Original subtitles

OTRĂVURILE COROANEI

Aici începe Artois, domeniul meu, pământul meu scump!

Jur că voi tine aceste spice la piept până când îmi voi recupera pământul

de la mătusa mea Mahaut, uzurpatoarea.

Nu-i păcat că niste nobili ca voi se supun acelei muieri?

Ce cauti aici? Cară-te!

Să-i speriem oamenii, ca să-i slăbească autoritatea.

- Dar cum? - Dând iama pe domeniul Artois.

Acest domeniu va fi al tău într-o bună zi.

Deocamdată e al ei si asta e cea mai bună cale ca să i-l iau.

De acum înainte, tot ce este al ei va fi al vostru.

Multumesc.

Aliatii ciumei ăleia de Robert nu dau înapoi.

Dar nu sunt o femeie care să renunte usor la avutul ei.

Vor să punem cutumele în practică? Asa să fie...

Dar nu înainte de a face o anchetă ca să aflăm exact

datinile străvechi de pe fiecare domeniu în parte.

Contati pe unchiul meu, Tierry, ca anchetele astea să dureze mult.

Foarte mult...

Trebuie să jucăm subtil.

Ludovic, noul rege, Artăgosul, cum îi spune poporul,

e în plină derută.

Câinele ăla de Robert îi cântă în strună ca să-mi ia domeniul.

Sansa face ca regele să aibă sănătatea subredă.

Tuseste să-si spargă pieptul, nu alta.

Dacă Dumnezeu s-ar îndura să-l cheme la El...

Sunteti arestat din porunca regelui, monseniore Marigny.

- Unde mă duceti? - La Montfaucon, d-le.

Fiule, căieste-te pentru greselile pentru care ai fost condamnat.

Nu, părinte. Nu recunosc că am furat din vistierie.

Am actionat la porunca regelui Filip, stăpânul meu,

dar am făcut nedreptăti pentru scopuri drepte

si pentru asta mă căiesc.

Nu mă tineti!

Nu-l dezbrăcati, pentru ca să poată fi recunoscut cât mai mult timp.

Priviti, oameni buni. Se face o treabă foarte bună.

Nu credeam că-mi va fi dat să văd una ca asta.

Poporul meu se bucură, nu-i asa?

Nu-i asa Eudeline, că l-am trimis la spânzurătoare pe Marigny?

Desigur, domnule Ludovic... Adică voiam să spun sire.

Cu totii nădăjduim că vremea nenorocirilor a trecut.

Asta-i si vrerea mea.

Îti făgăduisem că am să veghez la siguranta copilei.

Copila vă va pomeni în rugile ei câte zile o avea.

Tocmai asta am hotărât, să se roage.

Va intra la mănăstirea Saint Marcel, pentru fetele de rang.

Loc mai bun pentru ea nu există.

Asta-i soarta pe care i-o hotărâti? Călugăria?

De ce nu? Nu e hotărâre luminată?

Trebuie să fie astfel căci nu poate rămâne în lume.

Să răscumpere printr-o viată evlavioasă

păcatul pe care l-am săvârsit zămislind-o.

Si pe mine o să mă închideti la mănăstire?

De tine mă ocup mai târziu. Nu trebuie să rămâi aici.

Sunt sluga Domniei voastre, am să mă supun.

- Ea e? - E viitoarea regină a Frantei.

Fiti fericit atunci, sire.

Plângi, mamă?

Da, scumpo, plâng de fericire.

Pentru că am încetat în sfârsit să-l iubesc.

Desigur, Marigny nu se număra printre prietenii nostri.

Baronii se împăunează cu căderea lui desi noi am pus umărul la asta.

Trebuie să recunosc că mi-ai fost de mare folos, Guccio.

Tin să te răsplătesc, să-ti dau un rol mai mare în afacerile mele.

- Ce dorintă ai? - Vreau stabilimentul de la Neauphle.

Văd că ai ambitii mărunte.

Neauphle e un stabiliment de tară, neimportant.

Trei oameni ajung să-l pună pe roate. Ce vise meschine ai!

Mă interesează si sunt convins că-l putem extinde.

Presupun că d-ra de Cressay e motivul care te atrage acolo.

Am văzut socotelile.

Nu numai că sunt datornici, dar îi mai si hrănim.

Mă iubeste la fel de mult pe cât o iubesc si eu.

E foarte frumoasă si de vită nobilă.

Dacă e nobilă, ai să ai necazuri.

Nu uita că nobilii nu vor decât banii nostri

si n-au chef să-si amestece sângele cu al nostru.

- Familia consimte? - Va consimti.

Fratii ei mă socotesc deja unul de al lor.

Nu stiu ce să spun... Du-te!

Nu poti ferici pe cineva împotriva vointei sale.

Sienezii sunt oameni liberi, se însoară după cum le dicteaza inima.

Du-te la frumoasa ta.

Spune-i că o primesc cu bratele deschise, că o astept si că e binevenită la Paris.

Multumesc.

Te-am chemat, monseniore Guccio,

căci i-am spus regelui cât de nepretuit mi-ai fost.

E o mare onoare să vă fiu de folos.

Atunci, prietene Guccio, ne întoarcem la Napoli.

Am încheiat cea mai înaltă aliantă pentru frumoasa mea Clemence.

La 22 de ani si având virtutea drept singură avere, e nesperat.

Marguerite de Burgundia a murit cam la tanc în închisoare.

Nu lua în seamă clevetirile.

E firesc că Dumnezeu a pedepsit-o

pe acea femeie care si-a trădat legămintele de sotie.

Se zice că regele e hâd la chip, si nici la fire nu stă bine.

Si ce? Sotul meu era schiop si totusi m-am obisnuit cu el.

Si apoi nu te faci regină ca să fii fericită.

Multumesc, bunico, pentru câte ai făcut pentru mine.

Datorită Domniei tale, voi deveni regina Frantei,

a acelui regat întins, scăldat de patru fluvii si trei mări.

E o mare bucurie.

Îti doresc din toată inima să fii fericită.

Acum du-te, fiica mea.

De-acum pot să mor.

Regele tuseste, jupâne Martin. Tuseste de-si sparge pieptul.

Grijile domniei tale sunt întemeiate.

Harta cerului nu i-a hărăzit sănătate si nici viată lungă.

Altceva mai vezi?

Nu cred că apucă sfârsitul anului.

Dar va avea totusi timp să-si ia o soată?

- Desigur. - Si să aibă copii?

Cum Luna se opune Marte,

copilul acesta nu va avea o viată scutită de greutăti.

Trebuie înconjurat de slugi credincioase si bine îngrijit.

Te poti baza pe mine, jupâne Martin.

Astrele ne sunt prielnice. Trebuie să ne miscăm repede.

Mâine în zori pleci la Dourdan.

Zici că ai fost trimisă, dar n-ai nici scrisori, nici semne de recunoastere.

- De ce n-a venit mama personal? - Planul ei trebuie să rămână secret.

Prezenta ei la Dourdan ar fi de bănuit. Dar mă cunoasteti, doamnă.

Din câte-mi spui, e ceva necurat cu moartea Margueritei.

Poate că mi s-a rezervat aceeasi soartă.

Dacă ar fi asa, de ce v-as fi anuntat moartea verisoarei domniei voastre?

Chiar dacă minti, e mai bine asa decât să mor de plictiseală.

Fă ce ai de făcut.

Sângele ăsta, amestecat cu verbină, tremurătoare si leustean

si încălzit la foc va avea efectul pe care-l dorim.

Elixirul trebuie pus în băutura contelui de Poitiers

si veti vedea cum o să-i reaprindă amorul pentru sotia sa.

Cred în otrăvuri ca te scapi de dusmani,

dar nu ca să seduci un adversar...

Atunci îl arunc.

Cel mai greu va fi să-l aducem aici pe Filip cât mai repede.

Monstrul de Robert a intrat în gratiile regelui. Mă astept la ce-i mai rău.

Nu ne costă nimic să încercăm.

Mă întorc la Artois.

N-am să-l las pe câinele ăla de Robert să-mi ardă pământurile

si să-mi prade castelele fără să mă opun.

Dacă vrea război, război va avea.

Să crape!

Să crape cu tot cu Artăgos!

Vă reamintesc că Înăltimea voastră sunteti, chipurile, pe moarte.

Ginerele Înăltimii voastre vine doar pentru că stie că sunteti muribundă.

Ai făcut cum am vorbit?

Vasalii mei, mânati de Robert, s-au răsculat împotriva mea.

Asta m-a răscolit si m-a făcut să cad la pat.

Toate răutătile astea îmi grăbesc sfârsitul.

Filip, scap-o pe fiica mea, Jeanne, de la moarte.

- Nu merită să fie amenintată. - Cine o amenintă?

Robert, mereu el.

În cârdăsie cu sora ta, Isabelle,

a pus la cale pierzania fiicelor mele si a Margueritei.

Am aflat că diavolul ăla era la castelul Gaillard

în ziua în care Margareta a fost găsită moartă.

Eu nu vreau, orice îmi face rău la inimă.

Robert si regele se fac vinovati de aceeasi crimă.

Robert îl are la mână pe rege.

Acum o să-mi atace fiicele, o să le omoare pe amândouă.

Mai întâi pe Blanche, care e un martor incomod,

si apoi pe Jeanne, sotia ta nevinovată care te iubeste.

Si apoi pe mine.

Oricum, chiar dacă nu mă ucide el,

am să mor cu zile, de durere si de spaimă.

Filip, primeste-ti înapoi sotia si protejeaz-o,

arată tuturor că nu sunt lipsită de apărare.

Dacă mi se ia Artois, sunt nevoită să-mi înapoi domeniul Burgundia,

care a fost zestrea fiicei mele, Jeanne.

Asta n-are să-ti fie pe plac.

Nu câstigi bine de pe urma domeniului Burgundiei?

Vom mai sta de vorbă despre toate astea.

Ne vom revedea curând, mamă.

L-a băut până la fund.

Veti vedea că monseniorul de Poitiers va merge curând la Lourdes.

Stiu că va fi un rege bun, dacă cel de acum ne va fi luat.

Si fiica Înăltimii voastre, Jeanne, va fi o regină frumoasă.

Doamnă, iată-l pe rege. Sire, doamna de Ungaria.

Sunt sluga Domniei tale pe vecie.

Mă temeam că portretul tău e înselător, dragă verisoară,

dar văd mai multă frumusete decât în tabloul acela.

- Nepoată, te vei mărita chiar acum. - Aici? În noroaiele astea?

Împrejurările o cer. Ne întoarcem de la bătălia din Flandra.

Dar de ce atâta grabă?

Ludovic va fi încoronat duminică, la Reims,

si doreste ca uniunea să aibă loc mai devreme,

ca să poti merge cu el la încoronare.

tine!

Prinde vulpea!

E vreun obicei francez care cere ca sotiile rudelor să nu asiste la nuntă?

Nici la palat nu ai fi avut ocazia s-o întâlnesti pe sotia mea.

Frate, în această zi fericită pentru tine,

îti cer să ridici pedeapsa pe care ai poruncit-o pentru Jeanne.

Doar nu se face vinovată de crimă si s-a căit.

Sire, e o zi de sărbătoare pentru mine

si as dori ca toate femeile din regat să-mi împărtăsească bucuria.

Fă asta de dragul meu.

As face orice ca să-ti fiu pe plac, scumpa mea.

- Dar mie mi-o dai înapoi pe Blanche? - Niciodată!

- N-am dreptul să-mi iau altă soată? - Lasă destinul să hotărască, frate.

Se pare că destinul îi e mai prielnic lui Filip decât mie.

Crezi că îi voi fi mai pe plac sotului meu?

Timpul petrecut aici nu v-a stirbit frumusetea.

În plus, elixirul pe care l-a băut are să vi-l redea.

Esti sigură că Filip m-a iertat?

Vă repet, doamnă. El i-a cerut regelui să vă întoarceti la curte.

Nu vă arătati chipul, doamnă. Nu suntem prea iubite prin părtile astea.

Si totusi e multă liniste...

Să nu spuneti cum mă cheamă. Au o răfuială cu familia mea.

E trăsura ei, dar contesa Mahaut nu e înăuntru.

Sunt contesa din Poitiers si nu-mi place să fiu deranjată cu un asemenea vacarm.

- A iesit din închisoare? - Da.

Spuneti-mi cum vă numiti.

Vorbesc doar cu cei care se prezintă.

Sunt seniorul de Souastre,

iar ei sunt domnii de Fiennes, de Caumont, de Saint-Venant...

Aud doar nume de gentilomi.

N-as fi zis după cum vă purtati cu niste doamne

pe care ar trebui să le protejati, nu să le atacati.

Dacă o căutati pe contesa de Artois, am să vă duc la ea,

cu conditia să ne crutati si pe noi, si pe soldatii nostri,

pentru că altfel veti avea de-a face cu regele, cumnatul meu.

Chibzuiti, domnii mei, si faceti alegerea corectă.

Când ajungem la Hesdin, am scăpat. Soldatii mamei îi vor tine la respect.

V-ati descurcat foarte bine. M-ati salvat, doamnă.

N-am să uit asta niciodată.

Dacă mi-ai redat iubirea sotului meu, am să socot că suntem chit.

Ei bine, domnii mei, văd că v-a pierit cheful să-i vorbiti stăpânei voastre.

Să vă fi pierdut curajul?

Îmi atacati fiica, să mă înduplecati? Astea sunt maniere cavaleresti?

Vrem să stim dacă ati consimtit să recunoasteti cutumele,

asa cum erau ele pe vremea lui Ludovic cel Sfânt,

Domnilor, văd cu sunteti nemultumiti.

Ei bine, si noi la fel. Nu-i asa, mamă?

Contesa v-ar putea pedepsi pentru relele voastre purtări.

Domnule de Souastre, regele a trimis emisari ca să încheiati pace. Ce doriti?

- Tovarăsii mei nu se încred în contesă. - Regele v-a cerut pace.

Pe el îl ofensati dacă vă îndoiti de cuvântul lui.

Monseniorul Robert ne-a încredintat...

Monseniorul vorbeste prea usor în numele regelui.

S-a judecat cu doamna Mahaut si a pierdut.

De sase ani domeniul ăsta vă priveste doar pe voi, pe contesă si pe rege.

Acum plecati si înduplecati-vă prietenii să se poarte cu întelepciune.

Dragul meu fiu, mi-ai salvat viata.

Am început să mă satur de cutumele lui Ludovic cel Sfânt.

Ne întoarcem în trecut de parcă tata n-ar fi existat.

- Iar fratele meu le dă apă la moară. - Păcat că nu esti tu rege.

Filip, mi-a fost atât de dor de tine!

Sotia ta e ostenită.

Condu-o în apartamentele d-tale, iar noi o să vă aducem de mâncare.

Ti-am spus că te iubeste.

- Ei bine? - Elixirul a avut efectul dorit.

Acum dorm amândoi.

Lăudat fie Domnul! Am refăcut a doua pereche a Frantei.

- Vine! - Cine?

- Guccio, vine mâine. - Ce veste bună. E un prieten bun.

Unchiul său i-a încredintat stabilimentul din Neauphle.

Vine să-mi ceară mâna. E minunat.

- De unde stii asta? - Mi-a făgăduit.

Du-te imediat în camera ta!

Niciodată!

Un lombard, un negustor, un nimeni!

Onoarea de a ne fi prieten ar trebui să-i ajungă.

Dar datorită lui ne-am păstrat pământul si castelul.

- E bogat si protejat al regelui Frantei. - Nu-mi vând fata pe bani.

Suntem nobili si a sosit momentul să ne aducem aminte de asta.

Vorbesti cu cap. Nici eu nu accept o astfel de mezaliantă.

Atunci să ne pregătim să-l primim.

- Voi avea plăcerea s-o văd pe Marie? - Sigur, va fi alături de noi la cină.

O să vedeti cât s-a schimbat. Îi stă capul numai la fericirea ei.

Mă bucur. Nici nu vă închipuiti cât de fericit m-ati făcut.

Si noi suntem foarte fericiti.

Marie e logodită cu o rudă de-a noastră, domnul de Saint-Venant,

un gentilom din Artois, de vită nobilă străveche,

care o îndrăgeste, cum si ea îl îndrăgeste pe el.

- Si când va avea loc nunta? - La începutul verii.

E ca si cum s-ar fi făcut deja.

- Bun venit, domnule Guccio. - Felicitări, domnisoară Marie.

Iată darul meu de nuntă. Mi-a fost dăruit de regina Clemence.

Înăuntru e o relicvă a sfântului Jean Baptiste.

Nu m-as fi despărtit de ea,

dar trebuie să înveti să te desparti de ceea ce ti-a fost atât de drag.

- Noapte bună, domnule. - Noapte bună, doamnă Eliabel.

Dacă aveti trebuintă de ceva, chemati-mă. Sunt prin preajmă.

Spune că vă asteaptă mâine dimineată în locul stiut.

Spune-i doamnei Marie că nu vreau s-o mai văd.

Ti se rupe sufletul când o vezi. Vă jur că nu a fost vina ei.

Lăsati-ne singuri.

Ti-am adus un cadou, draga mea. - Încă unul, Ludovic?

Mă răsfeti cu daruri. Câte unul în fiecare zi...

E o descoperire, o raritate.

Nu te teme. E un mic cleste pentru pere.

Nu există decât cinci în toată lumea.

Nu voiam să-ti murdăresti frumusetea de mâini când mănânci fructe.

Multumesc, sire.

Verisoară, esti pe zi ce trece mai frumoasă.

- Ce vânt bun te-aduce? - Un vânt deloc prielnic, sire.

Din cauza răzmeritei din Artois rămâneti fără bani în vistierie.

Mătusa mea Mahaut vă jecmăneste cum m-a jecmănit si pe mine.

Dacă nu sunt eu acolo...

Îti cunosc devotamentul. Ia loc si hai să stăm de vorbă.

Dar mai întâi gustă din bomboanele cu care mă răsfată Clemence.

Foarte gustoase...

Trebuie să luăm imediat măsuri, sire.

Artois nu mai poate rămâne multă vreme în mâna acestei stârpituri.

Trebuie o nouă judecată.

Dacă nu, se va întâmpla ca în Flandra si veti pierde mult.

Nepotul Înăltimii voastre e în gratiile regelui.

Mă îndoiesc că o nouă judecată vă va lăsa stăpână peste Artois.

Cred că e o greseală să mergeti la Paris.

Artois e al meu. Artăgosul nu mi-l va lua.

Si i-am pregătit viermelui ăluia de Robert o surpriză tare frumoasă.

Fiica mea Jeanne îsi va face curând aparitia la curte.

Regele va trebui să conteze pe ea

si, dacă se adevereste ce stiu eu, Robert nu are cum să-mi ia Artois.

Ne vom întoarce curând.

Ce grea e! Asa mi s-a părut si în ziua încoronării.

Sire, îl primiti mai întâi pe jupân Martin, care tocmai a sosit?

Da, vreau să-l văd degrabă.

- Ai răspunsurile pe care le-am cerut? - Da, sire.

Atunci spune-mi adevărul. Nu mă tem de el.

Nimic nu vă opreste să aveti un mostenitor.

Harta cerului vă e prielnică.

Vorbele tale mă linistesc.

Stii care sunt momentele prielnice ca să zămislesc mostenitori?

Hai să vorbim doar despre primul mostenitor, sire.

Nu cred că gresesc dacă vă spun că, atunci când soarele intră în săgetător,

vi se va naste un copil.

- Deci când va fi zămislit? - La mijlocul lui februarie.

Atunci să-i dau zor cu pelerinajul pe care si-l doreste regina.

Sire, încă o vorbă pentru buna pază a sănătătii Domniei tale.

Feriti-vă de venin, mai ales la sfârsitul primăverii.

- Adică de muscătura viperei? - Nu sire, vorbesc despre bucate.

Sfaturile d-tale n-au dat gres.

Monseniore de Tyre, întăreste paza la bucătărie.

Folositi doar bucatele a căror provenientă vă e cunoscută

si gustati de două ori orice îmi puneti pe masă.

Ni l-au schimbat. Uită-te la el acum, se crede episcop.

Avem marea dorintă si datorie, lăsată de Dumnezeu,

de a mentine ordinea în regat si de a condamna dezbinarea între supusi.

Sire, îmi doresc pacea si mă străduiesc să vă fac pe plac.

Si voi puteti spune acelasi lucru, domnilor?

Sire, ne dorim doar bună întelegere si să vă fim supusi vasali.

Râca de pe domeniul Artois a dăunat echilibrului vistieriei.

Profitul acestor pământuri bogate nu mai ajunge la regat.

Astfel, am hotărât să facem dreaptă judecată.

Cancelar, citeste sentinta.

Ambele părti vor uita de trecut si ranchiună.

Contesa Mahaut îsi recunoaste obligatiile fată de supusii săi

si se va conduce după datinile din timpul lui Ludovic cel Sfânt.

Contesa va înapoia seniorilor pământul pe care-l detine pe nedrept.

Dacă vor exista plângeri împotriva contesei, regele le va cerceta.

Dacă acuzele au temei si contesa refuză judecata, regele o va pedepsi.

N-a fost vorba de asa ceva. E o adăugire nedreaptă.

Jură că ai să respecti cu strictete hotărârea regelui.

Jur.

Refuz să jur.

N-am să fiu de acord cu sentinta asta nedreaptă.

De ce refuzi? Mi se pare o hotărâre bine cumpănită.

Sire, ai să accepti să fii sfidat pe fată.

Acum mă credeti când spun că am fost trădat de această femeie monstruoasă,

care n-are respect nici pentru rege, nici pentru Dumnezeu?

Minciuna si calomnia îti ies suvoi din gură, Robert.

Ai grijă să nu-ti musti cumva limba si să mori.

Taci, doamna!

Îti interzic să te întorci la Artois până ce nu pecetluiesti sentinta.

Până atunci poti rămâne la Paris sau la castelul Conflans

si nu în altă parte.

Ajunge pe ziua de azi. S-a făcut dreptate.

N-are decât să crape!

Mahaut se va învoi să respecte sentinta. A mea e!

Până atunci, am nevoie de un mesager care să ducă asta la Artois.

Mătusa mea si-a asmutit prietenii contra tuturor aliatilor mei.

Nepotul tău, Guccio, e omul potrivit.

Nepotul meu e ocupat de o intrigă amoroasă cu o doamnă din nobilime,

dar cred că am o solutie pe placul tău.

O rasă de călugăr va trece neobservată.

- Un călugăr? - Italian.

E si mai bine asa.

Mătusa mea, Dumnezeu să ne scape de ea, nu poate pleca din Paris.

Ar însemna să încalce porunca regelui.

Cu aurul tău am cumpărat doi soldati din castelul ei...

De fapt, din castelul meu de la Heslin.

Netrebnicii ăstia o să-i lase pe prietenii mei să intre.

Am să obtin o pradă bogată, pe care ti-o voi încredinta s-o vinzi.

Spune-i călugărului tău să meargă la domnul de Fiennes, nu la altcineva.

Souastre si Caumont sunt prea bine supravegheati.

Distrează-te cu damele de vită nobilă, e firesc la vârsta ta.

Peste câtiva ani vei întelege că tot niste stricate sunt

si că plăceri din astea găsesti si la bordel, mai ieftin.

Fiule, nu te asteptam asa curând. Pe când nunta?

Oamenii ăstia sunt monstruosi. I-au interzis Mariei să mă revadă.

Si-a riscat viata ca să mă prevină.

Vor s-o mărite cu un văr bătrân si urât, un mos de 45 de ani.

- Un mos tinerel... - Marie va muri.

Va muri dacă va fi silită să se mărite cu altul.

N-am să îngădui niciodată una ca asta!

Dacă nu mă ajută nimeni, o răpesc si o duc în Italia.

Bietul de tine, nu veti face nici zece leghe

si veti prinsi amândoi.

Pe frumoasa ta o vor vârî la mănăstire, iar tu vei atârna în streang.

Ăstia nu glumesc cu drepturile nobililor.

Dar dacă esti hotărât s-o iei de nevastă, am să te ajut.

Mi se pare singura cale de a te vindeca de nebunia asta.

Multumesc.

Doamnă Eliabel, îmi oferiti găzduire în această noapte?

Oamenii mei au plecat cu cheile stabilimentului din Neauphle.

El e fratele Vincenzo. E în drum spre mănăstirea din Douais.

Nu vă pot oferi decât o odaie

dar dacă vă e pe plac, mergeti si vă odihniti putin.

Să nu dormi în noaptea asta si să te pregătesti de plecare.

Am nevoie de cheile de la capelă.

Fratele Vincenzo vă roagă să-i încredintati cheile capelei.

Pleacă mâine foarte devreme si ar vrea să tină slujba.

Margot, două tacâmuri pentru oaspetii nostri!

As fi vrut să-ti ofer cea mai frumoasă nuntă.

Pentru mine, e cea mai frumoasă nuntă, căci prin ea mă leg de tine.

Nepoată, îti aduc o veste care va face mare zarvă la curte.

Cumnata ta, Jeanne de Poitiers a rămas grea.

- Moasele au confirmat zvonul. - Mă bucur pentru doamna de Poitiers.

Îti datorează recunostintă.

Datorită tie a fost iertată si si-a regăsit sotul.

Domnul mi-a arătat că am făcut o faptă bună, căci le-a binecuvântat casa.

Mi-as dori s-o binecuvânteze si pe a ta cât mai curând.

Nepoată, stii că n-am obiceiul să mă tem de vorbe.

Regele Ludovic îsi face datoria fată de tine?

Da, e foarte atent.

Îti onorează patul cu regularitate?

Aproape în fiecare noapte, unchiule.

Eu am aranjat căsătoria asta si n-as vrea să mă aleg cu reprosuri.

Femeile din familia mea au pântece roditoare si au dovedit-o adesea.

Dacă dorinta dumitale întâmpină vreo predică,

nu sângele meu e de vină.

Si cu asta, domnul meu, am spus tot ce era de spus.

Doamnă, ati rămas fără lumină? Am să chem pe cineva.

Nu, Eudeline, nu vreau pe nimeni.

Plângeti, doamnă?

Nu plângeti. Se face ora cinei... Nu puteti apărea asa.

Esti de multă vreme cameristă în castelul acesta? Cred ca stii toate secretele.

E adevărat că micuta de Navarre, tinută departe de curte,

nu e fiica sotului meu?

Fiecare îsi dă cu părerea după interes.

Doamna de Burgogne ne-ar fi putut lămuri, dar gura îi e plină de pământ.

Vă temeti, doamnă, că regele nostru...

Fiti pe pace. Monseniorul Ludovic poate avea mostenitori.

- De unde stii? - Stiu mai bine ca oricine.

Ar trebui să-mi tin gura, dar o doamnă nobilă si bună ca Domnia ta

nu se va simti jignită dacă mărturisesc că Ludovic este tatăl fiicei mele.

Eu n-am vrut. Era atât de tânăr...

Vreau s-o văd pe fiica ta.

Vă rog să faceti nimic. O să-si dea seama că v-am spus.

Seamănă mult cu regele si a fost închisă la mănăstire ca să nu vă supărati.

Se va călugări când va împlini vârsta cuvenită.

Dar de ce să fi crezut că un asemenea act mi-ar fi pe plac?

Biata de tine, din cauza mea ti-au luat fiica.

Ei bine, îti va fi înapoiată. O voi proteja.

- Am să-i vorbesc regelui. - Vă rog, doamnă, nu faceti nimic.

Prefer să-mi văd fiica sub văl decât sub pământ.

Nu trebuia să vă vorbesc.

Dumnezeu vrea să vă tină departe de rele,

iar bunătatea Domniei voastre vă protejează ignoranta.

Dar care sunt relele astea pe care le-as putea afla?

Au legătură cu moartea Margueritei?

Sunteti singura de la curte care are îndoieli în privinta asta.

A fost ucisă pentru ca regele să mă poată lua de sotie.

De ce a murit Marguerite?

De o răceală în piept, care a lăsat-o fără suflare, din câte stiu.

- Juri în fata Domnului, Ludovic? - N-am de ce să jur.

Nu vreau să-mi vorbească nimeni despre ea. Tu cu atât mai putin.

Juri că vrerea ta n-a avut nimic de-a face cu sfârsitul ei?

Si dacă ar fi asa? N-ar trebui să-mi faci vreo vină, mai ales tu.

Vorbeste-i bunică-tii.

E vina ei. Ea a cerut ca nunta să se facă înainte de sosirea verii.

Iar eu mi-am dorit ca Marguerite să moară înainte de acest soroc.

Am fost ascultat, atâta tot.

Dumnezeu nu ne dăruieste copii din cauza acestei crime

si a tuturor celelalte pe care le-ai săvârsit.

Ce vrei să fac acum? Nu pot învia mortii.

Desparte-te de mine, întoarce-te la Napoli

si asteaptă să avem papă care să ne desfacă legămintele.

Un papă...

Nu s-ar fi întâmplat nimic dacă am fi avut papă.

N-am de gând să te părăsesc.

Îti sunt sotie pentru a-ti fi alături în clipe de bucurie si de tristete.

Dar vreau să-ti salvez sufletul

si, dacă nu te căiesti, nu vei primi iertare.

Cât esti de bună!

Mult mai bună decât mine...

Îti făgăduiesc să mă îndrept. Am să fiu asa cum vrei.

Remuscările mă chinuiesc, să stii.

Uit de ele în bratele tale.

- Trebuie să ispăsim. - Vom ispăsi, draga mea.

Vom tine post de trei ori pe săptămână.

- Ludovic, nu mă asculti. - Ba da, te ascult.

Aud din gura ta că refuzi să mi te dai,

că nu mă placi si că te porti cu mine la fel ca Marguerite.

Să fie oare un blestem că nu sunt iubit de cei pe care-i iubesc?

Bine, voi face precum ti-e vrerea.

Lasă făcliile aprinse!

Si lasă-ti vesmintele.

Domnule Evrad, cardinalul Caetani ti-a cerut ajutorul tie, fost templier,

ca să ne duci la pieire pe rege si pe mine, asa pretinzi.

Da, monseniore. Jur în fata Domnului că e adevărat.

Nu jura, e păcat!

Cardinalul mi-a trimis o livră de ceară.

Am modelat din ea un bărbat cu coroană si unul cu coroană mai mică.

Am si scris pe cine întruchipează,

dar jur că nu erau domniile voastre, căci în ultima clipă m-am speriat.

Nu putem sti dacă spune adevărul. Să-l dăm pe mâinile călăilor.

- Nu! Fie-vă milă! - Nu mă atinge!

N-ar fi de dorit ca Filip, om cu judecată,

să meargă la Lyon, la conclav, ca să evităm gâlceava asta?

Ce sfat întelept mi-ai dat unchiule! Îl accept cu recunostintă.

- Accept, ca să-ti fac voia, frate. - Ce frate bun am!

Tata n-ar fi trebuit să-i ardă pe templieri.

Eu m-am împotrivit cât am putut acestei hotărâri funeste.

Suferi pentru că ai stat prea mult pe loc.

- Nu din cauza blestemului... - Ai dreptate.

Ce părere aveti despre starea lucrărilor?

Iată noile planuri.

- Cum arată Evrad ăsta? - E schiop si pare rătăcit...

Scuză-mă, muncitorii mei lucrează prost.

O chem pe Beatrice să se ocupe de ei.

E templierul care ne-a ajutat să-l ucidem pe Nogaret.

Dacă vorbeste, sunt pierdută. Cunosti pe cineva la Petit Chatelet?

Pe nimeni, doamnă.

Si nu-i usor să ucizi un prizonier din temnita regească.

Doar Filip mă mai poată ajuta.

Am să-i mărturisesc totul. Dacă nu mă ajută, s-a zis cu mine.

Iartă-mă...

- Templierul a fost torturat? - N-a fost timp de asta.

Mare păcat, căci s-a spânzurat azi-noapte, în celulă.

- Voiai să-mi spui ceva, mamă. - Voiam să-ti vorbesc despre Jeanne.

- O iei cu tine la Lyon? - Nu-mi permite starea ei.

Si eu voiam să-ti vorbesc despre ea.

As vrea să rămână la d-ta cât lipsesc eu.

Mă tem de intrigile vărului nostru, Robert,

care, când nu se poate măsura cu bărbatii, atacă femeile.

Asta înseamnă că mă socotesti în rândul bărbatilor.

Dacă e o laudă, e una care-mi place.

Într-adevăr, e o laudă.

Mă tem de plecarea ta.

Dusmanii mei vor folosi acest prilej ca să mă lipsească de Artois.

E mai întelept să nu cedezi nimic, pretextând lipsa mea.

As vrea să mă întorc ca să fiu de fată la nastere.

Era să uit... Si doamna de Ungaria asteaptă un eveniment fericit.

Regina Clemence e însărcinată? Ce veste grozavă!

Hai, mătusă, acceptă hotărârea.

Vistieria duce lipsa banilor pe care nici d-ta, nici baronii, nu vreti să-i dati.

Prefă-te că accepti.

Ai să găsesti calea să iei cu o mână ce dai cu cealaltă.

Sire, eu nu sunt print suveran.

Tocmai, eu sunt suveranul vostru, al tuturor.

Voi transa orice dispută în favoarea d-tale.

Nu mă dau în vânt după zaharicale, dar astea sunt foarte bune.

Buna mea Clemence veghează să aibă tot timpul zaharicale în odaie,

căci stie că-mi place să am ce rontăi.

Ce zici, verisoară, te învoiesti?

Nu, sire.

Astăzi avem un rege bun, dar n-ai să trăiesti vesnic si nici eu.

Sunt nevoită să mă gândesc la mostenitorii mei

si nu pot să-i las la mâna regelui.

Pune-te în locul meu, vere. Astepti un mostenitor.

Te-ai învoi să le lasi puteri mai mici?

Tocmai, nu vreau să-i las amintirea unui părinte slab.

Prea mi te împotrivesti! De azi pun stăpânire pe Artois.

N-ai să mă poti ameninta vesnic. Nu mă tem de d-ta.

De azi înainte, domeniul va fi guvernat de seniorii mei. Artois e al meu.

Iar d-tale îti poruncesc să nu părăsesti domeniile pe care ti le-am acordat

si să nu mai vii în fata mea, căci nu mai vreau să te văd.

Am câstigat, bunul meu Lormet.

Rămas fără avutul din Artois, Artăgosul a fost nevoit să-si aleagă tabăra.

Sunt întemnitată si jefuită! Parisul e temnita mea.

Si tu stai cu mâinile în sân?

Esti bună doar să-mi risipesti banii, să te gătesti cu rochii

si să-ti irosesti farmecele pe primul câine spilcuit?

N-ai de gând să-mi fii de folos?

Cuisoarele pe care vi le-am adus nu v-au ostoit durerea?

Nu despre dinti vorbesc eu.

Am eu unul care mă doare mai tare si stii si cum îl cheamă.

Doamnă, vă doriti oare moartea unui personaj cu rang atât de înalt?

Dar la ce crezi că mă gândesc de o săptămână încheiată?

Nu pot decât să mă rog din zori si până-n seară

ca Ludovic să cadă de pe cal si să-si rupă gâtul.

- Există căi mai iuti... - Mi-ar fi de folos să moară acum.

Ginerele Domniei voastre va deveni regent si vă va înapoia Artois.

Mă întelegi de minune, scumpa mea Beatrice.

N-am să mă zgârcesc cu cel care-mi va găsi o cale să scap de el.

Îl vom trimite pe Ludovic Artăgosul în infern cu otravă ascunsă în bucate.

Ai de gând să te duci la rege si să-i oferi o tartă

din partea verisoarei Mahaut, care nu mai poate de dragul lui?

Le dă slugilor să guste de trei ori din bucatele de pe masă.

Temător si ticălos.

- Dar cuminecătura se ia pe încredere. - Nu, sigur se fereste.

Până si preotul lui e urmărit.

Dintele meu! Si când te gândesti că tot vina lui este.

Bomboanele...

Arată-i mamei mele tapiseria aceea frumoasă cu care ti-ai împodobit camera.

Fiica mea a lăudat-o atât că am venit si eu s-o admir.

Sunt destul de pricepută la asemenea lucruri.

În tot regatul nu vei găsi pe cineva mai priceput.

As face orice pentru sora mea.

Priveste, Jeanne, cu cât mestesug e cusută.

Aduce aminte de Arrass si totusi lâna pare încă si mai vie.

Lucrătorii trebuie să fie tare priceputi.

Sunt tesători renumiti din tara mea.

I-am adus aici, ca să lucreze pentru mine si pentru curte.

Si Jeanne i-a tocmit.

Stiai că poti alege orice desen vrei, mamă,

iar ei, cu degetele si acele lor, zugrăvesc imaginea pe care o vezi?

Ce lucruri frumoase! Cât sunt de plăcute la privit!

Puteti să-i tocmiti, dacă vreti.

Adevărat, doamnă? Mă învoiesc cu mare plăcere.

Doream să-mi împodobesc casa în care mi-e cam urât.

Si regele se înconjoară de tapiserii?

Nu, în odaia lui nu sunt tapiserii.

Trebuie spus că doarme foarte putin.

Asta dovedeste că se bucură din plin de compania Domniei voastre.

- Ce sot bun aveti! - Da, sunt o norocoasă.

Îmi permiteti, verisoară? M-ati făcut să prind gustul bomboanelor.

Jeanne, spune-i cumnatei tale ce ai pe suflet.

As vrea să-ti împărtăsesc suferinta mea.

Sotul meu e la Lyon, iar lipsa lui mă îngrijorează.

L-ai putea ruga pe rege să-l lase să se întoarcă pentru nasterea mea?

Stiu că e o slăbiciune, dar dacă tatăl e aproape, durerea nu te mai îngrozeste.

Îti promit. Am să-ti împlinesc voia.

Sunteti tare bună, doamnă. Numai Domnia voastră ne sunteti sprijin.

Văd că taci, mamă, desi întâlnirea s-a petrecut cum nu se poate mai bine.

- Te frământă ceva? - Nimic, fiica mea.

Demersul nostru ne va fi de folos.

- Copil, zici? - Mă tem că n-ai să mă mai iubesti.

Dar nu te bucuri, Marie? Nu-mi vine să cred!

Un copil, copilul nostru! Ce veste minunată!

De data asta, familia ta se va învoi. Alerg să-i spun unchiului meu.

Va sti el s-o înduplece pe mama ta.

Bine te-am găsit, mamă.

Ti-ai lărgit toate hainele tale la brâu.

De ce i-ai cerut asta lui Margot? Dezbracă-te!

- Dezbracă-te! Îti poruncesc! - Niciodată!

- Mărturiseste-ti păcatul! - N-am păcate.

Atunci cum de-ai rămas grea?

Voi avea un copil cu Guccio, dar nu e păcat,

căci Guccio este sotul meu.

Vei ajunge la mănăstire, ca toate fiicele decăzute.

Câinele ăsta a pătat onoarea surorii noastre.

Unde e călugărul?

Trebuie să-l găsesc pe călugărul care ne-a căsătorit,

Fratii de Cressay vor să mă omoare.

Marie a rămas grea. Trebuie să dovedesc că suntem căsătoriti.

Acum îmi zici că a rămas grea?

- Călugărul a murit. - Cum adică a murit?

Cum se moare. I-au făcut felul pe drumurile din Artois.

Ai fi avut aceeasi soartă, dacă nu erai ocupat cu însurătoarea.

- Cum pot dovedi că sunt sotul Mariei? - Nu te-ar ajuta la nimic.

Te-ai căsătorit cu o fată nobilă fără consimtământul familiei.

Te pot căsăpi oricând si vor plăti cel mult o amendă.

O amendă în schimbul vietii unui lombard...

Trebuie spus că nu-i un pret prea mare.

E posibil să se aleagă si cu laude.

Mai întâi trebuie să te pun la adăpost.

Apoi iau legătura cu prietenii nostri de rang. Dar cu care?

Regina Clemence tine la mine...

- Regina e neputincioasă. - Atunci Bouville.

Nu e o idee rea. Vino!

Spune-le domnilor că am să-i primesc imediat.

Ieri s-a jucat cu mingea, după care a început să vomite.

Templierul ăla cu vrăjile lui! Crezi că...

Cine ar urma la tron?

Ludovic si-a chemat cancelarul ca să-i dicteze un codicil,

dar n-a dat nici o dispozitie legată de regentă.

- Atunci Clemence va fi regentă. - E italiancă si abia a devenit regină.

Baronii nostri, care n-o cunosc prea bine, s-ar putea împotrivi.

- Filip? - E la Lyon si nu se întoarce curând.

Atunci Domnia ta, monseniore... N-ar fi asa o mare schimbare pentru Domnia ta.

- Cum se simte? - Regele moare, domnule Bouville.

Nu stiam că vă e atât de drag regele încât să alergati la căpătâiul lui.

Nenorocirea care ne loveste e mai presus de neîntelegerile noastre, vere.

Am venit să-i fiu sprijin dragei noastre Clemence.

Biata copilă se asteaptă deja la ce poate fi mai rău.

Regina stie că se poate bizui pe mine.

Starea în care e nu-i permite să se ocupe de treburile regatului.

Fii pe pace, voi veghea asupra mamei viitorului rege.

Sper ca Domnul să aibă bunătatea să-i dăruiască un fiu.

Dar spune, Charles, tonul tău pare să vorbească despre o viitoare regentă.

Asta pentru că sunt singurul om care poate tine în mână frâiele puterii.

Vere, Ludovic încă mai răsuflă. Amână-ti planurile până la moartea lui.

Si, în loc să mă tii aici, urmează-mi pilda:

roagă-te ca un miracol să-l salveze.

- Domnule Tolomei... - Da, stiu cine sunteti.

Dar asta nu-i nimic fată de năpasta care ne-a lovit.

E groaznic, copiii mei... E un lucru prea cumplit.

Iubitul nostru rege nu mai este.

Să îngenunchem, copii, să ne rugăm pentru sufletul lui.

În genunchi, domnilor. Să ne rugăm, prieteni!

Nepotul meu! Ticălosul! Mai aveam nevoie de încă o suferintă?

Mai e si las, căci n-a avut curajul să-mi înfrunte mânia.

A preferat să plece la Siena în grabă mare,

fără să mă prevină, iar acum trebuie să fi ajuns departe.

Cine poate sti unde se ascunde? Ce-i de făcut, prieteni?

Eu unul îl dezmostenesc.

Procesul ar fi o solutie, dar pentru niste nevoiasi ca voi,

mă tem că ar costa prea mult.

În plus, sora voastră nu si-ar recăpăta astfel onoarea,

ba dimpotrivă, scandalul nu poate decât să-i dăuneze.

Dar, datorită unor prieteni sus-pusi, care-mi sunt datori,

îi putem găsi un loc retras unde poate aduce pe lume rodul păcatului,

în cea mai deplină taină.

Desigur, va rămâne între noi.

Ce spuneti?

Aveti încredere în mine.

Nu v-am dovedit eu oare, de doi ani încoace,

păsuindu-vă cu datoria aceea de 300 de livre,

că sunt un om cu inimă bună?

Dacă as fi vrut, v-as fi luat castelul.

- V-am lipsit cumva de el? - Nu.

Am să-i găsesc surorii voastre o mănăstire unde va sta cât e nevoie.

Desigur, o mănăstire demnă de pozitia ei.

- Multumim, monseniore Tolomei. - Nu...

- Ba da, vă multumim. - Nu, n-aveti de ce să-mi multumiti.

Duceti-vă!

Ce nătărăi!

Nu-mi rămâne decât să sper că Ludovic îsi va da sufletul cât mai repede.

Doi regi ai Frantei într-un timp atât de scurt... Ce nenorocire!

Sărmanul regat!

Sire, îmi cer iertare pentru suferinta pe care ti-am pricinuit-o.

Te iert, verisoară, dacă te vei supune poruncilor regelui.

Sire, mă leg în fata ta.

Nici dacă l-ar fi ucis ea nu s-ar fi prefăcut atât de bine.