Original subtitles

LUPOAICA FRANTEI

Ne-am adunat sub semnul doliului, pentru a lua hotărâri grabnice.

Regina Clemence e însărcinată.

Principala noastră datorie e să veghem asupra pruncului pe care îl poartă

si să alegem un păzitor al pântecului ei.

Printre noi se află domnul de Bouville, care a adus-o pe regină în Franta.

Regina îl îndrăgeste si îi cunoastem cu totii credinta.

E o mare cinste, monseniore.

Domnilor, mă leg să veghez asupra pântecului doamnei Clemence.

Acum putem trece la chestiunea regentei.

Vă cer tuturor sfatul.

- Dar mai întâi, monseniore... - Da, Bouville.

Îti cer cu umilintă să cobori de pe tron, căci e tronul regelui,

iar deocamdată, regele este încă în pântecul doamnei Clemence.

Să fim seriosi, să ne gândim la regat.

Nu schimbi plugul în timpul aratului.

Carol a guvernat tot anul ăsta în numele bietului nostru văr, Ludovic.

A fost fiu, frate si unchi de rege.

De 30 de ani are obisnuinta acestei trude.

Totul îl recomandă pe domnul de Valois ca viitor regent.

Treci repede peste contele de Poitiers.

E plecat.

Se va întoarce. Când?

Regentul trebuie numit cât mai curând.

Carol, dacă fratele d-tale, Filip, ar fi murit pe când Ludovic era copil,

cine ar fi devenit de drept regent?

- Eu, evident. - Erai primul dintre fratii regelui.

Da.

Si atunci nu e dreptul nepotului d-tale Filip să exercite regenta?

- Chemati-l pe Filip de la Lyon. - Nu avem timp.

Lyon nu e la capătul lumii. Se va întoarce în câteva zile.

Oricum, suntem prea putini pentru a lua o hotărâre atât de importantă.

Nu văd decât doi pairi ai regatului din doisprezece. Carol si cu mine.

Si nu cred că vom cădea de acord. E inutil să mai pierdem vremea.

Nu te lăsa pradă tulburării, Carol. Trebuie să câstigăm timp.

Nu va pleca nimeni la Lyon. Filip va ultimul care va afla.

Să te ascund? Ai sosit la tanc. Sigur că am să te ascund.

Am nevoie de un mesager secret,

n-am încredere în călăretii palatului, sunt prea lenti.

Vei pleca la Lyon in noaptea asta.

Îi vei da de veste contelui de Poitiers că fratele său Ludovic a murit

si că trebuie să se întoarcă cât mai iute.

Apoi te vei pune în slujba cardinalului Dueze.

Vă multumesc, imi faceti un mare serviciu.

Dar tu mă ajuti pe mine, Guccio.

Grăbeste-te, am să-ti dau un permis de liberă trecere.

Ia cai din grajdurile regale. Hai, grăbeste-te!

Dacă Ludovic ar mai fi trăit cât să-l vadă născut!

Ce mult s-ar fi bucurat, mai ales dacă va fi băiat.

E imposibil să fi fost otrăvit. Nu pot crede asta.

Nu făcea el oare atâta bine după ce s-a pocăit?

Crezi sau nu, nepoată, ăsta e adevărul.

Un câine a lins giulgiul în care erau măruntaiele sotului tău.

Ei bine, câinele a murit după un ceas.

Vom găsi ucigasul, doamnă, vă promit.

Sunt destui care aveau interesul să ajungi văduvă.

Tot aceia care voia să-l vadă pe Ludovic văduv.

Nu-i nimic mai înjositor decât să ne închipuim că a fost trădat

si să căutăm pe fiecare chip înselăciunea.

Gândeste-te la regele pe care-l vei dărui Frantei.

De restul mă ocup eu.

Stii cât de mult te iubesc. Ai fost atât de bună cu mine!

Mâna care l-a lovit pe Ludovic se poate abate asupra ta si a rodului tău.

N-am să te las asa, pradă urzelilor mârsave.

Lăudat fie Domnul că mi te-a scos în cale.

Regret că Ludovic nu te-a iubit asa cum meriti.

Acum nu trebuie să ne gândim decât la viitor.

Nici un suflet n-a ajuns în iad, căci nimeni nu a fost condamnat până acum.

E ca si cum ai spune că iadul nu există.

Tu esti, frate Pierre?

Nu, monseniore, sunt Guccio Baglioni, trimisul domnului de Bouville.

Bouville te trimite la mine ca să te protejez de dusmanii tăi.

Dacă vă învoiti să-mi faceti acest favor, monseniore.

Vei fi la adăpost aici. Vei trece drept unul din suita mea.

Du-te să te odihnesti acum, ai mare nevoie.

Încă nu pot, monseniore. Mai am de transmis un mesaj.

- Către cine? - Către contele de Poitiers.

Dă-mi mie scrisoarea, i-o dau eu.

Stii cumva dacă face referire la conclav?

Nici una, monseniore. E vorba despre moartea regelui.

Regele Ludovic a murit? De ce nu mi-ai spus de la început?

- Aici încă nu se stie? - De unde să se stie?

- Si cine e regent? - Nu stiu nimic.

- Stie cineva aici, la Lyon, de moartea regelui? - Doar tânărul lombard si cu mine.

V-as fi recunoscător dacă ati păstra cât mai multă vreme taina

asupra vestilor triste pe care mi le-ati adus.

- Asa voi face, monseniore. - Unde a ajuns conclavul?

Nicăieri. Clanurile sunt dezbinate si de forte egale.

Nimeni nu va reusi să obtină suficiente voturi.

Italienii nu se au la inimă între ei, francezii sunt prea putini,

iar provensalii se aliază cu cine se nimereste.

Monseniore, ati fi un papă excelent.

Dar n-ati fi si Domnia voastră un regent ideal?

E limpede că dintre Domnia Voastră si Valois

va câstiga cel care va reusi să-l ia pe celălalt prin surprindere.

Ce mă sfătuiti?

Trimiteti vorbă în toată Franta că fratele Domniei voastre a murit si proclamati-vă regent al Frantei.

Asa trebuie să fac.

Cum as putea să vă întorc favoarea ca să avem un papă?

- Sunt cu totii aici? - Da, monseniore.

- Toti cei 24 de cardinali? - Da.

Atunci să terminăm odată!

Fratele meu, Ludovic, a murit. Rugati-vă pentru odihna sufletului său.

Dar acum să ne stergem lacrimile.

Ca regent, vă ordon să vă aplecati doar asupra alegerii papei.

Niciunul nu va iesi de aici până nu veti alege un papă.

Ce mârsăvie! Incredibil!

700 de oameni vă asigură protectia si solitudinea.

Dacă în a treia zi nu veti reusi să cădeti la învoială,

veti primi mâncare o singură dată pe zi.

Iar în a noua zi nu veti mai căpăta decât pâine si apă.

- Apoi o să vă luăm acoperisul. - E scandalos!

Ăsta e decretul papei Grigorie!

De doi ani asteaptă crestinătatea să alegeti un papă.

Din suita fiecăruia vor rămâne doar câte doi clerici si un capelan.

Rămâi cu mie, Guccio?

Te felicit, ginere. Ai luat pe toată lumea ca din oală.

Carol de Valois a îmbătrânit peste noapte si îsi rumegă ciuda.

Cât despre fiica mea, priveste-o:

nimeni n-ar spune că în curând îi va veni sorocul.

Ce bucurie că te-ai întors! Copilul nostru poate veni pe lume când pofteste.

Si eu eram la fel când eram grea, plină de viată până-n ultima clipă.

- Timpul s-a scurs greu fără tine. - ti-am adus un colier de coral.

Excelent! Coralul era de bun augur pentru nasteri.

Nu e o amuletă, mamă, ci un dar făcut din dragoste.

E un colier minunat.

Am să te rog să mi-l atârni la gât când vom rămâne singuri.

Filip, de acum ti se va spune "domnul regent"?

Îmi lipseste încă acordul pairilor regatului.

Monseniore, eu trebuie să stiu despre orice răzmerită din regat.

Vorbeste fără frică, d-le conetabil.

Ducele de Burgundia o vrea pe Jeanne, primul copil al defunctului rege.

Dar însusi fratele meu o numea bastardă.

Alti pairi îl vor pe copilul reginei Clemence, fie fată, fie băiat.

Adunarea pairilor poate ajunge în impas, iar Valois se va folosi de asta.

- Să fie altul mai bun decât mine? - Fără Domnia ta, ar fi de rău.

Trebuie să câstigăm Burgundia.

- Franta a avut vreo femeie pe tron? - Din câte stiu eu, nu.

Ar fi o nebunie să lăsăm o femeie pe tron.

Trebuie să existe o lege care să ne fie sprijin.

- Să punem legiuitorii la treabă. - Adunarea va fi peste două zile.

Monseniore, s-a terminat!

Sunteti tată.

- E băiat? - Da si încă unul puternic.

Iată-l deci pe fiul meu, Ludovic-Filip.

- Multumesc, scumpa mea. - Domnul ne-a binecuvântat regăsirea.

Primul meu nepot si nepotul regelui Filip cel Frumos, tatăl tău!

Cu o asemenea origine, acest copil va ajunge departe.

Mai încet, mamă, fiul meu se odihneste.

Mamă, nimeni nu trebuie să stie că am un fiu.

Nu vreau să sufle nimeni nici o vorbă înainte de adunarea de mâine.

Pentru că sustin dreptul nepoatei mele, Jeanne, la coroană,

mă opun regentei tale, care ar trebui să-mi revină mie.

Să nu aud zvonuri despre presupusa ei origine bastardă.

Cine insultă familia de Burgundia mă insultă pe mine.

N-a spus nimeni că ar fi bastardă, vere.

Problema este alta: străvechea lege a francilor.

Ne tragem din francii salieni,

si potrivit legii lor, femeile n-au dreptul de succesiune la tron.

Franta nu poate fi încredintată unei femei.

Cercetările legiuitorilor nostri îmi întăresc spusele.

- Asa este. - Aceasta este legea salică.

Iar eu, conetabil al regatului, spun că e o lege dreaptă.

Vă închipuiti voi o doamnă în fruntea armatei,

când e spurcată o dată pe lună si grea în fiecare an?

Franta e prea nobilă pentru a încăpea pe mâinile unei femei.

Crinul nu se dă bătut.

Sfada noastră nu are deci temei, vere.

Dacă regina Clemence dăruieste un fiu regatului, cum nădăjduim cu totii...

Acesta va fi rege.

Iar eu voi ocârmui doar cât va fi copil.

Înteleg că femeilor nu li se mai recunoaste dreptul de succesiune.

Atunci cer să mi se dea înapoi domeniul Artois,

care i-a fost acordat pe nedrept mătusii Mahaut.

Câtă vreme nu-mi vei face dreptate n-am să iau parte la consiliu.

Domnule de Bourbon...

Eu, fiul lui Ludovic cel Sfânt, te recunosc, Filip,

căci esti cel mai îndreptătit si cel mai întelept.

Mi-e foame! Regimul ăsta de temnită mă sleieste!

Aveti răbdare.

Am facut vot de celibat, nu de castitate! Inteleg.

- Am dat merindele dvs. altora. - Si le-ai spus...

"Monseniorul Dueze v-a trimis merindele, căci se simte slăbit".

Cred că am reusit sa ii pacalesc. E rândul tău, dragă prietene.

Am să mă culc si n-am să mă mai misc de aici.

Incetisor.

Nu vă mai obositi.

Monseniorul Dueze e greu încercat. Nu cred ca va iesi viu din conclav.

De dimineată, a încetat să mai citească.

A slabit foarte mult.

Dueze e pe moarte.

Să-l alegem pe el. N-o va duce mult si vom fi liberi.

Dueze...

Dueze..

Habemus papam!

Ce nume alegeti, preasfinte parinte?

Voi lua numele de Ioan al XXII-lea.

Nu, fiule. Am să mă străduiesc să merg singur.

Fie ca Domnul să-mi călăuzească pasii.

Dacă asa a vrut Domnul...

Sanctitatea voastră!

Ne-a tras pe sfoară.

Lormet, o ghioagă!

Asa să pătească si această fiară! S-o batjocorească aliatii din Artois!

Prieteni, în toate domeniile pe care le vom elibera de sub tirania lui Mahaut

să fie însemnate toate plângerile pe care le aveti împotriva ei.

I le vom trimite ginerelui ei care s-a proclamat regent,

ca să vadă cum ne-au fost furate pământurile acum 14 ani.

Gregoire, du cartea asta la mănăstirea Amiens,

ca să-i fie redată măretia de odinioară.

Eu mă voi îngriji de cei ce merită să crape!

Cum pleci, cum sunt trădată, Filip.

Conetabilul tău mi-a făcut o nedreptate.

E prieten la cataramă cu vasalii mei răsculati.

A spus sus si tare că nu mă voi întoarce la Artois,

dacă nu închei pacea aia mârsavă pe care i-am refuzat-o lui Ludovic.

Câinele de Robert iese învingător. Distruge totul.

A nimicit Hesdin.

Hesdin, Filip, propriul său cuib!

Ceea ce a făcut la Hesdin e de neiertat,

dar în rest, trimisii mei mi-au îndeplinit dreptele porunci.

Drepte? Să-mi prade castele si casele?

Ai dat poruncă să fie sprijiniti dusmanii mei?

Frumoasă răsplată pentru tot ce am făcut pentru tine!

În afară de faptul că mi-ai dăruit-o pe fiica d-tale,

n-ai făcut nimic care să merite să dau pacea regatului pe interesele d-tale.

Nimic? Să fie oare un nimic că l-am trimis pe Ludovic în iad?

Deci e adevărat ce se zvoneste despre d-ta...

Cui crezi că-i datorezi sansa de a fi regent

si puterea de a te încorona într-o bună zi?

Nu face pe naivul.

Nu te preface că-l plângi pe neputinciosul Ludovic.

Te-ai bucurat că ti-am oferit locul lui când nu se răcise încă,

după ce i-am îndulcit putin zaharicalele alea.

Iar constiinta ta a rămas nepătată.

Nu mă poti părăsi. Dacă voi fi acuzată, vei trage ponoasele.

- Multi te vor crede complice. - Stiu.

Gândeste-te că mi-am pus în joc sufletul pentru reusita acestui plan.

Nu fi nerecunoscător!

Vrei să-ti pup picioarele pentru că mi-ai otrăvit fratele?

Pentru că trebuie să plătesc pentru crimele d-tale,

oamenii mei vor primi alte porunci, desi asta mă apasă.

De acum încolo, toate bucatele mele vor fi gustate de trei ori

si la cea mai mică durere de stomac, clipele îti vor fi numărate.

Am să-ti slujesc atât de bine că ai să mă iubesti din nou, fiule.

Vă sfidează apărând asa...

Să mă sfideze, dar să se predea.

Vei rămâne aici până când regelui îi vor fi înapoiate toate castelele din Artois.

Doamnă, e băiat.

E băiat!

Regina a adus pe lume un copil. L-a botezat Ioan. Ioan I.

Îl cheamă Ioan, la fel ca pe tine, scumpule.

Iat-o pe Marie de Cressay, care a născut în urmă cu patru zile

si plesneste de sănătate.

- Îti alăptezi pruncul, copilă? - Va putea alăpta doi prunci.

Ti se va face o mare onoare, copila mea.

Îl vei alăpta pe regele Frantei.

A fost cuprinsă de febră, nu poate alăpta.

Sărmanul copil! Tatăl lui e mort, poate că nici mama n-o mai duce mult...

Trebuie hrănit.

Am să-l salvez, domnule. Aveti cuvântul meu.

As fi zis că, firava cum e, Clemence nu va naste cu bine

si când colo, progenitura trăieste!

Putea fi fată, dar iată că e băiat.

A meritat oare, sărmana mea Beatrice, să ne asumăm riscuri atât de mari?

Ginerele dvs. v-a permis să-i fiti nasă. Soarta copilului e în mâna dvs.

Vreau să ma apropiu de el cât mai curând.

Am păstrat pudră din aia bună care ne-a fost de folos pentru bomboanele regelui.

Nici nu se vede pe deget...

Nu în timpul botezului, ne va aduce ghinion.

Doamne, mi-e teamă că moare!

Diavolul a zăbovit o vreme înainte să-i părăsească trupul.

Bietul copil! Nu pare prea robust.

Era cât pe ce să devii rege.

După ce am văzut ce am văzut,

nimeni nu s-ar mira ca acest copil să moară în zilele următoare.

Încă de când erai copil îti făceai sceptru din crengi de copac.

- Să-l lăsăm pe Dumnezeu să hotărască. - De bună seamă, Filip.

De bună seamă.

Febra îi revine din patru în patru zile. Dacă trece de ziua asta, va trăi.

Contesa Mahaut s-a oferit să trimită propriul ei doctor.

În nici un caz!

Să nu lăsăm nici un străin să intre aici.

A răspândit destule zvonuri despre sănătatea subredă a micului rege.

E vremea să-l prezentăm la curte.

Poti să-l înconjuri de scutieri, dar n-o vei opri pe Mahaut, nasa lui,

să-l ia în brate si să-l prezinte.

Am să fiu lângă ea.

Dacă e hotărâtă, n-o vei împiedica să-l ucidă.

O să-i străpungă căpsorul cu un ac,

o să-i dea otravă sau o să-l strângă de gât.

Dar ce-ai vrea să fac? Nimic.

Dacă nu regele ar fi cel prezentat baronilor?

- În cât timp îsi face efectul otrava? - La regele Ludovic a durat 3 zile.

Si atunci la un nou-născut...

Dacă moartea nu va părea naturală, o putem acuza pe doică

si o vom osândi la moarte.

Unde mi-e relicva? E la mine.

Doamnă, aveti grijă să nu vă stergeti din greseală la nas cu batista.

Ce frumos e Ioan al meu îmbrăcat în rege.

- Nu e oare un păcat, d-le? - Nu, să-ti aperi regele e o virtute.

Are nevoie de odihnă, după convulsiile de ieri.

Sire, fratele tău de lapte are să-ti ia locul, ca să nu răcesti.

Când am să-i povestesc toate astea lui Guccio...

Micul rege e înfloritor. Vă felicit.

Îl veghem cu mare grijă.

N-am vrea ca nasa lui să ne dojenească.

Să merge. Ia-o înainte.

Domnilor, regele!

Semintia Frantei n-a murit. Regele e viu si nevătămat.

Filip, ai bratul mai lung decât al meu.

Arată-le vasalilor pe regele lor.

Trăiască regele!

Doamne!

- Nu mai miscă! - Stiam eu!

Ce-ai spus, Bouville? Ce stiai?

Spune ce stiai.

Că era prea devreme ca să prezentăm Curtii acest copil bolnav.

Vreau să-l vad!

Vreau să-mi văd fiul!

Nu, Marie! Trupul său e păzit de patru scutieri.

Îl vor îmbălsăma în curând si îl vor duce la capela regală, la Saint-Denis.

Pentru ca adevăratul rege să fie ferit trebuie ca toată lumea să-l creadă mort.

Marie, esti tânără. Vei avea si alti copii.

Bineînteles. Orice femeie a pierdut cel putin un prunc în leagăn.

Faci prea mare tămbălău.

Mă simt mai bine.

V-a scăzut febra, doamnă.

Da. Acum nu mai sunt un pericol pentru copilul meu.

Puteti să mi-l aduceti.

Aduceti-l pe fiul meu!

Unde e Ioan? Vă poruncesc să-mi răspundeti.

Vă poruncesc! Unde e fiul meu?

La Saint-Denis, majestate.

La Saint Denis?

La capela regală, lângă tatăl lui. În mormântul sau.

Du-te după Evanghelie, e momentul.

Jură pe Evanghelie să păstrezi tăcerea,

chiar si la spovedanie, chiar si fată de Guccio.

Nimeni nu trebuie să afle că regele trăieste,

căci altfel asasinii vor lovi din nou.

- Jură! - Jur.

Trebuie să-l porti cu tine pe rege si să spui tuturor că e copilul tău.

Nu!

N-am să te las să mori, micutule Ioan!

Micul meu Ioan...

Regele a murit, trăiască regele!

Regele a murit, trăiască regele!

Iată-te regină, fiica mea.

Vă multumesc că mi-ati oferit protectie, monseniore.

Fiule, acum nu mai ai a te teme de nimic.

Crestinătatea are un nou papă. Franta are un nou rege.

Vei găsi sprijin la amândoi.

Du-te la sotia si la copilul tău, fiule.

Fii fericit!

- Vreau să trăiesc alături de Guccio. - Nu se poate.

Guccio va întelege, mă va ajuta să duc această povară.

Nu, numai tie ti-a fost hărăzită.

- Dacă s-ar afla... - Vă jur că Guccio nu va vorbi!

Nu poti jura decât pentru tine însăti, copilă.

Un lombard nu si-ar tine gura.

Ar trage foloase din asta.

Scumpa mea Marie, ai jurat să păstrezi taina chiar si la spovedanie.

Îl ai în grijă pe regele Frantei.

Vei fi eliberată de legământ la vremea cuvenită.

Atunci luati-l pe regele Frantei si redati-mi libertatea, vă conjur!

Nu eu ti l-am dat, a fost vointa Domnului.

L-ai fi trădat pe domnul nostru Iisus

dacă ti-ar fi fost încredintat înainte de masacrul nevinovatilor?

Vă rog, vă conjur!

- Un venit de 50 livre... - Da, pentru copil si doică.

E o sumă frumusică, dar care e motivul?

Desi e mâhnită, regina Clemence îsi arată recunostinta fată de Marie,

care s-a îngrijit de fiul ei, în zilele numărate ale scurtei sale vieti

si îi acordă o dotă anuală.

Asa este, domnul meu?

Altfel spus, veti primi astăzi 200 livre în aur.

Iată banii.

Dar ascultati-mă bine: e un dar pentru copil.

Dacă nu e bine îngrijit sau dacă i se întâmplă vreo nenorocire,

nu veti mai primi nici un ban, fireste.

Vom sti cum să avem grijă de micul nostru Ioan.

A fost frate de lapte cu regele.

o onoare pe care vom sti s-o respectăm.

Scrie!

Nu-i de ajuns că mi-a omorât fiul? Acum mi-l răpiti si pe tatăl lui.

Scrie, îti dictez.

Multumeste-te să scrii ce-ti spun.

"Domnule Guccio, mă îngrozeste păcatul pe care l-am săvârsit.

Vreau să mă dedic in intregime rodului acestui păcat,

fără să mai cad pradă ispitei cărnii."

Punct.

"Îti interzis să mă mai cauti vreodată."

Nu, e imposibil! Nu se poate ca ea să fi scris una ca asta.

- Nu e scrisul ei? - Ba da.

Te-am prevenit, fiule,

ce pătesti dacă-ti închipui că fiii sunt altfel decat parintii.

Probabil că i-au găsit ca sot un cavaler păros si puturos,

care o să-i facă alti copii. Nu, baiete...

Nici de s-ar târî în genunchi în fata mea, n-ar mai schimba nimic.

Nu cred că dacă ar intra aici acum i-ai spune una ca asta.

I-ai vorbi pe alt ton.

N-ai decât să încerci să te minti că nu o mai iubesti,

că de suferit tot vei suferi.

Din porunca lui Filip al V-lea, sunteti liber, d-le.

I-auzi, Filip al V-lea...

Văd că ăsta are picioare lungi si se miscă repede.

- Regele a eliberat prizonierii. - Cum să nu!

E darul său de încoronare.

Dar n-aveti voie să vă îndepărtati de Paris mai mult de 20 de leghe,

iar garda regelui trebuie să stie unde sunteti.

Într-adevăr, frumoasă încoronare.

Robert e liber, doamnă.

Ce folos? Acum nu mă mai poate atinge.

Ginerele meu e rege, fiica mea e regină, au un fiu...

As vrea să stiu ce zice doctorul meu despre sănătatea copilului.

Trebuie să fiti curajoasă, doamnă...

- Ce face copilul? - Nu cred că va vedea răsăritul.

- A fost otrăvit? - Nu, d-nă.

O să-l salvezi? Să-mi salvezi fiul, n-auzi?

Stiu, Jeanne.

Si mie mi s-a întâmplat, înainte să te am pe tine.

Sunt aici, copila mea.

- De ce, mamă? - Doar Dumnezeu stie răspunsul.

Auzi la el, libertate. Trebuie să stau sub nasul dusmanului.

N-am dreptul să merg în Artois

si n-am un sfant ca să cinez si să-mi plătesc o femeie.

Pari netulburat de astfel de treburi, cămătarule.

- Îmi amintesc de ele cu drag. - Nu trebuie să te opresti niciodată.

Membrul ăsta al bărbatului îti tot cere, dacă-i dai.

- Apropo, cum stai cu amorul? - Mai bine nu mă întreba.

Nu fi trist, muierile sunt târfe.

Asa e, d-le, toate sunt târfe.

Măcar să ne luăm niste târfe sincere. Am nevoie de 100 de livre.

Să-l iau si pe nepotul tău cu mine, ca să mai uite de necazuri.

Multumesc.

Toate femeile sunt târfe, dar mai bune sunt târfele adevărate.

Frate, nu mai pot trăi asa. Sunt tânăr, am nevoie de o sotie.

Lasă-mă să anulez căsătoria cu Blanche si s-o iau pe Marie de Luxembourg.

- Am să chibzuiesc. - Asa zici mereu, dar nu faci nimic.

- Ce ti s-a întâmplat, fiule? - Nu sunt fiul d-tale.

Nu-l mai pot tine în frâu. Vrea să se însoare din nou.

Dar e deja însurat cu fiica mea, Blanche, care încă îl iubeste.

- Si care l-a trădat în fata tării. - Cine nu greseste la tinerete?

Oricum, trebuie să iau o hotărâre cât mai grabnic.

Lasă-mă să merg la Blanche, iar tu convinge-ti fratele,

care nu e deloc încăpătânat, să-si primească sotia înapoi.

Voi face tot ce pot ca să-i împac.

Fiica mea, iubita mea Blanche!

Ce-i cu pântecul ăsta?

Nebuno, cine e tatăl?

Îl iubesc si nu mai vreau să plec.

Vreau să rămân cu Bersumee.

Îti prezic un viitor strălucit.

Însoară-l pe Charles cu Marie de Luxemburg. Cere-i lui Dueze să-l elibereze.

Blanche si-a pierdut mintile.

Nu mai am decât o singură fată si anume Jeanne, sotia ta.

Filip, îmi pari slăbit. Să fie de vină tristetea după fiul tău mort?

Fiica mea are să-ti facă alt mostenitor, căci te iubeste.

Nu mamă, nu numai tristetea e la mijloc.

Sunt slăbit, n-am vlagă.

Deci Jeanne a avut dreptate. Nu te simti bine?

Dar ce să ai oare?

Vrei să-ti trimit doctorul?

- Ce suferintă are? - Un rău la măruntaie, care-l macină.

- Otravă? - O otravă ce vine din râuri.

E un rău ce a curmat multe vieti în ultimele luni.

Regele nostru piere pentru că a băut din apa regatului său.

- Jeanne... - Da, Filip.

- Ti-am spus că te iubesc? - Mi-ai spus-o adesea, dragostea mea.

- Am să mor? Spune-mi. - Nu, sper că vei trăi.

E rândul lui Jeanne să poarte doliul de regină.

Fiica mea va fi învesmântată în alb până la capătul zilelor.

Cine ar fi crezut asta, Beatrice? Ce nenorocire!

Si acum Carol se va urca pe tronul Frantei.

Până si mama lui îl credea atât de prost încât îl poreclise "gâscanul".

Iar regatul va încăpea pe mâna nepriceputului de Valois,

iar vanitosul ăla e de partea lui Robert.

- Ai văzut cum îi străluceau ochii? - Am văzut doar durerea fiicei dvs.

Dacă Blanche n-ar fi avut sângele fierbinte, ea ar fi fost acum regină.

Sunt blestemată, Beatrice.

- Nu domnia voastră, ci ei. - Ce tot spui?

Amintiti-vă de blestemul templierului.

Filip cel Frumos a murit în acel an, cum profetise Marele Maestru.

Ludovic Artăgosul a murit la 27 de ani.

iar acum e rândul lui Filip, ginerele domniei voastre, care avea 29 de ani.

Ai dreptate.

Se stie că cei blestemati nu trec de 33 ani, vârsta lui Hristos.

- Si câti ani are Charles acum? - 28.

Mai mult de cinci ani nu rezistă.

Robert are tot timpul să mă nenorocească.

Recunoaste, Carol, că si tu te gândesti la asta.

La ce?

La blestem.

Dar eu m-am opus cu îndârjire executării Marelui Maestru.

Îmi amintesc, cum de nu?

Se pare că blestemati sunt doar fratele meu si stirpea lui.

Pe noi nu ne atinge.

- Să fim pregătiti, fiule. - Ce vrei să spui, tată?

Se prea poate ca domnia vărului Carol să fie scurtă.

Cui îi revine atunci coroana?

- D-tale, tată. - Si tie prin mine.

Am hotărât să trimit un mesager la curtea Angliei,

pentru ca Eduard să-si prezinte omagiile noului suveran, asa cum se cade.

Trei încoronări în câtiva ani... Mă tem că Eduard va face pe surdul.

Mai cu seamă că are necazuri în propriul regat.

Baronii complotează împotriva lui, ca si Despenser, favoritul său.

Asa e datina si cer să fie respectată.

Vreau să-mi căsătoresc una dintre fiice cu tânărul print Eduard.

Să-l trimitem deci pe Bouville în Anglia.

Patru regi ai Frantei să piară într-un timp atât de scurt...

Si eu, care îndrăzneam să mă plâng de viata mea din Anglia!

Cei 11 ani ce au trecut n-au lăsat urme pe chipul Domniei tale.

Sufletul e cel ce se zbârceste, Bouville.

Regele Eduard întârzie cu răspunsul în privinta printesei de Valois,

pe care unchiul Domniei tale, Carol, ar vrea s-o vadă măritată cu printul.

Am făcut tot ce am putut.

Va refuza?

Nu stiu. Dar dacă va refuza, voi regreta mai putin decât d-ta.

Nu vreau ca o altă printesă din familia mea să suporte ce suport eu aici.

De ce? Fiul Domniei voastre vă trezeste îndoieli?

Vă temeti că are...

Înclinatiile tatălui? Nu, nu cred.

Mat!

Fiul Domniei tale e mult mai priceput decât mine la acest joc.

Ar fi mai bine să-i găsiti adversari pe măsură, doamnă.

Ai auzit ultimele vesti, doamnă? Te vor bucura, cu sigurantă.

Mortimer al d-tale a evadat din Turnul Londrei.

Lordul de Wigmore nu mă priveste. Nu răspund de baronii d-tale.

Când Mortimer venea la curte, aveai ochi doar pentru el.

Si acum dus a fost prietenul tău. Fără îndoială, a fugit în tara d-tale.

Nu aveam si asa destul pe cap?

Scotienii îmi amenintă hotarele, irlandezii îmi tin piept,

baronii mă sfidează, spunând că si-au câstigat pământurile cu sabia.

Pentru asta luptă oare sau pentru comitatul Gloucester,

pe care ai vrut să i-l dai d-lui Hugh, protejatul d-tale?

Dăruiesc domeniile cui vreau, celor care mă slujesc si mă iubesc.

D-le Bouville, spune-i d-lui de Valois că nu ne învoim să facem alianta.

Propunerea ne onorează, dar avem alte planuri pentru fiul nostru cel mare.

Gata cu obiceiul acesta ca regii Angliei să-ti ia sotii din Franta,

fără să tragă vreun folos.

Când un sot îsi urăste sotia, o socoteste vinovată de orice.

Prindeti-l pe Mortimer!

E un act de sfidare să evadezi dintr-o cetate

pe care am construit-o tocmai ca nimeni să nu aibă scăpare.

Poate că te-ai aplecat mai mult asupra drăgălăseniei zidarilor

decât asupra tăriei pietrei.

- Kent! - Da, sire.

Esti păzitorul portii.

Prinde-l pe ticălos, viu sau mort!

Iar d-ta Lady Mortimer, sotia tradatorului, nu mai ce căuta la curte.

Dacă sotia rămâne în preajma regelui, poti sa fii sigura de tradare.

Lasa-i mana!

Eduard, o sotie nu e vinovată de actele sotului, eu sunt cea mai bună dovadă.

Nici eu, nici Lady Mortimer nu purtăm vina pentru păcatele sotilor nostri.

Luati-o de aici!

Si prindeti-l cât mai repede pe Mortimer!

Lord Mortimer, fugit din Turnul Londrei de la 1 august.

E o mare onoare, milord.

Deci, stiai...

Văd că lombarzii au iscoade pricepute în Anglia.

V-a ajuns poate la urechi că regele Eduard ne e dator vândut,

si este deci de datoria noastră să-l supraveghem.

Deci ati hotărât să vă stabiliti în Franta, lord Mortimer.

Spuneti-mi ce anume doriti de la mine.

Toate cele trebuincioase unui senior ca să fie demn de rangul său.

- Si ce veti face la Paris? - Voi astepta, ca orice exilat.

Minte, Tolomei. Încearcă să-l înduplece pe rege s-o ajute pe Isabelle,

care pare foarte nefericită în Anglia.

Vreau să-l ajut, căci mi-e foarte dragă vara mea, Isabelle.

- Sora mea s-a plâns dintotdeauna. - Sire, a rămas fără bani.

Despenser, tatăl si fiul, o storc de bani si umilesc în fiecare zi.

- Exagerează... - A ajuns să se teamă pentru viata ei.

- Nu se poate... - Clanul Despenser e în stare.

Nu vor îndrăzni.

O putem chema pentru a pregăti omagiul pe care Anglia îl va aduce Frantei,

si pe care fiul îl poate aduce în locul tatălui său.

Dacă e vorba de omagiu, să vină.

Bun venit, regina mea.

Verisoară, ai rămas la fel de frumoasă. S-ar zice că ploaia e binefăcătoare.

- Tot asa de castă esti, verisoară? - N-am de ales.

Mai tii minte întâlnirea noastră de la Londra?

Dacă te-ai răzgândit, să stii că încă socotesc că mi-ai rămas datoare.

Bine ai venit, soră scumpă.

Am dat poruncă să-ti fie vegheate bagajele.

Stofele se botesc.

Când am călătorit la Languedoc, am rămas fără o multime de haine.

Frumos din partea ta că te gândesti la bunăstarea mea.

- Cum îti merge, draga mea soră? - Nu prea bine, frate.

Care-i scopul călătoriei tale?

Am venit să discutăm tratatul care trebuie încheiat între regatele noastre,

ca să punem capăt frământărilor.

Da, tratatul...

Despre asta ai să vorbesti cu unchiul nostru, Carol.

Vin si ca să-ti cer ajutorul si protectia,

căci toate bunurile mi-au fost luate.

Ultimul a fost comitatul Cornuailles, trecut si în tratatul de cununie.

Mai bine te destăinui unchiului. E bun sfetnic.

Noi n-am avut noroc în căsătorie. Mai întâi m-a trădat Blanche.

Apoi, Marie de Luxembourg s-a stins,

luând cu ea mostenitorul pe care mi-l pregătea.

Iar acum m-au obligat să mă însor cu vara noastră din Evreux

care, după sase luni de la nuntă, tot n-a rămas grea.

Nu crezi în blestemul despre care norodul spune că apasă asupra stirpei si casei noastre?

Credinta tăranului nu e totuna cu gândul regelui.

Ascultă în continuare ce spune norodul, Carol,

dar ca să domnesti mai bine si nu ca să te îndoiesti de tine.

Nu vă puteti întoarce în Anglia până când clanul Despenser nu e alungat.

De luni întregi, urmăreau doar să mă chinuie.

Asteptau să mă răzvrătesc ca să mă închidă în mănăstire.

- Cum au făcut cu sotia d-tale. - Jeanne a pătimit multe din cauza mea.

Stiam că nu vă puteam elibera decât slăbindu-i puterea regelui Eduard.

Sosirea Domniei tale în Franta a fost tot ideea mea.

Am uneltit neobosit până când ai ajuns aici.

- Ai o rană pe care n-o stiam. - De la sotul Domniei tale.

Dar m-as lăsa rănit si mai grav ca să vă văd scăpată de Despenser.

- L-ai iubit vreodată pe rege? - Asa am crezut, m-am străduit.

- Nu te-ai dăruit niciodată altuia? - Niciodată.

Nici măcar vărului Domniei tale,, d'Artois, care nu ascunde că te doreste?

Îl stii pe vărul meu d'Artois. Pentru el, orice pradă e binevenită.

Regină sau cersetoare, pentru el e totuna.

Nu, bunule Mortimer, inima mea e goală

si sătulă să tot fie asa.

Îndrăznesc să-ti spun că de multă vreme esti singura doamnă a inimii mele.

Am jurat credintă unui sot, oricât de ticălos ar fi,

iar d-ta ai o sotie neprihănită.

Am jurat în fata lui Dumnezeu.

Am fost nemiloasă cu păcatul altora.

Nu ne-am căsătorit de bunăvoie.

Ne-am supus vointei familiei, si nu inimilor noastre.

Vrei să ne dăruim unul altuia, doamnă?

Vrei să ne amestecăm sângele,

iar eu să fiu protectorul tău pe viată si tu doamna inimii mele?

Am să-ti pot cere orice?

Te învoiesti, regina mea?

Strânge-mă tare în brate.

Cred că Isabelle nu a rămas insensibilă la farmecele lui Mortimer.

- Nepoata mea e rece ca gheata. - Dar si gheata se mai topeste.

Mă preocupă omagiul pe care regele Angliei îl va aduce regelui Frantei.

Vreau ca tânărul Eduard să ia locul tatălui său, dar când?

Isabelle mi-a garantat că peste o săptămână va ajunge printre noi.

Robert...

- As vrea să te însori. - Eu, Carol? Ce idee, doar mă stii!

- Crezi că sunt făcut pentru asta? - Ti-o ofer pe mezina mea, Jeanne.

E ultima mea dorintă.

Nu pot refuza o partidă atât de măgulitoare.

Până si pe patul de moarte pui la cale căsătorii.

Mahaut, vechea mea rivală. Ne-am făcut adesea rău unul altuia.

Dumnezeu te va ierta, Carol, dacă te căiesti sincer.

Prefăcuta! Îndrăzneste să vorbească de căintă.

Nu te văd bine, nepoate, era un adevărat tată pentru tine.

Ai dreptate mătusă. Mă voi simti singur. Mai ales că nu am două fiice...

- Isabelle si Mortimer sunt amanti. - Vă fac confidente?

N-am nevoie, i-am surprins. I-ai văzut si tu, doar erai acolo.

Si regele Angliei e încornorat.

- Îl vom anunta imediat. - De ce atâta grabă?

Mă întrebi de ce, toanto?

Isabelle mi-a azvârlit fetele în temnită pentru un păcat care este si al ei.

Perfida!

Am să mă răzbun!

E singura plăcere care mi-a mai rămas.

Tăcere!

"Lupoaica Frantei"!

Isabelle s-a compromis într-atât încât să fie numită "Lupoaica Frantei"?

Isabelle, regina Angliei, este "Lupoaica Frantei".

- Asta spune contesa de Artois. - De ce ar minti?

Vreau ca Isabelle să se întoarcă imediat aici.

Dă de stire ce am poruncit.

Sire, nu e întelept să strigăm sus si tare ce nenoroc v-a lovit.

Am zis!

Iubitul meu, dacă as fi stiut...

Ce, regina mea?

Acum câtiva ani mi-am denuntat verisoarele, Marguerite si Blanche,

pentru că-i înselau pe fratii mei cu amantii lor.

Nu stiam...

Plăcerea e mai presus de orice coroană, spunea Marguerite.

Acum nu le-as mai denunta.

Avem vreun drept să nu împlinim vrerea regelui Angliei,

care-si vrea sotia înapoi?

Niciunul, sire. După legile bisericii si regatelor,

trebuie să-i facem pe plac regelui Eduard, care-si cere înapoi sotia.

I-a cerut sprijin însusi sfântului părinte.

Deci sora mea trebuie să plece către tara sotului ei.

Asta ar însemna s-o trimiti direct în bratele lui Hugh Despenser.

Nu s-a refugiat oare aici pentru că-si temea viata?

Hugh Despenser nu mi se pare un om atât de rău cum spune ea.

Am primit de la el daruri si scrisori foarte plăcute.

Plătite cu banii din Cornwall, domeniul luat de la sora Domniei tale.

La ce să te astepti de la un bărbat ce poartă vestminte femeiesti

ca să slujească viciile stăpânului?

Nu uita unde stă puterea lui. Ca să vezi ce-am nimerit-o!

E femeie, ce Dumnezeu! Sotul ei e principalul vinovat.

Nu, nu e o scuză.

O regină trebuie să ofere o pildă, nu poate fi adulterină.

E aceeasi femeie care le-a acuzat pe fiicele mele si pe Marguerite.

Dar ea e cea pătată, ne-a dovedit-o astăzi!

Blanche te-a iubit până la sfârsit. Era nevinovată.

Doar n-o fi lăsat-o grea Sfântul Duh din temnită, nu?

Disperarea a dus-o în păcat.

Ce mai avea de pierdut porumbita asta dezonorată, cu mintea rătăcită?

Cine ar fi putut suporta un astfel de tratament?

Poate că cineva a siluit-o pe Blanche a mea.

Până la urmă, Marguerite a fost ucisă în aceeasi temnită.

- Dacă-mi ceri sfatul, fiule... - Nimeni nu ti-a cerut nimic.

Totusi iti dau un sfat de mamă: alungă-ti sora din Franta.

Aduce ghinion!

Mâine, sora mea va fi trimisă sub pază sotului ei legiuit.

Am zis!

Ai să mi-o plătesti, mătusă! Încă nu s-a terminat.