Original subtitles

CÂŞTIGĂTOR - Categoria Documentar internaţional, premiul special al juriului

FESTIVALUL DE FILM SUNDANCE, 2023

FESTIVALUL DE FILM DE LA BERLIN MENŢIUNE SPECIALĂ

Deci sunt în dormitor

şi mă uit la perete.

Acelea sunt casele vecinilor.

Ce vrăjitorie se întâmplă?

Priviţi...

Priviţi, veţi vedea o maşină trecând.

Sunt derutată cu privire la ce se întâmplă.

S-a mai întâmplat cuiva vreodată?

În ce dimensiune am intrat?

Îi vedeţi?

- Sunteţi acolo? - Da. Şi te vedem.

Tu ne vezi?

Cu susul în jos!

- Aici suntem! - Aici suntem...

Ar trebui să văd ceva?

Ţine ecranul aşa...

- Da... - Şi apoi mişcă-te încet.

E cu susul în jos!

Da, acum văd!

Acum te văd foarte bine.

Da... Cum se poate aşa ceva? Dumnezeule!

Elin, faci un pas în spate?

Te văd!

Arăţi bine!

Arăţi foarte bine!

Elin, fă ceva.

La naiba, sunt cu susul în jos.

- Fă un pas în spate. - Acum sunt prea aproape.

Simon, fă un pas în spate.

Mai mult.

Frate!

- Stai... - Acolo!

- Tare! - Fă-ne cu mâna.

Cum naiba funcţionează chestia asta?

- Aşa e în ochiul meu? - Da, aşa.

Şi creierul nostru întoarce imaginea.

- Dumnezeule! - Aşa e şi în aparatul foto.

- Foarte tare. - Da.

Şi funcţionează fără vreo tehnologie, e doar o gaură...

- De unde vine imaginea? - Din lumină.

- Incredibil. - E un fenomen natural.

Extraordinar!

De aceea această fotografie este posibilă.

Am învăţat să capturăm imaginea pe care o vedem.

Aşa funcţionează toate aparatele foto?

Da. Şi toate imaginile fotografice.

Ştiinţa, frate!

Este anul 1828.

Un inventator francez, Joseph Niépce,

reuşeşte să salveze imaginea care apare în întuneric.

Timp de 10 ore, expune la lumină o placă de tablă acoperită cu bitum.

Apare un nou termen: fotografia, "să desenezi cu lumină".

Vederea din atelierul lui Niépce, o curte din spate, din sudul Franţei,

este cea mai veche fotografie conservată.

Un deceniu mai târziu, tehnologia s-a îmbunătăţit

şi nu mai este nevoie decât de 10 minute de expunere.

Când Louis Daguerre a făcut o fotografie de la fereastra lui,

a surprins un bărbat căruia i se lustruiau pantofii.

Este cea mai veche fotografie ce surprinde o fiinţă umană.

California, 1858:

Edward Muybridge face un pariu.

când este în galop, un cal ridică toate cele patru copite de pe pământ?

Aparatele lui foto înregistrează ceea ce ochiul omului nu poate vedea.

Mai târziu, când se uită rapid pe imagini,

apare iluzia mişcării.

Sunt primele filme din lume.

Dar ce e de făcut cu aceste posibilităţi?

Elizabeth Eastlake scrie despre aparatul foto:

"Esenţa sa este să ofere o dovadă a faptelor,

exact, imparţial, cum numai un aparat o poate face."

"Aparatul înregistrează simultan spaţiul şi timpul

şi fiecare fotografie devine un capitol autentic

din istoria lumii."

Fir-ar să fie!

Dumnezeule! Priveşte cadrul ăla.

E Pământul. Ce frumos!

Ai un film color, Jim?

- Dă-mi repede un film color! - Extraordinar!

Repede!

- Fă mai multe poze. - Să îl setez cum trebuie.

Linişteşte-te, Lovell!

Ce imagine frumoasă!

Aşa... Avem un copil!

S-a născut în maşină!

Doamne, puiule...

Mâncăm îngheţată, bomboane, mergem la film. Facem de toate, da?

- E gata să iasă. - Da. Încă puţin şi gata.

Fii curajos.

Da... Sunt drăguţe, clare.

- O să murim. - Hai, hai!

Vom folosi această cameră. Va intra prin nasul tău.

Fir-ar!

Scuze.

Îmi cer iertare.

Cine naiba este?

E cineva la uşă? La naiba!

- Pot înregistra în continuare. - Opreşte-l sau mergi la închisoare.

Pentru că vă filmez? Sunt în maşina mea.

Întoarce camera foto, doamnă.

Întoarce-o.

Tu, cu părul blond, întoarce camera.

Am filmat-o!

Lăsaţi-o să avanseze.

DETECTIV PARTICULAR? Director FBI: Acoperiţi-vă camera de pe computer

Nu faceţi călătorii care nu sunt necesare.

Nu vă asumaţi riscuri pe drumuri înşelătoare.

La naiba cu ştirile false!

- Este extrem de periculos... - ...pentru democraţie.

Zâmbeşte!

O MAŞINĂRIE FANTASTICĂ

Europa în anii 1890...

Diverşi inventatori au găsit o cale de a proiecta filme.

Acum uită-te la pânza albă.

Era Hyde Park.

L-am recunoscut.

De unde vine? Unde s-a dus?

Veniţi să vedeţi minunea secolului, fotografii care se mişcă!

Veniţi şi bucuraţi-vă de o experienţă uimitoare!

Taxa: un penny. O monedă de cupru.

Intrarea trenului în gară este atât de reală că vă veţi speria.

Un tren intră în gară

1895...

Sunt primele imagini în mişcare arătate unui public mai larg.

Fraţii Lumiere, care au filmat acest tren,

privesc camera strict ca pe un instrument ştiinţific.

La scurt timp după aceea, doi englezi descoperă un model de afaceri:

filmează mulţimi de oameni şi le vând bilete

celor care vor să se vadă pe ecran.

Tot ei fac primul film despre Vestul sălbatic în grădina lor.

La New York, cineva filmează primele scene erotice.

Manchester United începe să vândă drepturi de imagine

pentru meciurile sale.

Iar ştirile, jurnale televizate,

au devenit un produs.

Între timp, la Paris...

... un bărbat, pe nume George Mélies, foloseşte camera

pentru a crea iluzii populare.

Este unul dintre primii

care manipulează imaginea în mişcare

pentru a distra, pentru a produce moduri noi de a experimenta realitatea.

Mai târziu, Mélies este angajat să filmeze încornonarea regelui britanic

pe care o pune în scenă în studio,

cu actori francezi.

Filmul are premiera în Anglia, în ziua adevăratei încoronări.

Regele este încântat de film.

"Ce maşinărie fantastică este aparatul de filmat," spune el.

"A găsit şi un mod de a filma

părţi ale ceremoniei care n-au avut loc."

"Stimaţi englezi, sunteţi traşi pe sfoară," scrie un reporter.

"Acest lucru pe care îl veţi vedea şi pentru care ne trebuie un cuvânt potrivit

este un spectacol, o păcăleală, un simplu truc teatral."

Nimeni în lume nu poate sta în calea

trupelor partizane ale lui Kim Jong-un,

care acţionează cu convingeri ferme.

CUTREMUR HAITI 2010

Haiti, 2010.

Un cutremur puternic face ravagii pe insulă.

Mor sute de mii de oameni.

Un fotojurnalist fotografiază o fată moartă.

Fotografia e publicată de un ziar suedez.

Alături, o reclamă la bere cu Mads Mikkelsen.

Probabil...

Fotografia a primit premiul "Fotografia de presă a anului".

"Întreaga poveste a cutremurului într-o singură imagine"

este motivaţia juriului.

Dar în legătură cu acest premiu se mai publică o fotografie.

Aceeaşi situaţie, altă perspectivă.

Lipsa de perspectivă poate distorsiona felul în care arată lumea.

Pentru a întreţine o iluzie, unele elemente trebuie ascunse.

Haideţi, oameni buni, toată lumea sus!

Sus, am zis!

Absolut toată arena, nu fiţi leneşi!

Începe petrecerea, este finala Eurovision!

Intrăm în direct în cinci secunde!

Ridicaţi-vă!

Am zis, ridicaţi-vă!

Pe cei de acasă îi rog să se pregătească să voteze.

Decoamdată mergem în Polonia.

Salut, Polonia şi Mateusz Grezesinski.

Bună seara, Suedia.

Mulţumim că aţi invitat din nou Polonia

şi felicitări pentru spectacolul minunat.

- Mulţumesc. Voturile voastre, vă rog. - Sigur.

8 puncte merg la cântecul numărul 6.

10 puncte pentru cântecul numărul 11.

12 puncte pentru cântecul numărul 10.

Felicitări, Margaret, pentru primele 12 puncte.

Salut, Albania şi Kleart Duraj.

Bună seara.

Felicitări pentru spectacolul fantastic.

- Mulţumim. Voturile voastre, vă rog. - Da.

8 puncte pentru cântecul numărul 3.

10 puncte pentru cântecul numărul 10.

12 puncte pentru cântecul numărul 11.

Mulţumesc mult.

Benjamin Ingrosso, felicitări. 12 puncte.

Salut, Islanda şi Felix Bergsson.

Bună, David. Bună, Suedia.

Mulţumim pentru spectacolul grozav. Când vine vorba de Eurovision,

voi sunteţi în frunte, noi, restul, vă urmăm doar.

Apropie-te din partea asta.

Du-te la ceilalţi.

Chiar e un unghi bun?

Începi cu salutări. "Ce mai faceţi? Pacea fie cu voi."

Să începem.

Yemen, 2017.

Un grup de luptători ISIS se reunesc pentru a filma un video de propagandă.

Vin cu un scenariu, cu recuzită

şi o pasăre de pradă dresată.

O parte a materialului este filmată în acea zi.

Filmări care s-au montat şi la care s-a renunţat.

Nu erau destinate unui public.

Conducătorul credincioşilor, califul musulman,

Abu Bakr al-Baghdadi, Domnul să-l aibă în pază.

Îţi transmitem cele mai bune urări... Îţi transmitem...

Scuze, am uitat ce urma.

Reia de la: "Îţi urăm..."

- A uitat replicile. - Şi pe astea le-a uitat?

Te-apucă râsul când vezi cum e scris.

- Ia-o de la început. - Tace pasărea aia odată?

Îţi transmitem cele mai bune urări...

- Îţi transmitem... - Haide...

Îţi transmitem cele mai bune urări.

Au trecut trei ani de la înfiinţarea califatului tău,

în jurul căruia Dumnezeu i-a unit pe musulmanii împrăştiaţi...

Reia de la "musulmanii împrăştiaţi"...

Musulmanii împrăştiaţi...

Te rog...

- Ţine textul în faţă. - Serios?

- E în regulă? - Da.

Lasă-l să continue şi să repete.

Putem corecta la montaj.

VIDEO DE RECRUTARE PRODUS DE ISIS, 2017

Trupele de asalt nu se vor întoarce să lupte în Irak.

FLĂCĂRILE RĂZBOIULUI LUPTA TOCMAI A ÎNCEPUT

Când te afli în spatele camerei de filmat,

poţi pune în scenă imaginea realităţii.

1934

Partidul Nazist o angajează pe Leni Riefenstahl să facă exact asta:

să creeze o imagine a puterii şi a măreţiei partidului.

Tehnicile folosite de Riefenstahl erau inovatoare şi eficiente.

A influenţat generaţii întregi de regizori moderni.

N-a fost greu, neavând cunoştinţe politice,

să montaţi discursuri politice?

LENI RIEFENSTHAL Regizor şi editor, 1993

Nu are nimic de-a face cu politica. Este o chestiune de tehnică.

Dacă un discurs de două ore, indiferent de conţinutul lui,

fie că e vorba de peşte sau politică,

trebuie montat în cinci minute,

orice editor va tăia ce va putea.

Discursul trebuie să aibă început şi sfârşit

şi două-trei fraze importante la mijloc.

Restul trebuie să dispară.

E nevoie de început, sfârşit,

iar la mijloc să fie ceva care incită lumea.

Cadrul acesta este unul dintre preferatele mele.

Am obţinut acest efect,

i-am subliniat efectul festiv

folosind o lentilă supradimensionată.

Din această cauză drapelele

par impresionante.

Încă un detaliu interesant:

efectul cadrelor suprinse din lift.

Acum camera se roteşte uşor

în lateral.

Spre dreapta.

Şi apoi, aceeaşi mişcare

în cealaltă direcţie,

spre stânga.

Aceste două unghiuri se combină şi produc un cerc,

creând astfel un impact puternic.

Aici, cele două rânduri de steaguri se suprapun.

Acest lucru a fost posibil folosind diferite poziţii ale aparatului de filmat.

Şi montajul îi conferă un aer de balet.

Este montat în ritmul muzicii.

În ritmul marşului.

1945, ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial.

Forţele Aliate sunt martore ale suferinţei din lagăre

şi, în acelaşi timp, se confruntă cu o problemă:

cum îi putem convinge pe ceilalţi, în urma propagandei de război,

de ceea ce am văzut?

Mi s-a spus...

SIDNEY BERNSTEIN Producător de film, 1984

... să filmez tot ceea ce va putea dovedi, cândva,

că lucrurile chiar aşa s-au întâmplat.

Urma să fie o lecţie atât pentru întreaga omenire,

cât şi pentru germani.

Pentru ei era gândit filmul pe care-l realizam.

Trebuia ca germanii să-l vadă.

Pentru că cei mai mulţi, când trupele se retrăgeau,

negaseră că ar fi ştiut ceva despre lagăre.

Asta era dovada pe care urma să le-o arătăm.

PETER TANNER Editor de film, 1984

Am încercat să filmăm cadre cât mai lungi,

folosind panoramarea, ca să nu existe nicio posibilitate de trucaj.

Pornind de la demnitari respectaţi sau înalţi prelaţi

până la cadavre,

ca să nu se poată sugera că măsluim filmul.

Să încercăm să-l facem cât mai autentic cu putinţă

era cel mai important pentru toţi, mai ales pentru germani,

ca să creadă că este adevărat,

că aceste orori avuseseră loc şi că oamenii suferiseră atât de mult.

După război,

a fost adoptată Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Cinematograful este concurat de televiziune,

imaginile înregistrate de camerele de luat vederi fiind transmise

direct în casele oamenilor.

Apare o nouă posibilitate de a conecta oamenii,

fiecare putând învăţa din experienţele şi condiţiile de trai ale celorlalţi.

1961 - Preşedintele Irlandei lansează televiziunea naţională

Am privilegiul de a fi primul care vi se adresează

prin intermediul noului nostru serviciu, televiziunea.

Sper ca acest serviciu să constituie pentru toţi

o sursă de recreere şi plăcere,

dar şi de...

...informare, instruire şi cunoaştere.

Trebuie să recunosc că, uneori, când mă gândesc

la imensa putere a radioului şi a televiziunii,

mi se face puţin frică.

Ca şi energia atomică,

pot face un bine imens,

dar şi un rău ireparabil.

Iată!

Apar nişte dungi...

Ne dăm seama că e...

Chipul unui om. Iată-l!

Asta e imaginea.

O vedeţi cu ochii voştri.

Este un bărbat.

Dl Booth priveşte îngrijorat calitatea...

O reglare atentă pentru a nu pierde imaginea...

Iată imaginea de netăgăduit.

Este prima imagine în direct de dincolo de Atlantic.

V-aţi uitat aseară la transmisiunea Telstar?

NEW YORK CITY A doua zi

- Da, m-am uitat. - Pot vorbi mai întâi cu doamna, vă rog?

Doamnă, cum a fost calitatea imaginii din Europa

pe televizorul dv.?

Foarte bună.

Mi-a plăcut programul. Fiind din Wisconsin,

este o ocazie minunată pentru fetiţa mea să vadă aceste emisiuni,

să vadă ceva unic.

Credeţi că acest tip de schimb ajută

la înţelegerea dintre popoare?

Fără îndoială.

Televiziunea este un intermediar fantastic.

Vă mulţumesc mult.

- Calitate de top. - Fiabilitate.

Satisfacţie garantată.

- Multe modele. - Preţuri fantastice.

- Mai prietenos... - Nume de marcă.

Mai mult pentru mai puţini bani.

De-asta credem că Comfort se integrează în rutina spălării rufelor.

JOI

Între timp, la fabrică,

soţul Daryl se gândeşte la momentul când va ajunge acasă.

Acasă la ce?

După o zi lungă la serviciu,

nu cred că vrei să te apuci de muncă fizică acasă.

Mai bine te aşezi şi te relaxezi în faţa televizorului.

Aşa se încheie seara. Mă bucur să fac doar asta.

Hai, dă-te.

Dă-te!

Pot să...?

Dă-mi pieptănele!

Dă-mi naibii pieptănele!

Şi acum, înapoi în studio.

Mulţumesc.

Să zicem că televizorul n-ar mai fi...

Credeţi că relaţia voastră s-ar schimba?

- Da? - Da.

- În bine? - Da, aşa cred.

Îmi place, dar aş vrea să-l mai şi închidem.

Însă Daryl vrea să-l lăsăm mereu pornit.

Fie că e o emisiune care îl interesează, fie că nu.

Eu prefer să mă uit la ce vreau şi să-l închid.

Dar el, nu.

În anii '60, 90% dintre familiile americane aveau televizor.

Interesele comerciale au acces la timpul de emisie în mai toate ţările.

Apare o nouă piaţă, televiziunea orientată spre consumatori.

CARLO FRECCERO CEO TV Channel, 1987

În televiziunea comercială contează doar ratingul.

Ce vrea majoritatea.

De ce?

Deoarece...

televiziunea trebuie să vândă audienţă

mărcilor şi publicitarilor.

- Acesta este modelul de afacere? - Exact. Acesta este.

Mereu trebuie să încercăm să atingem audienţa maximă.

Şi în mod constant

ţinta noastră să fie majoritatea.

Nu e nicio ideologie.

Nu există...

Nu există politică, nici substanţă.

Ratingul e tot ce contează.

TED TURNER Mogul media

Veţi găsi aur în ceruri, dle Turner?

Sper că da. Nu vreau să mor în închisoarea datornicilor.

Aţi descris staţia dv. TV ca fiind "escapistă".

Din ce evadăm?

Din realitatea lumii în care trăim.

Vă mai amintiţi The Beverly Hillbillies? Cred că l-au difuzat în Anglia.

Da.

Toată lumea e speriată acum. Se spune că

aurul creşte, că bursa scade.

Că vor fi inundaţii, cutremure...

Le arătăm The Beverly Hillbillies şi uită puţin de toate astea.

Asta trebuie să facă divertismentul.

Să te facă să uiţi de viaţa ta nefericită.

Şi... acţiune!

Fugi, George!

CENTRU DE PROIECŢIE PILOT HOLLYWOOD

1979.

Companii ca Nielsen încep să măsoare reacţiile fizice

şi subconştiente ale audienţei TV.

Fugi, George!

Companiile de producţie cumpără aceste date

şi le folosesc în concepţia emisiunilor.

Într-o carte, CEO-ul primului canal comercial francez

îşi descrie afacerea.

"Să fim realişti.

Treaba mea e să ajut Coca-Cola să-şi vândă produsele.

Pentru ca o reclamă să prindă,

creierul publicului trebuie să fie accesibil.

Programele noastre tind să facă creierele accesibile.

Să le distreze, să le deconecteze.

Produsul nostru trebuie să câştige creierele."

Ce s-ar întâmpla dacă toate celelalte posturi

nu ar mai difuza ştiri şi numai The Beverly Hillbillies?

Aş difuza numai eu ştiri, fraierule!

7 ani mai târziu Ted Turner a fondat reţeaua de ştiri CNN

Bună dimineaţa tuturor. Suntem la Today miercuri, 12 iulie.

Cele mai importante ştiri din această dimineaţă, numărul de morţi...

Competiţia crescândă pentru telespectatori

face ca până şi ştirile să vireze spre divertisment.

A descoperit că, între apa simplă

şi apa cu alcool şi aromă de anason,

şobolanii preferă băutura. După o noapte de beţie,

şi ochii dv. ar fi roz.

Aţi urmărit Today...

- De ce numiţi asta "show"? - Nu îl numim aşa.

Ni se aminteşte periodic că este un program.

Cred că implică un soi de demnitate fiindcă suntem un program de ştiri.

Uneori, ne scapă şi îi spunem "show".

Noaptea decisivă în America,

Join Lester Hawkes, Savannah Guthrie Chuck Todd şi Tom Brokaw

comentează cursa spre 270.

Noaptea alegerilor. ABC.

Vom face America din nou măreaţă!

Cursa se opreşte aici!

Noaptea alegerilor din America!

Aşa cum numai CNN ştie să v-o prezinte.

Bun-venit la transmisiunea specială CNN!

De la primele voturi la numărătoarea decisivă.

Corespondent străin Televiziunea suedeză, Moscova

Alo?

Salut!

Cât mai e până când intru în direct?

Nu? Bine.

Cred că avem camera pregătită.

- Poţi sta drept? - Da, dar durează puţin...

Problema e că la ultimullive te-ai mişcat mult.

Da. Îţi spun când mai e un minut.

E atât de frig că nu pot sta pe loc.

Dacă vrei, putem intra.

Cât mai e până intru în direct, Göran?

Două minute?

Două minute până intru în direct.

Oamenii din faţa camerelor joacă diverse roluri.

Dăm legătura corespondentei noastre pentru Europa, Ulrika Bergsten.

Expertul...

Dacă aveţi nevoie de un mesager pentru reclama dv. medicală...

Durul...

Provocatoarea...

Şi cei de încredere.

Bine aţi venit la ştirile serii.

Aceste roluri sunt clare şi recognoscibile.

Sunt atât de familiare încât le putem imita

dacă este necesar.

2006

Guy Goma vine la BBC la un interviu pentru un post în contabilitate,

dar este confundat cu expertul în tehnologie Guy Kewney.

Este dus într-un studio TV în direct

şi este rugat să comenteze o nouă lege a copyright-ului.

Ce înseamnă asta pentru industrie şi creşterea ofertei de muzică online?

Guy Kewney este redactor la News Wireless, un website de tehnologie.

- Bună dimineaţa. - Bună dimineaţa.

V-a surprins verdictul de azi?

Am fost foarte surprins să văd că mă priveşte pe mine.

Nu mă aşteptam la asta.

Când am venit, mi-au spus altceva.

Am venit la un interviu. E o mare surpriză.

- O mare surpriză? - Exact.

În ce priveşte costurile implicate,

credeţi că mai multă lume va descărca muzică de pe internet?

Oriunde te duci,

vezi foarte mulţi oameni descărcând de pe internet,

de pe website-uri, tot ce vor.

Dar cred că...

favorizează dezvoltarea, oamenii pot obţine mai uşor

ce doresc, într-un mod mai simplu.

Găsesc mai rapid ceea ce caută.

Acesta pare a fi modul în care progresează industria muzicală,

acum când oamenii vor să descarce muzică de pe un website.

Exact.

Puteţi merge oriunde,

la un cyber café, să vedeţi.

Va fi foarte uşor pentru toară lumea să obţină ceva de pe internet.

Guy Kewney, mulţumesc mult. Cred că acum

putem vorbi cu Rob Pitton,

care este la tribunal... Bună, Rob.

Ce crezi că înseamnă...

Imitarea altora e instinctuală.

Mimăm comportamente pentru a stabili relaţii.

Şi pentru a învăţa ce observăm din mediul înconjurător.

Rahat cu ochi!

Loveşte-mă...

Loveşte-mă.

Ce-a fost asta? O demonstraţie?

E nevoie de emoţie.

O să încerc chestia asta în stil Rambo.

This Week începe acum pe ABC!

- Atac mortal! - S-au tras focuri de armă!

Detalii de ultimă oră despre schimbul de focuri din California.

Momente de teroare.

Solicitări urgente de a acţiona.

Nu trebuie să trăim astfel!

Şi înregistrarea cutremurătoare şi declaraţia care au rămas.

Am avut 20 de ani de crime în masă,

timp în care am transmis în mod repetat CNN şi celorlalte posturi:

dacă nu vreţi să propagaţi crimele în masă,

nu începeţi relatarea cu sirene pornite,

nu difuzaţi poze cu asasinul,

nu comentaţi această ştire nonstop,

circumscrieţi povestea comunităţii afectate

şi banalizaţi-o pe cât posibil.

Pentru că, de fiecare dată când avem o relatare exagerată a unui masacru,

e de aşteptat să mai asistăm la unul sau două într-o săptămână.

Staţi puţin...

Copii la teatru Riga, 1978

1969,

Papua Noua Guinee.

Membrii tribului Biami aud înregistrări cu vocea lor

şi văd fotografii cu ei înşişi pentru prima dată.

Antropologul Edmund Carpenter

notează că, la început, nu înţeleg ce reprezintă fotografiile.

Dar treptat, înţeleg că este imaginea lor.

Carpenter descrie felul în care un om devine brusc conştient

de faptul că are o pălărie şi de felul cum îi stă.

Se întoarce acasă

şi studiază poza cu el însuşi mai bine de 20 de minute.

La trei: 1, 2, 3!

E firesc să nu te simţi comod

în faţa camerei.

Are puterea de a ne înfăţişa exact aşa cum arătăm.

Creează o reprezentare a noastră.

Priviţi cu toţii aici. Haideţi...

Nu poţi sta aşa.

Dacă n-ai chef, mai bine ieşi din cadru.

Hai, uitaţi-vă aici!

Mă gândeam să fac aşa...

Asta vrei? Fă un pas în faţă, te rog.

Bagă mâinile în buzunare.

Bagă şi limba în gură.

Unde e camera?

- Vreau să închid ochii. E amuzant. - Bine.

Drăguţ. Să văd o faţă fericită.

Ce-ai zice dacă ai zâmbi?

Zâmbeşti puţin?

Un zâmbet, te rog.

Zâmbeşti puţin?

Zâmbeşte.

- Zâmbeşti? - Nu.

Nu, aşa.

În fiecare zi sunt publicate 300 de milioane de fotografii.

Ce presupune asta?

Noi cadre, noi referinţe, noi comparaţii.

Ce-ar fi să încerci una cu mâinile în buzunare?

Sau măcar vâri vârfurile degetelor, dacă sunt prea strâmţi.

Şi vino puţin mai în faţă.

Ia să văd o faţă fericită.

- Am terminat? - Da, mulţumesc.

Următorul!

Foarte urâtă, foarte urâtă...

Nu cred că arăt bine în poze.

E aiurea că-mi plac doar cele în care nu mi se vede faţa.

Poate nu de atât de aproape acum?

E TIMPUL SĂ ARĂŢI ALTFEL?

Revoluţia digitală se lansează la începutul anilor 2000.

Noi tehnologii permit oricui să distribuie poze

şi să le vadă pe cele făcute de alţii.

Putem consuma aceste imagini oriunde, oricând.

Aceste tehnologii schimbă nu doar felul cum percepem lumea,

ci şi felul cum folosim aparatul foto.

REBECCA ROTH YouTuber, 2007

Bună ziua abonaţilor YouTube,

tuturor.

Când producem clipuri şi le distribuim prin YouTube,

vorbim între noi, comentăm, evaluăm...

Producem realitate?

Identităţile noastre sunt reale?

Pentru că acum probabil că nu sunt cine aş fi în viaţa reală

pentru că nu vorbesc cu o persoană din viaţa reală.

Din câte ştiu, acum mă uit la o cameră.

Aveam o oglindă pe care să v-o arăt...

Iat-o.

În faţa ăsteia vorbesc.

Nu cu voi, ci cu ea.

Mă rog, cu voi... dar cu asta.

Mai mult, haide!

Incredibil!

Şi frumos.

Notele astea muzicale sunt uşor de reţinut.

Un puşti

de 5, 6 sau 7 ani

le poate cânta.

YouTube. com

Găseşti absolut tot ce ţi-ai putea dori

YouTube. com

E o binecuvântare pentru omenire, asta-i sigur

Nu exagerăm dacă spunem asta, ceea ce Gutenberg a însemnat pentru scris

face acum interacţiunea video online pentru comunicarea faţă în faţă.

Acel mediu primar, pentru care creierul e excelent adaptat,

s-a globalizat.

YouTube îţi pune lumea la picioare

E o minune a zilelor noastre

Ar trebui să câştige un Pulitzer

Să aibă o zi internaţională

Faceţi parte din mulţimea care s-ar putea să lanseze

cel mai mare ciclu de învăţare din istoria omenirii.

Un ciclu capabil să ne ducă pe toţi

într-un loc mai inteligent, mai frumos.

Cine e profesorul?

Voi sunteţi profesorul.

Toată lumea se uită pe YouTube

Pe YouTube

CUM SĂ SUPRAVIEŢUIEŞTI CÂND SE SPARGE GHEAŢA de K. Whitman

Asta este reacţia la şocul termic...

care poate fi atenuată

dacă vă relaxaţi.

Şi dacă vă gândiţi că va trece.

După ce trece,

veţi putea parcurge a doua etapă de autosalvare.

Îmi întind braţele

pentru ca să nu fiu tras cu totul în jos şi pentru ca impulsul de a inspira

să nu mă facă să inhalez apă.

Deci am supravieţuit

reacţiei la şocul termic.

Acum, ca să ies,

în loc să încerc să mă ridic,

o să încerc să dau din picioare

în spate.

Dau din picioare...

până când ajung pe gheaţă intactă.

CUM SĂ FACI O BOMBĂ ACASĂ de ISIS

Câteva granule albe

au apărut pe suprafaţa amestecului

după reacţie.

Acum scoatem amestecul de la gheaţă până când se maturează.

Poate avea nevoie de 24 până la 48 de ore.

Salut!

CUM SĂ6ŢI DEZGHEŢI CONGELATORUL de Ari Priyanti

Bine aţi venit pe canalul meu. Mă numesc Ari Priyanti.

În acest videoclip vreau să vă arăt cum puteţi scoate gheaţa

din congelator în mod rapid şi sigur.

2008

Paige Reynolds creează involuntar

unul dintre primele clipuri care s-au viralizat,

când s-a filmat cântând în sufragerie.

Pentru a i-l arăta surorii ei,

a încărcat clipul pe YouTube.

Dar s-a răspândit rapid

şi a făcut senzaţie în toată lumea.

Conţinutul care se răspândeşte cel mai mult

este cel care ne activează instinctele,

cel care generează emoţii directe.

E pe jos!

Acest mic cartof prăjit se numeşte Turbo.

S-a născut fără picioarele din faţă.

Fraţii şi surorile lui îl necăjeau.

Nu era plăcut.

TATĂL LUI SIMBA MOARE în "Regele Leu"

Dumnezeule!

Încetează.

Doamne... Te rog, încetează!

Eşt bine?

Da...

Vino încoace, puiule.

E în regulă, dragul meu.

Vedem aici creierul.

Şi...

semnalele vizuale sunt percepute de creier

şi declanşează diferite răspunsuri.

De pildă, dacă vedem o imagine sau o scenă într-un film,

care ne face să resimţim teamă,

sistemul limbic este activat

şi declanşează un răspuns corporal

prin eliberarea de adrenalină.

Corpul intră într-un mod de luptă sau fugă.

Dar când stai comod acasă şi priveşti o imagine,

nu există un pericol real.

Aşa că emoţia resimţită

este similară cursei într-un roller-coaster

şi determină secreţia de dopamină şi un sentiment de recompensă ulterior.

Putem avea acelaşi sentiment de recompensă

după alte impulsuri puternice.

De exemplu, imaginile care nu declanşează numai frica,

ci şi bucuria, dragostea, dorinţa, mânia.

Este simplu în ziua de azi să ai sentimentul de recompensă

iar şi iar.

Dă-mi aparatul foto.

Poţi să mă ţii bine?

Sigur?

Hai.

Nu simt nimic.

- Bine. Pa! - Pa!

3, 2, 1...

Da.

Lansarea trailerului STAR WARS

Da!

Fir-ar să fie!

Nu!

Nu!

Vrei să vezi ce face amicul tău, Tarzan?

Ce face?

Ăsta eşti tu!

Atunci v-aţi întâlnit pentru prima oară?

Prin conştientizarea sporită a biologiei noastre,

sunt create noi modele de afaceri.

Scopul este să captăm interesul privitorului

şi să-i reţinem atenţia cât mai mult cu putinţă.

Aţi făcut această schimbare interesantă acum câţiva ani.

Obişnuiaţi să-i întrebaţi pe oameni:

"Iată zece filme, ce părere aveţi? Care vi se par cele mai bune?"

Şi aţi încercat să asociaţi aceste filme

cu recomandări pentru următoarele apariţii.

Apoi aţi schimbat lucrul ăsta. Spuneţi-ne puţin.

REED HASTINGS CEO Netflix

Desigur. Toată lumea ar acorda "Listei lui Schindler" cinci stele,

iar filmului lui Adam Sandler "The Do-Over", trei stele.

Dar de fapt, când analizezi la ce s-au uitat,

mai mereu a fost vorba de Adam Sandler.

Iată ce se întâmplă: când evaluăm

şi avem o abordare metacognitivă a calităţii,

acţionează personalitatea noastră ideală.

Ca să le faci oamenilor pe plac e mai util

să vezi ce alegeri au făcut de fapt.

Avem multe bomboane, dar avem şi mult broccoli.

Dacă ai un amestec bun, ai o dietă sănătoasă.

Dar nu se întâmplă ca algoritmii să tindă să te îndepărteze de broccoli

şi să te ducă spre bomboane dacă nu eşti atent? Tocmai am vorbit

despre felul în care, pe YouTube, algoritmii tind să...

Fiind mai inteligenţi,

tindă să conducă oamenii spre un conţinut mai radical sau aparte.

CUM ÎŞI ADEMENESC PRADA PLANTELE CARNIVORE

Se prezintă foarte atrăgător,

cu mult nectar pe marginea fiecărei frunze.

Dar fiecare insectă care o vizitează ar trebui să fie atentă

la cele şase fire mici.

Dacă se atinge de vreunul,

se poate hrăni mai departe,

dar numărătoarea inversă a pornit.

Încă o atingere în mai puţin de 20 de secunde

şi soarta muştei e pecetluită.

Dacă ai avea 24 de ore cu mine

şi n-aş putea spune nu, ce am face?

Dacă ai avea 24 de ore cu mine

şi n-aş putea spune nu, ce am face?

Dacă ai avea 24 de ore cu mine şi n-aş putea spune nu,

ce am face?

Dacă m-ai avea timp de 24 de ore

şi nu aş putea spune nu,

ce am face?

Sex.

Acesta este răspunsul. Toţi cei care spun:

"Dacă ai avea 24 de ore cu mine..."

Sex. De fiecare dată.

Nu trebuie să mai facem nimic. E totul gata. "Eşti atât de sexy,

vreau să facem sex." Asta e. Gata.

Ăla care zice: "Dacă ţi-aş aduce ceva de la Dominos,

şi aş lucra acolo, ce ai face?"

"Aş lua pizza şi aş face sex cu tine.

Pentru că eşti atât de atrăgătoare."

O fată: "Dacă aş lucra la Starbucks

şi ţi-aş servi băutura pe care o plăteşti,

dar te-aş privi, ce ai face?"

Sex. Te-aş duce în spate şi am face sex

fiindcă nu-ţi pot rezista, da?

Nu mai e nimic altceva. Ce ne mai trebuie?

Trebuie să şterg naibii aplicaţia aia.

ORGASM CU HAMBURGER de Belle Delphine

Un videoclip a avut mare succes la momentul respectiv.

Mimica specifică orgasmului, "ahegao",

a fost foarte tare. Mi-am zis:

"Câştig urmăritori. Trebuie să profit de treaba asta.

Trebuie să găsesc o modalitate ca lumea să fie interesată de mine.

Postez poze drăguţe, dar nu asta e soluţia.

Sunt multe fete drăguţe pe internet,

aşa că m-am decis să combin chestiile ciudate cu faptul de a fi sexy.

De pildă, o să fiu sexy şi o să sparg un ou cu gura sau aşa ceva.

Iar lumea va distribui şi va zice: "La naiba, tipa asta e atât de ciudată"...

Plăcându-te totodată.

- Dar imaginea mea ar fi acolo. - Genial, ce să zic.

- Genial. - Serios...

Foarte inteligent.

Salut, oameni de pe internet!

A fost foarte distractiv să mă joc cu voi în ultimii doi ani.

Dar cred că a sosit momentul pe care-l aşteptaţi cu toţii...

Anul acesta, pe 25 decembrie, de Crăciun,

voi posta

imagini porno hardcore

pe OnlyFans.

Dacă nu mă credeţi...

IMPALUSIVE Podcast YouTube

Cât crezi că faci după ce lansezi acest video,

luna următoare?

Nu ştiu dacă deocamdată va avea un cost.

E chestia cupay-per-view, dar nu sunt sigură cum voi proceda.

Mă mai gândesc.

- La ce să te gândeşti? - Păi...

Ai un contract? Vinzi asta către...

Neapărat ar trebui să ai un contract cu OnlyFans.

Deci nu trebuie doar să plătească 35 $ pe lună

pentru a putea avea acces la cumpărarea videoclipului,

dar acum încerci să vezi cât să încasezi pentru videoclip.

- Dacă va fi aşa, încă mă mai gândesc. - Sigur că aşa va fi.

Ce spui?

În calitate de consultant al afacerii tale: în mod clar!

Ştiu însă că am avut cea mai mare retragere de bani de până acum.

- A fost o nebunie. - Ne poţi spune cât a fost?

- Două milioane dintr-un foc. - Tare!

Bravo ţie. Bravo!

100 DE MODURI DE A DISTRIBUI, MOBILIZA ŞI MONETIZA

Salutare! Sunt Gio de la Streann Media. Suntem în New York City, la NAB.

Se discută mult la masa rotundă pe tema "direct la consumatori".

Îi ajutăm pe clienţi să ajungă direct la consumatori.

Îi ajutăm pe furnizorii de conţinut să creeze noi strategii.

Nu numai pentru a ajunge direct la consumatori,

dar şi pentru a interacţiona cu ei.

Şi cel mai important lucru: nevoia de a monetiza, nu?

Creatorilor le merge foarte bine.

Nu au fost nicicând vremuri mai bune pentru creaţia de conţinut.

2019

În fiecare zi, Jesse Daugherty transmite în direct din sufragerie

cum se joacă.

De obicei are un public format din câţiva oameni.

Dar într-o zi, adoarme în timp ce transmite în direct

şi are mai mult de 200 de privitori

care plătesc să-l vadă.

Mulţi oameni au camera aproape mereu pornită.

Să îţi transmiţi viaţa în direct a devenit un job.

Când privitorii văd unde e persoana la care se uită,

pot creşte valoarea de divertisment în timp real.

Bună ziua, sunt de la hotel.

De la recepţie. Bună ziua, mă auziţi?

- Ce e? - Vă sună fratele dv.

Bine. O să-l sun eu.

V-a sunat de 50 de ori. Nu ştiu ce s-a întâmplat,

dar a zis că o să rataţi avionul şi că trebuie să vă treziţi.

Uber-ul...

Uber-ul m-a lăsat la adresa greşită.

Hei!

Ce e? Transmit în direct...

Care-i treaba?

- E fiul tău la telefon. - Fiul meu?

Ne întâlnim în atelierul meu de medium?

- Ai un fiu? - Nu, transmit live.

Ăia fac mişto de tine.

Transmit în direct, asta e tot.

Nimic altceva. Închide.

- Poftim? - Mă sună lumea.

Încetează până nu te snopesc...

Facem o transmisiune directă. Scuze, n-am intenţionat nimic altceva.

- Cu cine discuţi? - Suntem pe YouTube.

Uneori sună privitorii. Spun prostii.

- Da, şi? - Uneori spun prostii.

- E toată lumea bine? - Da.

Ai ameninţat că împuşti azi pe cineva?

Nu.

Bună.

Primesc vreo 30 de apeluri legate de tine. Sunt gangster.

Pleacă naibii imediat

până nu dai de dracu'. Ai înţeles?

Te pui cu mafia. Ai face bine să pleci.

- Scuze. - Ar fi bine să pleci.

Ce se întâmplă?

Cu cât pleci mai repede, cu atât mai bine.

- Plec... - Încă n-ai plecat.

- Ar fi bine să pleci. - O să plec.

- Ce naiba se întâmplă? - Nu ştiu, frate.

Mă mai aud?

Da. Stai puţin.

E un ofiţer de poliţie.

- Ce naiba se întâmplă? - Poftim?

Opreşte motorul.

- Frate, suntem în mijlocul drumului. - Dumnezeule, sunt trupe speciale!

Ai venit când nu trebuia.

- Dumnezeule! - Uite, sunt trupe speciale.

- Ce naiba, frate? - Dumnezeule...

De ce se întâmplă asta?

Bateria telefonului mai are 3%. Ai un încărcător? Fir-ar să fie!

- Frate... - Mâinile în afara vehiculului!

- Stai puţin, ce naiba... - Coboară fereastra!

Doamne, un pistol! A scos un pistol.

Doamne...

Dumnezeule! Oare cred că...? Cineva a zis ceva nasol.

Au îndreptat pistoalele spre noi.

Ce dracu', frate?

Dumnezeule...

Ieşi încet din maşină.

Mâinile sus!

Pune telefonul pe capota maşinii.

Pune-l pe maşină!

Nu trebuie să stea rezemat.

Lasă-l pe capotă.

Lumea zice că o caut cu lumânarea...

Am mari probleme din cauza porcăriei ăsteia.

Habar n-aveţi cât timp şi cât stres

am consumat informând poliţia

despre ceea ce fac înainte să transmit în direct.

Poliţiei nu-i pasă.

Se duc într-un loc, crezând că a murit naibii cineva!

Nu contează. Credeţi că mă ascultă

când le spun că voi fi acolo înainte să ajung acolo?!

Nu contează, frate!

Da?

N-am ce să fac

dacă oamenii sunt javre!

Nu vreau decât să transmit în direct.

Respiră...

Expiră durerea, tensiunea,

expiră greutatea.

Fiţi calmi, e foarte important.

Vă vom salva pe toţi.

Vă rog să vă abonaţi la canalul meu.

Lucrurile ar putea s-o ia razna sau nu. Vă ţin la curent.

În curând, vor fi 45 de miliarde de camere de luat vederi în lume.

În fiecare minut, sunt publicate peste 500 de ore de materiale filmate.

Consumăm mai mult de un miliard de ore zilnic.

Fiecare dintre noi alege dintr-un număr infinit de posibilităţi,

care se întrec să ne câştige atenţia

şi sunt programate să ne confirme viziunea despre lume.

Minciuni nesfârşite şi dezinformare.

La naiba cu ştirile false!

La naiba cu ştirile false!

La naiba cu ştirile false!

Microfon fals, ştiri pe bune!

Microfon fals, ştiri pe bune!

E prietenul meu. Ai un microfon adevărat acum.

Numele meu este Gabriel Brown, GB0083 canalul YouTube.

Urmăriţi-l. Am 2000 de urmăritori.

Urmăriţi-l. Ne punem pe treabă.

Ştiţi ce? Nu vor transmite ştiri,

nu au nevoie de acest echipament. Le vom transmite noi pentru ei.

Noi facem ştirile. Avem camere, avem voce!

Suntem în direct şi vă transmitem adevărul netrucat.

Adevărul brut. Realitatea în direct la TV. Nimic înscenat.

Noi suntem ştirile.

Trebuie să transmitem toţi. Noi suntem ştirile acum!

CAPITOLIUL SUA, 2021 de Luke Mogelson

Cioc, cioc!

Suntem aici!

E un război de PR, da? Trebuie să înţelegeţi,

e un război informaţional.

- Nu-l putem pierde. - Suntem mai buni decât atât.

Operaţiuni de informare.

Fotografiază asta.

Am făcut o poză.

Trebuie să fie aici ceva ce putem folosi împotriva nenorociţilor ăstora.

Nu te mai purta prosteşte, omule!

Sunt chestii tari.

Nu te mai purta prosteşte.

"Salutări locuitorilor Universului

"de la Pământ, a treia planetă a Soarelui." Odia

"Salutări prietenilor din stele.

Fie ca timpul să ne aducă împreună." Arabă

"Sper că toată lumea e bine. Ne gândim la voi toţi.

Vă rugăm să veniţi în vizită când aveţi timp." Mandarină

1977

Sonda Voyager părăseşte Pământul pentru a explora sistemul solar.

Misiunea ei este să fotografieze planetele şi luna

înainte de a pătrunde în spaţiul interstelar.

Voyager poartă cu ea salutări de la omenire

pentru posibila viaţă din Univers.

Înregistrări de sunete, muzică

şi 116 fotografii care încearcă să transmită cine suntem.

S-au făcut alegeri conştiente

pentru a nu include imagini care să conţină violenţă, suferinţă, conflicte.

Înainte ca Voyager să părăsească sistemul nostru solar,

s-a mai luat o decizie:

să se întoarcă camera spre Pământ pentru o ultimă fotografie.

Fotografia înfăţişează Pământul ca un punct albastru deschis.

Camera înregistrează ce e în faţa ei.

Ce facem cu această posibilitate?

Da!