Original subtitles

HOTEL QUEENS MANCHESTER, 1940

Închide fereastra, Basil. E război!

Au lovit catedrala. N-o să mai rămână mare lucru.

Știam pe cineva care locuia pe acolo.

- De mult. - O femeie, nu?

- Chiar două femei. - Ce surpriză…

A venit sfârșitul.

Sfârșitul a tot ce ne e drag. Și democrația va dispărea.

Sendviș cu șuncă și cașcaval și cafea cu dovleac.

Nu? Bine.

- E încuiată! - Ușa aia a fost mereu încuiată.

Chiar, ce ușă e aia?

TRENUL ORIENT EXPRESS ITALIA, 1962

CRIMA DIN ORIENT EXPRESS

- Sendviș cu șuncă și cafea cu dovleac? - Cine ești?

Am greșit. Scuze.

TABĂRA DE BAZĂ EVEREST, 1953

Sendviș cu șuncă și cafea cu dovleac?

Lăsați…

HOTEL SANDRINGHAM LONDRA, 2024

HOTEL SANDRINGHAM

Aveți o cameră, vă rog? Pentru săptămâna asta.

- Single? - Se vede?

Cameră single?

E foarte…

- Da… - Baia e aici.

Da, uite-o. Baie în cameră.

Aici ce e?

E acea ușă, nu? E în fiecare hotel. O ușă ciudată încuiată.

Mă duc să vă aduc prosoape.

Bună! Crăciun fericit!

Eu sunt Joy. Bun-venit în camera mea!

M-am temut c-o să fiu singură.

Ce…

Sămânța stelară va înflori și trupul va urca.

Poftim?

Ce se întâmplă?

Sendviș cu șuncă și cașcaval și cafea cu dovleac?

BUCURIA LUI JOY

LONDRA CRĂCIUN, 4202

HOTEL TIMP

CABINĂ TELEFONICĂ A POLIȚIEI

Mulțumesc, domnule.

Bună ziua! Aveți ceva liber la etajul al treilea?

Prima oară la noi?

- Da. - Un moment.

Scuze…

Sunt pentru clienții hotelului. Sunteți cazat la noi?

Nu, eu îmi aduc camera cu mine. Voiam doar niște lapte.

GPS-ul meu găsește laptele proaspăt.

Mi-aș putea lua frigider.

- Scuze… E cumva o toaletă? - Ce să fie?

- Aveți ziar. - Și cafea. Merg cu cafeaua la budă?

- Fiecare cu ale lui. Mai e cineva cu dv.? - N…

Da… Din obișnuință.

Nu mă învăț că pleacă. Poftim.

Cadou, e mai mare la interior.

Bun… Mi-am pus trenciul. De ce?

Și am luat șurubelnița.

Ce-am văzut?

Da!

Bineînțeles. Tu.

Misteriosul Domn Tu.

Nu! Cabina nu era aici cu un moment în urmă. Cum a ajuns aici?

Agentul special Clint Rock.

Am fost trimis de la sediu.

Treaba asta merge până la vârf. Uite, am propria toaletă.

- Bine. - Cum te cheamă?

Trev, domnule.

Acum lucrezi pentru mine, Trev. Să mergem!

Prefă-te relaxat, ca și cum n-ai fi observat pericolul.

- Nu l-am observat. - Și de ce mergi așa?

Mă prefac că nu observ ce n-am observat.

- Bine. - Nu știu încă mersul.

Tipul de acolo…

Domnul Costum, ce părere avem despre el?

- Că nu face nimic. - De ceva vreme.

Nu face nimic iar și iar.

Nici n-a ridicat privirea. Și cică stă prima oară aici.

- Și? - Atriumul…

Uită-te și tu! Toată lumea ar privi în sus la prima vizită.

Noi nu privim.

Pentru că noi suntem într-o misiune strict secretă periculoasă.

El în ce misiune e

cu o servietă legată cu cătușe de încheietură?

Îmi pare rău, domnule.

Camera nu e disponibilă până n-o eliberează clienții contemporani.

Barul e deschis, puteți bea ceva cât așteptați.

Mulțumesc.

Ce facem, îl urmărim?

Nu, detest să urmăresc. Trebuie să rămâi în urmă.

Hotel Timp.

Ce mai e și asta?

Hotel Timp. Ce înseamnă?

Ia te uită!

HAINE DIN ORICE ERĂ

Toată istoria omenirii acum disponibilă sub formă de sejur. Așa e?

Parcă erați de la centru. Nu știți cum e?

Îmi place să încep anchetele cu mintea goală.

- Să mă integrez. - Să-mi golesc și eu mintea?

- La tine nu e necesar. - Bine.

Așadar e hotel, dar, în loc de camere, sunt portaluri temporale, da?

Da.

Ușa de piatră de acolo! Dă chiar în Epoca Pietrei!

Dă pe un submarin!

Mesopotamia.

- Acolo sigur e Pisa. - Da, Pisa.

„Roma Antică”, „Căderea Troiei”, „Asasinarea preferată”.

Pachete promoționale pentru toate hiturile istoriei.

Nu mă mir că n-au găsit odaie la han.

- Nu te supăra… - Da?

Pot comanda aici de la room service?

- Desigur. Un moment, vă rog! - Știi ceva?

Am elucidat cel mai mare mister din univers.

De ce e mereu o ușă în plus în camera de hotel

și de ce e mereu încuiată?

Pentru că așa ajungi la Hotel Timp!

Apropo de odaia la han, e cumva Crăciunul?

Da, organizăm un eveniment special: „Crăciun oriunde, oricând”.

- Uitați! Plătiți pe diamantul albastru. - Bine, mulțumesc.

Ce să iau, Trev?

Un sendviș cu șuncă și cașcaval și o cafea cu dovleac?

Un sendviș cu șuncă și cașcaval și o cafea cu dovleac. Poftă bună!

Bucătăriile sunt 30 de minute în viitor, pregătesc mâncarea dinainte de comandă.

- Tot la microunde e. - Miracole nu facem.

Așa e. Eu continui ancheta sub acoperire. Tu stai de pază aici.

- Ai o stație, ceva? - Da, e implantată, domnule.

Grefă psihică, foarte eficientă. O sună pe mama dacă uit să trag apa.

Numele meu de cod e „Doctorul”. Zi-l și-ți va face legătura.

Îmi spui imediat ce pleacă dl Servietă.

- Bine. - Eu verific portalurile.

De ce?

Fiindcă acolo vrea să ajungă dl Servietă.

Singurul mod util de a urmări pe cineva e să ajungi primul la destinație.

Gata! Uite, sunt sub acoperire! Sunt de la room service.

Da…

- N-o să vă dezamăgesc. - Sunt sigur.

Serios, lăsați pe mine.

Voi fi cea mai mică dezamăgire de până acum.

Sămânța stelară va înflori și trupul va urca.

Poftim?

Îmi poți ține servieta la tine?

Actualizare acces.

Și acum ce fac?

Așază-te comod și nu atrage atenția. O să mori în scurt timp.

Sămânța stelară va înflori și trupul va urca.

Trev, poți să mă ajuți un pic? A lăsat cineva o servietă.

Ce…

Actualizare acces.

Îmi pare rău.

Nu e de bine, nu?

Nu…

Eram într-o misiune!

IULIUS CEZAR 44 Î.H.

Această cameră nu e disponibilă.

Cât e ocupată de clienții acelor vremuri, ea nu este disponibilă Hotelului Timp.

Sendviș cu șuncă și cașcaval și cafea cu dovleac.

Sendviș cu șuncă și cafea cu dovleac?

Sendviș cu șuncă și cașcaval și cafea cu dovleac?

Sămânța stelară va înflori și trupul va urca.

Îmi cer scuze, dle.

Vreau să verific ceva. Dv. aveți acces la toate portalurile temporale?

Da, Trev. Sunt managerul.

Actualizare acces.

Trev?

Trev?

Vai de mine…

L-am dezamăgit.

Sendviș cu șuncă și cașcaval și cafea cu dovleac? Bună! Da, tu!

Amenință-l în continuare cu „arma”!

- Tu cine ești? - Joy.

Mișto nume, Joy.

Poate cineva să-mi…

Îmi spuneți ce se întâmplă? De ce e un om-șopârlă în camera mea?

Îmi pare rău, nu s-a mai întâmplat.

Întrebare. Ce e în servietă? Îmi arăți?

Eu pun prosoapele în baie.

Ia-o.

- Actualizare acces. - Și pe urmă?

- Ia-o și ți se va explica totul. - Îmi plac explicațiile.

Și eu aș vrea o explicație.

Ia-o și înțelege.

Nu vă supărați… Și eu aș vrea să înțeleg.

- Și e camera mea, așa că… - E camera ei.

- Ne lași un pic, te rog? - Vă incomodez în camera mea?

Ia servieta. Detectăm putere în tine.

Nu vă supărați…

Așa e. Tu și mai cine?

Mă băgați în seamă?

- Mă lași să port o discuție, te rog? - Ce, te deranjez?

Toți bărbații sunt la fel, chiar și ăia șopârlă!

Pe bune…

- E Silurian. Nu-i spune „om-șopârlă”. - E doar o mască, nu?

E cumva un joc? Am auzit de hotelurile astea…

Sămânța stelară va înflori și trupul va urca.

Nu fi scârbos!

Ce ciudat… Am văzut servieta la altcineva, acum e la tine. N-are logică.

El era client, iar tu ești managerul. Scuze, dar ce mama zmeilor se întâmplă?

Ce-a pățit cel la care era? Îi e puțin rău?

Ia servieta și o să afli.

- O să fiu sincer: sunt tentat. - Gura amândoi, o iau eu!

- Nu! - Nu!

Ce-i asta?

Ce-a făcut? Uite!

Nu te mișca. Lasă-mă să văd.

Am pus prosoapele. Sunați la recepție dacă mai vreți ceva.

Mulțumesc, ai fost foarte drăguță!

Sămânța stelară va înflori și trupul va urca.

Știu.

- Ce fac acum? - Vei pierde abilitățile motorii.

O să mori într-o clipită. Așază-te în pat, să nu cazi.

Cum să moară? Ce tot zici?

Fii atent la cuvertură, dragule.

Ascultă-mă! Concentrează-te! Rezistă!

Nu muri, nu accept! Ești Silurian.

Cea mai mândră rasă, primii locuitori ai Pământului.

Iar la milioane de ani de atunci, tu conduci Hotel Timp. Uimitor!

Cum ai reușit? Spune-mi povestea ta. Agață-te de ea!

Mă pierdusem în cavernă. Am găsit o ușă…

către acest loc.

- Au fost buni cu mine. - Ei… Te-au ajutat. Îi ador.

Rămâi în viață pentru ei!

A fost o încântare!

Un pic trist, nu?

Joy…

Ce-a pățit el o să pățești și tu.

Sămânța stelară va înflori și trupul va urca.

Nu tu vorbești.

E o idee implantată pe care n-o pui la îndoială.

Servieta aia se poartă ca un bărbat care știe el mai bine.

- Nu tu te porți așa? - Iubi, sunt Doctorul. Așa mă port mereu.

M-am prins.

- Știi ce e sămânța stelară? - Da, tu?

Nu.

Ești mai tare.

- Hai să vedem ce-i în servietă! - Nu! N-o deschide!

Nici nu știi de ce-mi ceri asta! Hai să aflăm!

Tu ce mai ești, chestie superbă?

Resigilați unitatea de depozitare a seminței stelare în 20 de secunde

sau actualul purtător al servietei se va dezintegra.

- Nu te supăra… - Mă gândesc.

- Gândește cu servieta închisă! - Văzutul mă ajută.

- Mă va dezintegra! - Bun! Deci îți pasă iar dacă mori.

- Nu te mai controlează perfect. - Chiar o să mor!

- Mai ai câteva secunde. Trăiește clipa! - Închide-o!

- Ce e, ce scop are? Ce căuta la hotel? - Închide-o!

Îmi scapă ceva evident.

Închide servieta!

- Liniște! Nu-mi place să fiu zorit. - Închide-o!

Poftim. Am închis-o. Mai era o groază de timp.

Pentru a finaliza închiderea unității de depozitare,

introduceți codul dv. din patru cifre sau actualul purtător va fi dezintegrat.

- Nu mă așteptam. Tu te așteptai? - Știi codul?

- Nu, tu? - Nu.

Sunt patru cifre, adică doar 10.000 de numere posibile.

- Ai noroc? - Nu.

Variabilele n-au niciodată pondere egală, m-aș putea prinde dacă aș avea…

- Ce? - Timp.

- Hotel Timp! - Ce?

Nu pot folosi TARDIS-ul, s-ar reface nexul cauzal.

Însă, în hotel, erele sunt legate, interacționează deja, deci teoretic…

- Intră! - 7214!

- 7214! - Tu cine ești?

- El. - Eu.

- Bun… Se stabilizează, ești în siguranță. - Cum de sunteți doi?

- El e viitorul, eu după ce aflu codul. - Nu, el e trecutul. Viitorul e pe aici.

- Hai! - Stai! Ce fac?

- Cum devin tu? - E drum lung.

- Cât de lung? - O să afli.

- Ce fac, unde mă duc? - O să afli.

Vezi, de aia nu te place nimeni!

Trebuie să fii tu misterios tot timpul! De aia te părăsesc toți!

- De aia ești mereu singur! - Tu trebuie să rămâi aici.

Completează bucla, doar așa afli codul. O să rup legătura.

- Cum ai aflat codul? - E poveste lungă. Pe scurt…

Jo…

Ai habar cât de singur ești?

Ai o navă spațială uriașă, dar n-ai niciun scaun!

Și nici n-ai băgat de seamă, fiindcă nu vine nimeni niciodată!

Doamne! N-am niciun scaun!

E Crăciunul 2024, da?

- Da. - Bine.

„Ajunul Crăciunului 2025”.

Bine.

Nu mă pot întoarce un an la Hotel Timp.

Ce spuneți?

Joy s-a dus. La fel și domnul Silurian.

Îmi dai mie camera pentru…

- Pentru un an? - Un an?

Am nevoie de bani, nu? De unde fac rost de bani?

- Cum te cheamă? - Anita.

Anita.

Anita, pot ajuta cu ceva pe aici?

A sosit mâncarea, scuze pentru întârziere!

- Așa… - N-am comandat încă.

Hârtie clarvăzătoare.

Poftim!

Și tu.

- De ce am primit jeleu și biscuiți? - Păi e clarvăzătoare.

Sunt la regim.

Asta zice că vrei.

Ești bine?

Da.

Ce înseamnă „Auld Lang Syne”?

„Vremuri de mult apuse”. Atât. Să nu ne uităm prietenii vechi.

Pe cine nu suni? Te tot uiți la telefon, e limpede.

- Pe nimeni. - Ce nume are nimeni?

Ruby.

- Ruby Sunday. - Care e problema cu ea?

Niciuna.

Trebuie să las oamenii să-și vadă de viață.

Da… Amândoi trebuie să lăsăm oamenii să-și vadă de viață.

- Pentru auld lang syne. - Și prieteni vechi.

Acum funcționează.

- Da, dar pare mai mare la interior. - Și nu așa trebuie să fie?

S-a înfundat la 28.

E armată?

- Ai zis că-mi repari GPS-ul. - L-am reparat!

Nu mă duce unde vreau.

Dar te duce unde trebuie.

Și de ce e mașina albastră acum?

Ia uite!

Ce nuanță de galben superbă…

Ador ora de vară, tu nu?

Mereu.

Ce sunt astea?

Îmi aduc aminte.

De casă.

De unde le ai?

Mai ales de pe internet.

- Nu știu de ce, dar sunt foarte multe. - Îmi plac.

Și ele te plac.

Simt.

Anita?

- Trage un scaun. - Ce să fac?

Stai cu mine.

Trage un scaun.

Pe bune!

- Serios! - N-are logică!

Nu glumesc!

- Nu se pot mișca dacă le privești. - Prostii!

- Știi ceva? - Ce?

E seara mea preferată din săptămână.

Da.

- Seara scaunului. - Așa!

Pe galben! Pune piciorul pe galben!

- Nu pot, sunt sucită! - E de la joc!

- Domnișoara Scarlett? - Da.

În bucătărie, cu țeava.

E rândul tău.

Anita, ușa asta… Au și alte camere uși ca asta?

Sunt debarale.

Mai puțin în apartamentul matrimonial.

Arată-mi acum!

Legătura cu Hotel Timp nu e activă. Nu mă pot conecta.

Habar n-am ce zice.

- Voi? - Trebuie să aștept.

Detest așteptarea. Voi nu?

- Ba da! - Ba da!

Ce aștepți?

- Poftim? - Spui mereu că aștepți.

- Ce? - Nimic.

Nimic.

AJUNUL CRĂCIUNULUI 2025 HOTEL EXETER, NEW YORK

Nu-mi place ora de iarnă. Ție?

Nu.

I-ar fi plăcut mult.

- Cui? - Lui Guy.

- Cine-i Guy? - Guy Fawkes.

A vrut să arunce în aer parlamentul, pentru el sunt artificiile.

Deci nu e iubitul tău?

- N-am iubit. - Auzi, iubiți… Cine are nevoie de ei?

Da…

DECEMBRIE 2025

N-o să fii aici de Crăciun? Pleci pe furiș, fără un „pa”?

- Doar pentru câteva zile. - Da, am mai auzit refrenul ăsta.

Anita, eu…

Am o viață un pic mai complicată.

- Doamne! Ești însurat, nu? - Nu! Nu sunt.

Doar că…

De obicei nu trăiesc așa.

O zi după alta, în ordinea corectă.

M-am întrebat mereu cum ar fi.

Și știi cum a fost?

Uimitor.

Știi de ce a fost uimitor?

- Datorită ție. - Lasă…

- Un an întreg cu tine. - Nu…

Toți cei care te cunosc sunt foarte norocoși.

Pun pariu că ți se spune des.

Doar o dată.

Un singur tip.

Dar am lucruri de făcut.

- Promisiuni de respectat. - Am știut mereu că vei pleca.

- Nu mint. - Știu.

Să ai grijă de tine, bine?

Să nu fii niciodată singur de Crăciun. Nici n-ai de ce, eu sunt chiar aici.

Anita de la Sandringham.

Să te gândești la mine uneori.

Pentru auld lang syne.

Pentru auld lang syne.

NEW YORK AJUNUL CRĂCIUNULUI 2025

HOTEL EXETER

- Intră! - 7214!

- 7214! - Tu cine ești?

- El. - Eu.

- Bun… Se stabilizează, ești în siguranță. - Cum de sunteți doi?

- El e viitorul, eu după ce aflu codul. - Nu, el e trecutul. Viitorul e pe aici.

- Hai! - Stai! Ce fac?

- Cum devin tu? - E drum lung.

- Cât de lung? - O să afli.

- Ce fac, unde mă duc? - O să afli.

Vezi, de aia nu te place nimeni!

Trebuie să fii misterios tot timpul! De aia te părăsesc toți!

- De aia ești mereu singur! - Tu trebuie să rămâi aici.

Completează bucla, doar așa afli codul. O să rup legătura.

- Cum ai aflat codul? - E poveste lungă.

Pe scurt…

Ai habar cât de singur ești?

... m-am auzit zicându-l acum un an și l-am reținut.

- Nu… - E o buclă temporală. E ciudat, știu.

Codul a apărut din neant, dar la fel și universul, și lumea nu se plânge.

Dar n-ai aflat niciodată codul. Când l-ai aflat?

- Ai călătorit în timp și ți l-ai spus? - Nu, s-ar crea un paradox.

În hotelul ăsta, erele sunt legate, nu permit paradoxurile.

Rup legătura.

Când explici chestii, oamenii se simt mai bine?

De obicei nu.

Ai grijă de tine. Și fii bun, o să-ți fie dor de ea.

Sămânța stelară.

Da! Sămânța stelară! M-am gândit mult timp la ea.

Câteva secunde. Sunt aproape sigur că m-am prins.

Știu și de ce e nevoie de Hotel Timp.

Sămânța stelară va înflori și trupul va urca.

Am resigilat servieta și preia din nou controlul.

Joy, trebuie să te opui!

Asasinarea lui Iulius Cezar.

- Nu e bine atunci. - Deci cauți era potrivită.

Camera mea nu era destul de în trecut. Nici asta nu e.

- E nevoie de ultimul etaj. - De ce?

- Măcar înțelegi ce încerci să faci? - Da.

Bine. Uite ce am înțeles eu.

În servietă, într-un recipient sigilat cuantic,

se află un singur atom în care a început deja o reacție în lanț.

- Știi la ce va duce acea reacție? - Sămânța stelară va înflori.

Se va naște o stea, da! O explozie mare. Teoretic!

Dar n-a putut testa nimeni ipoteza, ar dura prea mult.

Mii de ani, poate mai mult, nimeni nu știe.

Mare vorbăreț ești…

Dacă ai fi o corporație uriașă care se grăbește

și ți-ar trebui o stea la comandă ca sursă de energie,

ai avea nevoie de ceva, da.

De timp. Și iată-ne la Hotel Timp.

Deschizi servieta într-o eră, mergi pe hol către o altă era, mii de ani mai târziu,

și, ce să vezi,

ai „gătit” o stea!

Urc.

Știi ce altceva am mai înțeles?

Pe tine.

Am stat un an în camera de hotel aleasă de tine.

Știi ce poți spune despre om

- ... după camera de hotel aleasă? - Nimic.

Totul.

Totul…

O casă reprezintă o deghizare.

O fortăreață. Te poți ascunde în spatele pozelor, florilor și meselor.

Dar…

O cameră de hotel? Te reprezintă fără ascunzișuri.

E ce crezi tu că ai nevoie.

Ce ești dispusă să accepți.

Nu un selfie pentru care ai pozat, ci imaginea pe care o vezi în oglindă.

Ție ce-ți spune oglinda, Joy?

Fiindcă ai ales cea mai urâtă, singuratică

și tristă cameră de hotel din lume.

Ce fel de om, ce nul și neavenit,

ce dezastru uman se cazează într-o asemenea cameră de Crăciun?

Am o întrebare serioasă. Când le spui oamenilor numele tău, râd?

Poftim?

Când apari, toată un zâmbet și o scuză,

„nu vă supărați”, și spui că te cheamă Joy.

Lumea pufnește în râs?

Când mama ta ți-a văzut fețișoara de prunc și te-a numit Joy, a fost oare o glumă?

Și-a bătut joc de tine?

- Nu vorbi tu despre mama! - Aș vrea s-o cunosc, pare de gașcă.

E moartă! A murit la spital!

N-am putut s-o vizitez, i-am vorbit pe iPad!

- Din cauza regulilor. - Regulile…

- Da, regulile. - Te supui bine regulilor.

Micuța de tine, amuzantă, zâmbitoare, „n-o să vă fac probleme”.

Nu spune așa ceva. Nu spune!

Ce contează biata mami, nu? Atât timp cât fetița ei respectă regulile.

A murit de Crăciun. De Crăciun!

Și mi-am luat adio de pe un iPad! Din cauza regulilor! A murit singură!

Și toți acei oribili cu vin la rece, dans și petreceri pe care i-am ascultat!

Și am lăsat-o să moară singură!

Nu pot sta acasă de Crăciun și nu pot fi cu cineva de Crăciun

fiindcă am dezamăgit-o!

Am dezamăgit-o în ultima ei zi de viață, de Crăciun.

Și nu pot schimba niciodată realitatea asta. Niciodată.

Mamele astea…

Și moarte și tot ne salvează.

Uite, Joy.

Uite ce nu e la mâna ta.

- De ce mi-ai vorbit așa? - Îmi pare rău.

Te-am înfuriat ca să te trezești.

E ca o sugestie posthipnotică. Poți scăpa de ea cu emoții puternice.

- Și trebuia să fie mânia? - La tine? Da.

Fierbe furia în tine. Tu ai văzut cum arată zâmbetul tău?

Ca un capac pe o oală care fierbe.

Mulțumesc.

Îți zici că poate n-a fost un mod bun de a-ți salva viața.

Să știi că nu există un mod greșit.

Îmi pare rău, Joy.

A fost frumos.

Eram o stea.

Condiționarea te face să spui asta.

O să treacă.

Nu eu sunt cel rău, Joy.

Să-i cunoaștem pe cei răi!

În orice corporație, există și departament de PR.

Nu se pot abține. Răul trebuie să aibă o imagine.

SOLUȚIONARE CONFLICTE V

- Soluționarea conflictelor? - Villengard.

Cel mai mare producător de arme din istorie, suntem vechi inamici.

De ce ar vrea un producător de arme să facă o stea?

Activare întrebări și răspunsuri.

Villengard vrea să creeze o sursă de energie personalizabilă,

cu funcționalitate infinită.

- Și o adevărată nebunie! - Doctore, cunosc acea voce!

Vă salut din nou!

Conștiința mea a fost încărcată în interfața de comunicare

pentru utilizatori.

Dacă o sămânță stelară explodează oriunde pe Pământ,

în orice moment din istorie, va arde toate ființele vii!

Spune-le utilizatorilor!

Villengard respectă sacrificiul colateral făcut de toate formele de viață nevinovate

- ... indiferent de rasă, specie, credință. - Problema e că ați greșit calculele.

V-am scanat sămânța stelară și n-aveți destul timp să creșteți o stea.

- Doctore… - Inteligentă ideea cu Hotel Timp,

dar istoria omenirii are doar câteva mii de ani,

vă trebuie mai mult timp.

Mult mai mult.

După calculele mele…

Doctore!

... ar trebui să vă cazați la Hotel Timp acum 65 de milioane de ani.

Ce mama zmeilor…

Du-te!

- Ești teafără? - Da.

Bine.

Situația asta nu e tocmai optimă.

Dinozaurii… Au existat cam acum 65 de milioane de ani, nu?

Bine că-mi dai peste nas! Și ce discurs reușit țineam!

Așadar acum, în vremea mea, lumea va exploda.

Dar nu face parte din plan.

Villengard trebuie să ia iar servieta înainte de detonare. Cum s-o găsească?

Ar trebui să trimită un semnal.

- Unde? - Către tine.

Ultimul purtător ar trebui să primească un mesaj telepatic.

- Nu primesc niciun mesaj. - Legătura a fost întreruptă.

În mod forțat, legătura e avariată acum. Am dat-o eu în bară.

Ce bâzâit se aude?

- Doctore, îți bâzâie chestia! - Tot corpul meu e stresat!

Nu, telecomanda aia a ta.

E o șurubelniță sonică, deși arată mai mult a telecomandă.

Vă salut! Trev Simpkins la datorie!

- Trev? - Vă salut! Sper că e totul în ordine.

Misiunea mea continuă conform planului și mi-am depășit așteptările personale,

ceea ce-mi oferă multă satisfacție și speranță pentru viitor.

Însă sunt mort.

- Ce? Scuze, ce ești? - Fac parte din stea acum, domnule.

Conștiința mea a fost încărcată în interfața de comunicare.

- Ești în stea? - Da, domnule.

- În steaua din servieta din dinozaur? - Viața de apoi are dificultățile ei.

- Cum de-mi poți vorbi? - Grefa psihică a fost reprodusă virtual.

Am reușit s-o conectez la softul de comunicare.

Băiat deștept!

Am avut la dispoziție câteva milioane de ani.

Domnule, sămânța stelară va exploda. Trebuie dusă în spațiu.

De ce mă ajuți? Faci parte din Villengard acum.

V-am spus cu foarte mult timp în urmă că nu vă voi dezamăgi, domnule.

Te iubesc, Trev.

- Chiar te iubesc pe bune, Trev! - Mulțumesc.

Dar spune-mi exact unde și în ce an ești.

Știu că ești înăuntru, dar servieta are senzori.

Poți verifica densitatea aerului, umiditatea, temperatura,

mavitația artificială, orice ar putea fi de folos?

- Verific acum, domnule. - Ești genial, Trev!

Dar, până atunci, poate vă ajută… Suntem în Camera 48.

Da! Ne ajută mult, Trev! Mulțumesc!

Bine… Cred că te-am găsit, Trev.

- Așteaptă, caut servieta. - Bine, domnule.

E înăuntru? Cum a ajuns acolo?

La un moment dat, dinozaurul a vomitat-o sau defecat-o.

A stat acolo milioane de ani, luând ostatice ființele vii din apropiere.

Structura asta e făcută de om, deci a trecut mult timp.

E un altar.

Da. Servieta emite un câmp spiritual, posedă oamenii.

Așa pui bazele unei religii.

Se încălzește.

Trev, cât mai e până la explozie?

- Patru milenii și jumătate. - Refă calculele.

Patru minute și jumătate.

- Super! - Ce?

O groază de timp! Mersi, Trev!

Ce-ai de gând să faci? Ce plan ai? Cum oprești o stea?

- O arunc în spațiu cu cabina telefonică! - Ce?

- Funie. - Funie?

Am nevoie de o funie! Am văzut-o. Unde?

Așteaptă acolo! Sunt foarte priceput cu funia!

E partea tehnică a ascensiunii.

Dacă vremea ține cu noi…

Tu, de colo! Ce faci?

Ce dracului faci? De ce iei echipamentul?

Fiindcă era acolo.

Scuze! Bună din nou! Trec și eu pe aici.

E în ordine.

Nu-ți face griji.

O să fie bine.

O să reușim.

Noi două.

Vreau să trăiești.

Ți-e mai bine fără el. Își structurează înfiorător propozițiile.

- E scrisă de mine! - E grozavă! I-o poți trimite lui!

- Ei! - Mă bucur că te-am ajutat.

Trev! Cât timp mai avem? Scuze!

Îmi pare rău, urmează să explodeze.

Joy!

Joy!

Joy…

Am sperat să vii să-ți iei rămas-bun. Ești foarte de treabă.

Joy…

- Sămânța stelară… - E în mine acum.

E în noi toți.

Misiune îndeplinită.

Sămânța stelară va înflori. Nu te speria, vom fi departe, în spațiu.

Nu va muri nimeni. Știi ceva?

- Cred că salvez lumea. - Joy, eu trebuia să te salvez pe tine!

Nu permit ca Villengard să vă facă așa ceva!

Villengard nu înseamnă nimic.

- Ei nu sunt la nivelul nostru. - Nu înțelegi.

- Joy, o să arzi! O să mori! - Aiureli!

Nici gând.

Nu mor.

Mă schimb.

Salvez ceva frumos.

Trupul va urca și steaua va străluci.

Eu voi străluci.

Peste tot și pe vecie.

Și uneori, nostimul meu Doctor, voi străluci și pe tine.

- Și tu trebuie să te schimbi. - Poftim?

Camera mea de hotel. Tot ce-ai spus despre mine…

- Joy… Doar ca să te înfurii, știi! - N-ai spus decât adevăruri.

Doar adevăruri, dar, Doctore… Ai stat un an în acea cameră.

N-a fost așa rău.

Are scaune bune.

Ai nevoie de un prieten. Caută-l!

Du-te și găsește-l acum!

O să te privesc.

Vezi, Doctore? Vezi? Mama avea dreptate, nu-i așa?

A avut mereu dreptate.

Sunt Joy!

O s-o revăd și o să fie cu mine!

Există speranță.

Trebuie să ne agățăm de ea.

Există încă speranță.

Cred că vremea o să țină cu noi.

Sigur că da.

E scris în stele.

Bună, mamă!

Ne-ai fost recomandată.

De un vechi prieten de-al tău, cred.

Te-ar interesa să lucrezi la Hotel Timp?

Crăciun fericit pentru Auld Lang Syne

LONDRA 2020

Mamă, ne vedem curând.

Foarte curând.

Vin imediat ce se termină aiureala asta.

Să fii curajoasă!

Crăciun fericit!

De-abia aștept să te văd!

Pa.

Spitalul Royal Hope

Joy!

Sigur că da…

Joy!

Bineînțeles! Ești Joy!

Joy aduce bucurie în lume!

BETLEEM

ANUL 1

DOCTOR WHO SE VA ÎNTOARCE