Original subtitles

La începutul secolului al XIV, Philippe cel Frumos, domnea autoritar în Franta.

Cei trei fii: Louis de Navarre,

Philippe de Poitiers si Charles de France îi asigurau descendenta.

Fiica sa, Isabelle era măritată cu regele Eduard al II al Angliei.

În acelasi timp, în regat, luptele deveneau sălbatice,

si în special cele ce opuneau pe Mahaut nepotului său Robert,

pentru stăpânirea Comitatului d'Artois.

Tara era puternică, dar vistieria era goală.

Pentru a pune mâna pe bogătiile Templierilor,

Regele de Fier împreună cu sfetnicul său Guillaume de Nogaret iau hotărârea

de a-l ataca pe Marele Maestru al Ordinului: Jacques de Molay.

Un moment crucial pentru destinul Frantei

si al Cavalerilor Templieri cu care debutează istorisirea noastră.

REGII BLESTEMATI

REGELE DE FIER

Sub stăpânirea lui Filip cel Frumos, regele de fier, Franta era mare dar poporul Frantei suferea.

Cu totii trebuiau să se supună acestui principe calm si crud.

Sire, ati încredintat templierilor onoarea de a păzi averea regatului.

Dar acum o retrageti.

Avem nevoie urgentă de bani pentru armată, pentru a apăra granita,

pentru a-i stăpâni pe baroni si a ne plăti oamenii din provincii.

- Par din ce în ce mai multi... - Asigură ordinea în regat.

Enguerand, spune-i Marelui Maestru ce asteptăm de la el.

Domnule De Molay, regatul are mare trebuintă de resurse financiare.

Înăltimea Sa, regele, ar aprecia dacă Templul l-ar finanta timp de un an.

Oricât as dori să vă fac pe plac, sire, îmi este imposibil.

- Si de ce mă rog, Molay? - Ne îndoim că ne vom recupera banii.

- Un an... - Mă îndoiesc, sire.

Urmăriti mărirea regatului, dar poporul e nemultumit.

Mai mult de atât n-aveti cum să-l jupuiti.

- Ce vă împiedică să ne faceti voia? - Templul are alte interese.

- Vorbeste cămătarul din d-ta, d-le. - Nu, ci cavalerul păzitor al Templului.

Templul s-a depărtat mult de cavaleri.

Mai protejati cumva Locurile Sfinte, scop în care ati fost creati?

Mai vegheati la siguranta pelerinajelor?

Dati împrumuturi pentru răscumpărări si vă păziti doar propriile averi.

Sire, vă vorbesc în calitate de Mare Maestru al unui ordin suveran.

În Franta, domnul meu, nu există decât un singur suveran

si nu dau doi bani pe ceilalti printi fată de care aveti obligatii.

Ce spune nefericitul nostru popor despre templieri, Nogaret?

Se spune că au adus din Orient obiceiuri ciudate,

că venerează idoli si că se dedau între ei la practici amoroase nefiresti.

Se spune că le stă mintea doar la lux si bogătie.

- Însusi Sfântul Părinte e îngrijorat. - Ce ai de spus, d-le De Molay?

Sunt minciuni sfruntate, sire!

Mi-au ajuns deja la urechi aceste zvonuri ticăloase.

Desigur, nu toti templierii mei sunt niste sfinti...

Ceea ce dovedeste că n-ai o mână de fier, asa că fii mai mână spartă,

iar noi o să vă ajutăm să vă spălati proasta reputatie.

- Răspunsul d-tale, deci... - Nu pot, sire.

Din ordinul regelui, eu, Guillaume de Nogaret, mare cancelar,

am fost însărcinat cu arestarea Marelui Maestru, a consiliului său

si a tuturor cavalerilor ordinului, din toate colturile regatului.

SAPTE ANI MAI TÂRZIU

Am prins-o, Lormet!

Nu-i strigător la cer ca mătusa mea Mahaut, să se lăfăie ca o scroafă

în castelul ăla mare pe care tatăl meu l-a construit pentru mine?

- Eu ar trebui să stau acolo. - O să stati, monseniore.

Să lămurim lucrurile, nepoate.

Îti tolerez prezenta aici, la masa mea, în casa mea,

doar ca să-i fac pe plac regelui,

căruia i-ai smuls acest hatâr prin cine stie ce siretlic.

E felul d-tale, nu al meu, să tesi intrigi sub pretextul unei vizite.

Mi s-a spus că vii să cauti împăcarea. Să te aud, nepoate.

Noi doi am avut neîntelegeri, mătusă...

Ba si mai rău, nepoate, certuri tare urâte,

care s-au terminat prost pentru tine.

Să uităm trecutul, căci prezentul ne pândeste cu alte pericole.

- Seniorii d'Artois îti sunt potrivnici. - Din vina cui?

De fiecare dată când un oras cârteste împotriva dărilor, esti si tu acolo.

- Eu? Curată calomnie... - Ai venit să-ti oferi serviciile?

Chiar si mai mult, mătusă, ajutorul si prietenia mea.

Fără mine, nu vei mai păstra Artois. Revolta mocneste.

- Împreună o vom înăbusi. - De când îti pasă de interesele mele?

Tu, care îmi contesti un drept pe care îl mostenesc de la tata!

Pentru că tata a murit înaintea tatalui d-tale si-ai profitat.

Trebuia să devin senior al regatului si cel mai bogat baron al Frantei.

Ai pierdut toate procesele cu mine.

Ca să-mi furi mostenirea, ti-ai vândut fiicele regelui

si ai schimbat Burgogne pe Artois.

Esti cea mai josnică precupeată!

Îi datorezi vizita aici regelui Filip, asa că lui i-ai adus jignirea.

Nepoata lui Tierry d'Hirson, cancelarul meu, pe care-l detesti...

Ea e prima mea d-ră de companie. Ai auzit tot, nu-i asa?

Da, d-nă. Eram în spatele coloanei ca de obicei.

Nu-i era de ajuns patul d-tale, si-a vârât si nepoata în anticameră.

Te invidiez mătusă, chiar dacă mă tem atât de mult pentru Artois.

Mai bine teme-ti pielea, căci regele va afla cât de mult îl stimezi.

Dacă e nevoie, am un martor că întâlnirea asta deplorabilă a avut loc.

Am să te fac bucăti, mătusă!

De pe sărmanul meu domeniu am să recuceresc Artois.

Mă leg în fata strămosilor mei!

Un lup sălbatic, crud si fals.

Dar eu am capul pe umeri.

Până la urmă, se va face singur fărâme, din exces de zel.

- Păcat că e supărăcios. E arătos. - Doar asta i-a rămas din mostenire.

Ce cătea!

- Vistieria e din nou goală. - Dar aurul templierilor...

L-au înghitit timp de sapte ani nevoile regatului.

N-a mai rămas nimic.

- Evreii? - I-am jefuit în două rânduri.

N-avem ce să le mai luăm.

- Să mai schimbăm moneda? - Am făcut-o prea des.

- Atunci ce propui, Marigny? - Lombarzii, sire.

Deja i-am silit să-si răscumpere dreptul la sedere la un pret piperat.

Au devenit bancherii Bisericii si ai regilor.

Când i-am închis, templierii erau deja priviti cu ochi răi.

- Lombarzii încă nu sunt. - Or să devina curând.

La nevoie, o să-i ajutăm.

Dati zor cu judecarea templierilor, ca să le luăm mai repede tot ce au.

Mărturiseste că ai scuipat pe cruce ca să intri în ordin!

Mărturiseste că-i obligai pe novici să se lepede de Christos de trei ori.

Spune că mărturisesti.

Mărturisesc!

Luati-l de aici!

Monseniore de Molay, mărturiseste că ai scuipat pe cruce

si-i obligai pe novici să se lepede de Christos de trei ori.

Mărturiseste!

Mărturisesc.

Ai grijă, d-le! Cât pe ce să dai peste câinii mei.

- Stii că vorbesti cu regele? - Ai cui sunt câinii ăstia frumosi?

Ai unchiului meu, cămătarul Tolomei. Sluga înăltimii voastre.

Iartă-mă, unchiule, de abia venisem. Încă nu-l văzusem pe rege.

- Cum as fi putut să-l recunosc? - Bravura ta nu ne va fi de folos.

Noi, lombarzii, cum ni se spune, avem si dusmani prin părtile astea.

Marigny s-ar bucura ca averile noastre să ajungă în vistieria lui.

- Unde ai găsit câinii, Bouville? - Monseniorul Tolomei i-a trimis.

Vă roagă să-i primiti ca semn al umilintei sale.

Doar stii că regele nu primeste niciodată cadouri.

Tolomei vă transmite că, odată ce câinii săi au atins atâta grandoare,

el nu e vrednic să-i mai păstreze.

Abil mai e cămătarul ăsta! Sustine bine cauza lombarzilor.

Se zvoneste că monseniorul d'Artois trage sfori împotriva domniei tale

si că aliatii săi din Fiennes si Caumont v-au jurat pieire.

Sah mat!

Castelul pe care mi l-ai furat îti va fi mormântul, mătusă!

Am să scuip pe mormântul tău, Mahaut de Bourgogne!

Sângele meu a fost pângărit!

Vei muri de mâna mea, Robert!

Iar ura mea te va urma în iad.

Sunt foarte reusite.

Ce părere aveti, copiii mei?

Dar tu, frate?

Nogaret, crezi că e acceptabil să ne multumim cu păpusi de cârpă?

Cred că măretia Înăltimii Voastre nu poate accepta una ca asta.

Nu tineam să văd spectacolul ăsta, nici aici, nici în altă parte...

Doar pentru că-mi sunteti dragi, n-am să vă arunc în temnită.

Luati cârpele astea din fata mea!

Uită-te bine la femeia asta, ca să nu mai ai neplăceri.

E foarte frumoasă.

Si mai ales e nora regelui Frantei, Marguerite de Bourgogne,

regina a Navarrei si viitoare regină a Frantei.

Ce face aici?

Dacă stii secretele celor puternici, îti protejezi banii dati cu împrumut.

Să nu uiti asta niciodată, nepoate!

- Marguerite mă ia în râs. - Mergi prea departe, prietene.

Nu trebuie să uiti cine este, chiar dacă-ti acordă favoruri.

- Fratele d-tale e mai îndatoritor. - Asta pentru că e tratat mai bine.

D-nă, permiteti-mi măcar să-i transmit un mesaj verisoarei dvs.

Dă-i-l surorii mele, Blanche. Eu nu mă ocup de afacerile d-tale.

O să se termine prost.

Măcar lăsati-mă să-i fac un serviciu reginei din Navarra.

Credeam că esti scutierul sotului meu, nu valetul verisoarei mele.

Nu te întrista. Vom cumpăra câteva podoabe.

I le vei duce Magueritei din partea mea.

Jeanne, de ce nu profiti de drepturile tale, ca noi?

Dintre sotii nostri, al tău e plecat cel mai des.

Îl iubesc, iar el mă iubeste, ceea ce contează mai mult decât orice drept.

De unde stii, dacă nu risti niciodată să afli?

E drept că prefer să rămân ignorantă. Îmi cunosc limitele.

Si nu stiu să mă prefac la fel de bine ca tine.

Tolomei, cămătarul meu drag!

- Ce vânt bun te aduce? - O furtună! Si am nevoie de d-ta.

De mine sau de banii mei? Giuseppe, lasă-ne singuri.

Refuzi să-mi dai împrumutul? De ce?

Nu mă obligati să vă reamintesc câte datorii aveti la mine.

Stiu asta si am să ti le plătesc până la ultimul ban,

imediat ce-mi recuperez domeniul.

A propos de datorii, n-ai făcut niste afaceri frumusele datorită mie?

Cine te-a prevenit, acum sapte ani, că templierilor are să li se înfunde,

si deci să împrumuti de la ei, bani pe care nu i-ai mai dat înapoi?

- Sau de criza de bani... - Da, recunosc.

Datorită apropierii de domnul de Valois, mi-ai adus informatii utile.

- Dar, din păcate... - Ce?

Aceste beneficii nu acoperă nici pe departe datoriile dvs.

Ajunge, cămătar afurisit! Îmi trebuie 300 de livre ca să merg la Londra.

Domnul are planuri de călătorie?

Detin un secret care poate face vâlvă la curtea Frantei.

- Mă duc la vara mea, regina Isabelle. - De ce nu la regele Frantei?

Pentru că nu mă va crede.

Doamnă, fiul Înăltimii Voastre a vorbit.

- Ce-a spus? - A dat din picior si a spus "vreau".

Îmi place vorba asta, e potrivită pentru un rege.

Dacă începe să vorbească, să nu-l învătati neghiobii.

Nu vreau să spună "tată" si "mamă". Prefer "rege" si "regină".

Lămuriti-l pe copil că are atât sânge de englez cât si de francez.

- Monseniorul Robert d'Artois. - Verisoară!

Întotdeauna prompt, d-le. Ai călătorit bine pe mare?

Îngrozitor, doamnă. O furtună ne-a băgat în sperieti.

Credeam că mi-a sunat ceasul si începusem chiar să mă spovedesc.

Dar aveam atâtea păcate, încât am ajuns înainte să termin.

Păstrez restul pentru întoarcere.

Sunt încredintat că fratii tăi sunt încornorati, doamnă.

- Ai dovezi? - Indicii.

Marguerite îsi vinde bijuteriile unui cămătar lombard,

ca să-i cumpere cadouri amantului.

Turnul din Nesle e luminat până târziu, mai ales când fratele d-tale lipseste.

Blanche si Jeanne i se alătură uneori verisoarei lor.

Curtea tace, dar norodul cleveteste.

Dacă e adevărat, nu voi permite o asemenea rusine.

Află numele amantilor.

Promit că voi merge la Paris, să pun capăt acestei neorânduieli.

- Dacă si cumnatele tale l-ar vedea... - Baronul Mortimer le-ar face de rusine.

Are prea mult respect pentru coroană.

Ai vorbit despre asta cu tatăl meu, regele?

Nu sunt bine văzut la curte după ce-am pierdut procesul cu mătusa Mahaut.

Tocmai, s-a putea crede că esti mânat de răzbunare.

Dar bineînteles că răzbunarea mă mână, doamnă.

Dacă-mi oferă un prilej, de ce să nu mă răzbun pe mama lor?

- Ele te urăsc. - De ce?

- Din invidie. - Nu duc o viată de invidiat.

- Regelui Eduard îi place zidăria. - Nu zidăria, ci zidarii.

O regină e demnă de plâns, dacă regele n-o mai vrea.

Am asigurat descendenta.

Acum, Eduard nu se mai apropie de mine.

Iar dacă vine în patul meu, mi-e atât de rusine, încât rămân rece.

Verisoara mea...

Frumoasa mea verisoară...

E posibil ca buzele astea, trupul ăsta...

Ceea ce regele nesocoteste ar fi mană cerească pentru altii.

Ia-ti un bărbat, Isabelle. Pe mine.

Nu vreau să fac ceea ce le reprosez cumnatelor mele.

Nu vreau, nu trebuie.

Dar când mă gândesc la ce mă supun...

Trebuie să fie pedepsite crunt.

Întoarce-te mâine. Te voi ajuta să le dai în vileag.

Săculetii ăstia sunt potriviti pentru bărbati si femei deopotrivă.

Du-i în secret cumnatelor mele, fără să spui tatălui sau sotilor,

ca un gest de prietenie între mine si ele.

Mă prind că săculetii vor ajunge la bărbatii pe care-i căutăm.

Astea sunt vestile pe care mi le aduci din Franta, vere?

Am si un mesaj din partea unchiului d-tale, Valois.

Ultimii demnitari ai Templului vor fi judecati

si există temerea că Jacques de Molay va fi osândit la moarte.

Îi poti cere clementă regelui?

Cuvântul tatălui meu, regele, e lege.

- Ce bine-i semeni! - Cui?

Tatălui d-tale, regele.

Astept să-mi trimiti vorbă dacă trebuie să vin în Franta.

Adio, vere!

- Cine ti-a dat săculetul ăsta? - Cineva.

- Regele din Navarra? - Sotul meu nu e atât de generos.

Ăsta-i un dar din partea unui bărbat bogat, asa că spune-mi cine e.

Ce neghiob esti când esti gelos! Îmi place.

Ia-l tu, ti-l dăruiesc.

Cumnata mea mi l-a trimis.

Blanche si Jeanne au primit acelasi lucru.

Dacă era un dar din dragoste crezi că ti-l dădeam tie?

Acum e din dragoste si e al tău.

Nu vreau ca amantul meu să fie mai prejos decât al tău.

Mamă, ar fi mai bine ca ferestrele să dea spre sud.

Hesdin e întunecat în timpul iernii.

Arhitectul d-tale le-a gândit spre nord.

Arhitectul e un prost! I-auzi, ferestre spre nord!

Mi-ai mostenit agerimea, fata mea. E foarte bine.

- Cât rămâi la castelul Maubuisson? - Cât mai putin, nu e un loc vesel.

Cât timp stai acolo, să te tii departe de vara ta, Marguerite de Bourgogne.

De numele ei se leagă zvonuri neplăcute.

Nu v-am făcut regine, dar v-am oferit doi fii de rege foarte frumosi.

Pentru mine nu-i o alinare, dar pentru voi e o binecuvântare.

- Ce părere ai, Jeanne? - Îi multumesc Domnului în fiecare zi.

El n-a făcut mare lucru. Dar tu ce zici, Blanche?

Charles e un sot tare blând. Unul mai bun n-as fi găsit.

Atunci grăbiti-vă să le dăruiti roadele voastre, aveti pântece roditoare.

Si credincioase.

Ce e asta? Nu e stilul tău, n-ai fost niciodată cochetă.

E un dar de la regina Isabelle, pentru mine, Blanche si Marguerite.

Cumnata voastră vă oferă prietenia ei, sunt măgulită...

Haideti fetelor, nu-l lăsati pe rege să astepte.

Si nu uitati ce v-am sfătuit.

Când au fost arestati, templierii erau în număr de 15.000.

Multi au reusit să ne scape.

Am aflat că au păstrat legătura si-au format o retea secretă.

Astăzi ne vom regla conturile cu mai-marii lor.

De sapte ani lucrez zi si noapte în asteptarea acestei clipe.

Monseniorul de Molay mi-a dat cele mai mari bătăi de cap.

Dacă-l osândim pe Marele Maestru, ceilalti n-o să ne mai facă probleme.

După dumneavoastră venim, d-le.

Marele Maestru, Jacques de Molay, alături de multi altii,

se face vinovat de vrăjitorie si uneltiri împotriva papei si regelui.

Minciună!

Tinând cont că acuzatii au mărturisit, vor rămâne în temnită pe viată,

pentru a-si ispăsi faptele cu lacrimile căintei.

Protestez!

Protestez împotriva acestei sentinte nedrepte

si spun că acuzatiile care ni s-au adus sunt niste minciuni.

- Ati mărturisit în fata comisiei. - Sub tortură!

Singura mea vină e că am cedat la torturile voastre.

Proclam în fata lui Dumnezeu că ordinul e sfânt si nevinovat.

- V-ati mărturisit erezia. - Sub tortură!

Retrag tot.

Suntem victimele uneltirilor voastre. În fata Domnului, suntem nevinovati.

Cei care spun altminteri sunt mincinosi.

Marele Maestru si preceptorul de Nemours au fost declarati eretici.

Biserica îi reneagă si-i lasă în seama judecătii regelui.

Puteti scăpa de ei fără să cereti voia papei.

Nu-i asa că e cum nu se poate mai bine?

Ce-mi aud urechile, frate? Marigny spune că totul e bine.

Mă întreb când are să spună că e de rău.

Norodul cârcoteste împotriva clerului si contra ta, frate, dar totul e bine.

Mi s-a adus la cunostintă că poporul e divizat.

Dar deja e revoltător dacă e divizat.

Cine i-a cerut părerea? D-ta, monseniore de Marigny?

Sau statuia d-tale, care dă poporului iluzia că are un cuvânt de spus?

Dacă baronii, dintre care faceti parte, s-ar fi supus de bunăvoie,

puterea n-ar fi avut de ce să se sprijine pe popor.

Ce mai sprijin! Tremur când văd cum slăbeste forta regatului.

Fără cavalerii Templului, cum ai mai putea face cruciade?

Cruciadele sunt de domeniul trecutului, iar cavalerii s-a potolit.

Nu trebuie să-i mai trimitem departe ca să-si consume zelul.

Si credinta, monseniore?

Aurul templierilor a fost mai bun decât toate flamurile credintei.

- Vorbiti ca un necredincios. - Vorbesc ca un slujitor al regatului.

Taci, Louis!

Frate, vorbeste-ne de templieri, căci grija lor o avem astăzi.

Cei care s-au ocupat atât de bine de lucrul ăsta, să-l si termine.

- Care-i sfatul tău, Louis? - Lasă-i pe templieri în seama papei.

Taci.

- Bouville... - Cumpănesc, sire...

- Nogaret, care ti-e sfatul? - Ereticii să-si primească pedeapsa.

Neîntârziat.

Nu uita, frate, că Marele Maestru are rang de principe suveran.

Dacă-i cade capul, e o ofensă adusă tuturor capetelor încoronate.

Jacques de Molay si Geoffroy de Charnay vor fi arsi în seara asta.

Revolta a fost publică. Asa va fi si pedeapsa.

Monseniorul de Nogaret va redacta ordinul. Am spus.

Mă astept să fiti prezenti la executie, d-lor, cu totii.

Vino, Lombard!

Nepoate, tocmai am asistat la sfârsitul tagmei cavalerilor.

Iubeste-mă, înainte să-i văd arzând.

Vă veti înfătisa înaintea Domnului! Mai e timp să vă mărturisiti greselile.

Dacă mai tine mult, vom fi sufocati înainte ca templierii să ardă.

E înfiorător!

- Si el... - Taci, Ludovic!

Rusine!

Ucideti niste nevinovati!

Rusine vouă! Dumnezeu are să vă judece!

Papă Clement, cavalere Guillaume de Nogaret, rege Filip,

în mai putin de un an vă veti înfătisa la judecata lui Dumnezeu.

Vă blestem!

Blestemati să fiti până la a treisprezecea spită!

- Cred că esti multumit acum, frate. - Nu sunt multumit.

A fost o greseală.

Trebuia să le smulg limbile înainte să-i ard.

Dar vă cunosc, pe toti dracii! Sunteti fratii d'Aunay.

Dar de ce rătăciti pe aici, conasilor?

- Ne plimbăm. - Vă plimbati?

Dar e miezul noptii si v-ati afundat în noroi cu totul.

Tinerii ăstia! Tot timpul în căutarea iubirii si cu nădragii flăcări.

Or fi în flăcări, dar sunt gătiti. Frumoase podoabe, conasilor.

Doar nu vă permiteti asa podoabe din simbria de scutieri.

- Săculetii sunt mostenire de familie. - Bijuterii de familie, deci.

Desigur, o familie pe care o vizitati noaptea, sub zidurile turnului.

Bine, am să-mi tin gura, ca să salvez onoarea domnitelor voastre.

Domnul vă are în pază. Nu mai iesiti noaptea, cu asemenea podoabe.

Am să vă împrumut 2.000 de livre,

iar restul o să-l căpătati în functie de rezultatul vânzărilor.

Suma mă multumeste, dar as vrea...

Stiu, ati prefera ca bunurile luate de la templieri si pe care le-ati pastrat cu grija

să nu fie vândute în Franta.

Nici nu trebuie să abordăm acest subiect între noi.

Voiam sa va intreb, fratele domniei voastre, monseniorul de Marigny, e la curent?

Nu e treaba guvernului. Cât despre actul pe care cereti să-l semnez...

Nu-l voi vedea decât eu, nu vă temeti.

E si în interesul meu, asa cum este si al domniei voastre.

Noi, cămătarii, suntem ca preotii.

Domniile voastre aveti în grijă păcatele, iar noi, banii.

Dar si noi păstrăm secretul.

Mai bine luati-o pe aici, monseniore, calea e mai ferită.

Asta e ceea ce mi-ai dictat. Până acum planul dumitale mi se pare reusit.

Cum o să-i trimiti mesajul reginei Isabela?

Asta e si grija mea. Marigny si Nogaret au spioni si oamenii mei sunt cunoscuti.

Mi-ar putea da peste cap planurile. Trebuie să fie din afara familiei.

Ba si mai bine să fie din familia mea.

O să încerc să te ajut si de data asta.

Ti-l prezint pe nepotul meu, Guccio Baglioni.

Încă nu e cunoscut, desi s-a distins printr-o ispravă foarte frumoasă.

Poate să fie mesagerul d-tale. Nimeni nu va spune nimic, avem afaceri la Londra.

Frumos băiat! Zvelt, cu ochi de trubadur...

Seamănă cu mine, când eram mai tânăr si mai suplu.

Asa eram si eu la vârsta lui, dar sunt singurul care-si mai aminteste asta.

Dacă-l vede regele Eduard, n-o să se mai întoarcă de la curte.

Monseniore, am nevoie de semnătură sau de un semn de recunoastere.

Dă-i asta reginei Isabela. Va întelege.

În ce priveste rugămintea d-tale, am dat ordin vistieriei.

Nu uita să treci pe acolo când pleci.

Multumesc că mi-ai adus aminte. Îmi esti ca un tată, Tolomei!

Când te întorci din Anglia, faci un mic ocol prin Neauphle-le-Vieux,

ca să te ocupi de o veche datorie a familiei de Cressay.

Podoabele sunt frumoase, dar nu le putem cumpăra, doamnă.

Lady Despenser, sotul meu n-ar sovăi să i le ofere sotului d-tale.

Se gătesc unul pe altul mai ceva decât femeile.

Doamnă, faceti-mi onoarea să priviti măiestria cu care a fost lucrat inelul.

- Îmi place ce văd. - Pretul e înscris aici.

Spuneti-i monseniorului d'Artois că voi veni curând în Franta

si că voi da curs planului nostru.

Am să vă anunt hotărârea mea prin domnul Albizzi.

Dacă nu aveti 300 de livre, asta e. Confisc totul si vând.

Îi caut pe seniorii de Cressay.

Sunt Marie de Cressay.

Fratii si mama mea sunt ocupati în acest moment.

- Am ales un moment nepotrivit? - Nu, dar a venit magistratul.

Tata a murit de curând, iar magistratul ne cere birul pe mostenire.

Ne-a luat deja 300 de livre

si, ca să ne lase casa ne cere încă pe atât.

600 de livre pentru casa voastră?

Iertati-mă domnule magistrat, dar nu cumva procedati hoteste?

- Cine sunteti? - Mai bine să nu aflati.

Vă spun doar că am fost de curând oaspetele reginei Angliei

si că îl pot anunta pe monseniorul Marigny ce fac magistratii săi.

- Cât valorează acest domeniu? - A fost estimat la 3.000 de livre.

- 3.000 de livre un conac de tară? - Are si pământuri...

Totul valorează cel mult 900-1.000 de livre.

Doamnă, omul vrea să vă însele.

Domnule, să refacem socotelile. Cred că datornicii au platit destul.

Ati încasat deja 300 de livre, e de ajuns.

Ordonă oamenilor d-tale să dezlege boii si să ducă mălaiul înapoi la moară.

Duceti toate astea înapoi în pod!

Cine sunteti dvs., domnule? Vă rămânem profund îndatorati.

Sunt Guccio Baglioni. Vin pentru datoria pe care o aveti la unchiul meu, Tolomei.

Vorbim despre asta mai târziu.

Binefăcătorul nostru trebuie să se spele după un drum asa de lung.

Marie, pregăteste baia. Pierre, ocupă-te de calul d-lui Baglioni.

Du-te!

Servitoarele noastre sunt asa de neîndemânatice,

Că o să vă jupoaie când vă sterg.

Mă îngrijesc eu de domnia voastră.

- D-ra Marie nu e aici? - Am trimis-o la Neauphle, la târg.

Femeile v-ar invidia pentru pielea asta asa de catifelată.

Bunule domn, cum rămâne cu datoria noastră?

Nu eu hotărăsc, ci unchiul meu.

Acordati-mi un an, v-as fi tare recunoscătoare.

Am să-i vorbesc. Unchiul meu e foarte strict, mi-a ordonat să nu zăbovesc.

Cu cât plec mai repede, cu atât cresc sansele să vă pot ajuta.

- Promiteti-mi că vă întoarceti. - Vă promit.

D-ră Marie, permiteti-mi să vă însotesc.

Tara d-tale e o frumusete. Îmi aduce aminte de Toscana.

Frumoasa mea Marie, cred ca te iubesc.

Nu! Trebuie să plec acum.

Esti tot mai frumoasă, verisoară.

Nu minti. Nu am cum să fiu frumoasă după o săptămână de drum si colb.

Când iubesti o amintire atâta vreme, nu mai vezi colbul, ci ochii tăi.

Cine sunt acei bărbati ce dezonorează coroana Frantei?

Tatăl nostru, regele, mi-a poruncit să te însotesc la el

si să-ti urez bun venit în regatul Frantei.

L-ai luat cu tine pe nepotul nostru? Nu e un drum greu pentru un copil atat de mic?

N-as fi avut încredere să-l las la Londra.

Pot să te întreb, surioară, în ce scop ne faci marea onoare de a ne vizita?

Am venit în vizită la tatăl nostru, regele.

Regina v-a remarcat.

Verisoară, ti-i prezint pe domnii Philippe si Gautier d'Aunay,

cei mai credinciosi scutieri ai fratelui si unchiului d-tale.

Sunt demni de stima ta. Îi consider protejatii mei.

Franta mi se pare departe, de când sunt regina Angliei.

Regret atât de mult zilele care nu mai sunt.

Ai bătut atâta cale ca să-mi spui asta, Isabela?

Cui să spun că sunt nefericită, dacă nu tatălui meu?

Cine ti-a spus că regii au parte de fericire, fiica mea?

Singura noastră bucurie e să ne supunem destinului nostru.

E drept că sunt regină, dar oare asa sunt tratată acolo?

- Ti s-a gresit cu ceva? - Stiai cui m-ai dat de sotie?

Unui sot care fuge de mine de parcă as fi leproasă

si care împarte bărbatilor... favorurile de care mă lipseste.

Nu te-am dat unui bărbat, Isabela, ci unui rege.

Nu te-am sacrificat din greseală. Ne-am născut pentru tările noastre.

Nu ne trăim propriile vieti, ci pe cele ale regatelor noastre.

Bine-ar fi si dacă cei din jurul tău ti-ar împărtăsi crezul.

- De ce ai venit? - Sotiile fratilor mei sunt niste târfe.

Am aflat asta si tin la fel de mult la onoare ca si tine.

- Nu le ai la inimă pe cumnatele tale. - Din cauza infidelitatii lor.

Să văd dovezi, Isabela.

Toti trebuie să se încline în fata autoritătii mele.

Taci, Ludovic!

- Iertati-ne, sire. E doar un joc. - Un joc pe care l-am interzis.

- Beaumont, Comminges... - N-aveti de ce să vă chemati suita.

Aud că ati primit daruri de la cumnata voastră, desi ziceti că nu vă iubeste.

Arătati-mi săculetii pe care i-ati primit din Anglia.

De ce nu răspundeti, fetelor?

- Al meu e la Paris. - Si al meu.

Si al meu.

Atunci vom trimite doi scutieri să le aducă de la Paris.

Chemati-i pe fratii d'Aunay!

Tată, acesti gentilomi par să vă fi ghicit gândurile,

pentru că poartă săculetii la cingătoare.

Lămuriti-mă cum de darurile de la cumnata voastră au ajuns la scutieri.

Gărzi, vă cheamă regele!

Luati-i pe acesti doi scutieri.

azvârliti-i în temnită, căci vor răspunde la judecata mea.

Monseniore Alain, printesele rămân sub paza ta până la noi ordine.

Nu au dreptul să iasă de aici

si nimeni nu poate intra la ele, nici măcar sotii lor.

Căteaua aia de Mahaut va afla din gura mea ce năpastă a lovit-o.

Lormet, va veni o clipă foarte plăcută.

Cu ce gânduri ticăloase vii aici în toiul noptii, nepoate?

- În casa mea, în camera mea... - O mare nenorocire, mătusă.

Nenorocirea mea poate fi si nenorocirea ta?

Am să-ti vorbesc doar d-tale. E vorba despre onoarea noastră.

Onoare... Cât de murdar pare acest cuvânt în gura ta!

Mătusă, suntem la cheremul regelui.

Regele n-are nimic să-mi reproseze.

Ba da, fiicele d-tale au fost arestate la porunca lui pentru adulter.

- La fel si verisoara lor, Marguerite. - De unde ai vestile?

Toată curtea stie, mătusă.

- S-a petrecut aseară la Maubuisson. - Au mărturisit?

Încă nu, dar fratii d'Aunay mărturisesc, fără îndoială, chiar acum,

căci au fost dati pe mâinile prietenului d-tale, Nogaret.

Chiar dacă sunt nevinovate, el tot o să le scoată negre ca noaptea.

Nenorocitele! După câte am făcut pentru ele, să se poarte ca niste desfrânate...

Să le închidă, să le spânzure! Asta merită!

Ai dreptate, mătusă. Au fost nerecunoscătoare fată de mama lor.

Trebuie să vorbesc cu regele.

N-am să te las singură. E o datorie de familie să te însotesc.

Mi-ai făcut mult rău si probabil că asta se va mai întâmpla.

Dar astăzi trebuie să recunosc că te porti ca un gentilom.

Templierii au rezistat mai mult.

- Au mărturisit, Nogaret? - Si-au mărturisit faptele rusinoase.

Gautier si Philippe au recunoscut desfrâul cu regina de Navarra...

Si cu printesa Blanche, si încă de patru ani încoace.

Printesa Jeanne se face vinovată doar de complicitate.

Marguerite îl primeste de 4 ani în pat pe d'Aunay, iar fiica noastră are 3 ani.

Guillaume, trebuie să distrugi asta,

pentru ca aceste fapte să rămână tăinuite doar în memoria noastră.

- Marele Maestru... - Ce spui, Carol?

În noaptea în care templierii ardeau, turnul din Nesle era luminat.

Erau împreună atunci când Molay ne-a blestemat.

Ai fost un sot slab. Prefă-te măcar că esti un principe puternic.

Pentru un vasal nu există crimă mai mare decât seducerea sotiei suveranului.

- Fratii d'Aunay se fac vinovati. - Sunt ca si morti.

Mai avem însă de hotărât soarta printeselor adulterine.

Te ascultăm, Ludovic.

Se va spune că fiica mea e o bastardă.

- Mai ales dacă si d-ta sustii asta. - De ce nu, dacă e adevărat.

Ludovic, spune-ne doar ce pedeapsă vrei să primească sotia d-tale.

Să moară! Si ea, si celelalte! La moarte!

Durerea ti-a luat mintile. Jeanne nu e atât de vinovată precum celelalte.

Desigur, a gresit amarnic tăinuindu-le purtările,

dar monseniorul Nogaret nu a obtinut dovezi că m-a trădat.

A fost complice la dezonoarea mea.

Onoarea d-tale mi-e dragă, dar la fel mi-e si Franche-Comte.

Sunt senior de Burgundia si stăpân pe saline, care-mi aduc un mare profit.

Jeanne să fie închisă într-o mănăstire până va fi iertată sau uitată,

dar să i se crute viata.

Carol...

Blanche... Cum de a fost cu putintă, tată?

Îmi spunea că mă iubeste si mi-a dovedit-o asa de frumos!

- Carol, ce să facem cu sotia ta? - Nu stiu, tată.

Isabela, ce sfat ne dai?

Femeia trădătoare nu trebuie să poarte în pântec pe urmasul regelui.

Poporul trebuie să fie înstiintat de pedeapsă

ca să stie că fiica de rege e mai aspru pedepsită decât cea de servitoare.

Ai gândit bine, fiica mea. Se va face dreptate înainte de vecernie.

Slavă Domnului că am ajuns la timp. Sunt judecati trei călugări sodomiti.

Nu, am ajuns prea târziu, mătusă.

Doamnele Marguerite, sotia regelui de Navarra,

si Blanche, sotia monseniorului Carol de la Marche,

vor fi întemnitate la castelul Gaillard pentru tot restul zilelor.

Le-a condamnat pe viată!

Doamna Jeanne, contesă de Burgundia si sotia monseniorului de Poitiers,

găsită vinovată de tăinuire, va fi închisă în turnul din Dourdan,

până când îsi va ispăsi pedeapsa sau până când regele va hotărî altminteri.

Asa a hotărât puternicul si înteleptul nostru rege.

E vina ticălosului de Nogaret,

cu setea lui de a scotoci si de a chinui.

Doamnă, regele le-a permis doar fiilor săi să-si ia adio de la sotiile lor.

Filip...

Carol, n-am vrut, n-am stiut...

Nu stia, pentru ea a fost un joc. E tânără.

E vinovată, dar a fost un joc. Fie-ti milă de ea.

Mamă, spune-i că n-a vrut.

Trebuie s-o salvati pe Blanche!

- Te iubeste, Carol. - Te-am iubit întotdeauna.

Nu fi slab, Carol. Poartă-te ca un print.

Fără milă, Carol. Fii ca sora ta, care nu întelege dragostea.

Inima ei e plină doar de fiere. Ea v-a spus tot. Vă urăste.

- Ne urăste pe toti! - Dumnezeu vă va ierta păcatele.

Mai degrabă îmi iartă mie păcatele decât să te facă pe tine fericită.

Sunt regină, am un regat pe care il respect.

Iar eu am avut parte de plăcere si prefer asta tuturor coroanelor lumii si nu regret nimic.

Am cunoscut dragostea unui bărbat, forta si căldura lui.

Am cunoscut bucuria de a apartine cuiva si de a avea pe cineva,

ceea ce tu nu vei cunoaste niciodată.

Probabil că esti tare rece la pat, dacă bărbatul tău preferă băietii.

- Plângeti, doamnă? - Mi se întâmplă si mie.

- Unde te duci? - Să văd executia scutierilor.

Frumos spectacol, promite să fie amuzant.

Fratii d'Aunay jupuiti de vii, ciopârtiti, decapitati...

Poporul va fi multumit.

Trebuie să mă duc, am ceva de făcut după executie.

Du-te, dacă vrei.

Eu mă întorc la rege. De data asta, mă va primi.

Câinele ăla de Nogaret nu mă va mai tine la usă.

Regele nu vă poate primi. Lucrează si nu vrea să fie deranjat.

N-ai auzit bine, domnule. Ti-am spus că vreau să-i vorbesc vărului meu.

V-am auzit perfect, doamnă, si v-am dat răspunsul regelui.

Cu mila Domnului, monseniore de Nogaret.

Regele vă asteaptă.

- Termină, Eduard! - Lasă-l. Îmi place să-mi aud nepotul.

Marigny, am luat o hotărâre bună, dar încotro se îndreaptă regatul?

Fiii mei nu au mostenitori.

- Vor avea dacă îsi iau alte soate. - În fata Domnului, au soate.

Papa Clement îi poate dezlega.

Vă e dator. Domnia voastră l-ati înscăunat la Avignon.

Mergi la papa Clement.

Ludovic, succesorul meu să fie dezlegat primul.

Fac tot ce pot, dar casa de Burgundia se va opune.

Sire, papa Clement a murit.

Când s-a întâmplat asta?

Acum sase zile.

- În noaptea de 19 spre 20. - La o lună după...

Da, sire, la o lună după.

Papă Clement, cavalere Guillaume de Nogaret, rege Filip,

în mai putin de un an vă veti infatisa la judecata lui Dumnezeu,

pentru a vă primi pedeapsa meritată.