All language subtitles for Les Rois Maudits - 2005 - Episode 3 (av 5) - Les Poisons De La Couronne - HD 1024x544p

OTRĂVURILE COROANEI

Aici începe Artois, domeniul meu,
pământul meu scump!

Jur că voi tine aceste spice la piept
până când îmi voi recupera pământul

de la mătusa mea Mahaut,
uzurpatoarea.

Nu-i păcat că niste nobili ca voi
se supun acelei muieri?

Ce cauti aici?
Cară-te!

Să-i speriem oamenii,
ca să-i slăbească autoritatea.

- Dar cum?
- Dând iama pe domeniul Artois.

Acest domeniu va fi al tău
într-o bună zi.

Deocamdată e al ei si asta e cea mai
bună cale ca să i-l iau.

De acum înainte,
tot ce este al ei va fi al vostru.

Multumesc.

Aliatii ciumei ăleia de Robert
nu dau înapoi.

Dar nu sunt o femeie
care să renunte usor la avutul ei.

Vor să punem cutumele în practică?
Asa să fie...

Dar nu înainte de a face o anchetă
ca să aflăm exact

datinile străvechi de pe
fiecare domeniu în parte.

Contati pe unchiul meu, Tierry,
ca anchetele astea să dureze mult.

Foarte mult...

Trebuie să jucăm subtil.

Ludovic, noul rege,
Artăgosul, cum îi spune poporul,

e în plină derută.

Câinele ăla de Robert îi cântă în strună
ca să-mi ia domeniul.

Sansa face ca regele
să aibă sănătatea subredă.

Tuseste să-si spargă pieptul,
nu alta.

Dacă Dumnezeu s-ar îndura
să-l cheme la El...

Sunteti arestat din porunca regelui,
monseniore Marigny.

- Unde mă duceti?
- La Montfaucon, d-le.

Fiule, căieste-te pentru greselile
pentru care ai fost condamnat.

Nu, părinte. Nu recunosc
că am furat din vistierie.

Am actionat la porunca
regelui Filip, stăpânul meu,

dar am făcut nedreptăti
pentru scopuri drepte

si pentru asta mă căiesc.

Nu mă tineti!

Nu-l dezbrăcati, pentru ca să poată
fi recunoscut cât mai mult timp.

Priviti, oameni buni.
Se face o treabă foarte bună.

Nu credeam că-mi va fi dat
să văd una ca asta.

Poporul meu se bucură,
nu-i asa?

Nu-i asa Eudeline, că l-am trimis
la spânzurătoare pe Marigny?

Desigur, domnule Ludovic...
Adică voiam să spun sire.

Cu totii nădăjduim că
vremea nenorocirilor a trecut.

Asta-i si vrerea mea.

Îti făgăduisem că am să veghez
la siguranta copilei.

Copila vă va pomeni în rugile ei
câte zile o avea.

Tocmai asta am hotărât,
să se roage.

Va intra la mănăstirea Saint Marcel,
pentru fetele de rang.

Loc mai bun pentru ea
nu există.

Asta-i soarta pe care i-o hotărâti?
Călugăria?

De ce nu?
Nu e hotărâre luminată?

Trebuie să fie astfel
căci nu poate rămâne în lume.

Să răscumpere printr-o viată evlavioasă

păcatul pe care l-am săvârsit
zămislind-o.

Si pe mine o să mă închideti
la mănăstire?

De tine mă ocup mai târziu.
Nu trebuie să rămâi aici.

Sunt sluga Domniei voastre,
am să mă supun.

- Ea e?
- E viitoarea regină a Frantei.

Fiti fericit atunci, sire.

Plângi, mamă?

Da, scumpo, plâng de fericire.

Pentru că am încetat în sfârsit
să-l iubesc.

Desigur, Marigny nu se număra
printre prietenii nostri.

Baronii se împăunează cu căderea lui
desi noi am pus umărul la asta.

Trebuie să recunosc că mi-ai fost
de mare folos, Guccio.

Tin să te răsplătesc, să-ti dau un rol
mai mare în afacerile mele.

- Ce dorintă ai?
- Vreau stabilimentul de la Neauphle.

Văd că ai ambitii mărunte.

Neauphle e un stabiliment de tară,
neimportant.

Trei oameni ajung să-l pună pe roate.
Ce vise meschine ai!

Mă interesează si sunt convins
că-l putem extinde.

Presupun că d-ra de Cressay
e motivul care te atrage acolo.

Am văzut socotelile.

Nu numai că sunt datornici,
dar îi mai si hrănim.

Mă iubeste la fel de mult
pe cât o iubesc si eu.

E foarte frumoasă
si de vită nobilă.

Dacă e nobilă, ai să ai necazuri.

Nu uita că nobilii
nu vor decât banii nostri

si n-au chef să-si amestece sângele
cu al nostru.

- Familia consimte?
- Va consimti.

Fratii ei mă socotesc deja
unul de al lor.

Nu stiu ce să spun...
Du-te!

Nu poti ferici pe cineva
împotriva vointei sale.

Sienezii sunt oameni liberi,
se însoară după cum le dicteaza inima.

Du-te la frumoasa ta.

Spune-i că o primesc cu bratele deschise,
că o astept si că e binevenită la Paris.

Multumesc.

Te-am chemat,
monseniore Guccio,

căci i-am spus regelui
cât de nepretuit mi-ai fost.

E o mare onoare să vă fiu de folos.

Atunci, prietene Guccio,
ne întoarcem la Napoli.

Am încheiat cea mai înaltă aliantă
pentru frumoasa mea Clemence.

La 22 de ani si având virtutea
drept singură avere, e nesperat.

Marguerite de Burgundia
a murit cam la tanc în închisoare.

Nu lua în seamă clevetirile.

E firesc că Dumnezeu a pedepsit-o

pe acea femeie care si-a trădat
legămintele de sotie.

Se zice că regele e hâd la chip,
si nici la fire nu stă bine.

Si ce? Sotul meu era schiop
si totusi m-am obisnuit cu el.

Si apoi nu te faci regină
ca să fii fericită.

Multumesc, bunico,
pentru câte ai făcut pentru mine.

Datorită Domniei tale,
voi deveni regina Frantei,

a acelui regat întins, scăldat
de patru fluvii si trei mări.

E o mare bucurie.

Îti doresc din toată inima
să fii fericită.

Acum du-te, fiica mea.

De-acum pot să mor.

Regele tuseste, jupâne Martin.
Tuseste de-si sparge pieptul.

Grijile domniei tale sunt întemeiate.

Harta cerului nu i-a hărăzit
sănătate si nici viată lungă.

Altceva mai vezi?

Nu cred că apucă sfârsitul anului.

Dar va avea totusi timp
să-si ia o soată?

- Desigur.
- Si să aibă copii?

Cum Luna se opune Marte,

copilul acesta nu va avea
o viată scutită de greutăti.

Trebuie înconjurat de slugi
credincioase si bine îngrijit.

Te poti baza pe mine,
jupâne Martin.

Astrele ne sunt prielnice.
Trebuie să ne miscăm repede.

Mâine în zori pleci la Dourdan.

Zici că ai fost trimisă, dar n-ai nici
scrisori, nici semne de recunoastere.

- De ce n-a venit mama personal?
- Planul ei trebuie să rămână secret.

Prezenta ei la Dourdan ar fi de
bănuit. Dar mă cunoasteti, doamnă.

Din câte-mi spui, e ceva necurat
cu moartea Margueritei.

Poate că mi s-a rezervat
aceeasi soartă.

Dacă ar fi asa, de ce v-as fi anuntat
moartea verisoarei domniei voastre?

Chiar dacă minti, e mai bine asa
decât să mor de plictiseală.

Fă ce ai de făcut.

Sângele ăsta, amestecat cu verbină,
tremurătoare si leustean

si încălzit la foc
va avea efectul pe care-l dorim.

Elixirul trebuie pus în băutura
contelui de Poitiers

si veti vedea cum o să-i
reaprindă amorul pentru sotia sa.

Cred în otrăvuri
ca te scapi de dusmani,

dar nu ca să seduci
un adversar...

Atunci îl arunc.

Cel mai greu va fi să-l aducem
aici pe Filip cât mai repede.

Monstrul de Robert a intrat în gratiile
regelui. Mă astept la ce-i mai rău.

Nu ne costă nimic să încercăm.

Mă întorc la Artois.

N-am să-l las pe câinele ăla de Robert
să-mi ardă pământurile

si să-mi prade castelele
fără să mă opun.

Dacă vrea război,
război va avea.

Să crape!

Să crape cu tot cu Artăgos!

Vă reamintesc că Înăltimea voastră
sunteti, chipurile, pe moarte.

Ginerele Înăltimii voastre vine doar
pentru că stie că sunteti muribundă.

Ai făcut cum am vorbit?

Vasalii mei, mânati de Robert,
s-au răsculat împotriva mea.

Asta m-a răscolit
si m-a făcut să cad la pat.

Toate răutătile astea
îmi grăbesc sfârsitul.

Filip, scap-o pe fiica mea, Jeanne,
de la moarte.

- Nu merită să fie amenintată.
- Cine o amenintă?

Robert, mereu el.

În cârdăsie cu sora ta, Isabelle,

a pus la cale pierzania fiicelor mele
si a Margueritei.

Am aflat că diavolul ăla
era la castelul Gaillard

în ziua în care Margareta
a fost găsită moartă.

Eu nu vreau,
orice îmi face rău la inimă.

Robert si regele se fac vinovati
de aceeasi crimă.

Robert îl are la mână pe rege.

Acum o să-mi atace fiicele,
o să le omoare pe amândouă.

Mai întâi pe Blanche,
care e un martor incomod,

si apoi pe Jeanne, sotia ta nevinovată
care te iubeste.

Si apoi pe mine.

Oricum,
chiar dacă nu mă ucide el,

am să mor cu zile,
de durere si de spaimă.

Filip, primeste-ti înapoi sotia
si protejeaz-o,

arată tuturor că nu sunt
lipsită de apărare.

Dacă mi se ia Artois, sunt nevoită
să-mi înapoi domeniul Burgundia,

care a fost zestrea fiicei mele, Jeanne.

Asta n-are să-ti fie pe plac.

Nu câstigi bine de pe urma
domeniului Burgundiei?

Vom mai sta de vorbă
despre toate astea.

Ne vom revedea curând,
mamă.

L-a băut până la fund.

Veti vedea că monseniorul de Poitiers
va merge curând la Lourdes.

Stiu că va fi un rege bun,
dacă cel de acum ne va fi luat.

Si fiica Înăltimii voastre, Jeanne,
va fi o regină frumoasă.

Doamnă, iată-l pe rege.
Sire, doamna de Ungaria.

Sunt sluga Domniei tale pe vecie.

Mă temeam că portretul tău
e înselător, dragă verisoară,

dar văd mai multă frumusete
decât în tabloul acela.

- Nepoată, te vei mărita chiar acum.
- Aici? În noroaiele astea?

Împrejurările o cer. Ne întoarcem
de la bătălia din Flandra.

Dar de ce atâta grabă?

Ludovic va fi încoronat duminică,
la Reims,

si doreste ca uniunea
să aibă loc mai devreme,

ca să poti merge cu el
la încoronare.

tine!

Prinde vulpea!

E vreun obicei francez care cere ca
sotiile rudelor să nu asiste la nuntă?

Nici la palat nu ai fi avut ocazia
s-o întâlnesti pe sotia mea.

Frate, în această zi fericită
pentru tine,

îti cer să ridici pedeapsa
pe care ai poruncit-o pentru Jeanne.

Doar nu se face vinovată de crimă
si s-a căit.

Sire, e o zi de sărbătoare
pentru mine

si as dori ca toate femeile din regat
să-mi împărtăsească bucuria.

Fă asta de dragul meu.

As face orice ca să-ti fiu pe plac,
scumpa mea.

- Dar mie mi-o dai înapoi pe Blanche?
- Niciodată!

- N-am dreptul să-mi iau altă soată?
- Lasă destinul să hotărască, frate.

Se pare că destinul îi e mai prielnic
lui Filip decât mie.

Crezi că îi voi fi mai pe plac
sotului meu?

Timpul petrecut aici
nu v-a stirbit frumusetea.

În plus, elixirul pe care l-a băut
are să vi-l redea.

Esti sigură că Filip m-a iertat?

Vă repet, doamnă. El i-a cerut regelui
să vă întoarceti la curte.

Nu vă arătati chipul, doamnă. Nu suntem
prea iubite prin părtile astea.

Si totusi e multă liniste...

Să nu spuneti cum mă cheamă.
Au o răfuială cu familia mea.

E trăsura ei,
dar contesa Mahaut nu e înăuntru.

Sunt contesa din Poitiers si nu-mi place
să fiu deranjată cu un asemenea vacarm.

- A iesit din închisoare?
- Da.

Spuneti-mi cum vă numiti.

Vorbesc doar cu cei care
se prezintă.

Sunt seniorul de Souastre,

iar ei sunt domnii de Fiennes,
de Caumont, de Saint-Venant...

Aud doar nume de gentilomi.

N-as fi zis după cum vă purtati
cu niste doamne

pe care ar trebui să le protejati,
nu să le atacati.

Dacă o căutati pe contesa de Artois,
am să vă duc la ea,

cu conditia să ne crutati si pe noi,
si pe soldatii nostri,

pentru că altfel veti avea de-a face
cu regele, cumnatul meu.

Chibzuiti, domnii mei,
si faceti alegerea corectă.

Când ajungem la Hesdin, am scăpat.
Soldatii mamei îi vor tine la respect.

V-ati descurcat foarte bine.
M-ati salvat, doamnă.

N-am să uit asta niciodată.

Dacă mi-ai redat iubirea sotului meu,
am să socot că suntem chit.

Ei bine, domnii mei, văd că v-a pierit
cheful să-i vorbiti stăpânei voastre.

Să vă fi pierdut curajul?

Îmi atacati fiica, să mă înduplecati?
Astea sunt maniere cavaleresti?

Vrem să stim dacă ati consimtit
să recunoasteti cutumele,

asa cum erau ele pe vremea
lui Ludovic cel Sfânt,

Domnilor, văd cu sunteti
nemultumiti.

Ei bine, si noi la fel.
Nu-i asa, mamă?

Contesa v-ar putea pedepsi
pentru relele voastre purtări.

Domnule de Souastre, regele a trimis
emisari ca să încheiati pace. Ce doriti?

- Tovarăsii mei nu se încred în contesă.
- Regele v-a cerut pace.

Pe el îl ofensati
dacă vă îndoiti de cuvântul lui.

Monseniorul Robert ne-a încredintat...

Monseniorul vorbeste prea usor
în numele regelui.

S-a judecat cu doamna Mahaut
si a pierdut.

De sase ani domeniul ăsta vă priveste
doar pe voi, pe contesă si pe rege.

Acum plecati si înduplecati-vă
prietenii să se poarte cu întelepciune.

Dragul meu fiu, mi-ai salvat viata.

Am început să mă satur
de cutumele lui Ludovic cel Sfânt.

Ne întoarcem în trecut
de parcă tata n-ar fi existat.

- Iar fratele meu le dă apă la moară.
- Păcat că nu esti tu rege.

Filip, mi-a fost atât de dor
de tine!

Sotia ta e ostenită.

Condu-o în apartamentele d-tale,
iar noi o să vă aducem de mâncare.

Ti-am spus că te iubeste.

- Ei bine?
- Elixirul a avut efectul dorit.

Acum dorm amândoi.

Lăudat fie Domnul! Am refăcut
a doua pereche a Frantei.

- Vine!
- Cine?

- Guccio, vine mâine.
- Ce veste bună. E un prieten bun.

Unchiul său i-a încredintat
stabilimentul din Neauphle.

Vine să-mi ceară mâna.
E minunat.

- De unde stii asta?
- Mi-a făgăduit.

Du-te imediat în camera ta!

Niciodată!

Un lombard, un negustor,
un nimeni!

Onoarea de a ne fi prieten
ar trebui să-i ajungă.

Dar datorită lui
ne-am păstrat pământul si castelul.

- E bogat si protejat al regelui Frantei.
- Nu-mi vând fata pe bani.

Suntem nobili si a sosit momentul
să ne aducem aminte de asta.

Vorbesti cu cap. Nici eu
nu accept o astfel de mezaliantă.

Atunci să ne pregătim să-l primim.

- Voi avea plăcerea s-o văd pe Marie?
- Sigur, va fi alături de noi la cină.

O să vedeti cât s-a schimbat.
Îi stă capul numai la fericirea ei.

Mă bucur. Nici nu vă închipuiti
cât de fericit m-ati făcut.

Si noi suntem foarte fericiti.

Marie e logodită cu o rudă de-a
noastră, domnul de Saint-Venant,

un gentilom din Artois,
de vită nobilă străveche,

care o îndrăgeste,
cum si ea îl îndrăgeste pe el.

- Si când va avea loc nunta?
- La începutul verii.

E ca si cum s-ar fi făcut deja.

- Bun venit, domnule Guccio.
- Felicitări, domnisoară Marie.

Iată darul meu de nuntă.
Mi-a fost dăruit de regina Clemence.

Înăuntru e o relicvă
a sfântului Jean Baptiste.

Nu m-as fi despărtit de ea,

dar trebuie să înveti să te desparti
de ceea ce ti-a fost atât de drag.

- Noapte bună, domnule.
- Noapte bună, doamnă Eliabel.

Dacă aveti trebuintă de ceva,
chemati-mă. Sunt prin preajmă.

Spune că vă asteaptă mâine dimineată
în locul stiut.

Spune-i doamnei Marie
că nu vreau s-o mai văd.

Ti se rupe sufletul când o vezi.
Vă jur că nu a fost vina ei.

Lăsati-ne singuri.

Ti-am adus un cadou, draga mea.
- Încă unul, Ludovic?

Mă răsfeti cu daruri.
Câte unul în fiecare zi...

E o descoperire, o raritate.

Nu te teme.
E un mic cleste pentru pere.

Nu există decât cinci
în toată lumea.

Nu voiam să-ti murdăresti frumusetea
de mâini când mănânci fructe.

Multumesc, sire.

Verisoară, esti pe zi ce trece
mai frumoasă.

- Ce vânt bun te-aduce?
- Un vânt deloc prielnic, sire.

Din cauza răzmeritei din Artois
rămâneti fără bani în vistierie.

Mătusa mea Mahaut vă jecmăneste
cum m-a jecmănit si pe mine.

Dacă nu sunt eu acolo...

Îti cunosc devotamentul.
Ia loc si hai să stăm de vorbă.

Dar mai întâi gustă din bomboanele
cu care mă răsfată Clemence.

Foarte gustoase...

Trebuie să luăm imediat
măsuri, sire.

Artois nu mai poate rămâne multă vreme
în mâna acestei stârpituri.

Trebuie o nouă judecată.

Dacă nu, se va întâmpla
ca în Flandra si veti pierde mult.

Nepotul Înăltimii voastre
e în gratiile regelui.

Mă îndoiesc că o nouă judecată
vă va lăsa stăpână peste Artois.

Cred că e o greseală
să mergeti la Paris.

Artois e al meu.
Artăgosul nu mi-l va lua.

Si i-am pregătit viermelui ăluia
de Robert o surpriză tare frumoasă.

Fiica mea Jeanne îsi va face
curând aparitia la curte.

Regele va trebui
să conteze pe ea

si, dacă se adevereste ce stiu eu,
Robert nu are cum să-mi ia Artois.

Ne vom întoarce curând.

Ce grea e!
Asa mi s-a părut si în ziua încoronării.

Sire, îl primiti mai întâi pe
jupân Martin, care tocmai a sosit?

Da, vreau să-l văd degrabă.

- Ai răspunsurile pe care le-am cerut?
- Da, sire.

Atunci spune-mi adevărul.
Nu mă tem de el.

Nimic nu vă opreste să aveti
un mostenitor.

Harta cerului vă e prielnică.

Vorbele tale mă linistesc.

Stii care sunt momentele prielnice
ca să zămislesc mostenitori?

Hai să vorbim doar
despre primul mostenitor, sire.

Nu cred că gresesc dacă vă spun că,
atunci când soarele intră în săgetător,

vi se va naste un copil.

- Deci când va fi zămislit?
- La mijlocul lui februarie.

Atunci să-i dau zor cu pelerinajul
pe care si-l doreste regina.

Sire, încă o vorbă pentru
buna pază a sănătătii Domniei tale.

Feriti-vă de venin,
mai ales la sfârsitul primăverii.

- Adică de muscătura viperei?
- Nu sire, vorbesc despre bucate.

Sfaturile d-tale n-au dat gres.

Monseniore de Tyre,
întăreste paza la bucătărie.

Folositi doar bucatele
a căror provenientă vă e cunoscută

si gustati de două ori
orice îmi puneti pe masă.

Ni l-au schimbat.
Uită-te la el acum, se crede episcop.

Avem marea dorintă si datorie,
lăsată de Dumnezeu,

de a mentine ordinea în regat si de
a condamna dezbinarea între supusi.

Sire, îmi doresc pacea
si mă străduiesc să vă fac pe plac.

Si voi puteti spune acelasi lucru,
domnilor?

Sire, ne dorim doar bună întelegere
si să vă fim supusi vasali.

Râca de pe domeniul Artois
a dăunat echilibrului vistieriei.

Profitul acestor pământuri bogate
nu mai ajunge la regat.

Astfel, am hotărât
să facem dreaptă judecată.

Cancelar, citeste sentinta.

Ambele părti vor uita
de trecut si ranchiună.

Contesa Mahaut îsi recunoaste
obligatiile fată de supusii săi

si se va conduce după datinile
din timpul lui Ludovic cel Sfânt.

Contesa va înapoia seniorilor
pământul pe care-l detine pe nedrept.

Dacă vor exista plângeri împotriva
contesei, regele le va cerceta.

Dacă acuzele au temei si contesa
refuză judecata, regele o va pedepsi.

N-a fost vorba de asa ceva.
E o adăugire nedreaptă.

Jură că ai să respecti cu strictete
hotărârea regelui.

Jur.

Refuz să jur.

N-am să fiu de acord
cu sentinta asta nedreaptă.

De ce refuzi?
Mi se pare o hotărâre bine cumpănită.

Sire, ai să accepti să fii
sfidat pe fată.

Acum mă credeti când spun că am fost
trădat de această femeie monstruoasă,

care n-are respect nici pentru rege,
nici pentru Dumnezeu?

Minciuna si calomnia
îti ies suvoi din gură, Robert.

Ai grijă să nu-ti musti cumva limba
si să mori.

Taci, doamna!

Îti interzic să te întorci la Artois
până ce nu pecetluiesti sentinta.

Până atunci poti rămâne la Paris
sau la castelul Conflans

si nu în altă parte.

Ajunge pe ziua de azi.
S-a făcut dreptate.

N-are decât să crape!

Mahaut se va învoi să respecte
sentinta. A mea e!

Până atunci, am nevoie de un mesager
care să ducă asta la Artois.

Mătusa mea si-a asmutit prietenii
contra tuturor aliatilor mei.

Nepotul tău, Guccio, e omul potrivit.

Nepotul meu e ocupat de o intrigă
amoroasă cu o doamnă din nobilime,

dar cred că am
o solutie pe placul tău.

O rasă de călugăr
va trece neobservată.

- Un călugăr?
- Italian.

E si mai bine asa.

Mătusa mea, Dumnezeu să ne scape
de ea, nu poate pleca din Paris.

Ar însemna
să încalce porunca regelui.

Cu aurul tău am cumpărat doi soldati
din castelul ei...

De fapt,
din castelul meu de la Heslin.

Netrebnicii ăstia o să-i lase
pe prietenii mei să intre.

Am să obtin o pradă bogată,
pe care ti-o voi încredinta s-o vinzi.

Spune-i călugărului tău să meargă
la domnul de Fiennes, nu la altcineva.

Souastre si Caumont
sunt prea bine supravegheati.

Distrează-te cu damele de vită nobilă,
e firesc la vârsta ta.

Peste câtiva ani vei întelege
că tot niste stricate sunt

si că plăceri din astea găsesti
si la bordel, mai ieftin.

Fiule, nu te asteptam asa curând.
Pe când nunta?

Oamenii ăstia sunt monstruosi.
I-au interzis Mariei să mă revadă.

Si-a riscat viata
ca să mă prevină.

Vor s-o mărite cu un văr bătrân si urât,
un mos de 45 de ani.

- Un mos tinerel...
- Marie va muri.

Va muri dacă va fi silită
să se mărite cu altul.

N-am să îngădui niciodată
una ca asta!

Dacă nu mă ajută nimeni,
o răpesc si o duc în Italia.

Bietul de tine,
nu veti face nici zece leghe

si veti prinsi amândoi.

Pe frumoasa ta o vor vârî la mănăstire,
iar tu vei atârna în streang.

Ăstia nu glumesc
cu drepturile nobililor.

Dar dacă esti hotărât s-o iei
de nevastă, am să te ajut.

Mi se pare singura cale
de a te vindeca de nebunia asta.

Multumesc.

Doamnă Eliabel, îmi oferiti
găzduire în această noapte?

Oamenii mei au plecat cu cheile
stabilimentului din Neauphle.

El e fratele Vincenzo.
E în drum spre mănăstirea din Douais.

Nu vă pot oferi decât o odaie

dar dacă vă e pe plac,
mergeti si vă odihniti putin.

Să nu dormi în noaptea asta
si să te pregătesti de plecare.

Am nevoie de cheile de la capelă.

Fratele Vincenzo vă roagă
să-i încredintati cheile capelei.

Pleacă mâine foarte devreme
si ar vrea să tină slujba.

Margot, două tacâmuri
pentru oaspetii nostri!

As fi vrut să-ti ofer
cea mai frumoasă nuntă.

Pentru mine, e cea mai frumoasă
nuntă, căci prin ea mă leg de tine.

Nepoată, îti aduc o veste care
va face mare zarvă la curte.

Cumnata ta, Jeanne de Poitiers
a rămas grea.

- Moasele au confirmat zvonul.
- Mă bucur pentru doamna de Poitiers.

Îti datorează recunostintă.

Datorită tie a fost iertată
si si-a regăsit sotul.

Domnul mi-a arătat că am făcut o faptă
bună, căci le-a binecuvântat casa.

Mi-as dori s-o binecuvânteze
si pe a ta cât mai curând.

Nepoată, stii că n-am obiceiul
să mă tem de vorbe.

Regele Ludovic îsi face
datoria fată de tine?

Da, e foarte atent.

Îti onorează patul cu regularitate?

Aproape în fiecare noapte, unchiule.

Eu am aranjat căsătoria asta
si n-as vrea să mă aleg cu reprosuri.

Femeile din familia mea au pântece
roditoare si au dovedit-o adesea.

Dacă dorinta dumitale
întâmpină vreo predică,

nu sângele meu e de vină.

Si cu asta, domnul meu,
am spus tot ce era de spus.

Doamnă, ati rămas fără lumină?
Am să chem pe cineva.

Nu, Eudeline,
nu vreau pe nimeni.

Plângeti, doamnă?

Nu plângeti. Se face ora cinei...
Nu puteti apărea asa.

Esti de multă vreme cameristă
în castelul acesta? Cred ca stii toate secretele.

E adevărat că micuta de Navarre,
tinută departe de curte,

nu e fiica sotului meu?

Fiecare îsi dă cu părerea
după interes.

Doamna de Burgogne ne-ar fi putut
lămuri, dar gura îi e plină de pământ.

Vă temeti, doamnă,
că regele nostru...

Fiti pe pace. Monseniorul Ludovic
poate avea mostenitori.

- De unde stii?
- Stiu mai bine ca oricine.

Ar trebui să-mi tin gura, dar o doamnă
nobilă si bună ca Domnia ta

nu se va simti jignită dacă mărturisesc
că Ludovic este tatăl fiicei mele.

Eu n-am vrut.
Era atât de tânăr...

Vreau s-o văd pe fiica ta.

Vă rog să faceti nimic.
O să-si dea seama că v-am spus.

Seamănă mult cu regele si a fost închisă
la mănăstire ca să nu vă supărati.

Se va călugări când va împlini
vârsta cuvenită.

Dar de ce să fi crezut că un
asemenea act mi-ar fi pe plac?

Biata de tine, din cauza mea
ti-au luat fiica.

Ei bine, îti va fi înapoiată.
O voi proteja.

- Am să-i vorbesc regelui.
- Vă rog, doamnă, nu faceti nimic.

Prefer să-mi văd fiica sub văl
decât sub pământ.

Nu trebuia să vă vorbesc.

Dumnezeu vrea să vă tină
departe de rele,

iar bunătatea Domniei voastre
vă protejează ignoranta.

Dar care sunt relele astea
pe care le-as putea afla?

Au legătură
cu moartea Margueritei?

Sunteti singura de la curte
care are îndoieli în privinta asta.

A fost ucisă pentru ca regele
să mă poată lua de sotie.

De ce a murit Marguerite?

De o răceală în piept, care a lăsat-o
fără suflare, din câte stiu.

- Juri în fata Domnului, Ludovic?
- N-am de ce să jur.

Nu vreau să-mi vorbească nimeni
despre ea. Tu cu atât mai putin.

Juri că vrerea ta n-a avut nimic
de-a face cu sfârsitul ei?

Si dacă ar fi asa? N-ar trebui
să-mi faci vreo vină, mai ales tu.

Vorbeste-i bunică-tii.

E vina ei. Ea a cerut ca nunta
să se facă înainte de sosirea verii.

Iar eu mi-am dorit ca Marguerite
să moară înainte de acest soroc.

Am fost ascultat, atâta tot.

Dumnezeu nu ne dăruieste copii
din cauza acestei crime

si a tuturor celelalte
pe care le-ai săvârsit.

Ce vrei să fac acum?
Nu pot învia mortii.

Desparte-te de mine,
întoarce-te la Napoli

si asteaptă să avem papă
care să ne desfacă legămintele.

Un papă...

Nu s-ar fi întâmplat nimic
dacă am fi avut papă.

N-am de gând să te părăsesc.

Îti sunt sotie pentru a-ti fi alături
în clipe de bucurie si de tristete.

Dar vreau să-ti salvez sufletul

si, dacă nu te căiesti,
nu vei primi iertare.

Cât esti de bună!

Mult mai bună decât mine...

Îti făgăduiesc să mă îndrept.
Am să fiu asa cum vrei.

Remuscările mă chinuiesc, să stii.

Uit de ele în bratele tale.

- Trebuie să ispăsim.
- Vom ispăsi, draga mea.

Vom tine post de trei ori
pe săptămână.

- Ludovic, nu mă asculti.
- Ba da, te ascult.

Aud din gura ta că refuzi să mi te dai,

că nu mă placi si că te porti
cu mine la fel ca Marguerite.

Să fie oare un blestem că nu sunt
iubit de cei pe care-i iubesc?

Bine, voi face precum ti-e vrerea.

Lasă făcliile aprinse!

Si lasă-ti vesmintele.

Domnule Evrad, cardinalul Caetani
ti-a cerut ajutorul tie, fost templier,

ca să ne duci la pieire pe rege
si pe mine, asa pretinzi.

Da, monseniore.
Jur în fata Domnului că e adevărat.

Nu jura, e păcat!

Cardinalul mi-a trimis o livră de ceară.

Am modelat din ea un bărbat cu coroană
si unul cu coroană mai mică.

Am si scris pe cine întruchipează,

dar jur că nu erau domniile voastre,
căci în ultima clipă m-am speriat.

Nu putem sti dacă spune adevărul.
Să-l dăm pe mâinile călăilor.

- Nu! Fie-vă milă!
- Nu mă atinge!

N-ar fi de dorit ca Filip,
om cu judecată,

să meargă la Lyon, la conclav,
ca să evităm gâlceava asta?

Ce sfat întelept mi-ai dat unchiule!
Îl accept cu recunostintă.

- Accept, ca să-ti fac voia, frate.
- Ce frate bun am!

Tata n-ar fi trebuit să-i ardă
pe templieri.

Eu m-am împotrivit cât am putut
acestei hotărâri funeste.

Suferi pentru că ai stat prea mult
pe loc.

- Nu din cauza blestemului...
- Ai dreptate.

Ce părere aveti
despre starea lucrărilor?

Iată noile planuri.

- Cum arată Evrad ăsta?
- E schiop si pare rătăcit...

Scuză-mă, muncitorii mei lucrează prost.

O chem pe Beatrice să se ocupe de ei.

E templierul care ne-a ajutat
să-l ucidem pe Nogaret.

Dacă vorbeste, sunt pierdută.
Cunosti pe cineva la Petit Chatelet?

Pe nimeni, doamnă.

Si nu-i usor să ucizi un prizonier
din temnita regească.

Doar Filip mă mai poată ajuta.

Am să-i mărturisesc totul.
Dacă nu mă ajută, s-a zis cu mine.

Iartă-mă...

- Templierul a fost torturat?
- N-a fost timp de asta.

Mare păcat, căci s-a spânzurat
azi-noapte, în celulă.

- Voiai să-mi spui ceva, mamă.
- Voiam să-ti vorbesc despre Jeanne.

- O iei cu tine la Lyon?
- Nu-mi permite starea ei.

Si eu voiam să-ti vorbesc
despre ea.

As vrea să rămână la d-ta
cât lipsesc eu.

Mă tem de intrigile vărului nostru,
Robert,

care, când nu se poate măsura
cu bărbatii, atacă femeile.

Asta înseamnă că mă socotesti
în rândul bărbatilor.

Dacă e o laudă, e una
care-mi place.

Într-adevăr, e o laudă.

Mă tem de plecarea ta.

Dusmanii mei vor folosi acest prilej
ca să mă lipsească de Artois.

E mai întelept să nu cedezi nimic,
pretextând lipsa mea.

As vrea să mă întorc ca să fiu de fată
la nastere.

Era să uit... Si doamna de Ungaria
asteaptă un eveniment fericit.

Regina Clemence e însărcinată?
Ce veste grozavă!

Hai, mătusă, acceptă hotărârea.

Vistieria duce lipsa banilor pe care nici
d-ta, nici baronii, nu vreti să-i dati.

Prefă-te că accepti.

Ai să găsesti calea să iei
cu o mână ce dai cu cealaltă.

Sire, eu nu sunt print suveran.

Tocmai, eu sunt suveranul vostru,
al tuturor.

Voi transa orice dispută
în favoarea d-tale.

Nu mă dau în vânt după zaharicale,
dar astea sunt foarte bune.

Buna mea Clemence veghează
să aibă tot timpul zaharicale în odaie,

căci stie că-mi place
să am ce rontăi.

Ce zici, verisoară, te învoiesti?

Nu, sire.

Astăzi avem un rege bun,
dar n-ai să trăiesti vesnic si nici eu.

Sunt nevoită să mă gândesc
la mostenitorii mei

si nu pot să-i las la mâna regelui.

Pune-te în locul meu, vere.
Astepti un mostenitor.

Te-ai învoi să le lasi
puteri mai mici?

Tocmai, nu vreau să-i las
amintirea unui părinte slab.

Prea mi te împotrivesti!
De azi pun stăpânire pe Artois.

N-ai să mă poti ameninta vesnic.
Nu mă tem de d-ta.

De azi înainte, domeniul va fi guvernat
de seniorii mei. Artois e al meu.

Iar d-tale îti poruncesc să nu părăsesti
domeniile pe care ti le-am acordat

si să nu mai vii în fata mea,
căci nu mai vreau să te văd.

Am câstigat, bunul meu Lormet.

Rămas fără avutul din Artois, Artăgosul
a fost nevoit să-si aleagă tabăra.

Sunt întemnitată si jefuită!
Parisul e temnita mea.

Si tu stai cu mâinile în sân?

Esti bună doar să-mi risipesti banii,
să te gătesti cu rochii

si să-ti irosesti farmecele
pe primul câine spilcuit?

N-ai de gând să-mi fii de folos?

Cuisoarele pe care vi le-am adus
nu v-au ostoit durerea?

Nu despre dinti vorbesc eu.

Am eu unul care mă doare mai tare
si stii si cum îl cheamă.

Doamnă, vă doriti oare moartea
unui personaj cu rang atât de înalt?

Dar la ce crezi că mă gândesc
de o săptămână încheiată?

Nu pot decât să mă rog
din zori si până-n seară

ca Ludovic să cadă de pe cal
si să-si rupă gâtul.

- Există căi mai iuti...
- Mi-ar fi de folos să moară acum.

Ginerele Domniei voastre va deveni
regent si vă va înapoia Artois.

Mă întelegi de minune,
scumpa mea Beatrice.

N-am să mă zgârcesc cu cel care-mi
va găsi o cale să scap de el.

Îl vom trimite pe Ludovic Artăgosul
în infern cu otravă ascunsă în bucate.

Ai de gând să te duci la rege
si să-i oferi o tartă

din partea verisoarei Mahaut,
care nu mai poate de dragul lui?

Le dă slugilor să guste de trei ori
din bucatele de pe masă.

Temător si ticălos.

- Dar cuminecătura se ia pe încredere.
- Nu, sigur se fereste.

Până si preotul lui e urmărit.

Dintele meu! Si când te gândesti
că tot vina lui este.

Bomboanele...

Arată-i mamei mele tapiseria aceea
frumoasă cu care ti-ai împodobit camera.

Fiica mea a lăudat-o atât că am venit
si eu s-o admir.

Sunt destul de pricepută
la asemenea lucruri.

În tot regatul nu vei găsi
pe cineva mai priceput.

As face orice pentru sora mea.

Priveste, Jeanne,
cu cât mestesug e cusută.

Aduce aminte de Arrass si totusi
lâna pare încă si mai vie.

Lucrătorii trebuie să fie
tare priceputi.

Sunt tesători renumiti din tara mea.

I-am adus aici, ca să lucreze
pentru mine si pentru curte.

Si Jeanne i-a tocmit.

Stiai că poti alege
orice desen vrei, mamă,

iar ei, cu degetele si acele lor,
zugrăvesc imaginea pe care o vezi?

Ce lucruri frumoase!
Cât sunt de plăcute la privit!

Puteti să-i tocmiti, dacă vreti.

Adevărat, doamnă?
Mă învoiesc cu mare plăcere.

Doream să-mi împodobesc casa
în care mi-e cam urât.

Si regele se înconjoară
de tapiserii?

Nu, în odaia lui nu sunt tapiserii.

Trebuie spus că doarme
foarte putin.

Asta dovedeste că se bucură din plin
de compania Domniei voastre.

- Ce sot bun aveti!
- Da, sunt o norocoasă.

Îmi permiteti, verisoară? M-ati făcut
să prind gustul bomboanelor.

Jeanne, spune-i cumnatei tale
ce ai pe suflet.

As vrea să-ti împărtăsesc
suferinta mea.

Sotul meu e la Lyon,
iar lipsa lui mă îngrijorează.

L-ai putea ruga pe rege să-l lase
să se întoarcă pentru nasterea mea?

Stiu că e o slăbiciune, dar dacă tatăl
e aproape, durerea nu te mai îngrozeste.

Îti promit.
Am să-ti împlinesc voia.

Sunteti tare bună, doamnă. Numai
Domnia voastră ne sunteti sprijin.

Văd că taci, mamă, desi întâlnirea
s-a petrecut cum nu se poate mai bine.

- Te frământă ceva?
- Nimic, fiica mea.

Demersul nostru ne va fi de folos.

- Copil, zici?
- Mă tem că n-ai să mă mai iubesti.

Dar nu te bucuri, Marie?
Nu-mi vine să cred!

Un copil, copilul nostru!
Ce veste minunată!

De data asta, familia ta se va învoi.
Alerg să-i spun unchiului meu.

Va sti el s-o înduplece pe mama ta.

Bine te-am găsit, mamă.

Ti-ai lărgit toate hainele tale la brâu.

De ce i-ai cerut asta lui Margot?
Dezbracă-te!

- Dezbracă-te! Îti poruncesc!
- Niciodată!

- Mărturiseste-ti păcatul!
- N-am păcate.

Atunci cum de-ai rămas grea?

Voi avea un copil cu Guccio,
dar nu e păcat,

căci Guccio este sotul meu.

Vei ajunge la mănăstire,
ca toate fiicele decăzute.

Câinele ăsta a pătat onoarea
surorii noastre.

Unde e călugărul?

Trebuie să-l găsesc pe călugărul
care ne-a căsătorit,

Fratii de Cressay vor să mă omoare.

Marie a rămas grea. Trebuie să dovedesc
că suntem căsătoriti.

Acum îmi zici că a rămas grea?

- Călugărul a murit.
- Cum adică a murit?

Cum se moare. I-au făcut felul
pe drumurile din Artois.

Ai fi avut aceeasi soartă,
dacă nu erai ocupat cu însurătoarea.

- Cum pot dovedi că sunt sotul Mariei?
- Nu te-ar ajuta la nimic.

Te-ai căsătorit cu o fată nobilă
fără consimtământul familiei.

Te pot căsăpi oricând si vor plăti
cel mult o amendă.

O amendă în schimbul
vietii unui lombard...

Trebuie spus
că nu-i un pret prea mare.

E posibil să se aleagă si cu laude.

Mai întâi trebuie să te pun
la adăpost.

Apoi iau legătura cu prietenii nostri
de rang. Dar cu care?

Regina Clemence tine la mine...

- Regina e neputincioasă.
- Atunci Bouville.

Nu e o idee rea.
Vino!

Spune-le domnilor
că am să-i primesc imediat.

Ieri s-a jucat cu mingea,
după care a început să vomite.

Templierul ăla cu vrăjile lui!
Crezi că...

Cine ar urma la tron?

Ludovic si-a chemat cancelarul
ca să-i dicteze un codicil,

dar n-a dat nici o dispozitie
legată de regentă.

- Atunci Clemence va fi regentă.
- E italiancă si abia a devenit regină.

Baronii nostri, care n-o cunosc
prea bine, s-ar putea împotrivi.

- Filip?
- E la Lyon si nu se întoarce curând.

Atunci Domnia ta, monseniore... N-ar fi
asa o mare schimbare pentru Domnia ta.

- Cum se simte?
- Regele moare, domnule Bouville.

Nu stiam că vă e atât de drag regele
încât să alergati la căpătâiul lui.

Nenorocirea care ne loveste e mai
presus de neîntelegerile noastre, vere.

Am venit să-i fiu sprijin
dragei noastre Clemence.

Biata copilă se asteaptă deja
la ce poate fi mai rău.

Regina stie
că se poate bizui pe mine.

Starea în care e nu-i permite
să se ocupe de treburile regatului.

Fii pe pace, voi veghea
asupra mamei viitorului rege.

Sper ca Domnul să aibă bunătatea
să-i dăruiască un fiu.

Dar spune, Charles, tonul tău pare
să vorbească despre o viitoare regentă.

Asta pentru că sunt singurul om care poate
tine în mână frâiele puterii.

Vere, Ludovic încă mai răsuflă.
Amână-ti planurile până la moartea lui.

Si, în loc să mă tii aici,
urmează-mi pilda:

roagă-te ca un miracol să-l salveze.

- Domnule Tolomei...
- Da, stiu cine sunteti.

Dar asta nu-i nimic
fată de năpasta care ne-a lovit.

E groaznic, copiii mei...
E un lucru prea cumplit.

Iubitul nostru rege nu mai este.

Să îngenunchem, copii,
să ne rugăm pentru sufletul lui.

În genunchi, domnilor.
Să ne rugăm, prieteni!

Nepotul meu! Ticălosul! Mai aveam
nevoie de încă o suferintă?

Mai e si las, căci n-a avut curajul
să-mi înfrunte mânia.

A preferat să plece la Siena
în grabă mare,

fără să mă prevină,
iar acum trebuie să fi ajuns departe.

Cine poate sti unde se ascunde?
Ce-i de făcut, prieteni?

Eu unul îl dezmostenesc.

Procesul ar fi o solutie,
dar pentru niste nevoiasi ca voi,

mă tem că ar costa prea mult.

În plus, sora voastră nu si-ar recăpăta
astfel onoarea,

ba dimpotrivă, scandalul
nu poate decât să-i dăuneze.

Dar, datorită unor prieteni sus-pusi,
care-mi sunt datori,

îi putem găsi un loc retras unde
poate aduce pe lume rodul păcatului,

în cea mai deplină taină.

Desigur, va rămâne între noi.

Ce spuneti?

Aveti încredere în mine.

Nu v-am dovedit eu oare,
de doi ani încoace,

păsuindu-vă cu datoria aceea
de 300 de livre,

că sunt un om cu inimă bună?

Dacă as fi vrut, v-as fi luat castelul.

- V-am lipsit cumva de el?
- Nu.

Am să-i găsesc surorii voastre o
mănăstire unde va sta cât e nevoie.

Desigur, o mănăstire demnă
de pozitia ei.

- Multumim, monseniore Tolomei.
- Nu...

- Ba da, vă multumim.
- Nu, n-aveti de ce să-mi multumiti.

Duceti-vă!

Ce nătărăi!

Nu-mi rămâne decât să sper că
Ludovic îsi va da sufletul cât mai repede.

Doi regi ai Frantei într-un timp
atât de scurt... Ce nenorocire!

Sărmanul regat!

Sire, îmi cer iertare pentru
suferinta pe care ti-am pricinuit-o.

Te iert, verisoară,
dacă te vei supune poruncilor regelui.

Sire, mă leg în fata ta.

Nici dacă l-ar fi ucis ea
nu s-ar fi prefăcut atât de bine.