Original subtitles

"Toată iubirea pe care o voi dărui, de unde o voi lua?"

Jacques Audiberti

Fraţilor...

îi avertizăm pe şoarecii de câmp să se retragă în trei zile...

altfel vor fi declaraţi excomunicaţi!

Amin!

Uite, asta e cea mai frumoasă. Ia-o, nu te speria!

E frumoasă, nu? Stai să-ţi mai arăt una.

Uite-o!

Ia uite, e cea mai frumoasă şi mai fină.

O cheamă Julia, ca pe fetiţa mea.

Acum du-mă la mămica ta,

apoi prietena ta mă va duce la mămica ei.

E aceiaşi.

Sunteţi surori!

Da, ne jucăm cu aceiaşi păpuşă.

Bine, atunci să mergem!

Haideţi!

Stai!

Hei!

Mulţumiri traducătorului!

Ai vrut să răpeşti fetiţele! Cine te-a plătit pentru asta?

Recunoaşte! Oricum o să mori!

A mărturisit înainte să moară.

Voia să le ia pentru Regent, să le trimită în Louisiana.

Ca să-i slugărească pe sălbaticii de americani!

Asta vă aşteaptă!

Deportaţi sau morţi de foame!

Îl puteţi îngropa creştineşte. Dumnezeu l-a iertat!

Bretania, Duminica Floriilor 1719. La patru ani după moartea lui Louis XlV-lea.

Să înceapă distracţia...

Să nu uităm că Spania...

Continuaţi.

Spania s-a angajat să trimită trupe în Bretania.

Dar suntem în război cu Spania, domnule.

Eu nu!

Prinţul Spaniei e nepotul lui Ludovic al XlV-lea, regele meu adevărat,

nu Regentul, un uzurpator!

Dacă cereţi ajutorul Spaniei, nu mai sunt alături de dumneavoastră,

dar voi păstra secretul.

Dle de Rochefort, atunci vă rog să vă puneţi masca.

Vă propun ca înainte de a apela la Spania,

să-i dăm un ultimatum Regentului.

O delegaţie...

Ce delegaţie? Mă duc doar eu.

Pe lângă rang, sunt căpitan de cavalerie în Armata Regală.

În ciuda infamiei lui, Regentul trebuie să-mi respecte rangul.

Dă-ţi masca jos!

Soţul meu n-a putut veni, a căzut de pe cal.

Draga mea Helena...

Aici e o adunare între bărbaţi. Exclusiv...

Şi dacă-mi las barba?

Atunci, nu... nu mai am ce spune.

Pentru călătorie...

Plecaţi în Spania, vere?

Doar până la Paris, draga mea. E mai ieftin.

Fac iar apel la fondurile voastre, prieteni.

Iar?

N-am bani nici de han, Montlouis!

Şi ştii că am poftă de mâncare.

O bancnotă?

Aşa ceva n-am mai văzut.

N-o vreţi?

Accept orice...

chiar şi banii Regentului.

Nu-i uşor, dle Moutiers, dar dacă tragi vinul...

trebuie să-l şi bei.

Apă...

Puţină apă, repede!

Puteţi să vă întoarceţi, doamnă.

Priviţi...

Puteţi vedea ceva interesant, ce nu putem vedea în fiecare zi.

- Creierul e redus la jumătate. - De asta a murit?

Nu, doamnă.

Este o leziune veche.

E posibil s-o fi avut din naştere.

Ducesa de Berry a murit din cauza unei congestii de la mâncare şi băutură.

Lăcomia a omorât-o.

Dle Chiriac...

Chiriac, eu am salvat-o când avea şase ani, cu ceaiuri.

Pe atunci nu bea vin. Asta e cauza morţii!

Mai e una, dumneavoastră! De moarte mai putea scăpa...

Dar de tratamentele dumneavoastră, nu.

Se pare că avea o leziune la creier. Asta ar explica multe lucruri.

Vreţi să spuneţi că era nebună?

Nebună? Dar nici nu era ca toţi ceilalţi.

De aceea am iubit-o atât.

V-ar fi făcut mai mult rău.

Mi-au spus că era însărcinată în patru luni.

Aş fi acceptat orice...

soţul, căsătoria, copilul...

orice.

O să-mi lipsească până şi răul pe care mi-l făcea.

Aveţi şi alte fete.

Moartea n-a lovit la întâmplare.

Mi-a luat ce aveam mai scump.

Dumnezeu e rău, doamnă.

Sire, nu vă e frică?

De ce? Mai crud de atât nu poate fi.

Mergeţi la culcare, doamnă.

Aţi avut o noapte lungă şi grea.

Şi dumneavoastră, Sire.

Nu, eu am dormit.

Urmează o zi cumplită.

Mi-a spus camerista că sunteţi aici.

Nu mă aşteptam...

după ceea ce s-a întâmplat.

Încă nu simt suferinţa, Dubois,

aşa că profit să muncesc.

Am citit raportul dlui Montesquiou. Nu prea pricepe chestiunea cu Bretania.

Ne confruntăm cu o mână de nobili căpoşi, conduşi de Pontcallec,

care visează la o Republică Bretonă în care să nu ne mai plătească vreo taxă.

O republică din ce?

Din nişte moşieri prăpădiţi.

Dar ţărani...

Adevăraţii săraci, nu vor avea.

Nici unul.

Nimic nu va înfrăţi un ţăran cu un nobil,

chiar dacă sunt amândoi pârliţi.

Sunt doi pârliţi diferiţi.

Aşadar... ce armată vor avea ei?

A Spaniei!

Nu cred că vor cere ajutor de la străini,

în niciun caz Spaniei.

Au făcut-o şi rudele dumneavoastră în conspiraţia Cellamare.

Am înăbuşit-o cu delicateţe fără să vărsăm

o picătură de sânge.

I-am făcut de râs,

nici n-au mai îndrăznit să participe.

L-aţi recompensat până şi pe cel care era să vă răpească în pădurea Boulogne.

Pentru curajul...

de a încerca să ridice un om de greutatea mea.

Mă bucur să vă văd bine dispus.

Eşti ca duşmanii mei. Te aşteptai să mă prăbuşesc.

Dar o să vă dezamăgesc pe toţi.

Din contră, îmi face plăcere.

Ce se va alege de mine fără Domnia Voastră? Nu sunt nici măcar arhiepiscop.

Zii dlui Montesquiou să acţioneze cu calm. Îl poate aresta pe Pontcallec oricând,

dar fără vărsare de sânge.

Poftim dispoziţiile pentru priveghiul fiicei mele.

Medicii n-au descoperit nimic la autopsie?

Nu, nimic...

Absolut nimic.

Regele va fi în doliu doar şase săptămâni?

Şase săptămâni...

E suficient pentru un copil de nouă ani.

O ştiu pe fata aia. E o târfă de la Fillon!

Sper că n-o fac în capelă?

Azi, nu cred, e slujbă pentru fata lui, Joufflotte, ducesa de Berry.

Spune-mi...

e adevărat zvonul că Joufflotte se culcă cu tatăl ei?

Vrei să ştii cam multe pentru un simplu vizitiu.

Am întârziat pentru că ne-am rătăcit.

Mereu mă rătăcesc la ţară.

Îţi mulţumesc că ai venit.

Nu-mi prea plac mie slujbele, dar e bine că o mai pomeneşte cineva.

12 oameni...

Nu-i aşa de rău după o lună.

A murit ca o sfântă...

a primit împărtăşania în public...

A fost multă lume...

iar ea a vorbit ca o regină...

Le-a cerut să-i ierte păcatele.

Era nebună.

Draga mea Emilie, copiii mei sunt nebuni.

Fata cea mare e călugăriţă, ea se crede măritată cu Isus.

Nici cu ginerele meu nu mă înţeleg.

Iar fiul meu nu se atinge de femei...

Sire, e Înălţarea.

Văd că sunteţi credincios.

Doar fiindcă stau în genunchi...

Uită-te la preot.

Pretinde că a văzut Diavolul...

că i-a intrat în odaie şi s-a năpustit asupra lui.

Cică s-au bătut..

ca pisica cu câinele.

Dacă credeţi în Diavol, credeţi şi în Dumnezeu.

Toţi prinţii cred în Dumnezeu.

Nopţi întregi am invocat Diavolul în carierele din Vanves şi Vaugirard.

Nu l-am văzut niciodată.

Joufflotte se temea de Iad.

Se ducea adesea la carmelite s-o biciuiască după nopţile cu noi.

Într-o zi m-a rugat s-o însoţesc.

Am refuzat.

Sunt prea tânără pentru penitenţă.

Nici ea nu era bătrână.

Avea doar 24 de ani.

Poate că simţea c-o să moară, cum simt bătrânii.

Tu nu faci niciodată penitenţă?

Penitenţa noastră e...

e sifilisul, să ne radă părul şi să murim la azil.

Emilie, tu ai fost tunsă vreodată?

Da, Sire, acum mult timp.

Am prins 32 de muşte şi un şobolan în dimineaţa asta.

Nişte muncitori tineri, la vreo 20 de ani. Făceau porcării în drum

I-ai spus micuţului Rege?

Nu... nu chiar.

I-au prins, nu aveau sprijin la curte. I-ar fi ars de vii.

Când te gândeşti la câte se petrec aici... Haideţi!

Au mărturisit...

aşa că le-au dat cămăşi cu sulf ca să se sufoce...

Cică aşa doare mai puţin.

Dă-mi mătura!

Şi uite aşa, călăul s-a ales cu două braţe de lemne.

Orice câştig e bun.

Ce-a spus micuţul Rege?

S-a arătat interesat.

M-a întrebat când va putea vedea oameni arzând.

I-am zis, "Când o să fiţi rege."

"Dar sunt rege!"

"Atunci, când veţi fi mare."

Vino să vezi!

- Uite! - E harta Franţei.

- E prea mic. - Are zece ani, un adevărat Bourbon.

Dle Chirac!

Veniţi!

E harta Franţei!

Majestatea Sa a făcut o hartă a Franţei.

Nu, domnule, nu e nimic... E un semn de sănătate, Sire.

De boala asta aş suferi şi eu...

Dle de Vileroy, e un copil de faţă.

Am făcut ceva rău? E interzis?

Să vorbim despre asta, da.

Cum a dormit Ludovic?

Sunteţi cam palid.

Cred că sunt bolnav.

Cum aşa? Chirac, nu i-aţi mai luat sânge?

E interzis să vorbim despre asta.

De ce e interzis?

Nu e boală şi nici păcat.

E ceva natural, Ludovic, e cadoul nopţii.

În natură nu există păcat. Omul a inventat păcatul.

Nu te teme de asta.

Există lucruri mult mai înspăimântătoare.

Sie, am 11 degete, priviţi!

10, 9, 8, 7, 6...

1, 2, 3, 4, 5...

Şase plus cinci fac 11...

Deci 11 degete.

Vă las la lecţia de aritmetică.

Dacă-mi permiteţi, aş vrea şi eu o ciocolată.

Dar cu mult lapte, fiindcă ciocolata îmi dă fierbinţeli.

Păreţi obosit. Aţi dormit bine?

Da, dar tu?

Grozav, am visat frumos. Mă făceaţi arhiepiscop de Cambrai.

120.000 de livre pe an. Nu e rău.

Chiar te vezi arhiepiscop de Cambrai?

V-aş ţine aici o zi, dacă v-aş enumera toţi neisprăviţii unşi de dumneavoastră.

Văd că ai venit pregătit.

- Monseniorul Troarn, doi copii. - Banal...

Nu e totul.

De Chalais are 15 copii şi îi ţine în preajma lui la slujbă.

Drăguţ, o reuniune de familie!

Monseniorului d'Entrage îi plac aşa de mult poalele, că se îmbracă ca femeile.

Şi... nu mai vorbesc de prelaţii care înfometează ţăranii.

Sigur, că tu oi fi vreun sfânt.

Dar mă şochează să nu te imaginez arhiepiscop de Cambrai.

Ca ateu, ar trebui să vă amuze.

Pe tine te amuză să fii arhiepiscop?

Nu e cuvântul potrivit. Slujba sigur mă va plictisi.

Sunt păgân, poate şi puţin creştin...

dar mă gândesc la viitor...

Ministru nu ştii dacă eşti şi mâine, dar arhiepiscop rămâi o viaţă...

Iar până la cardinal, mai e un pas.

Ca să mă îmbogăţesc, nimic n-o să-mi mai stea în cale.

- Cât sunt eu, vei fi ministru. - Şi dacă muriţi înaintea mea?

O să rămân un biet fiu de farmacist, nici măcar abate.

Nu te temi că o să râdă de tine dacă te fac arhiepiscop?

Nu, vor fi şocaţi şi scandalizaţi.

Ar râde dacă m-aţi face duce sau prinţ.

Însă puterea unui arhiepiscop nu vine de la oameni.

Doar n-o să devii credincios acum?

Nu, încă nu...

Dar când voi deveni papă, cine ştie?

- Arată-ne dinţii! - De ce?

- Regentul a ordonat. - Deschide gura!

Îi lipseşte numai unul.

E bun pentru Louisiana.

Eşti norocos! Regentul te trimite în Louisiana.

Pe un vas frumos.

Nu vreau să merg în Louisiana!

Încă zece coroane!

Ce bucurie!

În numele Domnului! Haideţi, repede!

La drum! Cu veselie!

- Fără supărare! - Cu dragoste!

Şi veselie!

Haide! Repede!

Stai că trag!

Prinde-i pe nemernici!

Ia-l pe celălalt! Pentru Rege!

În numele Domnului!

- Vin! - Mai repede!

Fata aia frumoasă! Târfuliţa!

Stai, prinde-o!

Repede!

Prinde-o!

În numele Regelui!

Caută în camere!

Ieşi afară, târfo!

Pleci în Louisiana!

Staţi, nici n-am început!

Am plătit în avans!

- Să-i despărţim! - Şunca mea!

Să-mi iau hainele!

Mai repede!

Şi tânăra!

Ia-mi pălăria!

Mai repede!

Uite-ţi pălăria...

Nu ştiţi cu cine vă puneţi!

Sunt Clement Chrysogone de Guer, marchiz de Pontcallec, solul Bretaniei.

Parisul e Iadul pe pământ!

Domnule! Uite pălăria şi haina!

Treci, marchize!

Nu puneţi mâna pe mine!

Sunt marchizul de Pontcallec!

Treci, marchize, spre Louisiana! Bretonii sunt marinari pricepuţi.

Deja mă enervaţi cu Louisiana!

Nu vrei să pleci cu frumuşica asta?

Nu o cunosc, n-am apucat!

Lasă, că vă căsătorim noi.

Nu vreau să mă însor cu ea.

Vreau şunca mea!

Profesia?

Brutar la Melun...

Notaţi, "vagabondaj la Paris". Luaţi-l!

Am soţie şi copii!

Urmează marchizul!

Credeam că luaţi doar voluntari!

Dacă nu sunt, luăm ce găsim.

Sunt un domn! Veţi plăti asta scump!

Aveţi vreun act drept dovadă?

Nu umblu cu actele după mine.

Dar poate că ăsta e suficient.

Nu-l poate scoate.

De unde să ştiu că nu l-aţi furat?

În fine, vom verifica.

Pentru acest preţ...

pot lua fata care era cu mine?

Mergeţi!

Domnilor, dacă aveam mai multe inele, vi le-aş fi dat pe toate!

Rămâi cu mine?

Credeţi că n-am altă treabă?

Ştii unde mă găseşti dacă te împinge inima...

Mantaua!

GERVAlS LAQUAlS SPÂNZURAT PENTRU FURT

Mantaua!

Luaţi-o!

Dle abate...

E un bărbat în parc care a întrebat dacă vine Domnia Sa.

- Ce bărbat? - Un breton.

- De unde ştiţi? - A făcut pipi pe scări.

Aşa fac toţi, încă nu ne-am obişnuit cu tine, dragă Leblanc.

S-a prezentat. Îl cheamă Briquebec...

Ba nu... de Pontcallec.

Pontcallec...

Bravo, sunt mândru de tine.

Dle abate, mă puteţi băga în poliţie?

Eşti deja în poliţie! Ce nu-ţi convine?

Căldările...

Da...

Vă cunosc, domnule de Pontcallec.

Eu nu vă cunosc.

Sunt abatele Dubois.

Nu pe dumneavoastră vă caut, ci pe Regent. M-au trimis nobilii din Bretania.

Nobilii din Bretania?

Sunteţi un găinar, domnule de Pontcallec, un prădător, un hoţ de buzunare,

şi îndrăzniţi să vorbiţi de nobilimea din Bretania?

După noaptea pe care am avut-o îmi pierd repede cumpătul...

Duceţi-mă la Regent!

Vă duc la închisoare, domnule de Pontcallec,

şi nu pentru conspiraţia dumneavoastră penibilă,

ci pentru contrabandă cu tutun între Jersey şi Bretania.

Pentru acest delict, meritaţi trimis la muncă silnică,

dar fiindcă aţi fost ofiţer în Armata Regală,

vă deportez în Louisiana.

Nu!

Nu, încetaţi cu Louisiana!

Să mă insulte un abatem treacă-meargă...

dar în niciun caz nu voi fi trimis în America!

Îi veţi învăţa bretona pe sălbatici, domnule!

Sincer, ideea dumneavoastră mi se pare cam bizară.

Ca Majestatea Sa, Regele protestant al Angliei,

să-i ceară Regentului să vă facă arhiepiscop de Cambrai.

Din partea unui prinţ protestant, ar avea mai multă greutate.

Spuneţi-mi, dle abate, ce ce şi-ar dori un om inteligent ca dumneavoastră mitra?

Tocmai mi-aţi spus "abate". Iată răspunsul.

Prea bine.

Dar e o cerere delicată, mai ales în momentul acesta.

În revoltele recente din Bretania...

cum de nu s-a intervenit?

Rebelii ar putea preda uşor porturile flotei spaniole.

Tocmai l-am arestat pe marchizul de Pontcallec, capul revoltei.

Nu e suficient.

Cunoaştem închisorile Regentului. Se poate scăpa foarte uşor!

- Pleacă! - Staţi!

Întotdeauna îmi place să ascult aria aceasta,

mai ales în interpretarea lui Souris Cadette.

Souris Cadette!

Avantajul meserie noastre este că o putem face oriunde.

Din păcate, eu nu sunt muzician.

Şi vreţi să cântaţi la slujbă...

Şi o să cântaţi, dle abate.

Se spune că în Franţa...

"Totul se termină cu cântec."

Această conspiraţie nu trebuie să se termine aşa!

Din câte înţeleg, vreţi să cadă nişte capete.

Uşa, pentru Dumnezeu!

Regentul e aici?

Închide uşa, nu!

Ştiţi dacă vine astă-seară?

Îl aşteptaţi?

Dubois, ieşiţi sau intraţi!

Ies.

Parcă i-am recunoscut vocea.

Posibil...

Cum adică? O patroană de bordel nu ştie cine îi calcă pragul, ce naiba?

Sire...

Nu e niciun Sire...

E vorba de ceva foarte important.

Cel mai important e să închizi uşa!

O chestiune gravă.

După şapte sera, doar alegerea meniului pentru cină mai este gravă.

Ţineţi grijile pentru dumneata!

Şi închide uşa!

Eu intru. Îmi place lanterna magică.

Un sfat, dacă intri, închide uşa.

Ce e?

Pierd mitra de arhiepiscop.

Am totul, locul, Cambrai, consacratorul...

Şi sunt necăsătorit!

O condiţie esenţială pentru acest post.

M-ar sprijini şi Regele Angliei, dacă aş avea un conspirator, şi îl avem!

Unde e conspiratorul?

L-am trimis ca prostul în Louisiana.

Acum am nevoie de el.

Poate că n-a plecat încă.

Majestatea Sa vrea să-i scutească pe bravii colonişti din Louisiana

de ruşinea promiscuităţii

care face din creştini nişte animale.

I-aţi ascultat dorinţa şi aţi acceptat să vă căsătoriţi înainte de plecare.

Având de căsătorit multe cupluri,

veţi trece câte doi prin faşa mea pentru a spune sfântul "da"

apoi îi veţi lăsa pe următorii.

Oricât de scurtă ar fi ceremonia,

nu uitaţi că vă uneşte pe veci.

Primii doi, vă rog.

Următorii!

Mai cu viaţă!

Avansaţi!

Mai cu viaţă...

Eu nu, mulţumesc.

Mă scuzaţi.

Din ce sunt?

Din alamă.

Majestatea Sa oferă femeilor o cămaşă şi bărbaţilor încălţări.

Doamne, vor vrea toţi să se însoare!

Spune-mi, ai văzut cumva în această turmă tristă pe un anume Pontcallec?

Marchizul!

N-a fost uşor cu el, dar până la urmă a plecat însurat.

A plecat?

Da, aseară.

Mama dracului!

Pontcallec...

Cum să-l uităm? O aşa gură mare!

A zis că o să facă prăpăd în Louisiana...

Şi îl cred în stare!

Dacă va ajunge...

Va ajunge.

Probabil că acum se îmbarcă pe "Găina frumoasă".

E plecat de trei zile.

Căpitane!

O clipă, domnule.

Sunt însoţitorii lui Pontcallec!

Ce ai?

Hai, vorbeşte!

Zice că ne-au tras pe sfoară. Au fugit toţi.

Şi Pontcallec?

Da. Zice că i-a luat în Bretania.

În Bretania...

Slavă Domnului! Aşa şi trebuia!

O să primiţi 500 de livre recompensă că l-aţi lăsat pe deţinut să evadeze!

O să regrete că n-a ajuns în Louisiana.

Dragă Yvonne...

Speram să-ţi aduc cel puţin 18 oameni.

Dar drumul a fost lung şi m-au părăsit mulţi. Ăştia-s toţi!

Mai bine, nu prea am de mâncare.

Păcat, avem aici un bun bucătar.

Celălalt e cocoşat.

Văd.

Şi ea?

E soţia mea.

Te-ai însurat?

Da. Una din multele mele neplăceri.

E frumoasă.

Da, dar n-a scos un cuvânt.

Avem o veste mare!

Spune-i, Amaury!

Am vorbit cu cardinalul d"Alberoni.

A ordonat în numele Regelui Spaniei...

să pornească cu trei vase cu soldaţi spre Bretania!

Doamne, îmi sunt răsplătite suferinţele!

Începe războiul!

Trăiască Republica Bretonă!

Nu-l mai recunoaştem pe Regent,

ci pe ducele de Maine.

Denunţăm Tripla Alianţă

cu Anglia şi Olanda, încă o mârşăvie a infamului Dubois.

Îl trimitem pe pretendent cu o flotă spre coasta Angliei,

întoarcem Prusia, Suedia şi Rusia împotriva Olandei, îi dăm Sardinia ducelui de Savoia,

şi îl încoronăm pe Filip al lV-lea să domnească peste o jumătate din lume!

Asta e...

o operaţiune de anvergură!

Şi cu bretonii cum rămâne?

Lor nu le pasă de Republică!

În ce limbă înjură?

Nu am habar.

Dar e prima dată când vorbeşte.

E o zi bună, vere.

Acţiunile din Mississippi au crescut.

Sunt la mare căutare pe strada Quincampoix.

Dl Law e un mare om.

Mă bucur, entuziasmul Domniei Voastre m-a costat 15 milioane.

Atât v-a dat ca să-l susţineţi pe Law, nu?

Am şi uitat.

Sunteţi costisitor, vere.

Câte rude şi câţi prieteni v-au susţinut, în afară de mine,

când aţi rupt testamentul Regelui defunct şi aţi preluat puterea?

Îmi amintesc!

Îmi amintesc în fiecare lună.

Luna viitoare va costa 20 de milioane.

Să vorbim deschis.

Un om de rând va Law, scoţian protestant,

n-ar inspira încredere dacă n-ar fi susţinut de o faţă regală.

Îl sprijin.

Face parte din guvernul dumneavoastră. Sprijinul meu e dezinteresat.

Da, dar mă sărăceşte.

Aş putea uşura povara...

dacă aş deveni tutorele micuţului Rege.

Deci asta e!

Post ocupat prost de domnul de Villeroy.

În plus, are moravuri îndoielnice

ceea ce este îngrijorător când educi un copil.

- Îmi place moralitatea ta, vere. - E un dobitoc!

La păcălit un pastor german. I-a dat cupoane de înmormântare

de 60 de milioane pe acţiuni în Mississippi. - Nu mă mir.

Am auzit că nu ştie să citească.

Şi atunci?

Bună ziua, Ludovic.

Bună ziua, Filip.

Uite cadoul de la Fraţii Iezuiţi din Canada.

E indian, dar îmi place.

Şi e educat. Priviţi!

"Tatăl nostru care eşti în ceruri"...

Tatăl lui a fost canibal, dar el nu e.

Am avut noi grijă.

Sunt poveşti, Ludovic. Nu există indieni canibali.

Dar unii iezuiţi au fost mâncaţi de vii!

O masă bună!

Avem destui martiri.

Martiri politici, părinte.

Noi nu facem politică.

Să vinzi arme triburilor pentru a se ucide între ele se numeşte politică.

Ce e rău în a omorî duşmanii religiei?

Dle de Villeroy, ştiu că sunteţi de acord cu măcelarii Inchiziţiei Spaniole,

şi că regretaţi că am pus capăt masacrului protestanţilor.

Ce să fac, Sire, dacă sunt un bun creştin?

Iar un bun creştin e fanatic.

Mai ales dacă e soldat.

Dle de Villeroy... Mă scuzi, Ludovic.

Sunteţi un imbecil,

Un general jalnic şi un creştin de ultimă speţă.

E v-o spun în şoaptă.

Nu declar ca dumneata că am otrăvit trei membri ai familiei regale.

că am uzurpat regenţa, şi că urmăresc să dispară micul Rege, nepotul meu.

Ţineţi încuiat untul şi batistele, ca nu cumva să le otrăvesc.

Recunoaşteţi că am fost

foarte înţelegător cu dumneavoastră.

Nu aveţi ce face, sunt apreciat.

După câte bătălii aţi pierdut?

Spuneţi ce vreţi...

dar numai moartea vă va scăpa de mine.

Dle mareşal, răbdarea mea e la fel de mare ca prostia dumneavoastră.

Majestate!

Priviţi acest tun, cel mai nou din artileria noastră.

Este uşor şi rapid precum tinereţea şi fiind francez,

n-are cum să nu-ţi placă dacă ajungi să-l cunoşti.

Puneţi mâna, haideţi!

Ce discurs frumos!

Merge mai bine pe muzică de operă...

"Priviţi acest tânăr tun"...

Majestate, nu vreţi să-i daţi foc?

Nu e niciun pericol.

Trageţi dumneavoastră!

Foarte bine. Tunar...

ţinteşte spre căruţă!

E cineva în căruţă?

Un manechin, Sire.

Atunci, nu e nicio distracţie.

Puteam pune un condamnat...

Da, un condamnat la moarte!

Altă dată. Sunteţi pregătiţi, domnilor?

Încălziţi praful!

Când doriţi, Alteţă.

Când doreşte Majestatea Sa.

Majestate, tragem când doriţi.

Doresc să se termine mai repede.

Foc!

Cam departe.

Doar puţin.

A fost Rabelais.

Te-am cucerit.

Muşchiuleţul meu...

Pulpiţa mea...

N-ar strica puţină muzică.

Eu mă simt bine şi fără muzică. Dar ar merge bine nişte viori.

Mă scuzaţi că vă întrerup întrevederea...

Priviţi în faţă, abate, e un spectacol mai potrivit cu veşmintele dumneavoastră.

Foc!

Dle abate, mă macină o întrebare, dar nu îndrăznesc s-o pun.

Îndrăzniţi, doamnă!

E adevărat ce spune dl Saint-Simon

că atunci când eraţi învăţător, îi dezmierdaţi pe elevi?

Evident.

Nimic mai normal!

Şi pe băieţi şi pe fete?

Fără discriminare.

Marie-Madeleine, căsuţa dumneavoastră de la Asnieres...

Pe care mi-aţi oferit-o cu bunătate...

Şi unde nu mergeţi niciodată...

E cam mică.

Aş vrea s-o cumpăr înapoi.

Cu tot cu mobilă şi tablouri?

Nu, tablourile sunt cam libertine.

Am şi icoane în pod. Vi le las, dacă le doriţi.

Pot să ştiu cine va fi proprietara?

Nu e nicio grabă. Să vorbim despre bani.

- Nu vreau bani. - Cum să nu...

Insist, o aveţi de la mine, dar fiindcă vrau să o cumpăr...

Nu vreau bani, vreau acţiuni din Louisiana sau din Mississippi.

Desigur, aceste cuvinte...

sună mai frumos decât "livre" sau "coroane".

Şi ar aduce profit.

Ce ai, Dubois?

Mă iertaţi, Sire, dar mi-e foarte rău.

Uneori îmi place să vă văd suferind.

Ştiu, Alteţă.

N-am apucat să spun cât.

Mai bine, o să vă dea mai mult.

Oare pe cine o pune în casa mea?

Ce contează? Le schimbă mereu.

Mulţumesc. Se vede că nu vă mai vrea.

Nu vă supăraţi, Marie-Madeleine...

Voiam să spun că el iubeşte femeile,

numai dacă îi sunt necesare.

Iar când îţi pasă numai de nevoi...

Aţi vrea să mai aibă nevoie de dumneavoastră.

Ei bine, nu.

De când nu mă mai vrea, sunt în plus

şi mi-e mai bine aşa.

Necesară va fi această fetişcană, despre care ştiu câte ceva.

E dintr-o mânăstire din Bretania.

Deci e foarte tânără.

- O copilă. - Va fi printre ultimele.

De când i-a murit fata, e trist.

L-o durea stomacul.

Tristeţea vine de la stomac.

Trimite o escortă în Bretania să-mi aducă o fată care mă interesează.

Da, Dubois, e o fină de-a mea.

Nu vreau să păţească ceva într-o ţară aflată în plină revoltă.

Se rezolvă.

Mă bucur că luaţi în serios complotul bretonilor.

Veştile tale m-au îngrijorat.

Ce i-a apucat pe spanioli să trimită trei fregate pe coasta bretonă?

Nu pot debarca pe vremea asta...

iar bretonii vor muri degeaba.

E nevoie de două regimente.

Pontcallec are 3.000 de oameni în pădurea de la Lanouee.

Dacă-ai bea mai puţin lapte, nu te-ar mai mânca atât nasul.

Am arsuri la stomac.

Nu mai pot bea vin.

Nici nu ştiu dacă mai pot ţine slujba.

Nu râdeţi, Alteţă.

Nu-mi vine să râd.

3.000...

Sper că te-au minţit.

Degeaba bateţi.

Sunt morţi şi îngropaţi.

- Toţi trei? - Toţi trei.

- În acelaşi timp? - De aceiaşi boală.

- Care? - De ce se moare în Bretania?

De foame.

Nu-s singurii. Mai am de pus două anunţuri de deces.

Eu căutam oameni pentru armată.

În curând veţi găsi doar schelete.

E de rău, prieteni! Un soldat ucis la intrarea în sat.

Adunaţi sătenii! Veţi fi spânzuraţi sau trimişi la muncă silnică

Noi n-am făcut nimic!

- Astea-s legile războiului. - Dar nu suntem în război!

Asta-i greşeala voastră. Intraţi în armată şi veţi putea ucide fără să fiţi pedepsiţi.

Adunarea! Vă dau arme inventate de mine,

arme albe, dar şi de foc,

Luaţi calul, îl vom mânca împreună.

Nu vă temeţi de carnea asta?

Nu, o fierbem. Haideţi!

Haideţi, leneşilor!

Ce aşteptaţi? Aduceţi odată căruţa cu mere!

Clopotar! Unde e dobitocul?

Când auzi clopotul de la Vannes?

Când vin oamenii mei, să tragi clopotul...

Să se adune oamenii!

Mont louis, cu puţin noroc, vom răzbi înainte să vină spaniolii.

Ar putea fi prima zi a Republicii Bretone!

Opresc trăsura dlui Montesquiou, omor câţiva oameni şi-l iau prizonier.

Talhouet porneşte spre St-Brieuc...

Cu cine? Suntem 100.

Dacă îl prindem pe Montesquiou, o să dea năvală lumea!

Sună clopotele! Semn bun!

Grăbiţi-vă!

Vărsaţi merele, să cadă caii!

Cine plăteşte paguba?

Eu, cu banii din trăsura lui Montesquiou.

Vino aici, Montlouis.

Îţi dictez o scrisoare pentru Regent.

"Alteţă"...

"Printr-o acţiune îndrăzneaţă...

l-am prins pe mareşalul Montesquiou."

"Dacă trupele Domniei Voastre...

nu părăsesc acum Bretania şi nu recunoaşteţi Republica Bretonă...

mareşalul va fi spânzurat!"

Nu e cam devreme?

Dacă o să mor...

măcar să am plăcerea de a semna asta.

Sunteţi singur, vere?

Unde-s cei 50 de ţărani?

Au rămas la casele lor. Au zis că e războiul nobililor.

Ne descurcăm şi fără ei.

Iar dl Montesquiou se tratează, n-a mai plecat în călătorie.

Destinul mi-e potrivnic.

Montlouis!

Îţi dictez altă scrisoare pentru Regent.

"Alteţă"...

"Cred că parizienii sunt nişte laşi...

n-are nici unul curajul să vă asasineze...

când vă dedaţi la orgii şi depravări."

O trimit pe a doua.

Nu mai trage clopotul!

Rămâne pe altă dată.

Voi, restul, adunarea!

Să nu furaţi nimic!

Am primit o scrisoare de la Pontcallec.

Dar nu-i pot răspunde, n-am adresa.

Valea, prăpădiţilor!

- Nu dai niciodată de pomană? - Sunt prea mulţi.

Şi ce faci cu banii?

Alteţă, ştiţi că sunt avar. E singurul viciu care nu costă nimic.

Gata! N-ai dispărut încă?!

Ai terminat, abate?

Îi dai atât şi-ţi ia atât! Ce jigodii!

Îţi stă perfect ca satir!

E starea ta naturală.

Aţi zis că terminăm cu mascarada.

Nu te supăra, Dubois! Tot ce câştigi la Fillon, împarţi.

Dacă n-aş fi aşa de îngăduitor, n-ai fi aşa bogat.

Ia te uită, un iezuit la bordel!

Unul micuţ.

Desigur, Sire.

Vă opuneţi?

Nu, dacă e întru slava lui Dumnezeu.

Cine ştie?!

Am mai văzut capucini şi franciscani la bordel, dar niciodată iezuiţi!

Fiindcă vin în straie lumeşti.

Ar putea fi o explicaţie.

Filip, te superi dacă părintele Burdo, duhovnicul meu, rămâne cu noi?

Peste noapte?

Da, ca să vadă tot ce fac. Scap de spovedanie.

- Uite dihania! - Umplutura e gata?

"Dă-ne nouă pâinea cea de toate zilele"...

Umpleţi-o! Poftim!

Îmi plac măsurile mari!

În slujba dumneavoastră.

Ştiţi să deschideţi stridiile, părinte?

Iezuiţii se pricep la toate.

- Aveţi un cuţit la dumneavoastră? - Niciodată!

De când a fost ucis Ravaillac.

"Cârnat lung şi slujbă scurtă", vorba mamei.

- Câtă smerenie! - Nu?

Emile, Picard vine?

Da, tocmai l-am ras.

Mi-a oferit o noapte de vis, ştii?

Eram de faţă, doamnă, am văzut tot.

Uitasem!

Extraordinar!

Se culcă cu cine apucă!

Noaptea, toate pisicile sunt cenuşii.

Nu, locul lui Joufflotte rămâne gol.

Superstiţii...

Dar să faci amor în Vinerea Mare, ce este?

Şampanie, Marie, repede!

- Lacheule, îmi deschizi stridiile? - Nu e treaba mea!

- Dar care e treaba ta? - La "întăriri"

Şi ce ai de făcut la "întăriri"?

În luptă, e nevoie de întăriri.

Noi suntem trupele de rezervă.

Iar când se stinge lumina...

Asta-i o meserie uluitoare!

Părinte, unde-s stridiile?

E un calvar, Sire!

Am desfăcut trei, mai sunt vreo sută! Nu pentru asta am venit.

În ce l-aţi costuma la o partidă de tablouri vivante?

- Într-un satir. - Un mic satir!

Numai bine pentru un călugăr bărbos.

Dacă i-ar lipsi un ochi, ar putea fi Ciclop.

Nu, eu m-aş vedea pescăriţă!

Vând peşte în piaţă. Sunt Regina Peştelui!

Frec, curăţ de solzi, sărez...

şi gâdil tritonii.

Duhovnicul e teribil de amuzant.

Cumplit!

- Fratele lui Picard nu e rău la pat. - Ce aluzie e asta?

N-am auzit, Emilie.

- Spuneam că... - Nu pe scaunul lui Joufflotte!

Nu-l băga în seamă, Emilie.

îţi stă bine în scaunul lui Joufflotte.

O plăceai, nu? Te temi de ea?

Nu-mi poate face nimic.

Ţin minte, nu demult,

când aţi făcut prima oară amor cu mine, în colţişorul nostru.

Era întuneric, ea a adus o lumânare şi i-aţi spus...

"Nu ne trebuie lumină."

Şi ea a zis, "Vreau să vă văd."

A îngenunchiat lângă mine

şi m-a mângâiat uşor.

Nu ştiu dacă ea sau Domnia Voastră mi-a oferit extazul.

Poate amândoi.

Fir-ar să fie de treabă!

Pune pe altcineva să înjure în locul tău.

Cu ce bani? 500 de franci pe lună pentru lumânări. Şi e vară!

Ştii preţurile. Cu blestemaţii tăi de bani de hârtie, viaţa e mult mai scumpă.

Şi totuşi bordelul e plin!

Ăştia sunt pentru dineul în cinstea ungerii mele.

Când o să ajungi arhiepiscop, vreau să fiu stareţă în Montmartre.

Glumeşti?

Dacă un peşte devine arhiepiscop şi o târfă poate ajunge maică stareţă.

Insensibilă ca o porumbiţă.

- Da, dar porumbiţele sunt blânde. - Nu aşa spune Biblia.

- Abate, cunoşti Biblia? - Din auzite.

Domniei Sale îi e rău.

Şi l-aţi lăsat singur?

Mi-a zis să plec.

Prostul dracului!

Dă-te!

Dă-te!

Faceţi loc!

Scoateţi-i casca!

De ce?

Nu e o ţinută demnă.

Plecaţi toţi de aici! Plecaţi!

Ce e, Sire?

Îmi vine să vomit.

Mi-e frig.

Mi-am pierdut pantoful!

Nu i-aţi purtat noroc!

Mulţumesc.

Dacă i-am lăsa sânge?

Nu, abia a ieşit din ea. Ar muri.

Măcar nişte pastile de la Frankfurt.

Alteţa Sa o cheamă pe Emilie.

M-am speriat...

Dar acum mi-e mult mai bine.

Am crezut că mi-a venit sfârşitul.

Nu vă mişcaţi, Sire. Au zis să staţi nemişcat.

Spune-mi, Emilie...

Crezi că există Dumnezeu, Iad şi Rai?

Da, cred.

Înseamnă că nu eşti fericită cu viaţa asta.

Cred că Dumnezeu se va milostivi de mine.

Aşa sper.

Eşti norocoasă.

Important e să fiţi vesel.

Am găsit acest remediu împotriva ciumei, dar merge pentru toate bolile.

Să ne gândim la săraci.

De ce mor pe capete? Fiindcă sunt trişti.

Ar trebui scrisă o carte care să-i instruiască pe săraci.

Din păcate, Chiriac, săracii nu ştiu să citească.

Să încălzeşti bine patul. Şi omoară şobolanii!

Dubois! Chirac mi-a mai furat o statuetă.

Nu se poate abţine.

Oare ce-o să se zică despre noi după moarte?

Ce-om lăsa în urmă?

Henry al lll-lea era cu balurile mignonilor, noi cu dineurile...

Mai bine decât nimic.

Se va vorbi despre devotamentul meu. Cu ulcerul şi cu boala mea de vezică

vin la aceste mese doar de dragul dumneavoastră.

Crezi că se va vorbi despre tine?

Dacă se va vorbi de dumneavoastră, da.

Că am fost o pereche bizară...

Că vă făceam lecţiile în copilărie.

Mai târziu, mi-ai căutat femei.

Era mult mai plăcut.

Apoi mi-ai salvat viaţa în bătălia de la Nerwinden.

Aveam interese...

Am prevăzut viitorul.

Un fiu de farmacist este menit să salveze o faţă luminată.

Beţi asta, eu am făcut-o.

Nu vă otrăvesc, mai am nevoie de dumneavoastră.

Nu, nu... Toată, Alteţă!

E foarte rea!

Curaj!

Ştii, fata aia, de la mânăstirea bretonă...

Pentru care aţi cumpărat casa dnei de Parabere?

Ai ştiut, pungaşule!

Evident.

Nu ştiu dacă să o mai aduc, dată fiind starea mea.

O fetiţă de 15 v-ar mai delecta.

16.

Da...

Sigur că mă tentează.

Şi eu mai sunt tentant...

Dar un viitor arhiepiscop trebuie să-şi cruţe sănătatea.

Ar fi o moarte foarte plăcută!

Moartea...

Ultima nebunie a omului.

Amânaţi-o cât se poate.

Dubois, la câteva ceasuri după moartea tatei,

l-am auzit pe Rege, fratele lui,

cântând operă pe coridoarele din Versailles.

Şi ce prost cânta!

Căutaţi acolo! Şi sus!

Căutaţi peste tot!

Vreţi apă, fetelor?

Deschideţi!

Deschideţi mai repede!

Au intrat soldaţii în mânăstire!

Ascunde-ţi fundul!

Treci în cadă mai repede!

Linişte!

Un nelegiuit se ascunde aici.

Căutaţi în toate încăperile!

Nu e niciun dulap aici!

Şi căzile?

Vom închide ochii şi vom căuta cu mâinile.

Căpitane!

Iertare, maică.

Mi ştiţi cine sunt eu şi pe cine veţi ofensa.

Ar trebui să ştiţi...

Înainte de a ridica pânza, uitaţi-vă la medalionul de pe rochie.

Îl recunoaşteţi?

Da, e Regentul.

Dra de Martinpre e fina lui.

Alteţa Sa plăteşte şederea ei...

cu generozitate.

Bănuiesc că nu ascundeţi un om care a jurat să vă omoare naşul.

Credeţi ce vreţi, mi-e totuna!

Cum, domnişoară? Sunteţi fina Regentului?

Da, domnule.

E duşmanul meu de moarte!

Aventura asta e neprevăzută, plăcută...

şi minunată.

Nu vă e ruşine?

Deloc, maică...

E un spectacol prea frumos!

Sper să-l uitaţi.

Nu cred.

Am puţine amintiri ca aceasta.

N-aş vrea s-o pierd.

Ştiţi...

dacă mă voi întâlni cu Regentul, ceea ce e foarte posibil...

s-ar putea să-i cruţ viaţa...

în amintirea dumitale.

Dacă-mi permiteţi o urare...

Sper să vă păstraţi cât mai mult...

funduleţul ăsta frumos.

Cu bine...

Şi mulţumiri, maică.

Amaury, spune-le spaniolilor că nu am provocat trupele Regentului,

ba chiar le-am evitat.

Dar nu mi-a fost deloc uşor, bretonii mei nu pricep, ei vor să se bată.

Dar, Pontcallec, ştii că...

Da, nu e adevărat.

Din contră...

Nu le spune că oamenii au fugit,

că ţăranii nu vor să mă urmeze,

că sunt doar eu cu trei soldaţi.

Patru dragoni în faţa unei armate care staţionează... Dumnezeu ştie de ce!

Poate că Regentului îi e ruşine să extermine patru soldaţi.

Dar nu le vei spune spaniolilor.

Doar n-o să le spunem ajutoarelor că o să crăpăm toţi, fiindcă n-ar mai veni.

Dar zi.le că dacă mai întârzie,

voi obţine victorie fără ei.

Vino cu mine şi spune-le asta chiar tu.

Mi s-a prezis că moartea îmi va veni pe mare.

- Preferi pe uscat? - Nu.

Dacă-ar fi să vină, prefer să fiu cu dragonii mei.

Atenţie!

Fără imprudenţe!

A fi în viaţă e o imprudenţă!

Armele!

Dac-aş avea o sabie, v-aş da-o,

dar n-am decât asta.

E armă?

Nu se vede?

O scrisoare pentru marchizul de Pontcallec.

O scrisoare pentru dumneavoastră.

E de la soţia mea.

Nu înţeleg cuvântul ăsta...

Permiteţi?

- E "miercuri". - Miercuri?

Da, miercuri.

- Pot să răspund? - Desigur.

Aveţi un creion?

"Dragă nevastă"...

"Nu ajung la masă...

miercurea asta."

"Tocmai am fost...

arestat...

de căpitanul"...

- La Griollais. - "- LaGriollais."

Două cuvinte.

Dacă spuneţi dumneavoastră...

O să vă arăt odaia ei.

Tare s-ar bucura Maica Stareţă.

Nu se desparte de Severine cu inima uşoară.

Da la mânăstire, o să ajungă la Paris, unde o pândesc pericolele.

O biată copilă pioasă şi cuminte.

De asta vreau s-o ţin departe de lume.

Va fi în siguranţă.

Aţi văzut paznicul?

Da, are un chip ciudat.

Are nas de argint.

Pe al lui l-a pierdut în bătălia de la Denain.

Permiteţi-mi să vă las, Sire.

În două săptămâni, Severine va fi cu dumneavoastră.

- La revedere, Alteţă. - La revedere, măicuţă.

Ce neruşinare, Alteţă! Şi împingeţi în păcat o călugăriţă.

Mi-ar plăcea să stau ascunsă într-o gaură de şoarece...

De ce ascunsă?

Vei sta cu noi. Contez pe tine s-o îmblânzeşti.

O s-o învăţ tot ce ştiu.

Iar într-o zi, o să ne găsiţi în pat împreună...

O să vă prefaceţi supărat,

şi ne veţi biciui.

Apoi, o veţi poseda în faţa mea.

Dacă vrea...

O ţin eu dacă nu vrea.

Deşi nu cred.

Puteţi avea toate femeile, Sire.

Nu le vreau pe toate.

Doar pe cele care îşi doresc.

Ce noroc are Severine...

Mi-ar plăcea şi mie o casă ca asta.

Deşi sunt cam multe icoane!

Mi le-a lăsat dna de Parabere.

Nu mă mir, babele care au fost stricate în tinereţe, devin habotnice.

Babe? N-are nici 30 de ani!

Eu, la 30 de ani, voi fi renunţat deja la desfrâu.

Merge până la 25 de ani.

Apoi vin bolile.

Uitaţi-vă la Curte.

Eu îi spun lui Picard, "Culcă-te cu ce femeie vrei,

e meseria ta, asiguri întăririle."

"Dar ai grijă să nu-mi aduci vreo boală."

Abia aştept să mă mărit cu el şi să ne retragem la ţară.

O să vă pierd pe amândoi.

Nu chiar.

Picard a zis că mă mai lasă cu Domnia Voastră,

dacă mă mai vreţi.

Dar nu prea sunteţi fidel, Alteţă.

Botezăm patul fecioarei?

Picard cred că se pricepe mai bine.

Da, dar dumneavoastră sunteţi mai blând.

Filip cel Blând...

Bun nume pentru Regele Franţei.

Sau Filip Desfrânatul.

Nu vă place desfrâul,

Nu trebuie să staţi în genunchi.

Nu-mi puteaţi spune mai devreme?!

Urcaţi spre altar cu piciorul drept.

Vă aplecaţi să sărutaţi altarul.

Şi vă aplecaţi spre carte ca să citiţi "Introitusul".

La dracu'! Nu mă descurc cu rugăciunea asta!

Cu răbdare, domnule. Vor urma lucruri şi mai grele.

Da, vasele din altar!

Dubois, întru bună zi vei trece de la diacon,

la preot, la arhiepiscop!

Vă rog să nu tulburaţi slujba, Alteţă. Şi aşa mi-e greu!

Fii tare, abate!

Şi profită de ocazie şi botează-te...

Acum?

Să continuăm.

O cristelniţă mică.

Ne descurcăm cu ce avem, Sire.

Vă ascult, dle Brunay d'Every.

Brisson l-a întrebat pe dl de Pontcallec dacă a primit bani din Spania,

iar de Pontcallec a răspuns,

"Da, am primit 4.000 de livre pentru a strânge soldaţi şi ai plăti."

"Opt centime pe zi de om şi 2o de coroane pentru domni."

Întrebarea lui Brisson, "Urma să predaţi porturile spaniolilor"...

Mai sunteţi aici?

Trebuie să-i arăt Monseniorului cum să-şi dea jos veşmintele.

Dispari! Vezi că am treburi mai importante.

Mai departe, dle consilier...

... "să predea porturile spaniolilor pentru a debarca."

Ajunge, dle consilier.

Avem tot ce ne trebuie.

Vreau ca execuţia să aibă loc în faţa norodului.

Execuţia?

Dar nu au fost judecaţi!

Am spus în faşa norodului.

Va merita spectacolul.

Vor cădea patru capete, apoi încă 20.

O să trimit călăi de la Paris. Derois şi Degueldre.

De ce atâta cheltuială? Avem călăi foarte buni în Bretania.

Pentru patru capete ar cere 18 livre. Şi aduc ei butucul.

Nu ne zgârcim.

Aducem călăi de la Paris. Le datorăm asta bretonilor.

Ridicăm eşafodul în faţa castelului...

şi îndreptăm şase tunuri spre oraş, în caz de revoltă.

Ce revoltă? Cine-l ia în serios pe Pontcallec?

Nu minimalizaţi complotul.

A fost o treabă de proporţii.

Am înăbuşit ceva cumplit.

Mai bine puneţi 12 tunuri.

Uite cum trag cu urechea! Valea de aici!

Incredibil, dar nu găsesc Louisiana.

N-am reuşit niciodată s-o găsesc.

Şi am 50 de milioane de acţiuni în ţara aia plină de negri!

Sire, căutaţi în Africa...

Louisiana e aici.

În America.

Tot negri, Grattelard.

Excelenţa Sa Cardinalul.

Aţi auzit?

Cardinalul Rohan va aşeza mitra pe capul abatelui Dubois...

deşi e dreptul meu!

Doar n-o să vă certaţi pentru onoarea de a unge un peşte!

E vorba de principiu. Sunt Cardinal şi am întâietate în faţa dlui de Paris.

Cât despre acel peşte, Sire, e timpul să devină arhiepiscop.

Astfel, nu va mai fi un pericol pentru Biserica Franţei.

Credeţi că se va converti?

Nici chiar aşa.

Dar măcar să-l convingă pe Regent să renunţe la planul lui infam,

mai periculos decât şcoala gratuită!

Să oblige Biserica să vândă terenuri pe care le are de 120 de ani!

Şi pe nimica toată, ca să le poată vinde ţăranilor!

Chiar şi aşa, veţi obţine o sumă frumuşică.

Iar pentru ce ne rămâne, ne vor apăsa taxele!

Cumpăraţi acţiuni de la dl Law. Sunt fără taxe.

Hârtii fără valoare?

Şi le vom putea schimba în aur, dacă se schimbă vremurile.

De unde ştim că se vor schimba?

Se schimbă sub ochii noştri, Înălţimea Voastră.

Ştiţi că unii prieteni ai Domniei Voastre

au scos aur din bancă,

Puţini...

doar ca avertisment...

Nu vom complota ca bretonii

ci ne vom exprima legal dezacordul cu o politică hrănită din puterea noastră.

Până la urmă suntem pilonii băncii,

deci şi ai statului... şi dacă pilonii cedează...

Cu mare atenţie, domnilor! Grăbiţi-vă, dar cu atenţie, vă rog!

Haideţi!

Mai repede!

Trei care cu aur!

Nu mergeţi cu mâna goală, Sire. Ziceaţi că e doar un avertisment.

Eu nu fac lucrurile pe jumătate.

Aţi dat 20 de milioane de acţiuni!

Nu, 25... Să numeri banii înainte de ai trimite în Elveţia.

În Elveţia?!

Toţi vor face la fel, Sire!

De aia am luat eu tot.

Sunteţi tot singur, dle Brunet?

Unde sunt ceilalţi?

Au plecat.

N-o să-mi văd judecătorii.

În genunchi!

Îngenunchez doar în faţa Domnului, domnule.

E aici.

Se poate spune şi aşa...

Dle de Pontcallec sunteţi condamnat pentru înaltă trădare şi crimă.

Sunteţi condamnat la tăierea capului...

Mă opun!

Judecata asta e o infamie!

Astupaţi-i gura cu asta!

Ni se spune că scăpăm dacă mărturisim,

iar apoi ne omoară!

Bunurile vă vor fi confiscate şi vor trece în proprietatea Coroanei.

Toate însemnele nobiliare din castelele dumneavoastră

vor fi distruse sau şterse.

Şanţurile vor fi astupate...

iar copacii vor fi tăiaţi la înălţimea de nouă picioare.

Luaţi-l!

Mai sunt trei.

Lăsaţi jos arma. Am venit la Regent.

Aşa am primit ordin.

Sunt abatele Dubois.

Puteţi fi şi Papa...

Adică?

Prietene, faţa ta cere moarte.

Ocupaţi-vă de elveţian!

Ce ai, Dubois?

E grav.

Nu e un motiv să lălăi aşa.

Un sol aşteaptă semnătura dumneavoastră.

Încep treaba la şase! Să aştepte!

Nu se poate.

E în legătură cu Pontcallec şi complicii lui.

Se fac presiuni să amânaţi execuţia.

Exact.

Dacă nu ucidem bretonii înainte de Vinerea Mare,

va trebui să aşteptăm până după Rusalii. Sunt 40 de zile.

40 de zile... putem aştepta.

Ar fi o prostie.

Prostie? De ce?

În 40 de zile, vă puteţi răzgândi.

Nu vorbiţi aşa cu o faţă regească!

Ea de ce se bagă?!

Eu îi permit să se bage... Fiindcă e isteaţă...

şi are suflet.

Ştiu, de aia nu suntem egali... Vă rog să vorbim între patru ochi.

Du-te, Emilie.

Altfel, ai auzi lucruri urâte.

Să vă aştept?

Da. Vezi că gardianul stă la foc.

parcă eşti un ţârcovnic cu sfeşnicul ăla.

Aşteaptă jos.

Nu, Dubois!

Îl graţiez pe dl de Pontcallec şi pe cei trei dragoni.

Am citit documentele procesului. E o infamie!

Nu a fost public, nu s-a dezbătut, nu a existat apărare...

Îi condamnăm, deşi n-au ucis pe nimeni!

Şi ziceai că sunt 3.000!

Şi nu erau nicio sută. Şi neînarmaţi!

Aveţi dreptate.

În alte circumstanţe, v-aş fi sfătuit să-i iertaţi, dar nu acum.

Eu n-am ordonat execuţii politice!

Există un început în toate.

Anglia vă crede prea îngăduitor.

Iar ţie îşi pasă doar de mitră!

Aşa e...

dar primesc bani din Anglia.

Alianţa cu o ţară protestantă m-a îmbogăţit, dar a îmbogăţit şi Franţa.

Se spune că banii n-au credinţă. Fals!

Sunt bani protestanţi. Capetele celor patru catolici trebuie să cadă!

Nu.

Bine, atunci vă prezint demisia.

E prima dată când mă ameninţi cu asta.

Cu greu. Mă tem că o să acceptaţi.

Renunţi la postul de arhiepiscop?

Cu greu...

Dar da.

După ce semnaţi îl puteţi revoca pe Montesquiou, e un idiot.

Şi-i puteţi graţia pe ceilalţi condamnaţi. Sunt destui.

Îţi mulţumesc pentru generozitate.

O să te răsplătesc.

Aşa sper.

La naiba!

Iar te-a apucat?

Da, mă simt în formă.

Te bucuri pentru post, ticălosule!

Da... Doamne!

La naiba!

10 livre nu e mult, nu?

Şi totuşi nu îi primiţi!

Noi nu-i primim, dar nobilii, da!

Azi-dimineaţă m-am dus la bancă. Am vrut să intrăm cu forţa...

Au tras în noi. Patru morţi.

Iar acţiunile scad pe zi ce trece!

Mă încurca...

Nu aruncaţi acţiunile alea.

O să le crească valoarea...

În Vinerea Mare nu se fac tranzacţii nu se cade!

Dar un mic schimb, ca între prieteni, se cade?

Depinde ce vinzi.

O miniatură de Klingstedt...

... de aur.

- Îţi dau 50 de livre. - E a dumneavoastră.

Vei primi banii la castelul Entraigue.

Sunt contele Antoine Joseph de Horn.

Vărul Regentului!

În persoană.

Aici stă dl Le Blanc?

Dle Le Blanc? Da, acolo, la etaj. Pe culoar, la dreapta, a doua uşă.

Alteţă...

Hoţul!

Opriţi-l!

Se omoară la etaj! Mă duc după ajutoare!

Opriţi-l! Hoţul!

După el!

Opriţi-l! Hoţul! Asasinul!

Daţi-mi drumul! Nu sunt eu ucigaşul!

El era! El a avut cuţitul!

A ucis ca să jefuiască!

Sunt contele de Horn! Nu mă puteţi aresta!

Are 100.000 de franci în livre, acţiuni şi o miniatură!

E a mea! El mi-a furat-o!

Imbecilule!

Ai pierdut cele 50 de livre pe care ţi le-aş fi dat diseară, când voi fi liber.

Nu l-am graţiat pe dl de Pontcallec, un om cinstit...

şi să-l graţiez pe ticălosul de Horn?

Niciodată!

Se pare că abia aşteptaţi să moară.

Va muri odată cu bretonii, să nu se spună că sunt părtinitor.

Dar bretonii vor fi decapitaţi!

Crima lor nu e atât de josnică.

Pentru de Horn, roata e prea blândă.

Un nobil tras pe roată!

M-am consultat cu bibliotecarul...

Nu există în nicio carte o astfel de insultă adusă nobilimii.

Vere, cunoaşteţi acest vers, "Crima e ruşinoasă, nu eşafodul"

A spus-o marele Corneille.

Nu-mi pasă de marele Corneille.

Ce ştie un om de rând despre privilegiile noastre?

Dacă-l trageţi pe roată...

ştiţi că rudele din primele trei generaţii...

nu vor avea dreptul la vreo abaţie sau la o eparhie.

Nu e doar o cumplită ruşine, ci şi o pierdere de bani.

Am dat ordinul.

Contele Antoine Joseph de Horn va fi tras pe roată mâine, la prânz.

La prânz! Ca să fie multă lume!

Da.

Nu vă doare că trimiteţi o rudă la moarte?

Voi împărtăşi durerea cu ceilalţi părinţi.

Ştiţi ce mi-a spus abatele Grattelard, bibliotecarul meu?

Că e o măsură revoluţionară.

Horn a comis o fată oribilă.

Aşa că va avea o moarte oribilă.

Fiindcă a eliminat un speculant?!

Păcat că nu l-aţi ucis chiar dumneavoastră.

Vere, eu am sânge regal.

Nu vă puteţi atinge de mine!

L-aş fi graţiat pe cel care a răzbunat victima.

Văd că aveţi obiceiul să vă omorâţi rudele,

Nu, îmi vine cheful când vă văd pe dumneavoastră.

Execuţia asta e scandaloasă!

Au complotat cu Spania.

- Cine? - Bretonii.

Dă-i încolo pe bretoni!

Sunt nobili?

Da, dacă vor fi decapitaţi.

Iartă-mă, fiule, dar nu am auzit...

Normal, cu tărăboiul ăsta!

E ca o ultimă suferinţă.

Dar nu-mi auziţi păcatele...

- Te aude Domnul. - Credeţi?!

Pontcallec, cum se cheamă animalul ăsta?

E un elefant.

Mi s-a spus că moartea îmi va veni pe mare.

Să nu crezi clar-văzătorii.

V-aş răspunde la salut, părinte, dar mi-au luat pălăria.

Chiar aşa, unde sunt pălăriile noastre?

Ce să facem cu ele? Într-o oră, nu vom mai avea cap.

O Republică Bretonă n-ar fi rezistat.

Fiindcă era o republică a nobililor.

Preferai o republică a ţăranilor?

Preferam să nu mă amestec!

Deja au terminat.

Treabă de mântuială.

Un spectacol ciudat.

Montlouis! Către Filip d'Orleans, Regentul Franţei.

"Dragă Sire"...

Iar dictezi scrisori!

Vai de tine, Pontcallec!

Profit de ultimul sfert de oră!

Spuneţi...

"Domnule"...

"Vă spun "domnule"...

fiindcă nu-i voi spune "Sire"...

celui care mă asasinează".

Toată mânăstirea s-a rugat pentru graţierea dlui de Pontcallec.

Suntem toate bretone, Alteţă.

Şi Severine.

Era sigură că-i veţi răspunde.

A sperat până în dimineaţa execuţiei.

N-am primit nicio scrisoare.

Vă cred, Înălţimea Voastră.

Atunci, asta a fost voinţa Domnului.

Şi a lui Dubois, maică.

Severine îl cunoştea pe Pontcallec?

Nu prea...

Cred că l-a întâlnit odată.

E eroul nostru...

Mai ales acum.

Spuneţi-i maicii stareţe că voi face o donaţie mânăstirii.

Mai degrabă nişte slujbe pentru salvarea dlui de Pontcallec.

Dacă preferaţi...

Dar ar fi mai potrivite pentru contele de Horn.

Ştiam eu că o să port veşmintele de arhiepiscop înainte de a muri!

- Aveţi sănătatea zdravănă, abate. - Nu, într-un an o să mor

Episcopii sunt buni la pat?

Depinde.

Aţi ajuns devreme, Alteţă.

Acum, nu.

Deschide-o!

Ce-i cu părul ăsta?

Al unei fete care mi-a cerut permisiunea să devină călugăriţă.

Permisiunea dumneavoastră?

Ciudată idee!

Deschide scrisoarea.

Recunoşti scrisul?

De unde să-l recunosc?

L-ai văzut de două ori.

Ai furat scrisorile în care Severine mă ruga să-l graţiez pe de Pontcallec.

Mi-a fost frică.

Vă cunosc, mi-ar fi fost şi mai greu să vă conving.

Dă-mi-le!

Le-am ars.

Erau frumoase, dar foarte naive.

Alteţă, n-ar fi fost fericită aici. E mai potrivită pentru mânăstire.

Să devină călugăriţă...

Şi să se roage pentru noi, fiindcă avem nevoie.

Poate că va deveni o sfântă...

şi poate că faceţi voia Domnului.

M-am săturat să fac voia Domnului.

Acum eşti arhiepiscop...

Fă-o tu în locul meu.

Şi Domnia Voastră?

Eu? Mă duc să-mi văd de grădina la la Villers-Cotterets.

Ce greu e pe scările astea.

Fiindcă beţi prea mult, Alteţă.

Mai ales de o săptămână încoace.

- Să nu păţiţi ceva. - Am venit să aud veşti bune, nu rele.

L-am adus pe domnul acela.

Domnul din provincie...

Intraţi.

Poftiţi, dle marchiz.

Nu, mulţumesc, nu mi-e sete.

Mă ajută să vă citesc viitorul, domnule.

Îţi stârneşte amintiri, Emilie?

Am ţinut-o şase ani la mine. A fost cea mai bină discipolă a mea.

N-am mai avut alta ca ea.

Mai faci previziuni, Emilie?

Nu, am renunţat.

Aveţi vreo preferinţă?

Pe ea.

Daţi-i mâna.

Citeşte în palmă?

Nu, ca să vă simtă mai bine.

Eşti pregătită, Marie-Charlotte?

Îl simţi pe domnul?

Da.

A avut o mare supărare.

Vino!

Staţi! Se formează ceva!

Nu ştiu ce e.

E rotund, dar nu e un colier. E o coroană.

O coroană mare, de aur, care se va aşeza pe capul domnului.

E o coroană de Rege.

Am îngropat deja patru care ar fi trebuit să fie regi.

Vrei să mai îngrop unul?

Să mi se spună Prinţul Cioclu?

Cum doriţi, Alteţă.

Nu trebuia să vă aduc aici.

Aţi devenit aşa dificil, că nu mai ştiu cum să mă port.

Ştii motivul?

Da, Alteţă.

Deci ştii de ce nu vreau să fiu Rege.

Şi nici nu voi fi.

Regele e un băiat sănătos...

iar eu sunt un biet cadavru.

- Îl căutăm pe Regent. - Cine sunteţi?

Sărăcia, Disperarea şi Crima.

Exact locul potrivit pentru Sărăcie, Disperare şi Crimă.

Sunteţi supuşii mei cei mai credincioşi. Louis XlV, v-a lăsat mie,

iar eu vă voi lăsa nepotului meu, Louis XV-lea, care vă va lăsa mai departe

în număr tot mai mare, căci Sărăcia, Disperarea şi Crima se înmulţesc rapid.

Poftiţi! Să înceapă distracţia!

Magnific!

Aş putea primi eu laurii?

Căci sunt cel mai sărac.

Eu sunt sistemul legislativ,

Cu alte cuvinte, falimentul, furtul.

Eu sunt Marea Doamnă a Regatului şi am venit să-mi caut soţ.

Masca!

Cu cine mă veţi mărita?

Cu banca, fireşte!

Ce cuplu minunat!

Sărăcia şi banca!

O nuntă ca-n poveşti!

Să sărbătorim!

Ce-i cu tine, Emilie?

Pari tristă.

Nu trebuie.

Ţi-am dat cava în care Severine nu va mai sta.

Ceea ce văd e trist.

E doar o mascaradă.

N-ar trebui să batjocorim săracii.

N-ai băut destul.

Mai bine invitaţi săracii adevăraţi!

M-ar fi jefuit!

Ce trişti par aceşti muzicieni!

Evident...

Sunt orbi.

Ar trebui să cânte mai bine.

Privighetorilor dacă le scoţi ochii cântă mai frumos.

Nu le-am scos ochii.

Sunt orbi din naştere.

Habar n-au unde sunt.

Vor cânta aşa toată noaptea.

Arii alese de mine. Eu am plănuit totul, Emilie.

Am venit, Alteţă.

Dubois, v-am invitat pentru că e un bal al catastrofelor.

Perfect pentru dumneavoastră.

Arătaţi foarte rău.

Nu sunteţi un soldat prea reuşit.

Sufăr îngrozitor de la vezica asta blestemată.

N-aveţi curaj.

A uitat cam repede că i-am salvat viaţa în bătălia de la Nerwinden.

Am curaj, dar nu în faţa suferinţei.

Regentul e posac. Ţi-ai ieşit din mână, fetiţo.

Poitou!

Încă un rând!

Purcel de lapte, Dubois!

Vreau coada şi urechile.

Poftim, Marie-Madeleine.

Domnişoarelor, vă rog să plecaşi! Emilie...

Sacrifică-te! "Sacrificiile nevăzute, sunt cele mai măreţe", spune Corneille.

Nu e niciun sacrificiu.

E o obişnuinţă.

Eu nu sunt în stare de jocuri.

Atunci, ce căutaţi printre noi?

Mă mulţumesc să privesc.

Doamnelor, eu nu joc! Sper că mă veţi recunoaşte.

Nu prea cred. O să-ţi recunoască plosca.

N-aş fi prea sigur.

Emilie!

Ce pierdere.

Aţi fi fost un mare muzician, Alteţă.

Câte aş fi putut dacă nu eram Regent...

Adică nimic.

Aţi pierdut, Alteţă!

De două ori.

Al meu vomită întruna, nu ştiu ce să mai fac.

Aruncă-l!

Sire, cu permisiunea dumneavoastră, aş mai vrea o partidă cu Picard.

Cere-i voie lui Emilie.

Eu şi Picard facem ce ne ordonaţi.

Hai, rapid, înainte de slujbă.

Orice ai face, tot creştină rămâi!

Piticul...

are 67 de ani.

Picard şi-a cumpărat titlul de cavaler...

de la un nenorocit ruinat din cauza acţiunilor din Mississippi.

Bine că le-am vândut la timp.

Ce duhoare e aici!

Nu ţi se pare?

Nu prea.

Ba da... a infecţie!

Acum miroase şi mai urât.

Hai să mergem!

Aici duhneşte şi mai rău.

Mie nu mi se pare.

Nu simţi duhoarea asta de mucegai?!

De la mâna mea...

- Miroase! - Nu...

- Ba da... - Nu.

- Miroase. - Vă spăl eu.

Cealaltă nu. Putrezesc pe jumătate!

- Miroase! - Poate aţi atins ceva stricat.

Duhneşte!

Gata...

A trecut.

Nu, miroase mai tare.

Sunt bolnav, Emilie.

Sunt bolnav.

Chemăm doctorul, Sire.

Nu.

Îmi vei tăia tu mâna, Dubois!

Ce glumă bizară?!

Putoarea asta...

e o glumă?

Îţi ordon să-mi tai mâna.

Ţine... Taie.

Cu cuţitul ăsta?

Preferi cu toporul?

Nu, mergem la chirurg, el are instrumente potrivite.

Fierăstrăul?

Da, fierăstrăul.

Ca la Nerwinden, când amputau membrele răniţilor.

Mai ştiţi?

Nu-mi place sunetul fierăstrăului.

Nici mie.

Dar dacă e nevoie...

La palat?

Nu, la dl Chirac!

- Alteţa Sa e bolnavă? - Da, şi nu e timp de pierdut!

Sire, vin şi eu cu caleaşca mea.

Nu, o să fugi. Urcă lângă mine. Emilie...

Vă însoţesc.

Mai repede...

Când ajungem la chirurg, tu vei face amputarea, Dubois.

Chirac e mai priceput.

Vreau să-ţi văd faţa când vei tăia.

Ştiu că o să tai bine.

Îţi place sângele, Dubois.

Te bucură.

Nu mă cruţaţi, Sire.

Tu m-ai cruţat...

dle arhiepiscop?

Ajutor, săriţi! E rănit!

Ce s-a întâmplat?

Am lovit un copil.

La o parte!

Îl cunoşti?

E fratele meu.

Dă-mi bani, Dubois! Dă-mi bani! Mai repede!

- Nu am. - Dă-i încoace!

Spune-le părinţilor tăi că-i aşteaptă Regentul la Palatul Regal.

Să vină numaidecât, ne-am înţeles?

Emilie, rămâi cu ea.

Îi vei conduce, în caz că nu ştiu drumul sau nu cutează să intre.

Să mergem.

M-aţi speriat, Sire.

Totuşi, mâine ar trebui să mergeţi la doctor.

Să fii sigur.

În niciun caz nu voi muri înainte de a te îngropa pe tine.

Nu mă grăbesc.

Ai deja moartea în vezică.

Da, dar o mai duc aşa.

O simt în burtă.

Sper să suferi cumplit.

Nu, am domesticit-o deja.

Stai lângă vizitiu, acolo e locul servitorilor.

Sper să te ia frigul.

Câtă ură pentru patru bretoni!

Dacă nu erau nobili, nici nu le-aţi fi dat atenţie!

La drum!

Aduceţi paie şi fân!

Haideţi!

Aduceţi jar!

Nu, lasă-i ochii deschişi.

Să vadă şi el.

Şi tu, frumoaso!

Ţăranca a ridicat capul mortului şi a zis:

"Priveşte, frăţioare! Uite cum arde!"

Şi a mai zis:

"O să le dăm foc şi la alţii, frăţioare! Vor arde mulţi!"