Original subtitles

CRINUL SI LEUL

Vise frumoase, domnule Robert!

Ce cauti aici, frumoaso?

E păcat să merg singură la culcare in noaptea asta minunata.

Nu prea am somn în anotimpul călduros.

Du-te să te răcoresti în Sena că altfel ai să iei foc.

Ce vrea neghiobul ăla?

Ce vrea de la toate fetele, dar de la mine nu va căpăta.

Bine faci. Vrea să te seducă pentru a se răzbuna pe mine.

Din cauza mea a pierdut o partidă bună, pe scumpa lui Isabelle.

După lovitura asta, mă îndoiesc că va rămâne sfetnicul regelui.

- Ce te frământă, bărbate? - Sunt tare necăjit.

Perfida de mătusă-mea distruge tot ce protejez eu.

L-a convins pe rege s-o trimită mâine pe Isabelle în Anglia.

- Vrei s-o scapi de Mahaut? - Întocmai.

Sora mea din Hainaut poate s-o găzduiască un timp pe Isabelle,

până îsi adună fortele.

Postăvarii din Flandra cârtesc contra regelui Angliei.

- De unde stii asta, draga mea? - Treburile tale mă interesează.

Dacă Isabelle scapă, Mahaut o să se sufoce de ciudă.

Dar nu e timp de pierdut.

Pe curând, draga mea, si îti rămân îndatorat.

Fratele tău regele, te alungă, doamnă, si te dă pe mâna ticălosului tău sot.

- Când vor veni după regină? - În zori, deci veti pleca neîntârziat.

Pe domeniile regatului veti fi la adăpost.

apoi veti merge la Hainaut, precedati de un călăret.

Contii Guillaume si Jean ne sunt prieteni devotati.

Sotia mea, contesa, va cere sprijin surorii sale.

Refugiul e bun, dar trebuie să-i prevenim pe aliatii mei din Anglia.

Prietenul d-tale, contele de Kent, nu e la Pontieu, lângă Artois?

Am să-i dau de veste să vi se alăture. Apoi totul va fi în mâinile Domnului.

Am să mă asigur că Tolomei vă sustine băneste în continuare.

Adunati-vă trupele si luptati.

Nu pot lăsa regatul Frantei la cheremul ticălosiilor mătusei mele,

că altfel v-as fi însotit bucuros.

- Întoarce-te să mă îmbrac, vere. - Nu mă răsplătesti, verisoară?

Vicleanul ăsta e un egoist. Nu pierde timpul.

Îti datorez viata.

Nu se stie niciodată când va veni timpul să mă răsplătesti.

Slugi!

Sire, Mortimer si Isabelle se apropie de Londra în fruntea armatelor lor.

Înaintează, sire.

Baronii s-au aliat cu ei. La fel si Eduard, fiul Domniei tale.

De ce nu-mi ascultati porunca? De ce nu-i opriti?

Si poporul e de partea lor.

Să fugim împreună, Hugh!

Bun venit, sire. Anglia tânjea după regele sau.

D-le Orleton, ne-ai fost de mare folos.

Sotul meu, Eduard a dat bir cu fugitii.

dar rămâne totusi singurul îndreptătit să poarte titlul de rege.

Până când îl vor detrona baronii.

Domnilor, vă datorez totul, în primul rând prezenta mea aici.

Mai ales domniei tale, domnule de Hainaut,

care ne-ai primit si sustinut cu atâta curaj.

Anglia te va răsplăti pentru ceea ce i-ai dăruit cu atâta generozitate.

Ce te frământă, bunule Mortimer?

- Credeam că mi-am slujit regina. - Si cine s-a îndoit de asta?

Credeam că mie îmi datorezi întoarcerea în regat

si nu domnului de Hainaut, căruia i-ai oferit recunostinta ta.

Prietene Mortimer, că repede te întristezi pentru niste vorbe.

Ce-i rău în a multumi celor ce te-au slujit?

Mă întristează ceea ce văd.

Vorbele si privire care ar fi trebuit să-mi revină mie.

Esti usuratică, doamnă. Nu mă asteptam la asta.

Prietenia castă a domnului de Hainaut e nutrită de o inimă bună.

Îi răspund, fără să-l încurajez, căci gândeste-te cât ne-a ajutat.

Doar pentru tine îi zâmbesc acestui om care te scoate astfel din fire.

Cei ce calcă strâmb găsesc întotdeauna un temei.

Mi-e rusine pentru tine, doamnă, că ai căzut de la o asemenea înăltime.

Nu te-ai întristat să mă vezi căzută, bunule Mortimer,

când am căzut în bratele tale.

Nu cumva te-ai înfuriat că acum sunt mai aproape de sotul meu

si că ne va fi mai greu să ne arătăm dragostea?

Acum, că ai ajuns în regatul tău,

cred într-adevăr, doamnă, că e mai bine să dormim în odăi separate.

Tocmai asta era si rugămintea mea, prietene.

- Nu dormi, milord? - Te căutam, să-mi trimiti secretarul.

Voiam să-i scriu Philippei, fiica domnului de Hainaut.

Ce idee a mai avut si gâscanul ăla de Carol, să-si trimită sora în Anglia!

Bună idee, ce să zic!

Ajutată de trădătorul de Mortimer, îsi va recăpăta tronul,

iar poporul o aclamă, în loc s-o pedepsească pentru păcatul ei.

Ar trebui să vă fie recunoscătoare. Vă datorează victoria asta.

Taci, obraznico!

Si fii cu băgare de seamă.

Si pentru tine s-ar putea întoarce roata.

Si nu uita că fără mine esti un nimeni.

Un nimeni!

Nu profita prea mult nici de răbdarea, nici de bunăvointa mea.

- Anglia are încă un rege. - Toanto, Eduard a fost prins.

Despenser a fost înjunghiat ca un porc în piata publică.

Si, ca să i se facă Isabellei pe plac, i s-a smuls, cât mai trăia încă,

ceea ce regelui îi fusese atât de drag.

- Ce se va întâmpla cu tânărul Eduard? - Asta vor hotărî nobilii Angliei.

Termină cu brodatul, nu pot gândi!

Si când te gândesti că numai câinele ăla de Robert a fost de vină!

El si prefăcuta de Isabelle au pus la cale complotul.

Vărul din Hainaut ne-a anuntat că Eduard a fost detronat.

Am avut dreptate, scumpa mea, s-o ajutăm pe Isabelle să fugă.

Am văzut departe, căci toate astea îmi vor fi de folos.

Pentru a recâstiga încrederea Isabellei, Carol îmi va cere ajutorul,

iar eu îi voi pune anumite conditii.

Vrei Artois înapoi, îti cunoastem cu totii conditiile.

Dar un rege nu poate fi detronat atât de usor.

Aici vorbim despre Mortimer, a cărui ambitie e egalată doar de gelozie.

Nu suportă ideea că Eduard a împărtit patul cu Isabelle.

O să-i pună pielea în băt, te asigur.

Si te bazezi pe tânărul Eduard, care îi va urma la tron.

Mortimer va domni folosindu-se de el.

Tânărul Eduard îi seamănă mai mult bunicului său, Filip.

Nu-l considera scos din joc. Te-ar putea surprinde.

Sansa face să-i fie dragă nepoata mea, Philippa.

Dacă-i faci pe plac, vei câstiga un prieten, orice s-ar alege din el.

Nu esti degeaba fiica tatălui tău.

Pe cine vreti pe tron?

Domnilor, deliberăm de sapte zile si sapte nopti.

Pe Eduard l-am prins si l-am închis la Kenilwort.

Refuză să ni se înfătiseze, asa că vă întreb pe cine vreti pe tron?

Regele nu poate guverna.

S-a ocupat cu treburi nedemne si a lăsat de izbeliste regatul.

A pierdut Scotia, Irlanda si jumătate din Guyenne,

a gresit fată de biserică si a dus regatul în ruină.

Nu e capabil să se îndrepte.

În seara asta, poporul englez hotărăste.

Pe cine alegeti rege?

Pe el îl vrem!

"Vox populi, vox Dei!"

Mi s-a făcut o mare onoare, dar o accept doar cu consimtământul tatei,

când va renunta oficial la coroană.

Tatăl Domniei tale mi-a cerut să-ti încredintez coroana.

- Ce-a spus când a abdicat? - A cerut iertare pentru păcatele sale.

Sire, e timpul să te pregătesti de încoronare...

Si de nuntă cu printesa Philippa pe care mi-am ales-o de sotie,

Milord, veghează ca porunca mea să fie îndeplinită.

Unchiule! Bine v-am găsit, cătelusilor!

Dă-mi voie să te privesc. Ai devenit bărbat, ai incaruntit.

Au trecut nouă ani de când am plecat.

Unchiule, am obtinut o scrisoare de la papă.

Vreau ca fiul meu să trăiască în Italia, alături de mine.

Doamnă Marie, Guccio a sosit la Neauphle!

Adu-mi repede rochia!

Doamne, ce mult m-am schimbat!

Nu vreau ca el să mă vadă astfel.

Nu întelegem, domnul meu.

Sora noastră a început să tremure de parcă l-ar fi văzut pe Satana.

Refuză categoric să vă vadă chiar si de la distantă.

Si de atunci hohoteste neîncetat.

Credeti-ne că nu e mâna noastră la mijloc.

Vom întelege dacă, după atâtia ani ati venit după ea,

căci e sotia domniei voastre, chiar dacă nunta s-a făcut în secret.

- Nu putem nega. - Timpul a trecut, mama a murit...

Sora noastră are o minte ciudată.

Si totusi nu-i stă la un alt bărbat, nu-i asa, Pierre?

Nu, cu sigurantă nu e vorba de alt bărbat.

- Pot să-mi văd fiul? - E chiar aici.

Vino, Ioan. Priveste!

- Ioan, iată-l pe tatăl tău. - Tata a murit în război.

Ba nu, a fost plecat si n-a putut să-ti scrie.

- Nu-i asa, prietene Guccio? - Asa e. Vino aici, fiule!

Vreau să-l duc la Paris. Unchiul meu Tolomei vrea să-l vadă.

- Guccio! - Iată-l pe Ioan, unchiule.

- Micul Ioan... - Micul meu Ioan!

Lasă-mi-l mie. Ia vino încoace.

Ce frumos esti!

Eu sunt unchiul tău, Spinello. Am să te învăt cum e cu viata.

M-am gândit mult si cred că aveti dreptate.

Am să-i vorbesc lui Guccio când o să-l aducă înapoi pe Ioan.

Vom trăi cu totii împreună, veti vedea. Mai e o săptămână doar.

Mai e o săptămână până când ne vom regăsi.

E un adevărat printisor.

Ciudat, când te gândesti că a trăit numai la tară.

Într-adevăr, ciudat.

- Mă întorc la Siena. - Nu fi prost, ai să regreti.

Sunt eucel care n-o mai vreau.

Ce plăcere e asta, să trăiesti cu o femeie care nu te iubeste?

- Esti sigur? - N-am nici o îndoială.

Ei bine, d-le, noi nu întinerim.

Copilul ăsta înfloreste.

Încă din leagăn era mai viguros decât fratele său de lapte, regele Ioan.

- Ce s-a întâmplat cu regina Clemence? - Trăieste departe de lume.

Nu si-a revenit niciodată după moartea fiului ei.

- Si ce va face copilul când va creste? - Va fi cămătar, la fel ca noi.

Bineînteles.

- Prietene Hugues, vii la vecernie? - Bineînteles, draga mea.

Prietene, e mai bine să pleci la Siena.

Doar avem încuviintarea Sfântului Părinte, nu-i asa?

Vă dau doi soldati să vă apere până treceti hotarul.

Vino, draga mea. Să mergem la capelă.

Mă întreb dacă n-am făcut un rău, dorind să facem un bine.

Am semănat nenorocire în preajma acestui copil si pentru ce,

pentru ca regele să devină cămătar?

Noi n-am făcut decât să-i apărăm viata.

Soarta lui e în mâinile Domnului, care le hotărăste pe toate.

Eu n-am nici un regret.

Dacă ar trebui, as face acelasi lucru de 20 de ori.

Noi n-am făcut decât să ne supunem.

O mână superioară ne-a îndrumat. Noi ne-am multumit doar s-o urmăm.

Ne-am multumit? Din acea tristă zi, am uitat ce înseamnă multumirea.

O mamă care jeleste, doica Marie...

Mai tii minte?

Văd că stai bine cu memoria. Atunci adu-ti aminte, dragă bărbate,

că ai sacrificat acel copil cu bună stiintă.

A plecat la Siena cu Ioan.

Papa i-a dat acest drept. Trebuie să ne supunem.

De ce n-am avut niciodată dreptul să fiu fericită?

Unde ai fost atâta amar de vreme, copila mea?

Ai ajuns prea târziu. Guccio a plecat acum câteva ore.

De ce l-ai făcut să sufere atât?

Eu n-am hotărât si n-am ales nimic.

Nu voiam decât să fie fericit si să trăiesc alături de el.

Si atunci de ce?

Am venit aici pentru fiul meu, Ioan.

Să-i dati asta din partea mea. E niste pământ.

E pământul Frantei. Spuneti-i să nu se despartă niciodată de el.

Timpul a trecut, dar nu te-a uitat. Încă te mai iubeste, Marie.

Vino cu mine la Siena...

Adio, domnule!

Am vesti de la Berkeley, unde e întemnitat Eduard.

- Se încăpătânează să trăiască. - E prizonier. E închis în temnită.

- Aliatii lui complotează ca să-l scape. - Până aici, Mortimer!

Eduard nu e un pericol prin el însusi, dar stârneste agitatie printre dusmani.

- Nu vei obtine acest ordin. - E un pericol pentru siguranta ta.

- Nu, ti-o spun pentru ultima oară. - Atunci la ce bun atâta sacrificiu?

Îl mai iubesti deci si acum?

Vei scăpa vreodată de gelozie?

Da, când vei porunci să fie ucis.

Eduard e rege si uciderea unui rege e un sacrilegiu.

Tu nu poti întelege asta, Mortimer,

căci nu esti rege si nu ai sânge regesc.

Nu cred că tronul ti-a fost redat de mâna unui rege.

Eliberează-l deci pe sotul tău

si contează pe puternicul tău frate din Franta să te protejeze.

Mortimer va părăsi regatul a cărei regină nu-l mai iubeste,

si căreia nu-i mai e de folos.

Mortimer, rămâi aici, te implor. Am nevoie de sprijinul si sfatul tău.

Dorintele tale sunt si ale mele.

- Am nevoie de tine. - Si eu.

Doamnă, aveti de răspuns la întrebarea la care toti cârmuitorii au de răspuns.

Poti proteja o viată cu riscul de a distruge multe altele?

Sfintia voastră, întotdeauna vorbiti cu întelepciune.

Frumoasa predică a domniei voastre a făcut posibilă detronarea regelui.

Si tot domnia voastră ati obtinut si abdicarea.

Ati vrea să merg până la capăt,

eu, un sărman cleric stăpân doar pe episcopia din Hereford?

O vreti pe cea din Worcester? S-a făcut.

Mă ocup eu de toate.

Există porunci de care nimeni nu poate fi făcut vinovat.

Vointa Domnului se va manifesta în modul în care va fi înteleasă scrisoarea.

Nimeni nu va fi făcut vinovat.

Mă învoiesc chiar să folosesc propriul meu sigiliu.

Părintele Guillaume vorbeste latineste. O va citi el.

Dar ca să fie mai limpede, mesagerul va mai spune

că, oricum va fi îndeplinită porunca, nu trebuie să existe urme.

"Eduardum occidere nollite timere bonum est".

"Eduardum occidere..." Asta înteleg.

"Nollite", adică nu faceti asta.

Vorbiti sau nu latineste?

Nu există virgulă, asa că scrisoarea poate fi citită în două feluri.

"Nu-l ucideti pe Eduard, chiar dacă se teme de asta."

Sau: "Nu vă temeti să-l ucideti pe Eduard", deci exact opusul.

- Nimic altceva? - Ba da. Mi s-a ordonat sa spun "fără urme"!

Acum e mai limpede.

Mi-e foame!

Cei de la curte ne dau porunci ciudate.

Cum să ucizi fără urme?

- Otravă? - Lasă urme negre pe corp.

În plus, ca să faci rost de otravă ai nevoie de complici.

- Mai bine îl strângem de gât. - Rămân urme si fata se învineteste.

Gata, stiu! Îsi va primi pedeapsa acolo unde a păcătuit.

Ce se întâmplă? Unde mă duceti?

Fă-ti pofta, milord.

- Ati primit noi porunci? - Desigur.

Ce se întâmplă?

Tine-l bine! Desfă-i picioarele!

Doamne, e posibil să-l fi iubit pe el, cel care m-a chinuit atât,

si pe care l-am condamnat la moarte?

- Aici erai? - Da.

- Te rogi des în ultima vreme. - Doar n-o să fii gelos pe Dumnezeu!

Dragul meu văr, trebuie să întelegi că zilele îti sunt numărate.

Ai fost un rege nobil. Asa să rămâi până la capăt.

Nu lăsa regatul fără urmas.

Sfătuieste-mă, Robert.

Propune-l pe Filip de Valois ca regent.

De fapt, pentru ca alegerea să fie mai limpede,

ar fi bine să-i încredintezi de-acum regenta.

Asa să fie.

Din păcate, cu totii suntem muritori, dragă vere.

Îl sprijinim pe Filip. Ne-am înteles, nu-i asa?

E asa de pios si de drept că va fi un rege foarte bun.

Un regent foarte bun, am vrut să zic...

Guy, am să răscumpăr dreptul asupra recoltei, va fi prima mea grijă.

Mai vrei domeniul Blaton? Al tău va fi, dacă Filip devine rege.

Adică regent...

Îl declarăm pe contele de Valois regent si păzitor al regatului

si lui îi va reveni coroana, dacă sotia mea va aduce pe lume o fată.

Să ne rugăm să se întâmple asta. Totul depinde de pântecul unei femei.

Încă n-ai câstigat, Robert.

Natura nu e asa lacomă ca seniorii Frantei.

N-ai cum să te tocmesti cu ea.

Regele a murit, trăiască regele!

Am asigurat prosperitatea regelui.

Supusii sunt mândri de noul lor rege. - Asa să fie, vere?

Mi-a ajuns la urechi că m-au poreclit "regele găsit".

Asa este, dar asta e o bucurie pentru ei,

căci gata cu domnia Capetienilor, e rândul familiei de Valois să domnească.

Blestemul s-a ridicat.

Poporul te iubeste si te respectă.

Nu însă si vărul Eduard, care e rege si nu vrea să-mi prezinte omagiile.

Le-a spus legiuitorilor Frantei

că fiul unui rege nu va îngenunchea în fata unui fiu de conte.

Frumos spus!

Vărul nostru din Anglia nu se multumeste să spună vorbe mari.

Ne-a dat de înteles că are dreptul la tron, datorită mamei sale.

Asta-i laudă de tânăr nesăbuit.

Mortimer, ce tine frâele regatului, tine la pacea cu Franta.

Îl vom convinge pe Eduard.

Sotia lui, regina Philippa, nepoata noastră, îti e foarte credincioasă

si are multă influentă asupra regelui.

Cu totii îmi sunt datori. Ai să primesti omagiul.

Regele Angliei mi-l datorează.

Robert d'Artois, seniorul domeniilor Conches si Beaumont-le-Roger,

va fi de acum încolo pair al Frantei.

Ar fi fost si păcat să nu devin pair, când straiele îmi vin atât de bine.

Coroana mea!

În curând, am să pun mâna pe Artois.

Iar Artois? Acum că ai totul la picioare, ai putea uita de Artois.

Niciodată! Beaumont e domeniul tău, iar Artois e al meu.

Mahaut a pierdut de acum orice sprijin.

Iubitul meu, mătusa ta, oricât de ticăloasă ar fi, e stăpână pe Artois.

Ai fost făcut pair ca despăgubire.

Nu uita că regele s-a însurat cu Jeanne, sora Margueritei.

Mă îndoiesc că ea te va sustine vreodată.

Dar Filip e fratele tău si-mi datorează coroana.

Azi voi primi actele prin care tata îmi lasă mostenire domeniul.

Sfârsitul e aproape.

- Dă-le încoace! - Nu le am, domnule.

- Nu ai documentele? - M-am dus la castelul Hirson.

Aveam cheile lui Tierry, cancelarul doamnei Mahaut.

M-am uita în cufărul din perete. Era gol.

- Cum? - Fusese deja golit.

Fără îndoială de către Beatrice, care ne stia planurile.

Nu cumva mă înseli, Divion?

Cum vă puteti gândi la una ca asta, d-le?

Probabil că au distrus hârtiile alea.

Până la urmă, le-am putea reface, domnule.

Le-am citit cu atentie si le stiu pe dinafară.

"Dreptul asupra domeniului Artois îi revine domnului Robert",

"asa cum a fost lăsat prin căsătoria lui Filip cu Blanche de Bretagne..."

Chibzuieste, Robert, te implor!

Risti prea mult cu înscrisuri false.

În plus, ai nevoie de sigilii.

Găsim sigilii vechi, pe care le putem copia, ca asta.

Tratatul de nuntă al tatei, scrisoarea bunicului si a lui Tierry d'Hirson,

toate acestea mă recunosc pe mine ca mostenitor în Artois.

- Nu pe mine trebuie să mă convingi. - Asa e, le voi arăta tuturor.

Adevărul mascat e greu de recunoscut.

- Cunosti blazoanele tuturor? - Nu chiar pe toate.

Ai să le găsesti în condicile din Saint-Denis.

Esti fiica tatălui tău.

Fiica tatalui tau!

Mai adevărate chiar decât cele originale.

Dar spune-mi, Divion, de ce mă ajuti?

Te credeam prietenă la cataramă cu cancelarul mătusei mele, Tierry,

arde-l-ar focurile iadului!

Asa a fost, domnule, dar mătusa domniei tale m-a nedreptătit si pe mine.

Sire, vasala Domniei tale, Mahaut de Burgundia,

detine prin înselătorie domeniul Artois, care îmi revine mie de drept.

Trebuia să se ajungă si aici.

Vere, poti să sustii cu documente acest drept?

- Pot. - Minte, nu are cum.

Negi că tratatul de nuntă al tatei îmi lăsa mostenire domeniul Artois?

Nu-i adevărat.

- Cum îndrăznesti să negi? - Pentru că nu s-a întâmplat asa.

- Tu ai distrus tratatul. - Numai măscări aud aici.

Domnule, adu evangheliile pentru acuzată, dar si pentru reclamant.

Jur că domeniul Artois îmi apartine

si că am să vin cu dovezi care să-mi sustină drepturile.

Nepoate, îndrăznesti să juri că ai văzut si ai avut dovezile astea?

Da, jur.

Dar d-ta mătusă, îndrăznesti să juri că scrisorile astea nu există,

că n-ai stiut de existenta lor si că nu le-ai detinut niciodată?

Mă jur.

Voi numi dregători care să cerceteze adevărul.

Dumnezeu îl va pedepsi pe mincinos.

L-am prins pe ticălosul ăla!

Am aflat că a cautat blazoane si sigilii pe domeniul Artois.

Slugile lui Robert, Marie cea albă si Marie cea neagră,

au mărturisit că scotoceau după sigilii pentru el.

- L-am prins. - Credeti că asta va ajunge?

Nu mă slujesti de loc, fiica mea. Pot să stiu si eu la ce visezi?

V-am spus. As vrea să mă mărit.

Tu să te măriti?

Ti-ai pierdut mintile, fiica mea? Cum să te măriti?

Ai 32 de ani. Esti bătrână.

Desigur, sunt bătrână,

dar se mai găsesc încă bărbati care nu m-ar refuza.

Vei fi o partidă excelentă pentru norocosul care are să te ia.

Să-ti caute fecioria în paturile slugilor mele. Acolo îsi va găsi si coarnele.

La vârsta mea, doamnă, după ce v-am slujit atât,

fecioria e mai degrabă o nenorocire decât o virtute.

Am zestre pentru un viitor sot, pentru ca anii să nu mai atârne asa greu.

Asta dacă ti-o păstrezi. Te-ai ales cu bunurile astea pe spinarea mea.

Doar n-o să-mi retrageti favorurile după ce v-am slujit în taină

în atâtea încercări prin care am trecut împreună.

Mă ameninti? N-ai să te măriti.

Nu vreau să te măriti!

Mi-e foame. Du-te si adu-mi de mâncare.

Îndoapă-te până crapi!

Ce cauti aici? Ai venit să mă anunti că mătusă-mea a murit?

Nu, trăieste si speră că va câstiga împotriva ta.

- Atunci ce vrei de la mine? - Pe-aici trec damele cu care te vezi?

Frumoasa mea, esti bine informată. Zici că mătusă-mea va pierde

si că răzbunarea mea va fi prea năprasnică.

Mă citesti ca pe o carte.

Cu un zâmbet nu obtii favoruri. Ce ai de vânzare?

N-am nimic de vânzare, domnule.

Ce faci?

Te vrăjesc, domnule.

Ti-e frică?

- Ce faci? Îl invoci pe diavol? - Da.

Exact asta îmi doream.

Tu esti diavolul.

Pot să poruncesc să fii arsă pe rug pentru vrăjitorie.

- Unde ai fost? - Am trudit pentru domnia voastră.

- Vorbeste? - M-am dus la Robert d'Artois.

- Esti nebună? - M-am întâlnit cu Divion.

Conspiră cu Robert împotriva domniei voastre, îi aduce acte si sigilii.

Am încercat s-o conving că ar avea mai mult de câstigat de la domnia voastră.

- Si ce a spus Divion? - Sovăie. Ati lipsit-o de mostenirea ei.

Ca să nu mai vorbim de faptul că ati împărtit acelasi bărbat.

Dar tine la mine, o să mă întorc acolo ca să-i câstig încrederea.

- Dar risti. Dacă-si dă seama Robert? - Pericolul nu mă sperie.

Esti curajoasă, fata mea.

Vezi, dragul meu conte, nu te-am ucis.

O sa beau sa iti inlatur toate dubiile.

Da-mi-l aici, frumoaso!!

Nu pot sa astept pana maine..

De multa vreme te ocupi de falsuri? Da.

Am totul: numele, datele, sigiile

Pentru Mahaut e de-ajuns sa deschida registrele in Artois.

si sa vada ca nu a fost mana unuia din scribii ei.

Pana traieste Mahaut o sa pierzi procesul asta.

- Nu ti s-a acrit de întâlnirile astea? - Nu, domnule.

Mie da. Suntem nevoiti să ne ferim tot timpul.

Nu ne putem vedea atât de des pe cât mi-as dori.

Dacă ar muri Mahaut, te-as face doamnă de companie a sotiei mele.

Ai face asta?

Imediat ce pun mana pe Artois, o sa am nevoie de oameni in castelul matusii mele.

Si o sa-mi fii mereu in preajma.

Oricum inainte de asta Mahaut ar trebui sa moara.

Cand o sa mi-o aduci pe Divion asta, de care te-ao apropiat atat?

-In curand, doamna mea Multa oboseala pentru mai nimic.

Divion e gata sa ne dea arma impotruva lui Robert-

Asta da. Ti-am dat degeaba atatia bani pentru ea.

Ti-am facut o supa care sa iti intremeze intestinele

Asa, te-ai gandit bine. Multumesc.

Doamna Jeanne! Doamna Jeanne! Grabeste-te! Contesa se simte rau!

Fugi dupa doctor! Grabeste-te!

Deci? Am rezolvat.

Bine, dar...A murit? - Nu! Otrava asta actioneaza lent.

E sanatoasa ca un taur! Poate scapa cu viata!

I-am dat in fiecare seara cate o doza. Are incredere doar in mine.

Niciodată nu m-am chinuit atât după un ospăt.

Luati, doamnă.

Multumesc, esti bună.

Tu n-ai voie, nu esti bolnav.

- Ei bine? - Nu mai e mult.

Rezistă de o lună la otrava cu care Ludovic a crăpat în trei zile.

Azi nu, că am treabă.

Cară-te! Ti-am spus că azi nu!

- Am fost otrăvită. - Nu e cu putintă, doamnă.

Ba da. Cheam-o repede pe fiica mea.

Fiica mea, dacă am să mor...

Nu te teme.

Am să mă înfătisez regelui si am să-i cer să-mi încredinteze Artois.

Robert nu trebuie să pună niciodată mâna pe pământurile mele.

M-ai învătat să iubesc Artois, mamă. Am să-l păstrez.

Bine, fata mea.

- Vreau să mă spovedesc. - Am să-l chem pe duhovnicul d-tale.

Nu, cheamă un necunoscut.

Iar după ce termin, lasă-l în grija lui Beatrice.

- De ce, mamă? - Să faci cum îti spun.

N-am fost mama pe care ti-o doreai.

Altă mamă nu mi-am dorit niciodată.

Erai aici, Beatrice?

Eram sigură.

- Mi-a rămas otravă pentru duhovnic. - Foarte bine.

Lasă-mi vesnicia!

Eu v-am otrăvit, doamnă, pentru că îl iubesc pe domnul Robert.

Atunci esti pierdută.

S-a folosit de tine împotriva mea.

O să-ti facă felul, Beatrice.

De ce ai lăsat-o stăpână în Artois pe fiica ei, Jeanne?

N-am avut de ales.

S-a înfătisat la mine imediat. E mostenitoarea legitimă.

- Până la procesul meu. - Fireste.

Dar fii pe pace, vere.

E o hotărâre vremelnică si doar de fatadă.

- Si Anglia? - Omagiul care ti se cuvine?

Eduard al III-lea nu m-a recunoscut încă drept rege al Frantei.

Bună idee! Mă mai dezmortesc si mai uit de...

- De ce anume? - De frământările din Paris.

S-ar zice că-i duci dorul.

Ai putea să mă iei ca doamnă de companie. Când mă primesti?

Când am să pun mâna pe Artois.

Tu rămâi în preajma fiicei lui Mahaut.

Acum, Jeanne e cea care îmi stă în cale.

- Unde pleci? - La Londra, pentru câteva săptămâni.

Când mă întorc, vom sta în sfârsit sub acelasi acoperis.

- Ia-l, e pentru tine. - Nu pot accepta, doamnă.

Acceptă în amintirea mamei, Beatrice.

Vrei să bei ceva?

De când am iesit de la Dourdan, mi-ai fost singura prietenă.

Au trecut atâtia ani si am trecut împreună prin atâtea suferinte,

până la moartea mamei mele.

Stiu că ai iubit-o, chiar dacă uneori te-a rănit cruzimea ei.

N-a fost mereu dreaptă cu tine si nu te-a răsplătit pentru credinta ta.

Dar asta doar de teamă că te-ar putea pierde.

Am să-ti ofer ceea ce ea ti-a refuzat întotdeauna.

Ai să te măriti si îti voi da din pământurile mele, dacă ai nevoie.

E prea târziu, doamnă.

Nu, Beatrice!

N-as vrea să te simti obligată să rămâi lângă mine...

Tu ai omorât-o, iar acum m-ai omorât si pe mine!

- Dragul meu, Robert! - Mortimer cel norocos!

Stăpânul Angliei si al celei mai frumoase femei din Anglia.

Vere!

Nu sunt stăpânul aceste tări. Tânărul Eduard e rege.

Vrei să-mi spui că tâncul ăsta de 22 de ani nu e o păpusă în mâna ta?

Liniste, domnilor, Eduard nu e un tânc si sunt foarte mândră de el.

E însurat, are un băiat si-i seamănă tatălui meu, Filip.

Va fi un rege bun.

- Nu te supăra. Vorbeste ca o mamă. - Mai ales că în curând voi fi tată.

- E adevărat, verisoară? - Da, Robert, la vârsta mea...

- Un adevărat copil din dragoste. - Să nu sufli nimănui o vorbă.

Vreau să păstrez taina asupra pruncului.

Nu stiu cum să-i dau veste fiului meu.

- Cu ce răspuns mă întorc, sire? - Mai chibzuiesc dacă-i prezint omagiul.

- Ne-ai mai dat acest răspuns, sire. - Pot să vi-l mai dau odată.

Ce să înteleg din asta?

Că sunt nepotul lui Filip cel Frumos si as putea revendica tronul Frantei,

asa că "Regele găsit", cum i se spune, poate să mai astepte.

- Ai un copil frumos, sire. - Într-adevăr, sunt un norocos.

- Să sperăm că va mosteni coroana. - Te îndoiesti?

Nu se stie niciodată ce ne rezervă soarta.

Poate că tronul îi va reveni unchiului său.

- Unchiului? - Da, doamnă.

Copilului pe care mama ta îl poartă în pântec.

Cum îndrăznesti, Robert?

Nu da crezare unei asemenea nebunii, sire.

O femeie atât de vârstnică nu poate da viată.

Mama poate, iar bastardul va fi mai tânăr decât propriul meu fiu.

Poate că si lui i se va spune într-o bună zi "regele găsit".

Pentru ea mi-am renegat tatăl, iar acum ne face de ocară familia.

Fereste-te de Mortimer. Cine a ucis un rege poate să mai ucidă unul.

- Ce tot spui? - Tatăl tău n-a murit de moarte bună.

Mortimer a poruncit să fie ucis fără să rămână urme.

Călăii au fost răsplătiti, dar nu îndeajuns ca să-si tină gura.

Mortimer e gata de orice ca sa se insoare cu mama.

In seara asta o sa il arestam pe Mortimer.

Iesi, Mortimer! E porunca regelui!

Te implor, fiule, crută-l pe bunul Mortimer!

Dar el ti-a crutat oare onoarea? Duceti-l în turnul Londrei.

Adio, regina mea. A fost o iubire frumoasă.

A pierdut copilul.

- Când mă va lua stăpânul la el? - Când voi câstiga procesul.

La cât de repede avansează procesul, am să încăruntesc.

Mi-am dat cuvântul. Ai putină răbdare, ce naiba!

Cred că am avut destulă răbdare.

Mai întâi am asteptat ca Mahaut si Jeanne să moară...

Sunt sub pământ de luni întregi dar tot nu mă iei la tine.

- Din prudentă. - Prudentă?

De ce te plângi? Ai tot ce am mai bun de dat.

Dacă ai sta la mine în casă, ne-am vedea mai rar.

- Atunci vino să-mi dai ce ai mai bun. - Nu, trebuie să mă duc la rege.

Mai nou, domeniul meu e revendicat de nepoata ticăloasei de Mahaut.

Atunci mâine.

Mâine mă duc la Conches si Beaumont. Rămân acolo două săptămâni.

Vine si Divion cu tine?

Asa a hotărât nevasta mea.

Iar eu am să te astept aici ca o slugă credincioasă.

Întocmai.

Frumos turnir!

Frate, trebuie să-ti vorbesc.

Sire, sunt numai urechi.

- Scrisorile tale sunt false, Robert. - Ba sunt adevărate, frate.

Robert, nu te încăpătâna să urmezi o cale gresită.

A fost prinsă o femeie pe nume Divion care locuia în casa ta.

A mărturisit totul,

înscrisuri false, acte măsluite si câte si mai câte.

Dacă a fost torturată, sigur că a mărturisit multe.

Dacă te-ar tortura si tu ai mărturisi că ai vrut să mă sodomizezi.

Această doamnă a vorbit pur si simplu de teamă că va fi luată la întrebări.

A fost denuntată de doamna de companie a lui Mahaut, Beatrice,

care a mai spus si că din porunca ta a fost otrăvită mătusa ta.

Minte, mătusa mea avea destui dusmani.

- Răspunde, Robert. - La ce?

Renuntă la Artois, ca să facem uitată povestea asta.

- Niciodată! - Îl refuzi pe regele tău?

Da, pe regele pe care eu l-am suit pe tron.

Dacă as fi uitat, ti-as mai fi cerut un răspuns?

- Răspunde, Robert. - Niciodată.

Dacă tu nu tii la onoarea ta de nobil, eu am să-mi apăr onoarea de rege.

Scuză-mă dacă nu mă ridic ca să te salut asa cum se cuvine,

dar sănătatea nu-mi permite.

Îl cunosti cu sigurantă pe nepotul meu, Guccio,

care a bătut atâta cale din Siena ca să mă vadă murind.

Sosirea lui are si alt temei.

În toti anii ăstia, mi-ai fost prieten bun,

mi-ai fost mereu alături si interesul ne-a unit adesea.

dar dacă ai venit să-mi ceri bani, să stii că nu-ti mai pot da.

Fii pe pace, Tolomei, n-am venit să împrumut bani,

ci să te rog să iei bani de la mine.

Îti las toti banii mei în schimbul unor polite.

Plec, părăsesc regatul.

Atât de prost îti merge procesul? Sentinta ti-e nefastă?

Asa va fi peste patru săptămâni.

Gândeste-te că regele, cumnatul meu, care n-ar fi fost rege fără mine,

îmi va lua toate bunurile si mă va întemnita sau trimite în exil.

Mai bine i-o iau eu înainte.

Mâine îmi trimit caii, averea si armele la Bordeaux,

ca să le urc pe un vas spre Anglia.

Vor să pună mâna pe mine si pe bunurile mele.

N-or să reusească.

Nu-mi mai pasă de regatul ăsta, iar regele mi-e dusman.

Plec peste hotare, ca de acolo să-i fac cât mai multe zile fripte.

Lasă banii în grija mea, dacă asta ti-e voia.

O să-i scot din tară si am să-ti dau si politele.

N-o să-ti iau nici un ban pentru treaba asta.

Am să-ti dau eu partea, Tolomei. Cuferele mele vor fi cărate la noapte.

Tara din care ies banii sărăceste, oricât de avută ar fi.

Vezi tu, Tolomei, să ucizi soldati si să lupti până la capăt...

Si tu esti curajos, în felul tău.

Nu mi-e teamă. Dacă mi-ar fi fost, nu m-as fi făcut cămătar.

Dumnezeu să te aibă în pază. Fii binecuvântat. Esti ultimul meu client.

Mai bine mi-ai binecuvânta răzbunarea.

Sire, varul meu, dacă socoti că prezenta mea în regat e nefastă,

dă-mă pe mâna regelui Frantei, care ti-a cerut asta în trei rânduri.

Domnule, îmi esti oaspete.

Să te alung înseamnă să-mi pierd onoarea si să nu-mi cunosc interesul.

Continuă, vere.

Sunt vinovat si declar asta în fata domniilor voastre, nobili englezi,

că l-am urcat pe tron pe Filip de Valois care m-a răsplătit cu ura sa.

La moartea lui Carol al IV-lea, fiul lui Filip cel Frumos, bunicul tău,

coroana Frantei trebuia să revină prin mijlocirea reginei Isabelle,

singurului mostenitor bărbat pe linie directă.

Nici o datină străveche nu le lipseste pe femei de dreptul la tron.

A fost o minciună a conetabilului pentru ca, după asasinarea unui rege,

fiica sa să nu aibă parte de coroană.

Da, domnilor, Ludovic al IX-lea, Artăgosul, a fost asasinat.

O cunosc pe asasină. A fost propria mea mătusă, care mi-a luat mostenirea.

Nu ai de ce să-i prezinti omagiile.

Ai Aquitania, deci esti stăpân pe un sfert din regatul Frantei.

Dar si restul e al tău. Am venit aici pentru ca dreptul să-ti fie recunoscut.

De domniile voastre depinde să-l cereti.

Maiestate, recunosc în Domnia ta pe adevăratul rege al Frantei.

Fiul meu, care nu mai vine să mă vadă, s-a învoit să-mi dea ce i-am cerut.

Si stiu că ai răspuns cu dragă inimă chemării mele.

Castelring a devenit regatul meu,

si, de la executia lui Mortimer, nu mă mai trage inima la nimic.

Am cunoscut acelasi bărbat, doamnă. Cui am putea să ne destăinuim?

Nu mai avem decât amintirea lui, pe care o împărtăsim.

Mi-ai purtat pică?

Faptul că l-am crescut pe fiul domniei tale e cel mai bun lucru din viata mea.

Iar dragostea sotului tău a fost cel mai bun lucru din viata mea.

Timpul aduce uitarea, doamnă.

M-am alăturat domniei tale cu dragă inimă.

Vom trăi deci împreună tot restul vietii.

Vă admir, d-le episcop. Ati stiut întotdeauna să vă ridicati,

iar oamenii vă multumesc, fie că le-ati fost prieten, fie că le-ati fost dusman.

Iată-vă cancelar al Angliei, în timp ce eu mă multumesc să vânez păsări.

Ti-e dor de tara d-tale dar tara mea te respectă.

Ai primit în dar castele si bunuri.

Te afli în preajma regelui, de a cărei stimă te bucuri.

Sunteti sfetnicul lui Eduard. Când are de gând să cucerească Franta

si să pună mâna pe coroana pe care i-o ofer de trei ani încoace?

Sovăie...

Iar eu ard de nerăbdare.

Vreau să-mi revăd sotia, trimisă la mănăstire. Mi-e dor de fiii mei.

Un bâtlan. E cel mai las dintre vietuitoare.

Eduard nu sovăie de teamă, ci cântăreste avantajele si dezavantajele.

Ar trebui să-i pui la îndoială onoarea.

Cu alte cuvinte, să-l provoc?

La asta mă pricep.

- Unde te duci? - Să vânez bâtlanul.

Am aflat că e răsfătat cu favoruri, pentru că e asa de strâmtorat.

E adevărat. L-am făcut Lord Protector si maresal al Angliei.

Mă bucură că-i recunosti meritele acestui prieten credincios,

care crede în fidelitatea ta la fel de mult ca în virtutea sotiei sale.

Vărul nostru Robert nu s-a întors?

La o parte căzăturilor, am un dar pentru regele vostru.

Sire, ti-am adus un bâtlan pe care l-a prins soimul meu.

E cea mai lasă pasăre din lume, căci fuge din calea celorlalte.

Poporul tău ar trebui să i se închine,

si i-ar sta mai bine pe blazonul Angliei decât îi stă leului.

Ti-l dăruiesc Măriei tale, Eduard, cel mai las principe din lume,

căci îti lipseste curajul să cuceresti un pământ care e al tău.

Pentru că am fost acuzat de lasitate am să spun ce am pe suflet.

M-ai judecat gresit, vere.

Până la finele anului am să-l provoc pe asa-zisul rege al Frantei.

Îti sunt recunoscător pentru bâtlan si îl accept cu multe multumiri.

Majestate, varul meu tanar si viteaz, nu asteptam de la tine alt raspuns.

Inima ta nobila in sfarsit incepe sa vorbeasca

Jur sa lupt pe campul de lupta in primele randuri

si il rog pe Dumnezeu sa imi dea o viata lunga ca sa te servesc si sa ma razbun!

Juram supunere!

As fi preferat să debarcăm în Artois.

Aici ne asteaptă Filip.

Bretania e un câmp de luptă mai nimerit.

Să-mi smulgi săgeata.

Mâine voi fi din nou pe cal, nu-i asa, Lormet?

Faceti-i loc regelui!

Lormet, am pierdut totul.

Mahaut...

E moartă, domnule.

Domnule!

Pentru onoarea noastră si pentru dragostea pe care i-am purtat-o,

vărul nostru va fi înmormântat la catedrala Saint Paul din Londra.

Îl vei însoti. Niciodată nu i-a plăcut marea.

Blestemati să fiti cu totii până la a treisprezecea generatie!

Fiecare om vine pe lume cu o misiune, fie ea măruntă sau însemnată.

Luptându-se pentru pământul străbun, Robert d'Artois a aprins scânteia

unui război între Franta si Anglia ce va dura 100 de ani.

Toti descendentii Regelui de Fier au avut aceeasi soartă tragică.

Oamenii au murit, dar popoarele lor mai aveau multe de pătimit.