Original subtitles

REGINA SUGRUMATA

Beatrice...

- Stii de ce a murit papa Clement? - Din cauza blestemului, d-nă.

Dumnezeu a fost drept, de data asta.

Mâna Domnului e nemiloasă, când e la mijloc mâna omului.

Doctorii săi i-au dat praf de smarald ca să-l vindece de răul din măruntaie.

E un remediu bun. Sigur e mâna unui templier aici.

- De unde stii? - Stiu...

În orice caz, moartea lui e în interesul nostru.

Nu mai există papă care să anuleze căsătoria fiicelor mele.

- Ce faci? Iar cu prafurile tale... - Doar ca să vă slujesc, d-nă.

Sunt limbile fratilor d'Aunay.

Le-am luat după executie

si le-am pus la uscat la miezul noptii, ca să-l invoc pe diavol.

- Cu cenusă? - Cenusa unui om ucis de Nogaret.

Am amestecat-o cu "sarpele faraonului" si care arzand, e mortala.

Porcul ăla de Nogaret nu era cumva al doilea pe lista marelui maestru?

Am venit să vă plătesc datoria pentru Artois.

Cred că esti multumit. Papa Clement a murit.

Blestemul Marelui Maestru Jacques începe să se împlinească.

- Vrei să-l ajuti să lovească din nou? - Pe cine?

Pe cel mai aprig dusman al tău, cel din cauza căruia esti schiop?

Nogaret...

Nu de aici îsi cumpără lumânări?

Stiu o otravă care se pune în lumânări. Nu lasă urme si e mortală.

Dacă lasă flacăra să ardă o oră, nu va mai vedea alte flăcări.

Poate doar pe cele din iad.

Cum de reuseai să rămâi cast pe vremea când erai templier?

Niciodată n-am reusit.

Nogaret a fost de dimineată la consiliu. Era sănătos tun.

- Aveti răbdare. Limba nu minte. - Nu!

Otrava adevărată se ia pe gură, nu prin fum.

Nogaret, ce mă sfătuiesti?

Nu se poate face nimic? Suferă cumplit.

Papă Clement, Guillaume de Nogaret, rege Philippe...

Ard...

După o lună, papa Clement... După încă o lună, Nogaret...

Sunt simple coincidente, sire.

Astfel de lucruri se întâmplă mereu, dar nu le băgăm în seamă.

Îmbătrânim, Enguerrand. Ne ajunge acest blestem.

Păstrati doar cele de trebuintă pentru arhiva regală.

Nogaret a fost o slugă credincioasă.

Dar 29 de ani de judecăti, de proceduri, de executii si morti...

Iată ce scria acest episcop. Am să vă citesc, sire.

"Nimic nu-l va îngenunchea. E un rege de fier."

"Un rege de fier"...

Si Marele maestru a spus la fel. Am reusit oare să-mi ascund slăbiciunile?

L-am canonizat pe bunicul meu Ludovic IX, dar a fost oare chiar un sfânt?

Sire, o familie regală e mai respectată dacă numără si un nume de sfânt.

Si evreii?

N-am ars prea multi?

Sunt si ei fiinte umane, care sufera si mor ca si noi.

Ati urmat pilda regelui Ludovic cel Sfânt,

iar regatul avea nevoie de bogătiile lor.

De ce? In ce scop? Unde-mi sunt victoriile?

Guvernarea e o operă fără sfârsit si poate că-mi voi da sufletul în curând.

Ce am făcut eu ca să dureze dupa ce eu nu voi mai fi?

Regatul, sire...

Nu l-ati îmbogătit oare cu atâtea orase si provincii?

- E cel mai puternic din univers. - Dar norodul său suferă.

Stiu că se plânge din cauza pretului grânelor si plătilor mizere.

Nu întelege că as vrea să-i dau ceea ce-mi cere,

dar asta nu depinde de vointa mea, ci de trecerea timpului.

Nu există decât o cale ca să umplem vistieria.

Ei bine, da, sire, lombarzii.

Nu lombarzii...

Nu vreau să repet greseala.

Amenintarea ia formă, Tolomei.

Marigny încearcă să anuleze privilegiile negustorilor lombarzi.

Din fericire, am început să ne scoatem bunurile din Franta.

Mare parte din averi sunt deja în străinătate.

Dar Marigny se va servi de fuga voastră ca să-si justifice măsurile.

Vor repeta povestea cu templierii. Plecati!

- Întoarceti-vă în Italia, cât e timp. - Linisteste-te.

Încă n-am ajuns acolo, monseniore.

În plus, am o metodă prin care l-as putea înfunda pe Marigny.

Când va sosi clipa, vom lua o hotărâre. Dar voi avea nevoie de ajutor.

Poti conta pe mine si pe unchiul meu.

- Ce cale ai? - Mă tem că e un secret de familie.

Iată justificarea semnată de arhiepiscopul de Sens,

fratele lui Marigny, pentru bunurile furate de la templieri.

Dacă voi păti ceva rău, i-o vei înmâna monseniorului d'Artois,

care i-o va înmâna contelui de Valois, care va sti cum s-o folosească.

Iată si creantele d-lui d'Artois si actele de la procesul lui cu Mahaut.

Credeam că vă e prieten.

Nu cred că nu ti-ar refuza ajutorul la nevoie,

dar vei fi mai convingător dacă îi arăti cât ne e de dator.

Să pui toate astea la loc sigur.

Stabilimentul lui Neauphle pare un loc bun.

Nu e ferit de arcasi.

Actele vor fi mai în sigurantă în mâinile unor oameni cumsecade.

Familia de Cressay, de pildă, ne e datoare,

iar Marie, fiica lor, se va învoi să mă ajute.

Bine, văd că începi să întelegi.

Sunt cămătar, iar bunătatea trebuie să-mi aducă întotdeauna foloase.

- Sunt de încredere? - În ea mă încred la fel ca în mine.

Soarta afacerilor noastre e pe jumătate în mâna mea, pe jumătate în a ta,

să nu uiti asta, tinere.

Nici că se putea să ne întâlnim într-un loc mai nimerit.

Mi-ai reprosat că mi-am vândut fiicele, dar hai să vorbim între negustori.

Cât a costat întemnitarea lor?

Ce se întâmplă mătusă? De ce-mi cauti iar ceartă?

- Credeam că am făcut pace. - Te-ai aliat cu dusmanul meu, Nogaret.

Te-ai răzbunat pe mine folosindu-te de fiicele mele.

Stii că nu-i asa si dacă tot cunosti vinovatul,

fă-mi onoarea si nu mă considera complice.

Ai uitat că am stat lângă d-ta în acest ceas greu, ca un fiu?

Nu mă fac vinovat că ti-ai pierdut onoarea, asta e limpede,

dar chiar dacă ar fi asa, cu ce m-as alege eu din asta?

asta n-ar sterge vina fiicelor d-tale si nu le-ar aduce sotii înapoi.

Dacă e asa, n-ai să profiti prea mult de noul tău statut de favorit.

Dar între timp, mai tare mă îngrijorează soarta d-tale, mătusă.

Monseniore, stabilimentele noastre au fost tinta unor zvonuri neplăcute,

care ne îngrijorează si dăunează negotului nostru.

Negotul domniilor voastre nu e treaba regatului.

Se aruncă multe vorbe-n vânt.

Nu plecati urechea la aceste zvonuri.

Monseniore, nu vă ascund că am îndrăgit tara care ne-a primit

si că am vrea să ajutăm regatul.

De aceea mi-am permis să vă aduc o modestă contributie.

Iată o intentie lăudabilă.

Am auzit că anumite stabilimente au trimis în Italia convoaie cu aur.

Prostii, monseniore. Se aruncă multe vorbe-n vânt.

Nu plecati urechea la ele.

Sper ca modesta mea contributie să fie dovada bunei mele credinte.

Fără îndoială. Dar dacă-mi faceti propunerea asta,

înseamnă că ascundeti de douăzeci de ori mai mult.

Regele nu va permite să iasă prea mult aur din regat.

Se pare că negotul nostru este, până la urmă, treaba regatului.

Cred că am spus tot ce aveam de spus, monseniore Tolomei.

Fratele Înăltimii Voastre, Episcopul de Sens e în oras?

Da.

Îmi veti face favorul de a-i transmite

că as vrea să stăm de vorbă cât mai grabnic, despre stie el ce?

Nu stiam că aveti ceva de împărtit.

Principala virtute a unui cămătar bun este să tacă.

Dar având în vedere că sunteti frate cu monseniorul de Sens,

am să vă mărturisesc că e vorba despre binele lui,

dar si al nostru si al sfintei biserici.

Spuneti-i vă rog, să ia legătura cu mine cât mai curând.

Nu-ti face griji, aici nu vine nimeni niciodată.

De când nu mai avem preot, mergem la Neauphle pentru slujba,

iar eu sunt singura care are cheia de la capelă.

Puteam să cer ajutor în alte părti, dar m-am îndreptat către tine.

Viata mea depinde acum, de tăcerea ta.

Nu te teme, nimeni nu va sti că ai venit aici.

Secretul tău e de acum si al meu.

Nu aici, nu în capelă.

E o primăvară nefastă pentru regat.

Suntem în al patrusprezecelea an al secolului, frate,

un an sortit din totdeauna nenorocirii.

Dar de data asta, nenorocirea e opera anturajului tău.

Marigny nu mai are nici o măsură.

Te înseală si-si urmează interesul, care ne duce pe noi la pierzanie.

Vărul nostru Robert, are multe de spus despre modul cum administrează Artois.

Am auzit, la vremea cuvenită, tot ce a avut de spus vărul nostru.

În privinta acestui capitol, socotit închis,

Marigny m-a sfătuit mai întelept decât tine, frate.

Nu, d-nă. Din nefericire, regele nu doreste încă să vă vadă.

Vezi mătusă, Nogaret nu mai e, dar d-ta tot mama fiicelor d-tale rămâi.

Iar tu esti acelasi câine.

Poate că m-am îndoit odată, dar stiu acum că tu m-ai dus la pierzanie,

în cârdăsie cu Isabelle!

Răutatea cu care mă privesti te duce pe căi gresite, mătusă.

Nimeni nu le-a dus la pierzanie pe fiicele d-tale. E vina lor.

Minti! Tradatorule!

Dintre toate intrigile tale, asta e cea mai murdară.

Ce-ati face în locul meu, monseniore?

Închipuiti-vă că cineva vă vrea răul,

că vă amenintă si vrea să vă distruga...

Dar aveti un talisman,

un talisman care vă poate scăpa de la pierzanie.

- Ce-ati face? - Doar nu vreti să spuneti...

Ba da, chiar o spun, monseniore. L-ati furat pe rege.

- Si am dovada. - Sunteti un ticălos!

Sunt doar un negustor, iar acum nu facem decât să încheiem un târg.

Dacă îl convingeti pe fratele Înăltimii Voastre să nu-i persecute pe lombarzi,

nu veti fi implicat în nici un scandal.

Dacă eu cad, cădeti si Înăltimea Voastră, doar că mai de sus,

iar fratele vostru, a cărui avere i-a adus si dusmani, are să vă urmeze.

- Dati-mi actul! - Nu pot nici de vreau. Nu-l mai am.

Mintiti!

Nu.

În caz că-mi va suna ceasul prea devreme,

am dat ordin ca toată povestea asta să ajungă la urechile regelui.

Trădat de propria mea familie!

Esti mai rău decât o fiară, căci fiara nu muscă mâna care a hrănit-o.

Esti un nimic, ba chiar si mai putin, frate!

Bine-ti sade să mă pui la zid.

Dar averea ta de unde vine?

De la ce evrei spintecati? De la ce templieri arsi?

N-am făcut decât să-ti urmez exemplul.

Dacă stiam cine esti nu te făceam arhiepiscop.

N-ai fi găsit pe nimeni care să accepte să-l ardă pe Marele Maestru.

Atâta muncă în zadar!

Întoarceti-vă la vânătoare! Vin si eu mai târziu.

D-nă, nu-mi amintesc să vă fi invitat aici.

- Nici n-ati făcut-o, sire. - Pentru că nu voiam să vă văd.

Am venit să aud aceste vorbe din gura d-tale, vere,

si nu de la valetii d-tale.

Acum, că le-am auzit, mă voi supune.

În fata d-tale si nu a altcuiva!

- Dar... - Te rog, d-nă...

Soarta fiicelor d-tale e pecetluită. Nu mai spera să fie altfel!

Dar nu soarta fiicelor mele m-a adus aici.

Împărtăsim aceeasi suferintă, Philippe. Si n-ar fi pentru prima oară...

În trecut, prietenia noastră ne-a ajutat să îndurăm multe pierderi,

iar de această prietenie mă lipsesti astăzi.

Lipsa asta mă face să mă simt străină de propria-mi fiintă.

Nu te pot lipsi de ceva atat de drag, dar încă nu-ti pot deschide usa.

Atunci am să astept, sire.

Acum pot astepta.

Îti multumesc că ai venit, verisoară.

- De două luni are mintea rătăcită. - De ce s-o fi dus la Fontainbleau?

Nu stim ce e în capul lui.

Conclavul n-a luat încă o hotărâre.

Părinte Renaud...

Da, Sire.

Esti învăluit în ceată.

Mi-am mărturisit păcatele?

V-am spus că las Ordinului dominican marea cruce a templierilor?

Da, sire.

V-ati răzgândit în vreo privintă?

Mi-e sete...

Mi-e sete!

Uite.. ce înseamnă să fii rege, Ludovic.

Pun rămăsag că Artois îsi va schimba stăpânul, sub conducerea acestui rege.

Niciodată, Robert, atâta vreme cât trăiesc eu.

Fratilor, să înăltăm rugile noastre.

Domnul a chemat la El sufletul bunului si nobilului nostru rege Filip.

Slavă Domnului! A murit.

D-le Bersumee, stiti pe cine tineti sub pază?

Numai la asta mă gândesc, de când mi-a spus-o un mesager din Rouen.

Atunci fă bine si fereste-mă de frig si mizerie.

Sunt aici de 7 luni si m-am săturat să-mi curăt dintii mestecând lemn

si să mă ung pe mâini cu grasimea din supă, ca să nu-mi crape pielea de frig.

- N-am primit nici o poruncă, d-nă. - Deschideti portile, sunt regină!

Dacă sunteti regină, veti întelege că sunt un fidel slujitor al regatului

si că nu pot încălca ordinele primite.

Crezi că voi mai fi vreodată frumoasă?

Pesemne că am îmbătrânit mult dacă-mi pui o asemenea întrebare.

Vesti din Franta, maiestate!

Faceti focul, aduceti un pat, scaune, cuverturi, de toate...

- Si mâncare! - Bineînteles, doamnă.

Plăcinte, friptură, vin, Bersumee! Mult vin!

Verisoarelor, am venit să vă eliberez.

- Am un mesaj. - De la cine?

De la sotul tău, Ludovic, noul nostru rege, si de la vărul de Valois.

- Tot mă mai urăste Ludovic? - N-am să-ti ascund că te urăste.

Coarnele pe care i le-ai pus nu pot fi ascunse nici de coroana Frantei.

- Ce vrea? - Anularea căsătoriei.

Cere anularea?

- Ce pot eu să fac? - Păi tocmai, multe.

Recunoaste că nu i te-ai dăruit sotului tău

si că fiica ta nu e a lui Ludovic.

Apoi, anularea se va face de la sine, iar tu vei trăi după bunul tău plac.

Asta înseamnă să mint. Îmi trebuie un răgaz de gândire.

Bine.

E rândul tău să dormi, credinciosul meu Lormet.

Doar asta mi-ai adus când eu ti-am cerut un ospăt?

E un miracol că am găsit si atât pe foametea asta, monseniore.

Foametea e pentru lenesi, poate,

pentru cei care ar vrea ca pământul să rodească fără să fie săpat.

- Ai chibzuit, verisoară? - Am chibzuit, vere.

Si cred că am să refuz.

Hai, Marguerite, nu vorbesti cu cap.

Ai tot interesul să accepti ce ti-am propus.

Si dacă refuz?

Anularea tot se va pronunta...

imediat ce vom avea un nou Papă.

Deci tot nu avem Papă?

Fără Papă, nimeni nu poate face nimic împotriva mea.

- E o prostie să te încăpătânezi. - Dacă accept, care-i câstigul tău?

Vreau să-i fac pe plac lui Ludovic, ca să-i intru în gratii,

ca să-mi pot recupera domeniul Artois de la scroafa aia de Mahaut.

Vezi bine că trebuie să fim aliati...

Ce-ti pasă că vei spune că nu-i fiica lui Ludovic? Oricum n-o iubesti.

Faptul că n-o iubesc arată tocmai că e a sotului meu.

Să terminăm cu scrisoarea asta, ca să ne rămână timp doar pentru noi.

Să-l chemăm pe capelan s-o scrie.

Asteaptă jos...

Asteaptă jos, asa zici?

Mă crezi atât de proastă încât să cred în alintările tale?

Îmi răscolesti simturile ca să mă supui mai usor.

Mă folosesti asa cum se folosesc târfele de bărbati,

dar uiti că la mestesugul ăsta femeile sunt mai bune, iar tu esti un novice.

- Te înseli, îti vreau binele. - Nu semnez.

Siluieste-mă, esti mai puternic, dar am să spun ce fel de ambasador esti!

Fiica mea e a lui Ludovic, iar dacă el va muri, ceea ce-mi doresc din suflet,

ea va fi regină, iar eu voi fi regina mamă.

Nu mai pot zăbovi aici, mă întorc la Paris, pentru înmormântarea regelui.

Ai foarte putine sanse de succes, drăguta mea. Foarte putine.

Alta n-am, asa că nu renunt la ea.

Regele a murit. Trăiască regele!

Regele a murit. Trăiască regele!

Vino, Ludovic.

L-ai văzut când a fost încoronat? Ce-a făcut? Ce-a spus?

A luat taurul de coarne.

V-am poruncit să-l alungati! Să nu mai văd câinele ăsta!

Animalul ăsta aduce ghinion.

Jeanne, salută-l pe tatăl tău, regele.

De ce mi-ati adus-o aici? Nu vreau s-o văd!

Duceti-o înapoi la Nesle.

Ludovic, e fiica ta!

Asa să fie? Am motive să mă îndoiesc.

Poporul râde de mine. Am să-l fac să mă respecte.

Căsătoria cu Marguerite trebuie desfăcută, ca să-mi recapăt onoarea.

- Esti sigur că nu va ceda? - Vă asigur că nu obtinem nimic de la ea.

Sotia Înăltimii voastre îsi doreste doar să muriti înaintea ei.

Ei bine, unchiule, văd că nu e atât de usor precum te lăudai

si anularea e încă departe.

Alegerea Papei o să ne ia ceva timp.

De ce să nu alegi de acum o sotie demnă să fie regină,

si care va va asigura descendenta?

Te gândesti la cineva anume?

Multe printese si-ar dori coroana Frantei.

De pildă, nepoata mea, Clemence de Ungaria.

Fratele ei, Carol Robert (de Anjou), e suveranul Ungariei,

iar unchiul ei, rege la Napoli.

Desigur, e putin trecută de vârsta măritisului...

- Câti ani are? - 22.

Dar mai bine asa decât o fetită care se mai joacă încă cu păpusile

si care, la fel ca Marguerite, se dovedeste a fi o destrăbălată.

Îmi place. Sper că nu e brunetă, ca femeia aia din Burgundia

pentru că n-as suporta.

Nu, e blondă si de sânge franc pur.

E cea mai frumoasă femeie din Napoli si e tot atât de virtuoasă.

Pictorii o înfătisează pe Fecioară cu trăsăturile ei.

Frumoasă si virtuoasă...

Vere, ai stiut cum s-o vinzi pe nepoata ta, Clemence.

Cineva va încinge asternutul in acea noapte.

- Ai grijă, doar vorbesti despre rege. - Esti sigur că mica Jeanne e bastardă?

Azi nu sunt atat de sigur, dar mâine toată lumea va crede asta.

D-le de Marigny, ti-a trecut vremea gloriei. O să te coborâm noi de pe soclu!

Sărmanul tău frate nu pare întremat. Sănătatea lui mă îngrijorează.

Trebuie să fii robust ca să fii rege.

Mostenitorul tronului trebuie să mostenească forta de a se tine drept.

Dacă te culci print si te scoli rege, trebuie să te obisnuiesti mai întâi.

Tu ai fi un rege mai bun decât el.

Păcat că esti al doilea născut, dragul meu ginere.

Tatăl tău, odihnească-se în pace, ofta adesea la gândul ăsta.

Dacă Jeanne, fiica Margueritei, va fi declarată bastardă,

tu vei fi primul in ordinea succesiunii.

Si atunci vei fi rege.

Fratele meu poate să-si ia altă sotie care-i va dărui un mostenitor.

Pentru asta trebuie să-si anuleze căsătoria sau să se întremeze.

Ce sentimente ai pentru Jeanne, fiica mea?

Sotia ta te iubeste si nu te-a trădat nici cu trupul, nici cu sufletul.

Marguerite e cea vinovată.

Papă Clement, Cavalere Guillaume de Nogaret, Rege Philippe,

în mai putin de un an vă veti înfătisa la judecata lui Dumnezeu si veti primi o pedeapsa dreapta.

- Trezeste-te! Cheam-o pe Eudeline. - Îndată, sire.

Monseniore Ludovic... Vreau să spun, sire...

Stiam că nu trebuie să vă pun asternuturi noi. Vă tulbură somnul.

Nu pentru asternuturi te-am chemat.

Revenirea la palat v-a făcut să vă reamintiti de mine?

- Unde-i fiica d-tale? - La mama mea.

N-am vrut s-o tin aici cu mine. Seamănă prea mult cu tatăl ei.

Măcar stiu sigur că e a mea.

Chipul ei seamănă pe zi ce trece mai mult cu al Înăltimii voastre.

Nu se cade s-o las aici, în văzul curtii.

- Câti ani are? - A împlinit nouă, sire.

O s-o fac printesă când va veni vremea, ca să se poată mărita.

Asta mi-e vrerea.

Dar tu, ce-ti doresti?

Nu pot...

Azi v-a fost atât de frig si ati fost atât de trist...

Asa se întâmplă în ziua îngropăciunii părintelui...

E vina târfei ăleia de Marguerite!

Tatăl meu i-a crutat viata, nu m-a răzbunat!

Acum, eu sunt cel lipsit de viată, în patul ăsta unde nu voi dormi nicicând.

Monseniore, e un pat bun, un pat regal.

Ca să alungati ce vă tulbură, în el trebuie să asezati o regină.

Esti sigură de asta, Eudeline?

Da, o regină care să vă facă fericit.

Monseniorul de Presles e cumva bolnav?

De ce nu sunt prezenti monseniorii de Bourdonnai, Briancon si Dubois?

Nu mi s-a poruncit să convoc consiliul.

Monseniore de Marigny, regele convoacă la consiliu pe cine si când vrea.

Ce treburi ale statului vreti să vă aduc la cunostintă, sire?

Strângerea birurilor?

Starea vistieriei? Recolta proasta?

Regele se va ocupa mai târziu de aceste lucruri. Nu pentru asta ne-a chemat.

Vrea să-si ia altă soată si a ales-o pe doamna Clemence de Ungaria,

nepoata regelui napolitan.

Ce mă sfătuiesti, Marigny?

Îi putem dori regelui orice printesă si înteleg nerăbdarea care vă frământă,

dar în primul rând trebuie să desfacem căsătoria, ceea ce presupune un Papă.

Papa pe care ni-l tot făgăduiesti de sase luni, Marigny,

dar care n-a fost inca ales de conclav, cu toti trimisii d-tale.

M-am ferit până acum să avem un papă italian.

Vreau un Papă care să slujească interesele Frantei.

Dacă, odată cu mâna doamnei Clemence,

am obtine de la regele napolitan asigurarea alegerii unui Papă francez?

Fără îndoială, monseniore, văd rostul unei astfel de întelegeri,

dar mă îndoiesc că veti ajunge la un acord.

Bouville, mergi la Napoli si Avignon ca să grăbesti conclavul.

Bine, sire.

Cardinalii pot fi cumpărati, asa că ia aur de la monseniorul de Marigny.

De unde să luăm aurul ăsta, sire? - Din vistierie, desigur.

Vistieria e goală, sire. Asteptăm noi biruri.

Cum asa? Vistieria e goală?

Dacă regatul n-a profitat de pe urma târgurilor încheiate la Lille,

îmi închipui că pentru d-ta nu a fost la fel.

Sire, as vrea ca d-nul de Valois să-si lămurească vorbele sau să le retragă.

Eu îti spun în fată ceea ce toată lumea vorbeste pe la spate.

Toată lumea stie că flamanzii au cumpărat retragerea armatelor noastre

si că ti-ai însusit bani meniti să umple vistieria.

Toată lumea stie asta.

Sire, am auzit azi mai mult decât un om de onoare aude într-o viată întreagă.

Sunt acuzat în fata Domniei tale de deturnare

si de negot cu dusmanii regatului.

Pentru că nimeni nu mă apără de o asemenea ticălosie,

vă cer să numiti o comisie care să-mi verifice conturile.

Asa să fie! Să fie numită o comisie, dacă mi-o ceri chiar d-ta.

Între timp îti poruncesc să nu te mai atingi de vistierie.

Am să stau departe, sire.

Să nu fie pace în Avignon. Să se lupte, să se calce în picioare!

Frate, să te îngrijesti ca asa să rămână.

Dacă semăn discordia, risc să cad în dizgratia unui viitor papă.

Dacă vei ajunge cardinal, sărmanul meu Jean,

tot eu am să te fac, asa cum si mitra tot mie mi-o datorezi.

Ai distrus dovezile pe care i le-ai lăsat atât de imprudent lui Tolomei?

Bersumee să nu lase pe nimeni să se apropie de d-na de Burgundia,

dacă nu e trimisul meu sau al tău.

Spune-i măgarului ăluia că am să am ac de cojocul lui, dacă nu se supune.

Ce vrei să faci cu Marguerite?

Să trăiască!

Îmi e ostatică, vreau s-o păstrez.

Vreau ca toate socotelile să fie curate.

Achitati lucrările în curs si tot ceea ce a comandat coroana.

Plătiti-i pe toti, chiar si pe cei care pot sa mai astepte.

Monseniorul de Valois vrea să pună mâna pe vistierie.

Ei bine, va trebui să caute în altă parte banii pentru intrigile lui.

E ultima oară când Marigny ne joacă un renghi. Am să-l nimicesc.

Cămătarul pe care l-am înstiintat de dimineată se va învoi să vă ajute.

Are să vă ceară garantii, dar are să vă ajute.

Soarta mi-a fost tot timpul potrivnică.

Sunt împărat al Constantinopolelui, dar regatul meu nu există.

Chiar în casa asta, totul e ipotecat

si acum depind de un cămătar ca să fac putină ordine în regatul ăsta.

D-le Tolomei!

Prietene, îti sunt dator vândut!

dar ti-am făgăduit că am să te răsplătesc cu prima ocazie.

- Ei bine, acea clipă a sosit. - Iată o veste bună, monseniore.

Vreau să-mi achit datoria oferindu-ti un client regesc.

- Cu ce vă pot ajuta, monseniore? - Cu treburi cămătăresti, d-le.

Avem nevoie de bani ca să trimitem un emisar la Napoli.

- Cât de mari vă sunt nevoile? - 10.000 de livre.

- Sfântă Fecioară, de unde atâta bănet? - Să nu vorbim cu ascunzisuri.

Vă cer doar să vă faceti meseria, cum ati făcut-o din totdeauna,

cu succes, îmi închipui.

Monseniore, meseria mea este să împrumut, nu să dau.

Credeti-mă, în ultimii ani am dat mult fără să primesc nimic înapoi.

Din păcate, nu bat monedă si nici n-am inventat piatra filozofală.

Pun chezasa vistieria.

Toată lumea stie că e goală.

Nu pentru multă vreme. Vom reinstaura cutumele lui Ludovic cel Sfânt.

- Cutumele feudale? - Desigur.

Interesant. Baronii vor avea dreptul să bată monedă pe domeniul lor?

Dacă va fi asa, pot să le ofer metalul brut.

- Da, d-le Tolomei. - Veti reda dreptul la războiul privat?

pentru ca, dacă aveti nevoie să echipati trupele,

vă ofer serviciile celor mai buni armurieri toscani, la preturile cele mai avantajoase.

Acum vă învoiti să-mi dati suma pe care v-am cerut-o?

Pentru asta trebuie ca un trimis al meu să vă însotească la Napoli,

ca să tină socoteala banilor.

Numiti pe cineva care să nu-l facă de râs pe monseniorul de Bouville,

căci pe el îl va însoti.

Am să chibzuiesc.

Ce zici de nepotul tău, cel pe care l-am trimis în Anglia?

Fii pe pace, vere, băiatul e soi bun.

O să-i simt lipsa, dar vi-l las.

După cum vedeti, d-le, întotdeauna obtineti de la mine tot ce vreti.

Nu poti găsi pe altcineva? Drumul ăsta nu mi-e pe plac, unchiule.

Esti de neînteles, băiete. Ai sansa de a călători la Napoli.

Îl vei însoti pe marele sambelan Bouville,

o vei cunoaste pe Clemence de Ungaria, viitoarea regină,

apoi vei asista la alegerea papei în Avignon, iar tu sovăi?

M-am legat să mă întorc la Neauphle.

Jinduiesti mai ales s-o vezi pe d-ra de Cressay.

Nu uita că distanta slăbeste doar iubirile neînsemnate, nu pe cele mari.

Dacă te iubeste, are să te astepte.

Nepotul meu, Guccio Tolomei, vă va însoti în călătorie

si vă va oferi aurul pe care-l va lua de la stabilimentele noastre.

- Esti multumit, băiete? - Fără îndoială, monseniore.

Atunci vino, pe d-ta te asteptam.

Nu-ti face griji, rostul femeilor e să astepte.

Le găsesti întotdeauna acolo unde le-ai lăsat.

Singurul lucru pe care nu-l găsesti este tineretea

si puterea de a străbate lumea.

Drum bun!

Du-te!

Ai fata luminoasă.

- Esti doar putin slăbită. - I-am atras pe paznici de partea mea.

E foarte bine, fiica mea.

Stii să păstrezi drumul cel drept pe timp de furtună.

Dar ce-am făcut ca să fiu închisă între zidurile astea?

M-am supus mamei, mi-am iubit sotul si verisoarele si mi-am apărat sora.

Care mi-e vina? Spune-mi.

Plătesc pentru altii, mamă, iar pretul e mare.

Regele Filip, care m-a închis aici, a murit.

Unde e fiul său, sotul pe care mi l-ai hărăzit?

Se luptă oare ca sotia lui iubită să se întoarcă la el?

Filip îti simte lipsa, dar orgoliul e încă mai puternic.

O să te primească înapoi, Jeanne, îti făgăduiesc.

Ai să-ti poti tine făgăduiala? N-are să mă ierte niciodată.

Nu mai pot, întelegi? Nu mai suport.

Mă îndoiesc de existenta Dumnezeului pe care m-ai obligat să-l iubesc.

Unde ai fost tu pe când eu mă străduiam să rămân în viată?

Unde ai fost în ziua judecătii, când mă rugam pentru crutarea lui Blanche?

Ai două fete, mamă.

Vor fi întemnitate toată viata pentru că nu s-au născut băieti?

Mi se pare ca părul îti creste mai des ca înainte.

Da, dar creste încet. Dacă ies de aici trebuie să port perucă.

Dar peruca se scoate în pat.

Am să te scot de aici, Jeanne.

Regele e sotul lui Marguerite. Nu se va învoi niciodată.

Regelui îi stă capul doar la desfacerea căsătoriei, dar fără Papă e imposibil.

Am cumpărat câtiva cardinali ca să încetinească mersul conclavului.

Până atunci am să găsesc o cale să te scot de aici.

Cum o scot pe sora ta de la Gaillard e o altă poveste.

- Ai văzut-o pe Blanche? - Ludovic nu permite asta.

E singura putere pe care o mai are.

Dar Dumnezeu m-a ajutat mereu. Are să mă ajute si de data asta.

Jeanne, sotul tău e al doilea om ca importantă în regat.

Ai un viitor strălucit. Am să-ti dau de veste când va sosi momentul.

Înarmează-te cu răbdare.

Ce a fost mai rău a trecut.

Vei fi regină, fiica mea. Îti jur.

NAPOLI

Foarte bine.

Dati-i acest portret monseniorului de Bouville.

Păstrează-l cu mare grijă.

Domnule, iată că te-ai achitat de misiunea d-tale.

- Mă rog, aproape. - Aproape, doamnă?

Problema căsătoriei e aproape hotărâtă, căci eu si fiul meu ne-am învoit,

dar întelegerea noastră are si o conditie,

ca regele vostru să se elibereze de doamna de Burgundia.

Vom obtine anularea în curând, doamnă.

Suntem între noi, asa că nu-mi dati asigurări asupra unui fapt nesigur.

Mă îndrept spre Avignon si vom avea curând acel Papă care ne lipseste.

Perfect. Dorim ca până în vară să se finalizeze totul.

Nu ducem lipsă de pretendenti la mâna doamnei Clemence.

Sunt si alti printi care vor s-o ia de sotie.

Nu putem acorda un răgaz prea îndelungat.

Aflati că noi îl sustinem pe cardinalul Deuze la Avignon.

Marea mea dorintă e să fie sustinut si de regele Frantei. Ne e dator.

Dacă devine papă, veti obtine mai repede anularea.

Toate astea sunt în mâinile Domnului.

Vă reamintesc, domnule, înainte să vină vara.

Înainte să vină vara...

Domnule, îmi pun credinta în d-ta.

Spune-mi sincer ce crezi despre portretul ăsta.

Pictorul v-a înfătisat trăsăturile si a încercat să vă picteze si sufletul.

- O să-i placă regelui Frantei? - Bineînteles, doamnă.

Franta nu a avut niciodată o regină atât de frumoasă.

Cardinalului îi plac misterele.

Era mai simplu să ne întâlnim cu el la Avignon.

Monseniore de Bouville, veniti deci din partea regelui Frantei,

care mă onorează cu încrederea sa.

Sunteti si emisarul reginei din Napoli care nu mă avea la suflet,

dar acum s-a răzgândit.

Regele Ludovic si regina din Napoli vor să se vadă cât mai repede cu un papă.

Asta înseamnă că au a-mi cere ceva.

- Ce va trebui să facă cel ales? - Regele vrea cat mai repede anularea căsătoriei.

Asta va fi mai lesne decât recâstigarea sustinerii de care m-a lipsit Marigny.

Dar ce se întâmplă în conclav, monseniore?

Italienii se ceartă cu francezii si toată lumea e divizată.

Aveam sase sustinători, sase francezi si trei italieni.

- Adică nouă. - Dar imi trebuie 16. Îmi mai lipsesc încă sapte.

Dar francezii care nu m-au ales pe mine sunt prea putini

ca să-l numească papă pe cel dorit de Marigny.

- Deci totul depinde de Marigny? - În clipa de fată, da.

- Cât aur îmi puteti da? - Ei bine, domnule cardinal...

Îmi trebuie ca să-mi fac noi adepti si să-i păstrez pe cei pe care-i am.

Un timp, d-le Bouville.

Domnule, ati reusit să-l cumpărati pe bani grei

pe singurul candidat care era deja de partea noastră.

Nu v-am mintit, nu-i asa, sire?

Doamna Clemence este încă si mai fermecătoare în carne si oase.

Deci suntem logoditi. Mai am doar de desfăcut căsătoria.

Regina Maria a insistat ferm ca totul să se sfârsească până în vară.

Altfel, nu va accepta să-si dea nepoata.

Până în vară? Si în ce stare se afla conclavul?

De ce să nu fie ales cardinalul Deuze? Regina Maria îl sustine.

Ne lipsesc sapte voturi din partea franceză, care depind de Marigny.

Iarăsi Marigny...

Da, iarăsi el, sluga credincioasă a domniei tale, asa cum arată ancheta.

Absolvă-l de orice vină. E un act de dreptate.

- Marigny e singura solutie? - Asa cred, sire.

Asteaptă, nepoate. Omul ăsta te trădează, asa cum ti-a trădat si tatăl.

Ti-am spus deja că am nevoie de un papă, unchiule.

Regele îti încredintează din nou cheile vistieriei.

Îmi încredintează praf în ochi.

Nu-mi fac iluzii. Are nevoie de un papă.

După ce îl va avea, Valois va trage sforile astfel încât să mă piardă.

Ce ai?

Vreau să mor, ca să rămâi singură!

Nu vom iesi de aici, niciodată. E vina ta!

N-ai vrut să scrii scrisoarea aceea pe care ti-a cerut-o Robert.

E vina ta!

Am să-mi iau viata si vei rămâne singură!

Atunci, n-ai decât să crăpi.

O să ne pierdem mintile. Trebuie să scriu acea scrisoare.

Si eu am ajuns la capătul puterilor.

Trebuie să renunt, altfel aici ne vor rămâne oasele.

Am să scriu scrisoarea aia.

Paznici, chemati-l pe capelan.

D-le Bersumee, scrisoarea asta trebuie să-i parvină monseniorului d'Artois.

Mărturisesc că fiica mea, Jeanne, nu este copilul domniei tale.

Mărturisesc că ti-am refuzat trupul meu.

Ai fost loial fată de stăpânul tău, Bersumee.

Dă-i asigurări printesei Marguerite că scrisoarea va ajunge la cine trebuie.

Veghează la sănătatea ei. Să primească hrană si căldură.

N-am mijloacele necesare, monseniore.

Ne sunteti deja dator cu 15 livre si 10 soli din soldă.

Maillard, dă-i d-lui Bersumee 30 de livre.

Am să-i dau personal scrisoarea monseniorului d'Artois.

Marguerite, vei fi liberă când vom avea un papă.

Regele trebuie să aibă în continuare nevoie de mine.

D-le Guccio!

- Mi s-a părut că vă văd. - Unde vă sunt fiii?

La vânătoare, ca de obicei. Ieri au reusit să ucidă o pisică.

Altceva nu mai avem de mâncare.

- Si d-ra Marie? - Vai nouă!

Intră!

D-le Guccio...

Frumoasa mea Marie, ce rău te macină?

- Teama că m-ai părăsit. - Am fost în Italia, trimis de rege.

Am plecat asa de grăbit că n-am putut să te anunt.

Nu te teme, am să-ti aduc leacuri.

D-le Baglioni, mă supun ordinelor Parisului.

D-nul de Marigny se teme de răzmerită si vrea liniste în capitală.

Prefectii trebuie să-i trimită săptămânal două cărute cu alimente.

Ca de obicei, Parisul iese teafăr, iar satele suferă.

Dumneata nu pari să suferi. Pari chiar mai înstărit.

Dacă vrem ordine în regat, trebuie să-i hrănim pe cei ce o asigură.

Desigur, înteleg. Marigny e la curent?

- Miere... esti cumva vrăjitor? - As face orice să te văd sănătoasă.

Mă temeam că am să mor fără să stiu ce să fac cu ce am ascuns în capelă.

Am să iau ceea ce-mi apartine,

dar dacă mă iubesti, să nu te mai gândesti la moarte.

Nu crezi că Guccio ne poartă de grijă fiindcă s-a amorezat de Marie?

Nu, prietenia noastră îl onorează.

- N-ar fi o partidă proastă... - Într-adevăr, n-ar fi.

Nu voi accepta niciodată ca sora mea să se mărite cu un negustor lombard!

Voi veghea ca asta să nu se întâmple.

Marigny si Ludovic sunt nedespărtiti. Regele nu mă mai ascultă.

Faptul că sarpele ăsta i-a intrat în gratii mi-e la fel de nesuferit.

Fără favorurile regelui, n-am să pun mâna pe Artois.

O să-l trimit la spânzurătoare, cum mă vezi si cum te văd.

E păcat că Marigny te tulbură. Nu-l lăsa să-ti taie si pofta de mâncare.

- E adevărat că poporul e înfometat? - Perfect adevărat, monseniore.

Frigul si foametea îi seceră pe francezi si ii aduce la disperare pe cei care supravietuiesc.

Au bătut atâta drumul spre cimitir că se întreabă când le va veni rândul.

Dacă asta i-ar face să se revolte contra lui Marigny...

Nu, parizienii îi socotesc vinovati de foamete pe templieri.

- Dar au murit cu totii. - Păi, tocmai.

Se spune că toti cei prezenti au fost atinsi de blestemul Marelui Maestru.

Bea, unchiule!

Gândeste-te la avantajele cu care te alegi din toate astea.

Oamenii mor de foame. Prefectii lui Marigny fură de la popor.

Foametea va trece, Marigny va rămâne.

Stii bine că poporul dă vina pe templieri.

- Si pe blestemul Marelui Maestru. - Dar Marigny...

Mi-ai făgăduit că n-ai să-l mai ponegresti, dar iar te-ai pornit.

Îti bati joc de vointa mea.

E greu să nu te înfurii în fata ticălosiei sale.

Crezi că-ti caută un papă si o sotie? Nu!

- Trage de timp. - Vorbesti doar să-l ponegresti.

Până-n miezul noptii, îti aduc dovezi împotriva lui Marigny.

Dacă nu, trebuie să-ti tii cuvântul si să dispari de la curte.

Aveti milă, domnule! Mi-e foame!

Prietene, am nevoie de documentul care-l compromite pe fratele lui Marigny.

Monseniorul de Valois are nevoie de el imediat.

Ei, imediat... Te grăbesti, monseniore Robert.

Îmi ceri să mă lipsesc de unealta care mi-a salvat de multe ori pielea.

Am chibzuit bine.

Cutumele lui Ludovic cel Sfânt sunt excelente pentru regat.

Totusi, as vrea să se renunte la măsurile împotriva lombarzilor.

În trecut, ne-au confiscat bunurile si ne-au alungat din Paris.

Prietenii mei sunt îngrijorati, vreau să-i pot linisti...

Dar monseniorul de Valois ti-a spus deja.

Vă sustine si vă protejează.

Da, dar trebuie să-i prezinte regelui o cerere de confirmare a privilegiilor.

care va fi semnată de rege, fireste.

Am să-ti dau azi sau maine dovada care-l va trimite pe Marigny pe rug sau în streang.

Încrede-te în mine.

Actul dumitale va fi semnat mâine. Mă pun chezas.

- D-nul Valois nu poate astepta o zi? - Nu.

Înseamnă că nu mai e în gratiile regelui, ceea ce nu e bine pentru el.

- Dar nu e bine nici pentru noi. - Gata cu joaca, Tolomei!

Dă-mi documentul ăla compromitător.

Nu vreau să-l denunt pe arhiepiscop, ci doar să-l fac să ciripească.

Vrei să-l folosesti împotriva fratelui său. - Da.

E o idee bună. S-ar putea să-ti iasă.

Recunoasteti acest act care dovedeste că ati deturnat bunurile templierilor?

- E fals! - Bineînteles.

Să mergem la rege ca să vedem cine l-a falsificat.

Biserica n-ar câstiga nimic din asta.

Ba dimpotrivă, cred că ar pierde.

Care vă e propunerea?

Nu vă mai sprijiniti fratele, nu vă foloseste la nimic,

si spuneti-i regelui tot ce stiti despre intrigile sale din conclav.

Tine pe loc alegerile, nu-i asa?

Mi-ati trezit constiinta.

Sunt gata să-mi răscumpăr greseala după cum îmi cereti.

Totusi, as vrea să-mi dati înapoi actul.

Desigur. E suficient că eu si domnul d'Artois l-am văzut.

Mărturia noastră e de ajuns.

Ne vei însoti imediat la rege.

N-am mai văzut niciodată un om ploconindu-se asa.

Eu te-am sfătuit încă din iarnă să-l alungi pe Marigny.

Propriul său frate ti-a adus dovada trădării sale.

A profitat de încrederea mea.

Marigny a întârziat alegerea papei, asa că acum trebuie să o grăbim.

Trebuie să se supună până la urmă.

Suntem în aprilie. Regina Ungariei ne-a dat răgaz până în vară.

N-o să avem papă în opt săptămâni.

Marigny m-a trădat, iar d-ta jubilezi, dar mie la ce-mi foloseste asta?

Doamna de Ungaria a spus până-n vară si n-ai timp să-mi găsesti un papă.

Când mă gândesc am avut două sotii minunate si am rămas văduv de două ori,

cred că e păcat ca Domnia ta să nu rămâi văduv, cu o sotie dezonorată.

- Dacă ar da ortu' popii... - Într-adevăr.

A fost o iarnă grea, iar închisoarea e greu de suportat pentru femei.

Marigny nu ne-a dat de mult vesti despre sănătatea Margueritei.

Poate că ne ascunde faptul că i se apropie sfârsitul.

Ar fi bine să mergem să vedem.

M-ai asigurat că mi-l dai pe Marigny, când vom avea un papă.

Pot să ti-l dau si în ziua în care rămân văduv.

Ridică-te, Blanche! Nu-i da satisfactia să te vadă doborâtă.

Mă auzi, Blanche?

Robert, ai venit, în sfârsit!

Verisoară, am auzit că nu stai bine cu sănătatea.

- Te simti rău? - S-a pronuntat anularea?

Cum să se pronunte, când ai refuzat să declari ce ti-am cerut?

- Am acceptat. Ti-am scris, Robert! - Când?

Acum multă vreme. Au trecut luni întregi. Asteptam să fiu eliberată.

N-am primit scrisoarea ta, verisoară.

Ai să fii liberă în curând.

Am venit tocmai ca să grăbesc gratierea ta.

Vino cu mine.

- Ce trebuie să declar? - Scrisoarea e gata. Semneaz-o doar.

"Sire, mă sting de suferintă si boală."

"Te implor să-mi acorzi iertarea, căci sufletul mă părăseste."

- "E vina d-lui Marigny, etc." - Dar mărturisirea?

Nu mai e nevoie de ea. Dacă semnezi aici, e de ajuns.

Perfect.

Robert, data trecută când ai venit mă doreai cu adevărat?

Da, frumoasă verisoară, te-am iubit mult.

N-o mai închideti. De acum înainte e liberă.

Ce cauti aici neînsotit, în plină noapte?

Nimic bun.

Totusi, trebuie să mă suporti, Robert. Nu mă misc de aici.

Fă cum vrei, mătusă. Pe mine mă chinuie foamea.

Fiertura arcasilor nu mă tentează. Mă duc să-mi refac fortele.

Atunci mergem împreună.

Ai să-mi spui cum ai obtinut un drept de care eu sunt lipsită.

Răspunde-mi, Robert! Ce cauti aici?

Ce cauti si d-ta, mătusă.

Vizitez niste prizoniere pedepsite pe nedrept.

- Din cauza ta au fost condamnate. - Îti va fi greu să dovedesti asta.

- E rodul imaginatiei tale. - Am certitudinea că asa e. E de ajuns.

- Regele te-a trimis? - E îngrijorat de sănătatea sotiei lui.

Nu mai are încredere în Marigny

si se teme ca pedeapsa să nu fi fost mai aspră decât si-o dorise el.

Povestea ta e cusută cu ată albă.

Toată lumea stie că vrea s-o vadă moartă.

Atunci Cerul i-a îndeplinit vrerea.

Margareta e bolnavă. Mă tem că nu va apuca sfârsitul săptămânii.

Dar Blanche ce face? Ai văzut-o?

Nu, dar aud că se simte bine.

În hanul ăsta nu sunt târfe?

Să nu te atingi de ea, Robert. Îmi e ca o fiică.

Am învătat-o să te urască.

Cine e acolo?

S-a săvârsit, monseniore.

N-ai lăsat urme?

I-am rupt oasele gâtului, fata nu i se va învineti. Si am aranjat patul.

E bine să fii în viată, nu-i asa?

Regele si Valois nu-mi mai pot refuza nimic de acum încolo.

În curând vom dormi la Artois, Lormet.

A fost sugrumată.

A fost sugrumată.

Ce veti face, doamnă?

Am să tac.

Asasinatul ăsta a fost poruncit de către rege.

Dacă iese la iveală iasa un scandal si eu voi fi prima pedepsită.

Dar acest secret rusinos îmi dă o putere de care voi sti să mă folosesc.