-a întâmplat nimic.

Aş da testul.

Dacă aş putea să scot

ziua aia din mintea mea.

Dacă aş putea să scot

ziua aia din mintea mea.

Recunoşti pe cineva în această sală, care te-a lovit?

Da.

Da? Cine ar putea fi?

Detectivul Black.

Detectivul Black?

Detectiv Black, vă ridicaţi, vă rog?

- El este omul care te-a lovit, Lewis? - Da.

Poţi să stai jos.

Apropo, ai luat micul dejun la secţie, în acea zi?

Da.

- Cat timp a durat bătaia? - Nu ştiu.

- Unde ai fost lovit? - Peste tot.

Unde anume, mai exact?

În stomac, în spate şi la umeri.

- Cu ce ai fost bătut, îţi aminteşti? - Cu pumnii.

- Cu pumnii? - Da.

- Cu pumnii strânşi, aşa? - Da.

Cam câţi pumni crezi că ai primit? 10, 100, 50?

- 50. - 50!

- Au fost pumni grei, Lewis? - Da.

- Foarte grei, Lewis? - Da.

50 de pumni grei.

Când ai spus că ai luat micul dejun? Înainte sau după?

- Înainte sau după? - Înainte sau după bătaie?

- După. - După.

Deci ţi-au dat 50 de pumni grei

şi apoi ai stat jos şi ai luat micul dejun.

Nu mai am alte întrebări, dle judecător. Te poţi retrage, Lewis Humes.

Pot să-l chem pe detectivul Corrigan la bară?

Detectiv Corrigan, vă rog.

Juri că vei spune adevărul şi numai adevărul, aşa să îţi ajute Dumnezeu?

Da.

Detective, aţi obţinut multe mărturisiri?

Da.

Iar atunci când interogaţi un suspect, nu-i spuneţi că a făcut ceva

îl întrebaţi doar dacă a făcut-o. Aşa este?

Da, dle.

Şi folosiţi acelaşi ton ca acum? Aşa e?

- Da, domnule. - Politicos, calm şi liniştit. Corect?

Aşa e.

Unde v-a spus Lewis Humes că a găsit

această poză? - Mă opun, dle judecător.

Poza are legătură cu cazul Marcus-Nelson, nu cu acesta.

Acuzarea sugerează că soluţia din acel caz nu va afecta acest caz?

Nu judecăm acel caz aici.

Punem în discuţie credibilitatea detectivilor care l-au anchetat pe Humes.

- Mă opun, dle judecător. - Se respinge.

Deci unde v-a spus Lewis Humes că a găsit această poză?

A spus că a găsit-o la un coş de gunoi în Seaview.

Dar nu l-aţi crezut. Adevărat?

Aşa este, dle. V-aţi uitat la stomacul lui când a vorbit despre poză?

I-aţi observat stomacul când a spus că a găsit-o în New Jersey?

Îmi pare rău, dar nu ştiu ce vreţi să spuneţi.

Aţi observat mişcările de stomac,

în faţă şi în spate, în sus şi în jos?

- Nu ştiu. - Dar nu l-aţi crezut. Aţi crezut că minte.

- Corect? - Aşa e.

Lewis Humes este un tânăr negru, de culoare.

- Corect? - Aşa e.

Şi nu le-aţi spus domnilor Goodman şi Kojak

că vă puteţi da seama întotdeauna când un negru nu spune adevărul,

uitându-vă la stomacul lui, care "sare în sus şi-n jos" atunci când minte?

- Nu-mi amintesc. - Nu vă amintiţi spunând aşa ceva?

- Aşa e. - Nu vă amintiţi sau nu aţi spus aşa ceva?

Nu-mi amintesc să fi spus aşa ceva.

Dar e posibil să fi spus aşa ceva?

E posibil să fi spus...

I-aţi spus lui Lewis Humes că aţi vorbit cu cele două fete la telefon?

Şi că nu erau furioase pe el?

- E posibil să fi spus... - Aşa aţi spus?

- Nu-mi amintesc. - Aşa aţi spus!

Am spus că e posibil să fi spus...

- "E posibil să fi spus...?" - Da.

Şi dacă nu aţi spus, a fost o minciună, nu-i aşa?

Păi, depinde...

L-aţi păcălit şi dus în eroare pe Lewis Humes, nu-i aşa?

- Mă opun, dle judecător. - Fără să crezi că ai făcut ceva greşit?

Opriţi harţuirea martorului?

- E de ajuns. - Îmi pare rău, dle judecător.

"Lege şi ordine" sunt folosite în această ţară

ca lozincă pentru "Opriţi negrii."

Poliţistul de aici nu crede că a făcut ceva greşit.

Oamenii se întreabă de ce este violenţă.

- Cât timp nu e dreptate, e violenţă. - Mă opun, dle judecător.

Nu mai am alte întrebări.

- Ai marcat câteva puncte. - N-am marcat nimic.

Crezi că juriul va crede un pierde-vară,

un negru, în dauna unor poliţişti decoraţi pentru curaj,

mai ales că ei cred că le-a ucis pe cele două fete din Manhattan?

E timpul că ei să ştie totul despre cazul Marcus-Nelson.

Cred că l-am acuzat de prea multe pe acest băiat.

Teddy?

Asta e.

Acolo.

Astăzi ne vei spune adevărul.

Priveşte.

Şi aici.

Arată-i.

- În regulă, stai jos! - Ce faci?

Şi asta.

Spune-i!

Te-am adus aici ca să îţi spun că am lucrat cu ei.

- Tot timpul. - Numele avocatului meu este Jerry Block.

- Numărul lui este 6147402. - S-a terminat. Lasă-l pe avocat.

Mâine juriul va da verdictul în cazul Humes.

- Astăzi ne spui adevărul. - Are nevoie de droguri.

Am aflat totul, Teddy.

Îţi aminteşti când ai vorbit cu ei, despre cum să înşeli detectorul de minciuni?

Îţi aminteşti când le-ai spus cum să se gândească, că nu tu ai comis crimele?

Am înregistrat totul. Chiar şi ce ai visat.

Am auzit ce ai spus când ai visat. Tu nu ştii, dar noi ştim.

I-ai cerut lui Dumnezeu să te ia. Aşa ai spus.

Dă-mi o lingură.

Să le luăm pe rând. Nu îţi dăm nimic până ce nu mărturiseşti!

Theo, se înregistrează totul pe casetă, nu-i poţi promite nimic ca să mărturisească.

Proba nu va mai fi valabilă.

Treceţi în cealaltă cameră, amândoi.

Îţi dai seama câţi oameni distrugi?

- Un băiat de cinci ani, Josie, mama ta! - Haide omule, dă-mi ceva.

Am fost în spital când au interogat-o pe mama ta.

Haide, loveşte-mă.

Nu se simţea foarte bine, dar a vrut să îţi ofere un alibi.

Încearcă să inventeze faptele tale. Trebuie să ne spui ceva.

Ne dăm seama sub ce presiune ai fost,

aşteptând aceste luni să se întâmple ceva - Am nevoie de ceva...

Sunt catolic, ca şi tine.

Astă noapte am fost la biserică şi am spus o rugăciune pentru tine.

M-am rugat să te împaci cu Dumnezeu.

Nu vreau să mă împac cu Dumnezeu!

- Nu crezi asta. - Ba da! Nu-mi spune mie!

- Sunt un om mort. - Ce vrei să spui?

- Dacă eşti mort, atunci spune-ne ceva. - Spune-ne ceva, ca să te ajutăm.

Pe mine vreţi să mă ajutaţi? Nu cumva umblaţi după glorie?

Dă-mi o doză!

Dă-ne răspunsurile, acum.

Până diseară, poza ta va fi peste tot în oraş.

Fiul tău o va vedea. Josie o va vedea.

Mama ta bolnavă în spital, o va vedea.

Ştii ce vor spune? Că eşti un ciudat care trebuie închis.

Pentru siguranţa unei fete, în casă. Sau a unui puşti, pe stradă.

- Sunt bolnav, omule! - Vrei să te compătimesc?

Ţie ţi-e milă de Lewis Humes?

- O să moară şi ţie nu îţi pasă! - Sunt bolnav!

Le-ai înjunghiat pe fete.

Iar acum o să îmi spui sau te ucid.

Dă-i drumul. Ce s-a întâmplat cu tine? Theo, ce faci?

Faci exact ce ai spus că au făcut cei din Brooklyn.

Am aici un mesaj de la juriu.

Am ajuns într-un punct mort.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că trebuie să mergem din nou la proces.

- Îmi pare rău, dnă Humes. - De la început?

Stai treaz.

- Ce face? - I-am dat un sedativ.

A spus ceva?

L-am chestionat toată noaptea, dar nu a spus nimic.

Lasă-mă singur cu el.

Teddy, ce mai faci?

- Bine, cred. - Vreţi cafea sau ceva de mâncare?

- Cafea. - Ce ai?

- Şuncă, brânză şi carne de vită. - Dă-mi carne de vită.

Ne cunoaştem de multă vreme, nu-i aşa?

Te plac.

De ce te plac nu ştiu, dar este adevărul.

Am văzut mulţi tipi care au încercat să se lase.

Nu mi-am dorit ca cineva să reuşească, mai mult decât tine.

Ai dat-o în bară, băiete.

- Cine a câştigat meciul noaptea trecută? - Cei de la Yankee.

- Pepperton a reuşit să marcheze ceva? - Trei sau patru.

Am vrut să pun la cale o nenorocită de spargere,

şi am sfârşit prin a ucide două fete.

Ce s-a întâmplat, Teddy?

Am văzut fereastra şi am intrat.

Ai intrat în apartament.

Şi ea era întinsă acolo?

Da, şi-a tras cearşaful pe ea.

Şi ce s-a întâmplat apoi?

- Am vrut să o am. - Da?

Am scos un cuţit.

- Şi ce s-a întâmplat apoi? - Mi-a spus să nu o rănesc.

Ce ai făcut atunci?

Fata cu părul negru, care e numele ei...

Kathy a intrat şi a spus, "Ce se întâmplă aici?

Înţeleg ce se întâmplă aici."

S-a întors şi a început să fugă spre uşă.

Trebuia să plec din apartament.

Dar ceva îmi spunea că trebuie să le omor.

Am luat două sticle de apă şi le-am lovit pe fete în cap.

Iar apoi ce ai făcut?

Am continuat să le înjunghii.

În continuu.

Am atins o coastă în spatele lui Kathy.

O cunoşteai pe Jo-Ann înainte de a intra în apartament?

Nu.

- Ai purtat mănuşile tot timpul? - Da.

- De unde le-ai cumpărat? - De la magazinul Five and Ten, strada 89.

- Cât ai plătit pentru ele? - Nu ştiu.

29, 30 de cenţi... nu contează.

Unde erau poziţionate corpurile când ai plecat?

Nici măcar nu vreau să mă gândesc, vreau să uit.

Vrea să îşi şteargă episodul din minte.

Ţi-am spus că dacă eşti cinstit cu mine, te ajut.

Când le văd pe mama ta şi pe Josie... Ce vrei să le spun?

Spune-le să mă ierte, omule.

Teddy Hopper a fost pus sub acuzare şi reţinut în cazul Marcus-Nelson.

A fost închis în penitenciar în aşteptarea procesului.

Lewis Humes a fost eliberat.

Acuzaţiile împotriva lui în cazul crimelor

Marcus-Nelson şi Ethel Lawson, au fost retrase.

E prima dată când a ieşit din închisoare după doi ani.

E bine să vezi cerul din nou.

Nu este aici.

- Acum e aici. - Stai...

Lewis Humes vrea să te invite la o petrecere.

E prietenul tău, Lewis.

- Bună băiete. - Ce faci?

Dăm o petrecere şi mă întrebam dacă vrei să vii?

Sunt un pic ocupat.

Te invit pentru că, fără ajutorul tău, nu aş fi scăpat.

Am fost invitat la petrecere.

- Lewis e aici? - Cine e?

Locotenentul Kojak, intră, simte-te ca acasă!

El este locotenentul Kojak. V-am povestit deja despre el.

Dle Kojak, ea este fata mea, Loraine.

- Bună! - Ce mai faci?

Intră să o cunoşti pe mama.

- Charles, închide televizorul. - Vreau să-l văd pe Lewis la ştiri.

De ce ar apărea? E mama.

- El este fiul meu cel mai mare, Abe. - Încântat de cunoştinţă.

- Iar aici e bunicul. - Bună!

- Iar aici Sunny. - Sunny!

Cred că e timpul pentru tort.

Lewis a făcut aceste desene. Şi pe acestea, de asemenea.

- Sper că nu e ceva insultător. - Nu, nu.

Am o groază de păr. Arăt bine.

Eu am făcut tortul, să vă bucuraţi!

- Mamă, nu e ziua mea. - Nici pălăria nu e a ta.

Arăţi amuzant.

- Să nu-mi mai spui asta! - Îmi pare rău.

Pentru fiecare câte o bucată!

- O felie mare pentru dvs, locotenente. - Uite-l pe Lewis.

Serios.

- Ai ceva de spus? - E bine să vezi cerul din nou.

Poate ar trebui să merg la închisoare.

Să nu mai spui asta, nici măcar în glumă.

Procurorul Mario Portello a declarat următoarele:

Noi cei din Brooklyn, nu vrem să îl lăsăm pe Lewis Humes să scape.

Noi credem că Lewis Humes este vinovat de crimele Marcus-Nelson.

Ştie detalii pe care doar criminalul le-ar putea cunoaşte.

Noi vrem să avem un loc decent şi sigur în care să trăim.

Este îngrozitor să ne gândim că în această ţară, aici în Brooklyn,

o femeie poate fi luată de pe stradă, agresată

şi să sufere o tentativă de viol.

Vom continua cu acuzaţiile privind tentativa de viol a lui Lewis Humes.

De ce nu-l lăsaţi în pace pe băiat, Mario?

Nu-i destul prin câte a trecut?

Asigură-te că şeful îl primeşte înainte să meargă la prânz.

Îmi pare rău că nu-l pot lăsa, Theo.

Avem un martor care l-a identificat şi nu putem lăsa un violator să umble liber.

Nu e violator.

Iar tu ştii asta.

Theo, îmi pare rău pentru tine. Ştiu că ai fost într-o situaţie dificilă.

L-aţi acuzat pe Lewis Humes pe baza nasturelui.

Şi ai avut tot timpul expertiza celor de la FBI pe birou.

Puştiului i s-a dat să spună o replică,

şi o femeie isterică s-a uitat la el printr-o găurică.

Descrierea lipseşte în punctele esenţiale.

Chiar dacă e vinovat, care e greşeala lui, că a spus cuvinte deocheate unei femei?

Theo, tu îl consideri nevinovat, eu îl consider vinovat.

Nu poţi să recunoşti că e nevinovat.

Şi vrei să ştii de ce? Pentru că ar însemna

să recunoşti cât de corupt eşti, cu adevărat.

Noi doi nu mai avem ce să ne spunem.

"Omul potrivit la locul potrivit."

Ştii, n-am fost naiv niciodată, în ceea ce-i priveşte pe oameni,

dar este surprinzător cum l-au putut lăsa pe acest băiat să se scufunde.

Şi ştii ce mă uimeşte?

Ţie nu ţi se pare nimic greşit.

Şi ce se va întâmpla acum?

Nu ştiu. Vor încerca să dovedească că eşti vinovat de ceva.

Vor apărea ei într-o lumină proastă dacă ai fi nevinovat.

- Bună. - Bună! Tocmai la timp.

Judecătorul tocmai a intrat.

Încă nu m-am obişnuit să port ochelarii când plouă.

- Bună, Lewis, ce mai faci? - Bună.

Cum naiba poţi să-l saluţi?

Cred că încearcă să depăşească momentul.

Lewis, mergi pe aici.

Ce spui, Jake?

Au adus, din nou, aceiaşi vechi martori.

A încercat să mă violeze. El ştie, eu ştiu, şi Dumnezeu ştie.

Black a vorbit despre cele 19 decoraţii.

Jacarrino a atacat iarăşi,

dar nimănui nu-i mai pasă.

Sala de judecată nu a mai fost plină.

Şi am avut impresia că nimeni nu credea cu adevărat că Humes e vinovat.

A fost nevoie să fie găsit vinovat, pentru a proteja reputaţii.

Parcă eram cu toţii somnambuli care priveam la un carnaval teribil

de care nu-i mai pasă nimănui.

Lewis Humes a fost găsit vinovat de tentativă de viol.

Sentinţa: de la cinci la zece ani!

Dar... Nu am făcut nimic.

Am înţeles pentru prima dată ce a vrut să spună Jake Winehaus:

"Când nu există dreptate,

...e violenţă."

Îmi amintesc primele dăţi când patrulam,

simţeam că avem cea mai frumoasă meserie din lume.

Ne consideram "supraveghetorii oraşului", protejând ce e mai bun în el.

Unii oameni spun că o comunitate are parte de poliţia pe care o merită.

Eu spun că poliţia este comunitatea.

Acesta a fost sfârşitul cazului Humes.

În afara faptului că a schimbat viaţa mea... şi a ta,

cazul Lewis Humes a rămas întipărit în "Decizia Miranda" a Curţii Supreme,

care impune ca obligaţie constituţională de a-i fi citite drepturile

unei persoane înainte de a fi arestată.

Matt Black încă lucrează ca detectiv în poliţie.

Mario Portello a fost ales în parlament.

Lewis Humes,

este azi tot în închisoare, pentru o infracţiune

pentru care o persoană fără antecedente penale,

ar fi primit o condamnare cu suspendare.

În ceea ce mă priveşte, ştiţi, e visul ăsta, pe care îl tot am...

... cum intru în biroul lui MacNeil, îi arunc insigna pe birou,

şi apoi îi spun unde să şi-o bage.

Adevărul e că... merg în continuare.

Secţia 23.

Imediat.

Urmăresc şi arestez în continuare,

oameni că Teddy, care a fost condamnat că a ucis două fete,

pentru că era îngrozit să se întoarcă la închisoare.

Şi Lewis Humes, care nu a avut nicio şansă de la început.

Traducerea & adaptarea ***** paminotu *****