Original subtitles

Personajele şi evenimentele din acest serial sunt inspirate din istorie.

SULEYMAN MAGNIFICUL Seria 3, episodul 28

Cred că ați intrat pentru prima dată într-un serai.

Da, sultană. Am auzit multe despre dv.

Frumusețea dv. a devenit legendă în Saruhan.

Sunteți mai frumoasă şi mai elegantă decât se spune.

Mulțumesc. Şi dv. sunteți la fel.

Care este motivul vizitei ? Ce pot să fac pentru dv. ?

Eu sunt genoveză, sultană. În Genova m-am născut şi am crescut.

Familia mea este cunoscută şi respectată de toți.

Facem negoț cu otomanii de ani buni.

Este o mare cerere în Europa pentru mărfurile venite din Orient.

Covoare de Smirna, cuverturi de mătase, fructe...

Orice vă vine în minte. Şi mărfurile noastre au căutare aici.

Mai ales masticul frumos mirositor de pe insula Chios.

Dv. vă ocupați de negoțul familiei ?

Din păcate, mi-am pierdut soțul într-un accident tragic.

- Dumnezeu să vă dea putere ! - Mulțumesc.

A trecut multă vreme. Am un fiu. Locuim împreună.

Am închiriat un conac în Smirna. Acolo ne petrecem o perioadă din an.

În restul timpului, stau pe insula Chios.

De ani buni nu am avut niciun necaz,

dar, de două luni, am mult de suferit.

Care este necazul ?

Luna trecută, corsarii otomani au atacat câteva nave comerciale

care purtau steagul Genovei.

Slavă Domnului, navele mele nu au avut de suferit.

Dar au rămas blocate în portul Smirna.

Am suferit pagube mari, pentru că nu am putut să descarc mărfurile.

Am înțeles. Ați depus plângere la cadiu în privința asta ?

Desigur, sultană. S-a ținut o judecată.

Însă cadiul a luat o hotărâre împotriva mea.

Vă asigur că am fost nedreptățită.

Vă rog să mă ajutați.

- Legile sunt mai presus de orice. - De aceea am venit la dv.

Legile sunt de partea mea, dar cadiii nu.

Signora Gabriela, o să mă ocup personal de această problemă.

Sultană, ați binevoit să mă ascultați. Vă mulțumesc foarte mult.

Dumnezeu să vă apere, sultană ! Să nu aveți parte de niciun necaz !

Amin !

Fidan, cerceteaz-o pe cadâna asta. Vreau să ştiu totul despre ea.

Cum porunciți. Sultană, am primit o veste mai devreme.

Ce veste ?

Cadâna Saliha s-a dus în capitală. Sultana Hatice a chemat-o.

O s-o ia în harem.

Ce încearcă să facă ? Ce caută vrăjitoarea aia în harem ?

Cadâna asta a venit de la seraiul din Manisa.

Din spusele ei, era odalisca sultanei Hatice acolo.

- Tu eşti cadâna Saliha ? - Eu sunt.

Vino cu mine, cadână !

Nu am niciun motiv special, Hatice. Am venit doar să te văd.

După cum vezi, sunt bine. Mintea mi-e zdravănă, slavă Domnului !

Nu eşti mama, Şah Huban. Nu e nevoie să stai mereu lângă mine.

Sultană, a venit odalisca dv. de la seraiul din Manisa.

În sfârşit ! Asta e cadâna de care ți-am vorbit.

- Bine ai venit, odaliscă Saliha ! - Bine v-am găsit, sultană !

Să i se dea o odaie odaliscei Saliha aproape de a mea.

Cum porunciți, sultană. Le spun s-o pregătească imediat.

Aranjează-te în odaie, cadână. Vii la mine de dimineață.

N-o să vorbeşti cu nimeni, în afară de mine, ai înțeles ?

Cum porunciți, sultană.

Vezi, nu-i aşa ? Sultana Hatice s-a aliat din nou cu sultana Şah.

Ura ei față de mine e atât de mare, încât nimic n-o influențează.

Sultana Şah este de temut.

Nu e cu putință să ştii ce e în mintea ei.

O să ştii, agă Sumbul !

O să-mi spui ce face zi de zi, cu cine se întâlneşte.

Fac tot ce-mi stă în putință,

dar diavolului de Mercan nu-i scapă nimic.

Sultană, să luăm o altă slujnică în locul lui Nazli. Ce spuneți ?

Nu, cadâna Gulsum este de ajuns.

Sultană, ați primit o scrisoare de la Măria Sa.

Să iasă toată lumea. Lăsați-mă singură.

Sultană...

Trandafirul meu, fața mea zâmbitoare, sultana mea, Hurrem a mea...

Tu, care-mi faci ziua noapte, din pricina durerii despărțirii,

şi-mi învălui nopțile în mâhnire şi în tristețe...

Tu, care mă îndurerezi, Hurrem...

Mi-e dor de mirosul părului tău sub clar de lună.

Hurrem, tu, care m-ai lăsat neputincios... lumea mea...

"Oare mi-e sortit să te mai văd ?"

"Nu vreau decât să mai cad o dată în genunchi în fața ta", mi-ai spus...

Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, mi-e martor

că asta mi-e singura dorință.

Dacă pe mine nu mă crezi, atunci, pleacă-ți urechea la Muhibbi.

Iubim în lumea asta. Râvnim la o grădină de trandafiri.

În fața ei, vrem să ascultăm trilul plin de iubire al unei privighetori.

Tu îmi vindeci sufletul, Vinul buzelor tale mi-e leacul.

În noaptea despărțirii suferim, Căutăm leac necazului nostru.

Suflet pios, nu ne socoti vrednici de raiul tău.

Noi nu vrem decât iubire în grădina iubirii.

Inima a destăinuit taina iubirii, A biruit cu voia Domnului.

Vreau să mă agăț în părul tău,

În târgul dragostei ți-am zărit sărutarea.

Am venit să târguim cu banii sufletului şi ai inimii.

Am zis: "Frumoaso, ce sunt nazurile, chinul şi suferința asta ?"

Trandafirul a spus că vrea o iubire cu nazuri şi plânsete.

Muhibbi nu-ți deoache obrazul şi părul.

Nu căutăm broderii, noi vrem un simplu chip.

Ne-au pierit mulți soldați, Majestatea Ta. Avem pierderi grele.

Însă breşele din zidurile cetății sunt aproape gata.

Majestatea Ta, au început ploile şi furtunile.

Soldații se vor prăpădi în ploi şi în noroi.

Da, anotimpul se schimbă, dar cetatea este pe cale să cadă, paşă.

Situația e clară, paşă.

Asediul trebuie să înceteze înainte să suferim pierderi şi mai mari.

Oricum, a venit veste de la venețieni. Vor pace.

Nu e momentul pentru pace, paşă ! Asediul trebuie să continue !

Majestatea Ta, altfel, păgânii se vor socoti victorioşi şi vor prinde curaj.

Nu trebuie să fim sensibili. Altfel, vom plăti scump greşeala asta.

Tu spui asta, paşă ?

Din pricina greşelilor tale suntem aici !

Dacă nu ne băgai în necaz cu pacostea de Veneție,

acum puteam să fim de mult în Roma !

Aveți dreptate, Majestatea Ta.

Dacă era măritul Ibrahim-Paşa, nu se întâmpla aşa.

Dl Muhyiddin are dreptate.

Răposatul Ibrahim-Paşa era un mare comandant.

Dacă era printre noi, cetatea era de mult cucerită.

Netrebnicilor ! Voi nu auziți ce spuneți ?

Aveți dreptul să-mi comentați deciziile ?

- Nici vorbă, Majestatea Ta, noi... - Ayas-Paşa, poruncesc !

Îi demit pe aceşti doi netrebnici, care nu merită să fie

judecătorii mei militari de Rumelia şi Anatolia.

Prietene ce sălăşluieşti în sufletul şi în inima mea...

Cum să ies eu din inima ta ? Cum să ieşi tu din inima mea ?

În fiecare clipă îmi pui sare pe inima rănită.

Spusele mele, vorbele mele, acest război, această tabără,

acest ținut îndepărtat sunt perdea peste suferințele inimii mele.

Prietene, unde este strigătul demn de această durere ?

Există soare şi lună care să-mi răspândească lumina ?

Doamne, dă sufletului meu un alt grai,

ca, atunci când Te preamăresc, corzile inimii mele să nu se rupă.

Unde mi-e înțelepciunea ? Unde mi-e mintea care înțelege totul ?

Inima mea, care dormea, s-a trezit.

Existența-mi desfătată noaptea s-a dezmeticit. Şi-a revenit.

Din norul inimii mele, plin cu ploi, un fulger mi-a lovit sufletul.

Roma.

Roma... Pargalezule, nu o să plec din lumea asta

până nu voi cuceri un teritoriu mai mare decât Alexandru cel Mare

şi nu voi răspândi puterea otomană în cele şapte zări.

Împreună o să facem asta.

Prietene, care ai fost o lecție în ochii mei,

nici ochii celor ce-au plecat devreme, nici ai celor ce-au plecat mai târziu

nu au văzut sentimentele mele pentru tine.

Ce e o noapte ? Veacurile s-au scurs, dar focul tot nu s-a stins.

Acest iad nu s-a domolit.

Eu sunt sfâşiat de ruşine şi de ocară, însă focul tot nu s-a potolit.

Măria Ta !

Ibrahim...

Asediul cetății Sant' Angelo durează de 19 zile.

Însă starea vremii este clară. Se apropie o iarnă aprigă.

În furtuna de azi-noapte, nu a rămas cort, cal sau om să nu fie rănit.

Dacă rămânem aici, la fel ca în asediul Vienei,

armata Islamului va fi distrusă în vremea iernii.

Eu nu sacrific niciun soldat pentru o mie de astfel de cetăți.

Poruncesc.

Opresc asediul. Ne întoarcem în capitală.

Amirale ! Flota este sub comanda ta. Cucereşte toate insulele din jur !

Să ştie toți că vom fi mereu cu un picior aici.

La porunca dv.

Cadiule, reclamațiile venite de la negustorii străini nu mai contenesc.

Spune-mi cum stau lucrurile.

Corăbiile celor mai mulți dintre ei au fost prădate pe mare, mărite prinț.

Cer ca statul nostru să le acopere pagubele.

Cine i-a atacat, Taşlicali ?

Nu se ştie cine sunt, dar sunt atacuri ale corsarilor.

Corăbiile de ce sunt încă ținute în port ?

O parte nu au toate actele, prințe.

Majoritatea fac negoț fără să primească permisiunea.

Este o negustoreasă genoveză, Gabriela Sfenza de Feo.

Chiar tu te-ai ocupat de judecata ei, adevărat ?

Adevărat, prințe.

Cadâna a venit azi la serai şi te-a reclamat la mama mea.

Spune că ai nedreptățit-o.

Nici vorbă ! Am aplicat legile. Nicidecum nu e o nedreptate.

- I-am explicat şi ei asta. - Care e problema ? Spune-mi detaliat.

Am auzit multe despre harem, sultană.

Se spun tot felul de poveşti. Mereu am fost curioasă.

Măria Sa este sultanul a trei continente.

Sigur că haremul lui şi al prinților stârneşte curiozitatea.

Este cu adevărat fermecător. Toate femeile sunt foarte frumoase.

Toate sunt aici pentru a-l face fericit pe prinț.

Pentru asta au fost educate.

Nu e uşor să fii favorita prințului, nu oricine are parte de asta.

Prințul nu are o soție, o favorită, sultană ?

Este cadâna Ayşe. I-a dăruit un copil prințului.

Dar este doar o slujnică. Nu are o soție. Nu se poate.

Mai sunt alte judecăți asemănătoare ?

Mai erau câteva. Însă doar cadâna asta a contestat hotărârea.

Am încercat să-i explic, dar e încăpățânată şi nerăbdătoare.

Am înțeles, cadiule. Poți să te retragi.

Tu ce spui, Taşlicali ?

Trebuie s-o ascultăm şi pe cadână.

Cadiul părea încordat. Poate ascunde ceva.

Nu vreau să-l deranjez pe prinț, sultană.

Oricum, v-am răpit destul din timpul dv. prețios.

I-am spus care e problema. Negreşit va găsi o rezolvare.

Anunțați-l pe prinț că am venit.

Poftiți, sultană. Prințul vă aşteaptă.

Mamă...

Prințe, am vrut să v-o prezint pe signora Gabriela Sfenza.

Mărite prinț !

Bine ați venit, signora ! Ce faceți ?

Mă rog pentru sănătatea dv. Sper că sunteți sănătos.

Vorbiți bine graiul nostru. E clar să sunteți aici de ani buni.

Nu m-am despărțit deloc de tata. Aici mi-am petrecut copilăria.

Am înțeles.

Signora, am aflat de judecata dv. Am vorbit personal cu cadiul.

Vă lipseau câteva acte. Vi s-a spus asta de-a lungul vremii.

Mie mi s-a spus târziu, prințe.

Cu toate astea, am dat la timp ce mi s-a cerut.

Dar, după aceea, am aflat că vasele mele sunt tot în port.

Am întrebat care e motivul. Mi-au spus că lipsesc acte.

Acestea sunt acte pe care le-am predat cu mâna mea.

Apoi, ați mers la cadiu.

Da, prințe. I-am spus tot ce s-a întâmplat.

Aveam chiar şi martori. Dar nu m-a ascultat.

I-am spus să-mi permită măcar ca vasul să se întoarcă în țara mea.

Nici asta nu mi s-a permis.

Cred că a făcut asta în mod voit. Altceva nu-mi vine în minte.

De ce să facă asta ? Ce are de împărțit cu dv. ?

Nu are legătură doar cu mine, prințe.

Mai mulți negustori genovezi au acelaşi necaz.

Cred că are legătură cu războiul, care continuă.

Stați liniştită, signora Gabriela.

Prin legile noastre şi prin acordurile făcute de Măria Sa,

drepturile şi dreptatea dv. sunt sub protecția noastră.

Investighez cazul.

Dacă ați fost nedreptățită, vinovații vor fi pedepsiți

şi veți fi despăgubită.

Am încredere deplină în justiția măritului prinț.

Sultană, vă văd agitată.

V-a neliniştit întoarcerea Măriei Sale ?

Nu sta pe gânduri, Hurrem. Poți să mă reclami cum vrei tu.

Bineînțeles că are dreptul să ştie că ne-ați întins o capcană murdară.

Sultană...

Ce bine că ați venit ! Măria Sa o să se bucure când o să vă vadă.

Să nu ai nicio îndoială.

- Unde întârzie ? - Ai răbdare.

Vreau să ştiu ce a făcut Selim.

Măria Sa o să mă ia şi pe mine în următoarea expediție, nu ?

Dacă înveți să ai răbdare şi eşti cuminte şi deştept, de ce nu ?

Majestatea Sa Sultanul Suleyman-Han !

- Mihrimah ! - Măria Ta !

Bucuria şi veselia mea... Ce frumoasă eşti !

În sfârşit, v-ați întors. Mi-a fost foarte dor de dv.

- Beyazid ! - Măria Ta !

- Ai avut grijă de serai în lipsa mea ? - Desigur, Măria Ta.

- Bine ai venit şi tu, Malkocoglu ! - Sultană !

Şah Huban...

Măria Ta, m-am rugat zilnic la Domnul să vă întoarceți teafăr.

Slavă Domnului, ați venit !

Sunt aici datorită rugilor voastre.

Măria Ta, bine ați venit !

Bine te-am găsit, Hatice !

- Hurrem... - Măria Ta...

- Ce faci ? - A venit sultanul sufletului meu.

Cum pot să fiu altfel decât veselă şi bucuroasă ?

Slăvit fie Domnul !

Mi-a sortit să-mi mai plec capul o dată la picioarele tale.

- Gulfem... - Bine ați venit, Măria Ta !

Bine ați venit, Măria Ta !

Cihangir, viteazul meu...

V-am trimis o scrisoare. Cred că nu ați primit-o.

Am primit urările dv. frumoase, sultană.

N-am putut să vă răspund. Iertați-mă. Expediția a fost aspră.

Înțeleg.

Suleyman, mi-a fost foarte teamă că n-o să te mai văd.

Nu te gândi la asemenea lucruri.

Spune-mi ce s-a întâmplat în lipsa mea.

Câte nu s-au întâmplat...

Sultană, având în vedere că Măria Sa s-a întors,

este o chestiune de timp ca sultana Hurrem să-i spună totul.

Ai dreptate. Sigur că Hurrem nu pierde o asemenea ocazie.

Dar stai liniştită. Măria Sa o să creadă că sunt nevinovată.

După moartea sultanei-mame, l-ați influențat mult pe Măria Sa.

Mărite paşă !

- Sultană ! - Bine ați venit, paşă !

Sultană, dacă o altă poruncă nu mai aveți...

Nu, Nigar, poți să te retragi.

- Cine e cadâna asta ? - Soția paşei Rustem.

Rustem ? Ce caută soția lui aici ?

Am nevoie de ea pentru a şti fiecare pas făcut de Rustem.

Sunteți de temut, sultană.

Sultană !

Totul este pregătit, cadână ?

Da, sultană. Am făcut rost de tot ce am nevoie.

Atunci, începe imediat.

Trebuie să fim foarte atente. Nu vreau nicio greşeală !

Pereții seraiului au urechi. Nimeni nu trebuie să ştie ce facem.

Când erai în expediție, a venit o veste.

Spunea că ai fost prins într-o ambuscadă şi că ai fost rănit grav.

De unde până unde ? Nu s-a întâmplat aşa ceva.

Mai târziu, am aflat că nu a fost aşa, desigur.

Doar eu şi Dumnezeu ştim ce-am trăit până atunci.

Mustafa-Paşa a adus vestea.

- Cum e cu putință ? - Nu ştiu.

Mi-a fost foarte frică, Suleyman.

M-am temut pentru tine şi pentru copiii mei.

Viața s-a transformat într-un coşmar într-o clipă.

Fără să înțeleg ce s-a întâmplat, a mai venit o veste.

Se spunea că prințul Mustafa profită de lipsa dv.

şi se îndreaptă către capitală.

Slavă Domnului !

Cum a fost expediția, paşă ? Nu ați spus nimic. Nici nu ați scris.

Nu am avut timp, sultană.

Sunteți obosit. Odihniți-vă, dacă doriți.

În Corfu am dat peste o rezistență puternică.

Cum vremea era împotriva noastră, Măria Sa a decis să ne întoarcem.

Pe scurt, expediția din Italia nu s-a sfârşit cu o victorie.

Însă eu mi-am îndeplinit cu bine sarcina.

Am obținut o mare victorie în Otranto, despre care vorbesc toți.

Asta e o veste bună.

Măria Sa m-a felicitat şi mi-a dăruit un caftan.

Mai mult, a poruncit să mi se mărească venitul,

de cinci ori câte 100 000 de accele.

Marele-vizir Ayas-Paşa le-a arătat tuturor că este un biet neputincios

în lipsa paşei Ibrahim.

Doamne sfinte !

Sultană, sunteți sigură, da ?

Intră !

- M-ați chemat, Majestatea Ta. - Explică-mi imediat, Mustafa-Paşa !

Ai primit o veste când eram în expediție.

Scria că am fost rănit. Care-i adevărul ?

Cine îndrăzneşte să trimită o asemenea scrisoare ?

Majestatea Ta...

Malkocoglu, văd că eşti vesel. Domnul să nu-ți strice veselia !

- Amin ! - Amin !

- Haide ! - Poftă bună !

Bine.

Acela nu e Rustem-Paşa ?

Să-l ia naiba !

- Beiul Bali este în odaie ? - Nu, sultană, nu este în serai.

Dacă doriți să-l vedeți pe Majestatea Sa, îl anunțăm noi.

Nu e nevoie.

Lasă-l în pace. Să nu ne piară veselia.

Stai liniştit.

Pe cine văd eu... Ce vânt vă aduce aici ?

Ori beți de supărare ?

Dv. ar trebui să vă întristați, Rustem-Paşa.

Situația paşei Ayas e clară. Lutfi-Paşa a câştigat multă încredere.

În sfârşit, vinovații pentru moartea paşei au început să plătească !

Dle Nasuh !

Dle Nasuh !

Astea nu sunt chestiuni care să se discute aici.

Astea sunt vorbe foarte periculoase, Matrakci.

Dar te înțeleg. Țineai mult la Paşa cel Executat.

Hai să mergem ! Haide !

Paşă...

Pe el îl înțeleg,

dar tu de ce te-ai implicat în chestiunea asta, Malkocoglu ?

La ce beneficiu speri ?

Ascultă şi tu ce spui !

Eu mă gândesc doar la beneficiile Măriei Sale.

Pe oricine îmi stă în cale nu-l iert ! Îl nimicesc.

Sunt convins, aşa este.

Conaşule, nu mai vii ?

Vin, cadână, vin...

Sultană, după cum ați dorit,

l-am vizitat pe şeicul Merkez imediat cum s-a întors din expediție.

- Atunci i-ați spus de donația mea. - Desigur, sultană.

S-a bucurat foarte mult pentru terenul pe care i l-ați dăruit.

Mi-a spus să vă transmit mulțumirile lui.

Bine. Vreau să ştiu dacă mai are alte nevoi. Îmi spuneți dv.

Desigur, sultană.

Şeicul Merkez m-a rugat să vă înmânez un dar.

O să fie onorat dacă îl acceptați, sultană.

Este o zambilă, sultană. Dacă doriți, vă explic semnificația ei.

Vă ascult.

Sultană, Mehmet Cemaleddin, dascălul şeicului Sumbul,

şeicul învățatului Merkez,

într-o zi, le cere discipolilor săi să aducă flori.

Toți discipolii culeg cele mai frumoase flori şi i le aduc dascălului.

Însă unul dintre ei, Yusuf Sinan,

vine cu o zambilă ofilită, care începuse să se usuce.

Dascălul întreabă: "Care este semnificația ?"

Yusuf Sinan i-a răspuns:

"Dascăle, către orice floare am întins mâna,"

"era ocupată cu rugi şi mătănii către Dumnezeu."

"Nu am vrut să le rup de pe ramurile lor"

"şi să împiedic legătura lor cu Dumnezeu."

"Am văzut această zambilă ruptă. Am luat-o şi v-am adus-o."

Această floare uscată i-a dat apelativul Sumbul lui Yusuf Sinan.

Transmiteți-i mulțumirile mele şeicului Merkez, cadiule.

Dacă se va putea, aş dori să-i vizitez lăcaşul cândva.

Desigur, sultană. Cu îngăduința dv.

- Ce faceți, cadiule ? - Bine, slavă Domnului, paşă !

Vin de la sultană. Mărinimia sa este demnă de toată prețuirea, paşă.

Adevărat. E datoria noastră să ajutăm mereu confreria Halveti.

Şi eu vă aşteptam, cadiule. Să mergem în serai, să vorbim.

Cum doriți, mărite paşă. Poftiți.

Sultană, Majestatea Sa a poruncit să veniți imediat.

E clar că Hurrem m-a reclamat.

Trebuie s-o scoatem cumva pe Hurrem din serai.

Dacă ați chema-o dv. ?

Sultana Hurrem suspectează orice, cadână Gulfem.

Dacă ar chema-o sultana, nicidecum n-ar veni.

Chiar dacă ar veni, ar lua o armată cu ea.

Atunci, ce-o să facem ?

O să găsesc eu o cale, sultană. Nu vă faceți griji.

Expediția a trecut greu. I-am auzit pe soldați vorbind.

Ne-am năpustit asupra duşmanului asemenea unui nor negru.

Trebuia să mă vezi. Nu m-am temut deloc. Zilnic am exersat cu sabia.

- Ce e ? Ți-e frică ? - Mie nu, ție ți-a fost.

Par speriat ?

Ştiu că ai vomat în expediție, Selim.

Ce ? Nici vorbă de aşa ceva !

Sultană !

Gulfem, îți aminteşti cât de mult îl plăcea Mihrimah

pe beiul Bali cândva ? Spunea mereu că se va căsători cu el.

Copilăria, sultană... Era foarte mică.

Aşa este,

dar cine ar fi spus că o iubire din copilărie o să ne ajute cândva ?

Ce înseamnă asta ? La ce vă gândiți, sultană ?

Vino cu mine.

Aseară m-am dus la Măria Sa.

Am întrebat de dv., dar mi-au spus că ați plecat.

Da, am avut treabă, sultană. S-a întâmplat ceva ?

Trebuia să vorbesc ceva cu dv.

A mințit cine ți-a spus. Eu n-am vomat !

Tata n-o să te mai ia în expediție.

Vă certați imediat cum ați venit ?

A vomat de frică în expediție. M-a atacat când i-am spus asta.

Taci, Beyazid ! Ne întoarcem imediat la serai.

- Beiule Bali ! - Sultană !

Intră !

Măria Ta, m-ați chemat.

Şi eu aşteptam un moment potrivit pentru a vorbi cu dv.

Bineînțeles că ai aflat şi tu.

Măria Ta, dacă îmi îngăduiți, vă explic.

Ce să-mi explici, Şah Huban ?

Cum să-mi facă Mustafa asta ?

Mustafa ? Ce-a făcut, Măria Ta ?

Se spune că a profitat de lipsa mea şi a pornit către capitală.

Măria Sa s-a întors în capitală.

Din păcate, expediția s-a încheiat aşa cum ați bănuit.

Tot răul spre bine.

Cred că Măria Sa a înțeles încă o dată valoarea paşei Ibrahim.

Cucerirea Romei era visul lor comun, Taşlicali.

Prințe, să dea Domnul ca dv. să cuceriți Roma !

Amin, Taşlicali ! Vom vedea ce ne aduce destinul.

Nu ştiu ce v-au spus,

dar prințul Mustafa niciodată nu ar face asta.

Toți mint ? Şi Mustafa-Paşa a primit o asemenea veste.

Hurrem a spus că tu ai făcut tot ce ți-a stat în putință

să împiedici ticăloşia asta.

Nu ştiu cine şi de ce a făcut asta, dar a fost un joc, Măria Ta.

Este o mare capcană împotriva prințului.

Dar prințul nu a căzut în capcană. Nu v-a trădat.

Nu este greu să aflați asta.

În Manisa sunt oameni care reprezintă puterea dv. absolută,

care îl supraveghează pe prinț.

Ei o să vă spună adevărul.

Prințului nici nu i-ar trece prin minte asta. Nu se poate.

Sultană, cred că ați căzut în groapa săpată de dv. Nu-i aşa ?

Orice ai face e în zadar, Hurrem.

Măria Sa va înțelege că prințul Mustafa este nevinovat.

Şi tu ştii asta.

Sigur că da, însă mereu va avea o bănuială.

Nu asta i-a adus sfârşitul şi paşei Ibrahim ?

Bănuielile se vor înmulți şi, în cele din urmă,

vor deveni un călău şi se vor înfăşura de gâtul omului.

Nu uitați asta, sultană.

Se spunea că prințul Mustafa profită de lipsa dv.

şi se îndreaptă către capitală.

Măria Ta !

Majestatea Ta, au venit Lutfi-Paşa şi cadiul Ebussuud.

Să intre.

Bine ați venit, Majestatea Ta !

Dumnezeu să nu vă ia de la conducerea armatei Islamului !

Amin, cadiule Ebussuud !

Te demit. Nu mai eşti cadiul Istanbulului.

Majestatea Ta, dacă am greşit fără să ştiu...

De acum înainte, vei sluji în Divan, ca judecător militar al Rumeliei.

Nu am nicio îndoială că o să îndeplineşti cu bine funcția.

Măria Ta, nu ştiu ce să spun.

L-ați făcut fericit pe slujitorul dv., Ebussuud.

Să dea Domnul să avem parte de dv. !

Sultană !

Ce e, Nigar ? Ce cauți aici ?

Vă aşteptam, sultană. Am să vă spun ceva.

Ce e ? Spune.

- Sultana Mihrimah... - Ce-a pățit ?

Sultană, am văzut-o în grădină. Era împreună cu beiul Bali.

Am auzit că vor merge la Conacul de Marmură.

- Sultana Hatice unde este ? - A plecat mai devreme, sultană.

- Nu a spus unde se duce ? - Nu ştiu nimic, sultană.

Cheam-o imediat pe cadâna Gulfem !

- Sultană ! - Dă-te din fața mea !

Ce s-a întâmplat, sultană ?

Merg la Conacul de Marmură. Mihrimah este acolo.

- Tu stai lângă prinți. - Cum porunciți, sultană.

Sultană, m-ați chemat. Sultana Hatice nu este ?

Asta voiam şi eu să te întreb. A plecat împreună cu cadâna Saliha.

- Unde s-au dus ? - Tu o să-mi spui asta, Gulfem.

Ce e în mintea ei ? Ce încearcă Hatice să facă ?

Sultană !

Sultana Hurrem unde este ? Nu v-ați întâlnit ?

Cum să ne întâlnim, agă Sumbul ?

Când a auzit că v-ați dus la Conacul de Marmură...

La Conacul de Marmură ? Nici nu m-am dus acolo.

Aoleu ! Vai de noi !

Sultană, ce se petrece aici ? Ce înseamnă asta ?

Nu te teme, Hurrem. Am vrut doar să vorbesc puțin cu tine.

De multă vreme mă gândesc la un singur lucru. Ibrahim.

Tu te gândeşti, Hurrem ? Te gândeşti cum a fost ucis ?

Toți cei din jurul meu mi-au spus că durerea o să mi se aline cândva,

că o să uit totul încet-încet

şi că o să-mi continui viața.

Consolare...

Nimeni nu ştie ce trăiesc eu.

Tu vrei să ştii ?

Vrei să ştii cum mi-ai distrus viața, Hurrem ?

Vrei să asculți despre flăcările ce ard în sufletul meu,

despre patul meu, care s-a transformat într-un foc,

despre nopțile mele fără somn ?

Sultană...

Dragostea asta, după ce a ars, renaşte din cenuşă.

În fiecare zi ard iar şi iar,

învârtindu-mă în jurul focului din sufletul meu.

Îți aminteşti ? Ți-am spus că o să mă implori să mori.

Uite, acele zile au venit.

Sultană...

Dacă o să vă atingeți de mine...

Eu... Ce mi s-a întâmplat ?

Cum am venit aici ?

Am întrebat ce s-a întâmplat !

Sultană, când v-am găsit, erați întinsă.

Unde eram ?

Mi-a fost foarte teamă când v-am văzut aşa.

Nu v-ați trezit nicicum. V-am adus imediat aici.

Sultană, trebuie să vă odihniți.

- Agă Sumbul ! - Sultană...

Unde m-ai găsit ?

Sultană, nu vă amintiți ?

V-ați dus la Conacul de Marmură, s-o vedeți pe sultana Mihrimah.

Acolo v-am găsit.

Mihrimah unde este ? E bine ?

E bine, sultană. Nu vă faceți griji.

Imediat după ce ați plecat dv., m-am întâlnit cu sultana Mihrimah.

Când am aflat că nici nu a mers la Conacul de Marmură,

am zis că v-au întins o cursă.

Sultană, nu vă ridicați.

Gata !

Unde ai fost ?

Sper că nu te-ai implicat în vreun necaz.

M-am plimbat puțin prin grădină.

Nu mai am voie nici să ies din odaie ?

Ce plimbare, Hatice ? Pe cine păcăleşti tu ?

Ce i-ați făcut lui Hurrem ? Spune !

Nimic. Am stat puțin de vorbă.

Ți-am spus să fii atentă, Hatice.

Cea mai mică greşeală a ta ne poate aduce necazuri mari.

Nu mă mai trata ca pe un copil !

Nu am nevoie de sfatul nimănui. Ştiu foarte bine ce fac.

Sper, Hatice. Sper că ştii.

Sultană, ce s-a întâmplat ?

Mamă !

Mihrimah, unde ai fost înainte să vii în odaie ?

În grădină.

Mi-ai spus că te duci la Conacul de Marmură

sau mi-ai trimis vreo veste ?

Mamă, mă speriați. Ce aveți ? S-a întâmplat ceva ?

Mihrimah, răspunde-mi !

Tu m-ai chemat la Conacul de Marmură ?

Nu. Şi aga Sumbul m-a întrebat. Nici nu am mers acolo.

- Atunci, eu... acolo... - Mamă !

Chemați imediat medicul ! M-ai auzit, Sumbul ? Imediat !

- Îl chem imediat, sultană. - Mamă, ce ați pățit ?

Nu ştiu. Stai departe de mine. Nu te apropia !

Nu-mi place deloc starea lui Hatice, Mercan.

- Se vede că ascunde ceva. - Ce se putea întâmpla, sultană ?

Hurrem încă nu s-a întors la serai ?

Nu ştiu nimic. Dacă doriți, aflu imediat.

Bine că Hurrem s-a întors teafără la serai !

Să stai cu ochii în patru. Vreau să ştiu ce s-a întâmplat azi.

Stați fără grijă, sultană.

Nu ! Nu ! Nu !

Scoateți-l pe Cihangir de aici. Duceți-l în odaia lui Mehmet.

La ce vă uitați ? Nu mai stați ! Repede !

Scoateți-l pe prinț de aici ! Imediat !

Mamă !

Viteazule, nu te teme. Frații tăi te aşteaptă.

Stai cu ei. O să vin şi eu mai târziu la voi.

Mihrimah, du-l !

Vino, dragul meu.

Sultană, vă simțiți bine ?

Nu, Mihrimah !

Ți-am zis să mergi cu fratele tău. Poate fi ceva molipsitor.

Nu, mamă, nu vă las singură. Anunțați-l imediat pe Măria Sa !

- Măria Ta ! - Yahya, fratele meu...

Bine ați venit ! Să-mi fie iertat, nu voiam să vă întâmpin aşa.

Nu face nimic. E clar că iar te-ai cufundat în marea ştiinței.

Am făcut rost de cartea răposatului mare învățat Ali Kuşcu.

Vorbeşte despre ştiința aritmeticii.

Măria Ta, poftiți !

Ferhat !

Majestatea Ta !

Spuneți, învățatule.

Adunați fructe proaspete din grădină pentru Măria Sa.

- Aduceți şi şerbet de ghimbir. - Imediat.

Vino, Yahya, ia loc.

Ce faci, Yahya ? Nu ne-am văzut de multă vreme.

Sunt mai bine, acum că v-am văzut, fratele meu.

Eu îmi fac griji pentru dv. Sper că sunteți sănătos.

Nici tu nu întreba de starea mea, nici eu nu-ți spun.

Cadână Fahriye, şi tu să stai departe. Încă nu ştim dacă e ceva molipsitor.

Sultană...

Sultană, acum am aflat. Domnul să vă apere ! Cum vă simțiți ?

Nu sunt bine, jupâneasă Afife. Mi se taie respirația, am febră...

Ce mi-au făcut ? Uită-te la mine !

Doamne, apăr-o pe sultană !

Prințul unde este ?

L-am trimis în odaia lui Mehmet. Şi Mihrimah a ieşit mai devreme.

Sumbul, să stai cu ochii pe copiii mei !

Nimeni nu va intra în odaia mea !

Nu vă faceți griji. Îi explic imediat situația Măriei Sale.

Nu este în serai. A plecat de mult. Îl anunțăm imediat cum se întoarce.

Ce e asta, cadână ? Otravă, boală ? Ce ? Vorbeşte !

E greu să spun imediat. Dar nu pare a fi otravă.

Cel mai probabil, este o boală.

Ce boală ? Este molipsitoare ?

Nu cred, sultană. Uneori, se întâmplă aşa din pricina supărării.

Pielea se umflă. Vă prepar imediat o alifie pentru aceste pete roşii.

Trebuie să se prepare şi să se aplice o alifie

din păr-sălbatic, păducel şi săpunariță, agă.

Bine. Cadână Fahriye, haideți, pregătiți repede !

Înțelepciunea ta nu poate fi pusă la îndoială, Yahya.

- Nici vorbă, Măria Ta. - Aşa este.

Îți aminteşti că ți-am povestit un vis cândva ?

Tu mi-ai spus că sunt în pragul unei decizii importante.

Am luat acea decizie, Yahya.

Dar, după cum ai spus, durerea mi-a copleşit sufletul.

Ibrahim-Paşa ?

Nu ştiu câte anotimpuri au trecut, câte primăveri, câte ierni...

Nici noaptea nu mai e noapte, nici ziua, zi.

Nu mai pot dormi liniştit. Ard în flăcări, Yahya.

Am mereu acelaşi vis.

Mă trezesc într-un pat însângerat şi aud vocea lui Ibrahim.

Pentru Dumnezeu, frate, când se va sfârşi durerea asta ?

Când se va stinge focul ce arde în pieptul meu ?

Când se va înăbuşi vocea din urechea mea ? Spune-mi !

Să ne rugăm ca viața dv. să se termine cu durerea asta.

Ce spui, frate ?

Unele dureri nu-i dau pace omului, Măria Ta.

Îl urmăresc până în mormânt. Este pacostea de conştiință.

Spui că sufletul meu nu-şi va găsi liniştea niciodată ?

Să ne rugăm ca Domnul să nu vă dea o durere şi mai mare.

Trebuie să se mai aplice o dată înainte de culcare, sultană.

Rănile astea o să se vindece, da ? O să-şi revină.

Doamne-ajută, sultană ! Eu am făcut tot ce-am putut.

Ar fi bine să vă odihniți puțin.

Să-ți ții gura, cadână. Nimeni nu va afla nimic !

Nu vă necăjiți, sultană. O să scăpați de boala asta.

Însă trebuie să vă odihniți, să dormiți.

- Măria Sa unde s-a dus ? - Nu ştiu.

Să ai grijă, jupâneasă Afife ! Întâmplarea asta va rămâne o taină.

Nu vreau să se răspândească bârfe în harem.

Cum doriți, sultană.

Sultană, încă nu vă amintiți nimic ?

Intră.

- Sultană, m-ați chemat. - Vino, Nigar.

Hatice s-a întâlnit cu Hurrem.

Nu-mi spune ce s-a întâmplat, dar e clar că e ceva. Tu ştii ?

Iertați-mă, sultană, dar eu credeam că ştiți şi dv.

Sultana a intrat în Conacul de Marmură.

Nouă ne-a spus să aşteptăm afară.

Nu a intrat şi nu a ieşit nimeni din conac ?

Nu, jupâneasă Afife. Am aşteptat multă vreme.

Apoi, a venit aga Sumbul. Când am intrat, sultana era pe jos.

Netrebnicelor ! Ați stat atâta vreme în fața conacului...

Cum să nu vedeți pe nimeni ?

Fie, n-ați văzut, dar cum s-o lăsați singură pe sultană înăuntru ?

Aşa a vrut, agă.

Odaliscă Fahriye, tu unde erai când a plecat sultana ?

Ți-am spus, agă. Eram cu prințul Cihangir.

Mai devreme ce s-a întâmplat ? Ce-a făcut sultana toată ziua ?

Nu a venit şi nu a plecat nimeni ?

Cadâna Nigar a venit la un moment dat.

Sultana a plecat la scurtă vreme după aceea.

Puteai să spui mai devreme, omule !

Aşadar, Nigar a venit...

Găsiți-o pe cadâna Nigar şi aduceți-o imediat !

Spor la treabă, Celalzade !

Mulțumesc, mărite paşă. Doriți ceva ?

Eunucii mi-au spus că eşti înăuntru, şi am vrut să te văd.

Şi vreau să te întreb ceva.

Spuneți, paşă. Despre ce e vorba ?

Averea răposatului Ibrahim-Paşa, accelele, aurul,

au fost confiscate pentru vistieria imperiului, nu ?

Desigur, paşă. Defterdarul-şef a făcut formalitățile necesare

şi a transferat bunurile în vistierie.

Înseamnă că vistieria noastră este plină ochi.

Toți ştiu ce avere avea Executatul.

În afară de partea care a revenit familiei,

proprietățile, terenurile, bijuteriile, galbenii

şi celelalte bunuri au fost confiscate.

Însă nu ştiu detalii, paşă.

- Dacă doriți, cercetez. - Ar fi bine, Celalzade.

Imediat cum se întoarce tata, o să-i spun.

Cine v-a făcut asta, mamă ? Sultana Hatice ?

Nu te îngrijora, Mihrimah. Încă nu ştim ce s-a întâmplat.

Frații tăi ce fac ? Nu le-ai spus nimic, nu ?

Nu. Dar Cihangir este foarte trist. A întrebat întruna de dv.

I-am spus că vă simțiți cam rău.

Raza mea de lună, Mihrimah...

Dacă mi se întâmplă ceva, să ai grijă de frații tăi.

- Mamă... - Mihrimah, promite-mi !

Promite-mi că o să fii mereu lângă ei,

că o să-i aperi ca pe ochii din cap.

Promite-mi că n-o să-i laşi în mâinile tiranilor.

- Dumnezeu să nu vă ia de lângă noi ! - Amin !

Dar stați liniştită. Vă promit.

Mereu o să-mi apăr frații. O să-i apăr cu prețul vieții mele.

Sultană !

Ce s-a întâmplat, jupâneasă Afife ? Ați reuşit să găsiți ceva ?

Am fost înştiințată, sultană.

Înainte să mergeți la Conacul de Marmură,

cadâna Nigar v-a vizitat.

Am văzut-o pe sultana Mihrimah...

- Paşă ! Mărite paşă ! - Ce s-a întâmplat, agă Sumbul ?

Paşă, cadâna Nigar a venit înainte să meargă la Conacul de Marmură.

Agă Sumbul, ce spui ? Nu înțeleg nimic.

Linişteşte-te mai întâi. Care e problema ?

Situația este gravă. Nimeni nu trebuie să audă.

Sultana a pățit ceva. Nu întrebați.

Ajunge, jupâneasă. Trebuie să plec.

Şeicul Islamului nu trebuie lăsat să aştepte, nu ?

Caftanul e gata. Croitorul Hikmet l-a făcut special pentru tine.

Funcția ta e importantă.

Ce rost avea să cheltuieşti ? Ce-am fost ieri suntem şi azi.

Nu spuneți asta, tată ! Sunteți judecătorul militar al Rumeliei.

- Toți ochii vor fi asupra dv. - Doamne, dă-mi răbdare !

Dacă aş fi şeicul Islamului, la ce folos ?

N-am putut să fac om din tine.

Nu te înfuria imediat. Ahmet nu a spus nimic greşit.

Pentru binele tău.

Ce bine ? Îi stă mintea doar la cârciumi.

Dacă s-ar gândi măcar o zi la mine, n-ar renunța la deprinderile rele ?

Dar de unde ?! N-o să mai apuc zilele alea, e clar.

Mulțumesc pentru masă, mamă.

Să nu-l mai presăm. Mi-a promis. A jurat.

N-o să mai meargă în locurile acelea.

Ce jurământ ? Peste trei zile uită. Face iar aceeaşi tâmpenie.

Ce legătură are cu cadâna Nigar ?

Nu ai auzit, paşă ? S-a aliat cu sultana Şah.

E clar că i-au făcut ceva sultanei. Trebuie să aflăm neapărat.

Tu întoarce-te în harem. Să nu pleci de lângă sultană !

Fac eu ceea ce se cade.

Mărite paşă...

- Mihrimah ! - Tată...

- Ce s-a întâmplat ? Ce ai ? - Mama nu se simte bine.

Nu ştim ce are, dar s-a îmbolnăvit. Nu e bine.

Tu du-te la prințul Cihangir. Rămân eu aici.

Aga Sumbul mi-a spus să rămân.

Ocupă-te de prinț ! Veghez eu până dimineață.

Hurrem ?

Ce-i cu astea ?

Medicul a pregătit o doctorie. Doarme.

Ce s-a întâmplat ? Ce are ?

Medicul a spus că poate fi din pricina supărării.

De ce nu mi-ați dat de veste ?

- Suleyman... - Hurrem, sunt aici.

Suleyman, să nu cumva să mă atingi ! Pleacă, poate e ceva molipsitor.

Dumnezeu să ne apere !

Jupâneasă Afife, să vină imediat învățatul Yahya !

Cum porunciți, Măria Ta.

Hurrem, nu aveai nimic de dimineață. Ce ți s-a întâmplat ?

Şi eu sunt curioasă. Ce mi-au făcut ?

Paşă, am crezut că o să vii mai târziu.

- Le spun să pregătească masa. - De unde vii ?

Am fost la serai. Sultana Şah m-a chemat.

Am aflat. Se spune că eşti slujnica credincioasă a sultanei Şah.

S-a ocupat mult de mine. Am acceptat.

Fiecare trebuie să aibă alături o sultană pe care să se bizuie, nu ?

Ai vizitat-o şi pe sultana Hurrem. De ce te-ai dus ?

Ce-i cu întrebările astea ?

Vorbeşte, cadână ! Ce i-ai spus sultanei ?

Am vrut să-i dau veşti în privința unei chestiuni private.

Ce anume ?

Am zis că e privată, paşă. Nu e corect să ştii.

Tu o să decizi ce e corect şi ce e greşit ?

Dacă vrei să auzi, ascultă.

Am văzut-o pe sultana Mihrimah. Era în grădină cu beiul Bali.

M-am dus să-i spun asta.

Şi ce-i cu asta ? Sultana discută cu sfetnicul Măriei Sale.

Ai dreptate, paşă,

dar discuția asta nu se face departe de priviri, pe ascuns, nu ?

Beiule Bali, când scrisoarea asta va ajunge la dv.,

tot ce-mi doresc este s-o citiți teafăr.

Cu permisiunea ta.

Doctoria de ce nu a avut încă niciun efect ?

Trebuie să aşteptăm dimineața, Măria Ta.

Mamă, încercați să vă amintiți. Din ce pricină s-a putut întâmpla ?

Nu ştiu, Mehmet.

Măria Ta !

Învățatule Yahya, vino. Doar tu poți găsi leac.

Multă sănătate, sultană ! M-am întristat când am auzit.

- Dumnezeu să vă dea leac ! - Amin, învățatule Yahya !

Învățatule Yahya, uite...

Are dureri mari. A avut şi febră, însă medicul i-a scăzut-o. Uite !

Ați cercetat ce a mâncat şi a băut sultana azi ?

Sigur că da. A mâncat împreună cu prinții.

Slavă Domnului, nimeni nu are nimic.

A mâncat sau a băut ceva diferit ?

Hurrem ?

Nu, nu ştiu, nu-mi amintesc ce s-a întâmplat.

Mi s-a făcut rău şi am leşinat.

Înțeleg. Vi s-a aplicat ceva pe corp ? Ulei, apă de lavandă...

Nu vă faceți griji, Măria Ta. Negreşit vom găsi un leac.

Pregătiți imediat o alifie din urzică, fumăriță, usturoi şi coada-calului.

- Unde ai fost, cadână ? - Sultană !

Spune-mi imediat ce s-a întâmplat !

Sultana Hurrem e în iatacul imperial. Măria Sa l-a adus pe învățatul Yahya.

Ce-a spus Hurrem ?

Nimic. Nu-şi aminteşte nimic, sultană.

Bine. Să nu te vadă nimeni ! O să-mi spui tot ce se întâmplă.

Cum porunciți.

Sultană, să-mi fie iertată curiozitatea.

Ce i-ați făcut sultanei Hurrem ?

Fără întrebări, cadână. Datoria ta e să faci doar ce ți se spune.

Poți să te retragi.

Ce are, Yahya ?

Medicul are dreptate, Măria Ta. Este din pricina supărărilor.

- Există un leac, nu-i aşa ? - Sigur că da, prințe.

Dacă Domnul dă un necaz, negreşit dă şi leacul lui.

Leacul tuturor bolilor stă ascuns în natură.

Învățatule Yahya, am pregătit alifia pe care ați cerut-o.

Bine. Aplicați-o pe răni şi legați imediat.

Însă trebuie să legați strâns.

Nu vă mai necăjiți, sultană.

Învățatul Yahya negreşit va găsi un leac.

Mulțumesc, beiule Bali. Doamne-ajută să fie cum spuneți !

Spune-mi adevărul, Yahya. Ce este ?

- Este otravă ? - Nu cred că este otravă.

Însă trebuie să avem în vedere şi posibilitatea asta.

Fă tot ce-ți stă în putință, frate. Găseşte leacul acestei boli !

O să aşteptăm, Măria Ta. O să aşteptăm şi o să ne rugăm...

- Sultană, o seară plăcută ! - Şi dv. Bine ați venit !

Azi l-am vizitat pe Ayas-Paşa.

Discuția noastră a durat puțin, pretextând munca.

E clar că eşecul din expediție l-a necăjit mult. Doamne fereşte...

Toți vorbesc numai despre victoria mea.

- Marele-vizir este invidios. - Aşa este.

Invidia este cel mai mare duşman al omului.

Mai ales pentru slujitorii noştri. Însă trebuie să fim atenți.

La fel ca invidia, trufia şi mândria pot aduce sfârşitul omului.

Adevărat. Nu din pricina asta a murit şi Ibrahim-Paşa ?

Deşi avea acest serai, proprietăți, averi fără margini, s-a dus.

Deşi era prietenul Măriei Sale şi soțul sultanei Hatice, s-a dus.

Nu vă faceți griji, sultană.

Înaintea tuturor, pentru mine va fi o lecție.

A fost o zi lungă, paşă. Mâine vreau să mă trezesc devreme.

Mergeți şi dv. în odaie şi odihniți-vă.

Dacă păcătuiesc iubindu-te,

Dacă blestemul sporeşte pe zi ce trece, ruşine să-mi fie !

Chip de lună, de te-ai ridica precum un soare pentru mine,

N-aş mai rămâne în întuneric în noaptea despărțirii.

Dacă lacrima ce arde necontenit mi-ar fi pavăză,

Piosule, chipul acesta bălai nu e martorul iubirii mele ?

Dacă lacrima mi-e martoră pentru tine nu e de ajuns ?

Dacă ți-ai întoarce privirea măcar o dată către mine,

Muhibbi şi-ar îndeplini dorința în cele două lumi.

Suleyman...

Draga mea Hurrem ! Eşti bine ? Ai dureri ?

Nu.

Slavă Ție, Doamne !

A trecut ? S-a terminat coşmarul ?

S-a terminat, Hurrem.

Dumnezeu să-l binecuvânteze pe învățatul Yahya !

Iar a găsit leacul necazurilor noastre.

În sfârşit, ai venit, cadână. Te-am aşteptat.

Cum se simte sultana, agă ? Rustem-Paşa mi-a spus aseară.

- Am fost foarte îngrijorată. - Iar m-ai făcut de ruşine, Nigar.

Când ai devenit soție de paşă, am zis că te-ai potolit

şi că n-o să mai greşeşti față de sultană, dar...

Dar ce-am făcut ?

Ştii prea bine ce-ai făcut. Ai crezut că o păcăleşti pe sultana Hurrem ?

Ştia de la bun început pe cine slujeşti.

Doamne, dă-mi răbdare ! Spune-mi odată ce-am făcut !

Gura ! Blestemato !

- Hatice ! - Bine ați venit, sultană !

Bine v-am găsit ! M-ai chemat.

Cu permisiunea dv., mamă. Sultană !

Ia loc, Hatice.

- Credeam că ne-am înțeles. - În ce privință ?

Hurrem.

Mi-ai promis ceva, dar nu te ții de cuvânt.

Nu înțeleg la ce te referi.

Nigar mi-a spus totul, Hatice. Ştiu ce i-ați făcut lui Hurrem.

Nu are nicio legătură cu mine.

Nu e treaba mea. O să-i dai socoteală sultanei.

Sultană, cum vă simțiți ? Sper că sunteți sănătoasă.

Sunt bine, Sumbul.

Binecuvântat să fie învățatul Yahya ! A venit şi m-a salvat.

Multă sănătate, sultană ! Am venit imediat cum am auzit.

Bine că v-am văzut aşa ! Toată lumea e a mea.

Sunt convinsă că aşa este, Nigar.

Bine că ai venit ! Şi eu voiam să vorbesc cu tine.

De aceea am venit, sultană. I-am spus şi agăi Sumbul.

Jur că n-am nicio vină. De la Rustem-Paşa am aflat.

Ieri m-ai vizitat. Care a fost motivul ? De ce ai venit ?

- Cum ? Nu vă amintiți, sultană ? - Răspunde-mi la întrebare, Nigar !

Am vrut să vorbim despre sultana Mihrimah.

Spune. Nu ascund de Sumbul ce ştii tu.

I-am văzut pe sultana Mihrimah şi pe beiul Bali în grădină.

Am venit la dv. să vă spun.

Ce înseamnă asta ? Ce acuzații îi aduci unei sultane ?

Nici vorbă, sultană. M-am gândit că vreți să ştiți.

Sultana Mihrimah îl place mult pe beiul Bali din copilărie.

Atât ? Altceva nu mi-ai spus ?

Nu. Mi-ați spus să plec. Am plecat. Nu ştiu ce s-a întâmplat după aceea.

Cu tine am vorbit ultima dată. Apoi m-am dus la Conacul de Marmură.

Ce mi-or fi făcut acolo... Încă nu-mi amintesc nimic.

- O să-mi spui ! - Sultană, v-am spus ce ştiam.

Taci ! Stai numai lângă sultana Şah. Crezi că nu ştiu ?

- Sultană, vă asigur că... - Eunuci !

- Porunciți, sultană. - Luați-o pe cadâna asta !

Predați-o paşei Rustem !

S-o sugrume, s-o pună în sac şi s-o arunce în Bosfor !

- Sultană... - Faceți ce vă spun !

Nu mai vreau asemenea vipere în preajma mea !

Sultană ! Jur că n-am nicio vină ! A fost porunca sultanei Hatice.

Ce-ai spus ?

Mi-a spus că ştie unde este copilul meu.

M-a amenințat.

Mi-a spus că o să mi-l dea înapoi dacă fac ce-mi spune.

Nigar, ce mi-au făcut ?

V-au făcut vrăji, sultană.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 28, SERIA 3