Original subtitles

Personajele şi evenimentele din acest serial sunt inspirate din istorie.

SULEYMAN MAGNIFICUL Seria 3, episodul 22

Intră !

Mărite paşă, a venit sultana Şah Huban.

Să intre.

Sultană !

M-ai chemat, Ibrahim-Paşa. Care este problema ?

Problema ? Problema este sultana Hurrem.

Din câte am auzit, sunteți apropiată de ea.

Înseamnă că Hatice s-a plâns de mine.

Eu sunt curios să ştiu pricina. Dv. nu o aveați la suflet.

Sentimentele se pot schimba, Ibrahim.

Astăzi poți iubi o persoană pe care nu o iubeai.

Sau poți să nu iubeşti o persoană pe care o iubeai. Nu-i aşa ?

Din câte văd, Hurrem nu mai este o amenințare pentru dinastie.

Organizează acțiuni de binefacere. Îşi educă bine copiii.

Este ataşată de Măria Sa.

Nu vă lăsați înşelată. Trebuie să ne sprijinim reciproc împotriva ei.

Tu eşti mărețul mare-vizir. Eşti puternic.

N-ai putut să-i vii de hac unei cadâne, şi-mi ceri mie ajutorul ?

Armele bărbaților sunt evidente, sultană. Se văd.

Însă, în cazul femeilor, nu e aşa. Ele au arme ascunse.

Niciodată nu poți şti cu ce vor lupta.

Atunci, în loc să-mi dai mie sfaturi, stai departe de femei, Ibrahim.

Sultană !

Nu doresc să vă dau sfaturi.

Nici dv. nu aveți nevoie, nici din partea mea nu se cade.

- Eu doar... - Doar ce, Ibrahim ?

Se pare că dragostea pe care mi-o purtați s-a preschimbat în ură.

Ura este un sentiment puternic, la fel ca iubirea.

Nu simt nici ură, nici iubire față de tine. Niciodată n-am simțit.

Şi în fața lui ieşi un copac uriaş,

cu ramuri foarte lungi.

"Cine eşti, călătorule ? De unde vii ? Încotro mergi ?", spuse copacul.

"M-am rătăcit, îmi caut seraiul", spuse prințul.

Copacul s-a aplecat deodată, l-a luat pe prinț pe ramurile sale,

şi o mulțime de păsări au zburat de pe ramuri.

Păsările au zburat în toate părțile. Copacul a început să meargă...

- Sultană... - Agă Sumbul... Cihangir...

Nazli, du-l pe viteazul meu în odaie.

- Dar nu s-a terminat povestea. - Prințe, vă povestesc diseară.

- Agă Sumbul ! - Sultană...

Am văzut-o pe sultana Şah mai devreme. Vorbea cu Ibrahim.

Sigur paşa o instigă împotriva mea.

Sumbul, tu ştii, cum se înțelege cu Ibrahim ? Se lasă influențată ?

Nu prea cred, sultană.

- Deşi, cândva... - Ce ? Spune.

Am mers cu răposata sultană-mamă la seraiul din Manisa.

A venit şi sultana Şah cu noi. Am stat destul de mult.

Pe atunci, Ibrahim-Paşa era şoimar-şef.

Îi vedeam toată ziua în grădină. Vorbeau şi se plimbau neîncetat.

Aducerea aminte este o închinăciune tainică pentru mine.

Purificarea păcatelor mele, întoarcerea la inocență,

înconjurarea Kaabei...

Uite, acum sunt în locul în care mi s-a schimbat viața

şi mă uit la viața mea.

Hai să mergem ! Haide !

Eu sunt Ibrahim.

Îmbracă-te !

Născut din Manolis şi Sofia, convertitul din Parga.

N-am văzut chipul mamei mele de 15 ani.

Am fugit de oglinzi. Am căutat pe chipul meu

părțile lipsă ale fratelui meu, ale mamei mele, ale tatălui meu.

Tot căutându-le, m-am rătăcit. N-am putut să mă întorc...

Nu exista zare ori cale.

N-am putut s-o țin de mână.

Vioara la care cânta mama, care îmi răsună în urechi,

şi melodiile învățate de la ea

sunt singura moştenire din meleagul pierdut al copilăriei mele.

Vă mulțumesc că nu m-ați refuzat şi ați venit, sultană.

A fost o plăcere pentru mine, Hurrem.

Ai primit binecuvântarea sutelor de sărmani cu inima ta mare.

Toți vorbesc despre tine.

Femeile aproape s-au călcat în picioare ca să te vadă.

Sultană, oamenii nu m-au cunoscut.

În mod voit am fost făcută cunoscută aşa.

O să-mi ia timp să îndrept această impresie greşită,

însă sunt hotărâtă.

Toată lumea va înțelege că nu sunt o vrăjitoare.

- Noapte bună, Hurrem ! - Şi dv. ! Mulțumesc.

- Sultană... - Vreau să-l văd pe Mehmet.

Moaşa mi-a spus că eşti bine. În câteva zile, te pui pe picioare.

E de ajuns să mă țineți de mână. Mi se vindecă toate rănile.

Faceți loc !

- Sultană ! - Mamă !

Mi-am făcut griji când mi s-a spus că eşti aici.

Ce are cadâna ?

Nimic grav, mamă. A răcit puțin.

- Multă sănătate ! - Mulțumesc, sultană.

- Iertați-mă, n-am putut să mă ridic. - Nu face nimic, stai întinsă.

- S-a întâmplat ceva, mamă ? - Nu, am vrut să te văd.

Vorbim mâine. Prințe...

- Nazli ! - Porunciți, sultană.

- Ce face Cihangir ? - E împreună cu prinții.

Bine.

Tu te-ai ocupat de cadâna Nurbahar. Adevărat ?

- Sultană, eu... - Vorbeşte. Ce are cadâna ?

- După cum a spus prințul, a răcit. - Taci ! Blestemato !

Spune-mi adevărul, altfel, te dau afară.

Zău că n-am nicio vină, sultană ! Am făcut ce mi s-a poruncit.

Povesteşte-mi de la bun început.

Măria Ta !

Ce e, Ibrahim ? De ce te-ai întors ?

Am venit să iau nişte documente. Dv., aici...

Aruncam un ochi pe cărțile tale. Ți-am văzut vioara.

N-am auzit-o de multă vreme. Nu mai cânți.

Îmi eşti mai apropiat decât un frate.

Măria Ta...

Eu pentru dv. am trăit până azi.

Nu vă necăjiți, Măria Ta.

Mama m-a învățat această parte. Însă nu e completă.

Ştiu, am ascultat-o şi în Manisa.

Ai cântat-o în prima zi în care ai venit la seraiul meu.

Adevărat.

Măria Ta, să mergem la primăvară în Manisa. Împreună.

Ne amintim zilele apuse.

Să mergem, Ibrahim. Numai să vină primăvara, şi mergem.

- Prințe ! - Unde este cadâna Nurbahar ?

- Au scos-o în dimineața aceasta. - În ce odaie au dus-o ?

Nu este la serai, prințe. A fost alungată.

- Ce spui ? Cine a alungat-o ? - Sultana Hurrem.

- Mamă, vă rog să mă ascultați. - Să nu cumva să scoți o vorbă !

O să-mi vărs toată furia pe tine.

Ce se întâmplă, mamă ? De ce mi-ați alungat favorita ?

Parcă nu ştii ce vină are.

Nu i-am spus eu.

M-ai dezamăgit, Mehmet. Nu mă aşteptam la asta de la tine.

- Am vrut doar s-o apăr. - Te-am prevenit de la bun început !

Cu toate astea, dacă veneai la mine, negreşit găseam o soluție.

Însă voi ați preferat să faceți lucruri fără ştirea mea.

Unde este Nurbahar, mamă ?

E bine, nu-ți face griji. Însă n-o s-o mai vezi niciodată.

Cadâna nu este însărcinată. Dați-i voie să...

Dacă tot spui că ai crescut, vei accepta prețul greşelilor tale !

Acum, întoarce-te în odaia ta, Mehmet. Întoarce-te în odaie.

Mamă, am vrut doar să-mi apăr fratele.

Mai întâi apără-te pe tine, Mihrimah.

Veți învăța amândoi să nu mai faceți nimic fără ştirea mea !

Mehmet...

Ieşi de aici, Mihrimah ! Lasă-mă singur.

Jur că eu n-am spus nimic.

Ce mai contează ? Tu ai pricinuit asta.

Dacă nu te implicai, mama nu afla.

- Câtă vreme mai puteai ascunde ? - Ieşi !

- Mehmet... - Am zis să ieşi !

Nu vreau să te mai văd !

Majestatea Ta, a venit cadiul Ebussuud.

Să intre.

Măria Ta !

Bine ai venit, cadiule ! Ia loc aici.

Nu i-ai dat Măriei Sale raportul întrevederii cu trimisul francez ?

I l-am dat, sultană. L-a citit.

Atunci, de ce Măria Sa este lângă Ibrahim-Paşa,

ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat ?

M-am gândit că Măria Sa o să mă cheme

să-mi ceară mai multe informații despre cele citite, sultană.

Însă nu s-a întâmplat aşa.

Dacă era altcineva, îşi pierdea de mult capul.

Însă Ibrahim-Paşa, orice ar face, e iertat.

Măria Ta, am găsit o soluție pentru problema

în privința căreia mi-ați cerut părerea mai înainte.

Care este aceasta ?

Execuția persoanei pe care o apărați chiar şi de dv.

trebuie săvârşită într-un singur mod.

Te ascult.

Cartea asta este interpretarea făcută de mine Coranului, Măria Ta.

Cu smerenie, lucrez la ea când găsesc vreme.

Aş dori să vă citesc o sură din Cartea Sfântă, cu îngăduința dv.

Aseară am stat cu Măria Sa, dle Nasuh.

Am discutat îndelung, ca odinioară.

Pentru o vreme, am socotit că l-am pierdut.

Mai ales după otrăvire. Însă m-am înşelat.

Mă bucur, paşă.

Aveați nevoie de asta, după atâtea întâmplări.

Aşa este.

Duşmanii şi prietenii să ştie că Măria Sa este lângă mine.

Nimeni nu poate interveni între noi. Prietenia, frăția noastră sunt eterne.

Măria Ta, în sura "Cetele", versetul 42, se spune:

"Dumnezeu ia sufletele celor cărora le-a venit vremea,"

"iar pe ale celor cărora nu le-a venit vremea le ia în somnul lor."

"El le ține pe ale celor răpuşi de moarte"

"şi le trimite înapoi pe celelalte până la un anumit soroc."

"Întru aceasta sunt semne pentru poporul ce cugetă."

Profetul, pacea fie asupra Lui, a spus

că, atunci când un om se trezeşte, trebuie să rostească:

"Slăvit fie Domnul, ce mi-a trimis sufletul şi nu mi l-a luat în somn !"

"Slăvit fie Domnul, ce leagă cerurile şi pământurile !"

Profetul a fost întrebat: "Comunitatea raiului doarme ?"

A răspuns:

"Nu. Somnul este fratele morții. În rai nu există moarte."

"Muriți cum dormiți, reînviați cum vă treziți."

Care este tâlcul acestora ?

Măria Ta, dv. veți dormi. Veți dormi...

Un om care doarme a isprăvit cu treburile lumeşti.

În vremea somnului, nu poate fi socotit răspunzător de nimic,

nu poate fi acuzat şi nu poate fi executat.

Viața înseamnă mişcare, stare de veghe.

Un om care doarme nu poate trăi în realitate.

Astfel, dați şi pedeapsa pentru lipsa de credință,

şi nici nu vă încălcați jurământul, Măria Ta.

De aceea, persoana pe care o apărați chiar şi de dv., oricine ar fi,

trebuie executată doar în vreme ce dv. dormiți.

- Mărite paşă ! - Spune, Mustafa-Paşa.

A venit guvernatorul suprem al Anatoliei, Lutfi-Paşa.

În sfârşit ! Pofteşte-l înăuntru.

- Paşă, cu îngăduința dv... - Rămâi.

Mare-vizir !

Bine ai venit în capitală, Lutfi-Paşa ! Te-am aşteptat.

Nu am vrut să rămână în urma mea o treabă neterminată, paşă.

Bine. Sper că eşti sănătos.

Slavă Domnului, nu am niciun necaz.

- Bine ați venit, Lutfi-Paşa ! - Mulțumesc, dle Nasuh.

Hai să mergem la Măria Sa. Întreabă de tine de multă vreme.

Sultană Esmahan, bine ați venit !

Bine te-am găsit, jupâneasă Afife !

Să nu vă fie de deochi... Ce mult ați crescut !

Zău că nu v-am recunoscut ! Ce faceți, sultană ?

Slavă Domnului, sunt bine. Voi ce faceți ?

Ne rugăm pentru sănătatea dv. Poftiți, vă aşteaptă mama dv.

Tu cine eşti ?

Intră !

- Sultană ! - Spune, jupâneasă Afife.

A venit sultana Esmahan.

- Bine ai venit, fata mea ! - Bine te-am găsit, mamă !

Cum a decurs călătoria ?

Părea că nu se mai termină. Am obosit.

Bine ai venit şi tu, agă Mercan !

- O să stăm aici o vreme. - Cum doriți, sultană.

Jupâneasă Afife, aga Mercan mă slujeşte de ani buni.

- Să i se dea un loc în harem. - Cum porunciți, sultană.

Mulțumesc, cadiule. Poți să te retragi.

Cum doriți, Măria Ta. Sper că spusele mele vă sunt de folos.

Măria Ta, iertați-mă, credeam că sunteți singur.

Ibrahim !

Măria Ta...

A venit Lutfi-Paşa. Dacă îngăduiți, vrea să vină la dv.

Să vină.

Majestatea Ta !

Bine ai venit, paşă !

Slăvit fie Domnul ! Mi-a dăruit onoarea de a vă mai vedea o dată.

Ce faci ? Nu ne-am mai văzut de la expediția persană.

Slavă Domnului, bine. Mă rog pentru sănătatea dv.

- Îl cunoşti pe cadiul Ebussuud ? - I-am auzit numele, desigur.

Mă simt onorat să cunosc un învățat aşa de mare.

Onoarea este de partea mea, mărite paşă.

Ce frumoasă eşti ! O să pui pe jar multe suflete.

Sunteți binevoitoare, sultană.

Mihrimah este aici ? Aş vrea s-o văd şi pe ea.

Da, este în odaia ei. Nazli, însoțeşte-o pe sultană.

A venit. Vino, Mihrimah. Fă cunoştință cu Esmahan.

- Am auzit multe despre dv. - Da ? Ce se spune despre mine ?

Că sunteți foarte frumoasă. Au avut dreptate.

Ți s-a alocat un conac, Lutfi-Paşa. Acolo o să stai.

Vă mulțumesc, paşă.

Însă eu voi sta împreună cu soția şi cu fata mea.

Nu, ele sunt găzduite aici, în harem.

Faceți loc !

Sultană, în seara asta, am dori să vă ospătăm în seraiul nostru,

împreună cu Lutfi-Paşa. Aş fi bucuros dacă ați veni.

- Vine şi Măria Sa. - Bine, venim.

- La revedere ! - Mărite paşă !

- Sultană ! - Bine ați venit !

Dacă e potrivit şi pentru dv., aş prefera să rămân la serai.

Dv. ştiți mai bine, sultană.

Atunci, ne vedem diseară. Agă Mercan...

Faceți loc ! Măritul prinț Mustafa !

Mărite prinț, dacă ştiam că veniți, făceam pregătiri.

Stai fără grijă, Kahya. Ce face jupâneasa ?

Nu se prea poate mişca. Dar e sănătoasă, slavă Domnului !

- Aş dori s-o văd. - Desigur, prințe. Poftiți !

Poftiți, intrați.

Jupâneasă, eu sunt fiul sultanului Suleyman-Han, prințul Mustafa.

- Prințe, iertați-mă... - Nu vă deranjați.

Eram la vânătoare. Am vrut să vă întreb ce mai faceți.

Ne-ați onorat, prințe.

Cum stați cu sănătatea ? Sper că nu aveți niciun necaz.

Slavă Domnului, după cum vedeți, totul este la fel, în afară de mine.

A trecut multă vreme. Ibrahim-Paşa m-a adus ultima oară aici.

Pe-atunci eram mic. Îmi amintesc ca prin vis.

Ibrahim-Paşa ce face ? Sper că e sănătos.

E ocupat cu treburile statului. Nu ne prea întâlnim.

Dar ne dăm de ştire. E sănătos şi fericit alături de familia lui.

Ibrahim... Îmi amintesc ca ieri ziua în care a venit aici.

Cine ar fi spus că acel copilaş

avea să ajungă într-o bună zi mărețul mare-vizir al imperiului ?

Esma Nur, vrei să ieşi în grădină ?

- Spune-mi ce vrei să faci. - Mama...

Mama s-a dus departe. Dar nu te necăji.

Se va întoarce într-o zi. O s-o revezi.

Uite ce am făcut pentru tine... Îți place ?

Vrei s-o punem pe apă ? Ia-o.

Sultană !

Ajunge, Diana. Mulțumesc.

Ce s-a întâmplat, Fidan ?

Cadâna Fatma a fost înmormântată la cimitirul Sultana Hafsa.

Dumnezeu s-o ierte ! Să se odihnească în rai !

Amin !

De acum înainte, să fiți mai atenți.

Ați văzut. Am pățit numai nenorociri din pricina unei spioane.

Nu vă necăjiți, sultană. Cadâna Ayşe o să vă dăruiască un nepot.

Doamne-ajută, Diana ! Fidan, te ocupi de cadână, da ?

- Să nu rămână singură. - Nu vă faceți griji, sultană.

Mustafa unde întârzie ? Încă nu s-a întors de la vânătoare ?

Nu s-a întors, sultană.

Cânta atât de frumos la vioară...

Nu a mai venit unul ca el la ferma asta.

Şi eu am crescut cu sunetul viorii lui.

Ibrahim făcea asemenea lucruri.

Într-o bună zi, avea să se ducă la mama lui cu corabia asta.

Avea să mă ia şi pe mine. Aşa spunea.

Mereu a dus dorul meleagurilor natale.

S-a dus o dată în Parga. Însă mama lui murise. N-a văzut-o.

Prințe, o păstrez de ani întregi.

M-ați face fericită dacă i-ați da-o când îl vedeți.

Desigur.

Domnul să vă dea viață lungă dv. şi paşei !

Amin !

Bravo !

E o corabie fermecată. Merge încotro vrei.

- Spune, încotro să mergem ? - La mama.

Bine, să mergem la mama.

Intră !

- Viteazule ! - Mamă...

Mi-am făcut griji. Unde ai stat ?

Stați liniştită, mamă. Sunt bine.

Am trecut pe la ferma Saruhan la întoarcere.

- Jupâneasa nu ne-a lăsat. - Ce face ? E sănătoasă ?

A îmbătrânit. Însă este bine.

V-a transmis salutările şi respectele ei.

Îi mulțumesc.

Asta i-a trimis-o paşei Ibrahim.

Ultima ei dorință înainte de moarte este să-l vadă pe Ibrahim-Paşa.

L-a îngrijit mult pe Ibrahim-Paşa. Îl iubea ca pe fiul ei.

Sunt sigură că paşa se va bucura mult când va primi acest dar.

Eu sunt Suleyman.

Cel ce vânează fără de vânat, cel ce face o artă din fixarea prăzii,

ca pe o matematică, după mişcarea stelelor,

cel ce se uită de la hărțile stelelor la harta inimii,

cel ce găseşte calea în întuneric,

cel vânat cu muzica pe care o aude, cel lovit cu arcuşul viorii,

cel care şi-a găsit jumătatea, pe care a căutat-o pretutindeni,

prietenul, la vânătoare, în Manisa,

cel ce-şi alină singurătatea, Suleyman.

Muhibbi spune: "Prietene, eu ți-am trimis inima mea."

"Nu este cu putință să se mai întoarcă vreodată la mine."

Sprâncene arcuite, când săgeata ta se îndreaptă către pieptul meu,

nu sunt bărbat de nu mă împotrivesc vârfului de fier al săgeții.

Prietene, mi-ai luat inima. Dacă acum îmi ținteşti sufletul,

să ştii că sufletul şi capul mi le-am pus de mult în calea ta.

Prințe !

Prințe, sunteți teafăr ? Prințe !

Pargalezule, îți datorez viața. Cere-mi ce vrei.

Prințe, îmi dau viața pentru dv.

Suleyman, te simți bine ?

Măria Ta, ce bine ați făcut că ați venit ! Ne-ați onorat.

- Beyhan de ce n-a venit încă ? - Chiar aşa, nu aveți nicio veste ?

Mâine-poimâine vine. Şi mie îmi este foarte dor de ea.

Dv. sunteți sultanul meu,

dar fratele meu nu mai sunteți. Nu mai sunteți familia mea.

- Hurrem, să mergem. - Cum doriți.

Măria Ta, mai rămâneți puțin.

Vin altă dată.

- Să mergem şi noi. - Nu vă las. Odaia e pregătită.

Vă găzduim aici în noaptea asta pe tine şi pe Lutfi-Paşa.

Bine.

Ce ai, Suleyman ? Eşti bolnav ?

Nu te simțeai bine la masă. Starea ta mă sperie.

Nu-ți face griji. Sunt puțin obosit.

L-ai văzut pe Ibrahim-Paşa, da ?

Cum râdea... Trufia i se revărsa din priviri.

E cu neputință să înțeleg de ce mai eşti atât de apropiat de el,

după atâtea întâmplări.

Vreau să dorm, Hurrem.

Să nu fie de deochi ! Ibrahim-Paşa are pe cât se spune.

Un serai grandios, o avere mare. Ferice de el...

A pus mâna şi pe averea lui Iskender Celebi.

Pe deasupra, darurile primite.

Sper că nu vorbiți aşa în stânga şi-n dreapta.

Stați fără grijă, sultană, ştiu unde şi ce să vorbesc.

Atunci, stați alături de Măria Sa. Trebuie să intrați în Divan.

Nu vreau să mă întorc în Konya.

E cu neputință ce spuneți, câtă vreme îl avem pe Ibrahim-Paşa.

De îndată ce-am venit, m-a întrebat când mă întorc.

Lasă asta în seama mea.

Astăzi, Ibrahim-Paşa este în vârf.

Însă marii-viziri nu trebuie să fie apropiați de padişah,

nu trebuie să fie copleşiți de propria măreție.

Faptul că un padişah este atât de apropiat de un mare-vizir,

încât să meargă în seraiul său şi în grădina sa,

a devenit un spin care le sare tuturor în ochi.

Doamne fereşte...

Să vedem cât va continua situația asta. Să vedem...

- Nu râde. O să reuşesc acum. - Bine.

Stai.

Nu. Lung.

Oricât de mult m-aş strădui, nu pot să cânt ca tine.

Mama ne adormea cu sunetul viorii.

Niko adormea pe loc. Imediat.

Pentru că pe el îl puneam să facă toate treburile casei,

cădea istovit bietul de el.

Însă eu aşteptam până la sfârşit, până când mama se înfuria şi spunea:

"Culcă-te odată, Theo !"

Îți este dor de ea, nu-i aşa ?

- Mărite paşă ! - Ce vânt te aduce aici, cadiule ?

Am venit în vizită la Ayas-Paşa. Îl aştept.

Despre ce este vorba ?

Am venit să vorbim despre fundația sultanei Hurrem, mărite paşă.

Supuşii mei de pe cele şapte coline ale capitalei înconjurate de mare

şi de pe cele trei continente vor îngenunchea în fața statuilor mele.

Ibrahim ! Ibrahim din Parga !

Din pricina ta am omorât un om nevinovat.

Îmi doresc să mori şi tu la fel până se împlineşte un an.

Sunt nevinovat. De ce nu i-ați împiedicat ?

M-au omorât degeaba.

Ibrahim a fost cu o altă cadână vreme îndelungată.

Aşteaptă un copil. Cadâna e cu burta la gură.

Ştii unde este Ibrahim-Paşa ?

S-a întâlnit în taină cu prințul Mustafa.

Caută căile de a te îndepărta de la tron, e clar.

Cum poți să te ocupi de fundația sultanei Hurrem,

printre atâtea treburi ?

Paşă, uneori, în lumea asta, omul nu vede adevărul din fața lui.

I se aşterne un văl peste ochi.

Acțiunile de binefacere ridică acest văl de pe ochi.

- Vă recomand şi dv. - Mulțumesc.

E bine să faci astfel de acțiuni, desigur.

Însă omul ar trebui să ştie pe cine şi ce slujeşte.

Pe deasupra, binele la care te referi ar trebui săvârşit în taină.

Tu şi mulți alții ca tine credeți că eu nu ştiu de acțiunile de binefacere.

Tu, de pildă, ştii câte fundații am poruncit eu să se facă ?

Nu ştiu, mărite paşă.

Dă-mi-l.

Aruncă un ochi la fundația asta, cadiule. Uite cine şi ce-a făcut...

În Kumkapi, geamie şi lăcaş de cult.

În Galata, geamie mică şi piață de ulei.

În Mecca, Salonic, Razgrad, Kavala,

şcoală, medresă, geamie, cişmea, hamam...

În mai multe târguri, geamii mici şi lăcaşuri de cult.

Vrei să continui ?

Majestatea Ta, m-ați chemat.

Sultană, este un serai fastuos. Am rămas impresionată.

Te-au plimbat prin el ?

E foarte mare. Încă nu am văzut totul.

Atunci, ne plimbăm împreună.

M-aş bucura mult. Vă deranjez...

Nu face nimic. Şi-aşa mă plictiseam.

Ai făcut cunoştință cu prinții ?

Da, i-am văzut pe Selim, pe Beyazid şi pe Cihangir.

- Pe prințul Mehmet l-ai văzut ? - Nu.

Bine. Vino să ți-l prezint.

Prințe !

Fă cunoştință cu sultana Esmahan. Este fata sultanei Şah Huban.

Prințe, în sfârşit, ne-am cunoscut.

Nu ştiam că ai venit. Ce faci, Esmahan ?

Bine, mulțumesc. Dv. ce faceți ?

Şi eu sunt bine. Ba chiar foarte bine.

O plimb prin serai. Vrei să vii cu noi ?

Am treabă. Poate mai târziu.

Mărite paşă, Majestatea Sa nu este înăuntru.

- Este în harem ? - A plecat de la serai, paşă.

- Măria Ta ! - Vino înăuntru, Ibrahim.

Măria Ta, şi eu am întrebat de dv. Ați fost plecat.

M-am plimbat puțin. Am mers călare.

Voiam să vă dau informații despre pregătirile pentru expediție.

Vino diseară, la masa de iftar. Să vorbim acolo.

Desigur. Doriți să-i dau de ştire şi paşei Hizir Hayreddin ?

- Are să vă spună ceva. - Nu este nevoie. Vino singur.

Să iau masa de iftar alături de dv. este cea mai mare onoare pentru mine.

- Dacă altceva nu mai doriți... - Nu, poți să te retragi.

Când mergem, tată ?

La primăvară mergem cu toții la Edirne.

O să avem timp să ne plimbăm.

- Eu vreau să merg călare. - Şi eu vreau, tată.

Bine, Osman. Am comandat cai speciali pentru amândoi.

Mâine îi aduc. O să mergem să-i vedem.

Dragii mei...

Sultană, eu plec.

Chiar trebuie să pleci ?

Credeam că vom sta împreună în noaptea asta.

Vin după masa de iftar. Ce ai ?

Nu ştiu. Am o nelinişte în suflet.

Trebuie să fie din pricina vremii.

De unde a apărut asta ? Mai bine rămâneai cu noi.

Măria Sa m-a invitat. Nu pot să-l las să aştepte.

Am înțeles.

Să nu întârzii, da ?

Intră !

- Sultană ! - Agă Sumbul...

- S-a citit ruga ? - Mai este, sultană.

Măria Sa m-a trimis. Vă cheamă la masa de iftar.

Nazli !

Porunciți, sultană.

Pregătiți-mi imediat rochia albastră.

Cum porunciți, sultană.

Agă Sumbul, te-ai întâlnit cu Ayas-Paşa ?

Azi nu l-am văzut deloc, sultană. De ce întrebați ?

Nu mai am încredere în nimeni.

Poate şi el îl slujeşte pe Ibrahim-Paşa.

Nu cred, sultană.

Dacă era aşa, nu dădea raportul întrevederii cu trimisul.

N-a fost de niciun folos.

Măria Sa se poartă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Poate că nici nu i l-a dat. Sumbul, trebuie să fim atenți.

Presimt lucruri rele. Tăcerea asta nu e un semn bun.

Aşa este.

Măria Ta !

Vino, pargalezule. Ia loc.

Măria Ta !

Paşă...

- Bine ai venit, Gulfem ! - O seară bună, sultană !

Ia loc.

Paşa nu este ?

Măria Sa l-a chemat la masa de iftar. Acolo s-a dus.

Tata a ales cai pentru noi, cadână Gulfem.

Mâine o să mergem să-i vedem.

- Dumnezeu să primească ! - Amin !

Măria Ta, după spusele paşei Hizir Hayreddin,

flota noastră va fi gata în luna aprilie.

Bine.

I-am trimis veste beiului Malkocoglu Bali.

După cum ştiți, voievodul Moldovei nu a plătit tributul.

O să se ducă Malkocoglu să vorbească. Vom înțelege care e problema lui.

Ce face Malkocoglu ?

Primesc veşti de la el, sultană.

Îşi îndeplineşte cu bine datoria la graniță.

Nu întâlnim mereu oameni aşa de credincioşi, de viteji...

Adevărat.

O văd zilnic pe cadâna Ayşe. Sarcina înaintează foarte bine.

Dumnezeu s-o păzească de priviri răutăcioase !

Amin !

Mă rog să ai din nou un băiat.

Cu voia Domnului, mamă.

Hurrem se va bucura când va afla de moartea prințului Suleyman.

Să trimitem veste încă o dată.

Să ştie toată lumea că favorita ta este însărcinată.

O să mai avem un prinț.

Mustafa, un băiat e foarte important pentru un prinț moştenitor.

Câtă vreme există Ibrahim-Paşa şi te susține,

nimeni nu te poate doborî.

Pe sultana Şah o cunoaşteți de mult, la fel ca pe sultana Hatice, nu ?

Adevărat, sultană. Însă nu am văzut-o de ani buni.

Persoana pe care o apărați chiar şi de dv., oricine ar fi,

trebuie executată doar în vreme ce dv. dormiți.

Măria Ta, înainte de expediție,

vreau să merg împreună cu sultana Hatice şi cu copiii în Edirne.

- Dacă îngăduiți şi dv. - Desigur, pargalezule.

Măria Ta, cu îngăduința dv., aş dori să mă întorc în odaie.

Cihangir nu se simțea prea bine.

Multă sănătate, sultană ! Ce are ?

Nimic grav, însă îmi fac griji. Măria Ta ?

Poți să te retragi.

Măria Ta !

Paşă...

Sultană !

Ibrahim iar este favoritul Măriei Sale.

Orice aş face, nu se schimbă asta.

V-a necăjit cu vreo vorbă ?

Dă, Doamne, să fie bine !

Abia aştept expediția din Italia.

Visez la intrarea noastră în Roma.

Ne vom împlini visul de pe vremea când eram în Manisa.

- Roma. - Roma...

Pargalezule, nu voi pleca din lumea asta

până nu voi cuceri un ținut mai vast decât Alexandru cel Mare

şi nu voi răspândi puterea otomană în cele şapte zări.

O să vezi, Ibrahim. Împreună vom izbândi.

Tu eşti stăpânul comorii visurilor şi al patimilor mele.

O să mă aperi. Iar eu te voi apăra câtă vreme voi fi în viață.

- Măria Ta, vă mulțumesc. - Să-ți fie de bine, pargalezule !

Dacă îmi îngăduiți, plec.

A poruncit să i se spună sultan, nu paşă.

Caută căi de a te îndepărta de la tron, e clar.

Conştiința să nu-ți fie văl peste ochi. Ținteşte tronul tău.

Eu conduc acest măreț imperiu !

Ibrahim !

Rămâi aici în noaptea asta, în odaia ta.

Eu sunt Ibrahim.

Convertitul Ibrahim, adus la zece ani din Parga.

La 17 ani, şoimarul-şef al prințului Suleyman.

La 25 de ani, şeful slugilor sultanului Suleyman-Han.

La 28 de ani, marele-vizir al Majestății Sale,

părtaşul puterii, Ibrahim.

Cel ce poartă pretutindeni raiul şi iadul înăuntrul său.

Prieten al diavolului, aliat al şeicului, dar mereu prevăzător.

Slujitorul Ibrahim, paznic credincios al măreței porți a Purgatoriului.

Ibrahim, părtaşul tainelor sultanului Suleyman,

dar mereu aflat pe margine.

Ibrahim, cel ce-şi privea zi de zi moartea

în ochii profunzi ai Măriei Sale.

Ibrahim, cel care, privind în ochii sultanului,

se îndrepta alergând către moarte.

Ibrahim, cel ce înălța morții rugi nesăvârşite la vreme.

- Paşa încă nu a venit ? - Nu, sultană.

Divina comedie

Somnule, asupra oricărei case, asupra oricărui adăpost te-ai lăsa,

acel adăpost se năruie, devine o ruină.

Să nu cumva să te abați pe la noi în noaptea asta !

Nu nimici acest adăpost.

Noi, în noaptea asta, în adăpostul ăsta,

suntem hrăniți cu a sa frumusețe, ce se oglindeşte pe chipuri.

Ochiule, în noaptea asta i-ai contemplat cu încântare frumusețea

pe chipurile frumoase.

Nu eşti deloc îndurerat că ai rămas fără de somn.

Nu eşti mâhnit.

Jur nopții ce se lasă peste noi odată cu întunericul... Ferească Cel de Sus !

Somnule, pleacă, du-te în noaptea asta

şi capătă nenumărate daruri din inimile celor ce nu pot dormi,

din ale celor ce-şi petrec noaptea în rugăciune

şi din inimile pline cu iubirea Domnului !

Dacă poporul s-a cufundat în somn, dacă toți au adormit, ce tristețe !

Fie, să doarmă.

Slăvit fie Domnul ! Inimă, nici noaptea trecută n-ai dormit.

Dar în noaptea asta eşti mai rău decât noaptea trecută.

Eşti mai lipsită de somn decât noaptea trecută.

Eu am aceeaşi stare precum luna. Nu dorm, grăiesc până în zori.

Tu, prieten apropiat al celor cuprinşi de dor,

în noaptea asta, inima şi ochii ți-s deschişi,

uită-te la mine, ascultă-mă !

Luna mi-e martoră. Stelele îmi sunt armata.

Lună, în noaptea asta, fii scut împotriva săgeților aruncate de stele.

Măria Ta...

Ibrahim !

Eu sunt Ibrahim.

Cel ce a învățat să înoate în ape adânci,

cel ce caută răspunsurile nedate, ce-i sângerează inima,

pe cer, în stele, în numere impare şi pare,

în alfabete şi în litere, pe culmile munților,

în prăpăstii şi în trecători întunecate,

iar frica, în ochii celor puternici.

Ibrahim, cel ce arde iar şi iar cu fiecare răspuns găsit.

Ibrahim, cel ce arde în propriul iad,

cel căruia i-a fost interzis somnul liniştit.

Ibrahim, Ibrahim din Parga...

Şoimarul-şef, căpetenia slugilor, marele-vizir,

guvernatorul guvernatorilor, comandantul suprem al armatei,

colegul meu de vânătoare, tovarăşul meu de drum, prietenul meu...

Eu mi-am trimis inima la tine.

Nu este cu putință să mai vină la mine.

Sultană, iertați-mă, vă deranjez.

Spune ce s-a întâmplat.

Doamne, apără-ne !

Agă Sumbul !

Trebuie să vorbesc cu sultana Hurrem.

La ora asta ? Sper că e de bine.

Ce-ți pasă ție de e bine sau rău ? Trezeşte-o imediat pe sultană !

Agă, nu se poate acum. Îi spui de dimineață ce ai de spus.

Doamne, dă-mi răbdare ! Trezeşte-o pe sultană !

Nazli ! Ce se întâmplă acolo ?

Sultană, a venit aga Sumbul. Are să vă spună ceva.

- Beyhan ! - Hatice...

Bine ai venit !

Le-am spus să nu te trezească, să nu te deranjeze, dar...

Ce deranj ? Eu am vrut să mă trezească atunci când vii.

Ce faci ?

Ce să fac, Hatice ? Sunt bine.

De fapt, ce faci tu ? Sper că eşti sănătoasă.

Şi eu sunt bine. Nu am alt necaz în afară de Hurrem, slavă Domnului !

Gata.

Sultană !

Ce ai, Sumbul ? Copiii mei...

Copiii dv. sunt bine, slavă Domnului !

Mai devreme am văzut ceva ce va cutremura pământul.

Spune ce s-a întâmplat, agă Sumbul !

Să iasă toată lumea !

Ibrahim-Paşa... În sfârşit, a avut parte de furia Măriei Sale.

Ce spui ? Cum ?

I-am văzut pe călăi. Duceau cadavrul paşei Ibrahim.

Agă Sumbul, eşti sigur că era Ibrahim-Paşa ?

Am văzut cu ochii mei.

Ibrahim-Paşa era.

Vă aşteptam de multă vreme, sultană. Cum a decurs călătoria ?

A fost destul de obositoare. Bine că v-am găsit sănătoşi !

Odaia dv. este pregătită. Dacă doriți, odihniți-vă puțin.

Mulțumesc. Mă culc imediat. Hatice, Şah Huban este aici ?

Nu. A preferat să rămână lângă Hurrem.

Dacă le-ai vedea... Sunt nedespărțite.

- Nu se poate. - Din păcate, aşa e, sultană.

Nu plecați urechea. Ştie ea ceva.

Ibrahim-Paşa ce face ?

Zilele grele au rămas în urmă, Beyhan.

Slavă Domnului, suntem din nou fericiți.

Se înțelege bine şi cu Măria Sa.

Mă bucur. Să dea Domnul să rămână aşa !

Amin !

Comoara mea tăinuită în orice suflet, Perlă din orice inimă ruinată,

Aripă tăinuită a păsării fără aripi,

Trăirea din inimi, Expresia de pe chipuri,

Iubita mea, sultana mea...

Iubire aş spune, Contopire aş dori.

Aş spune că doi devin ca unu.

Inima mi-e sfâşiată, Aripile mi-s frânte.

Zbor către nemărginire.

Ochii mi-s orbi, urechile mi-s surde,

Calea mea duce doar către iubire.

Nu dragostea aduce ploaia ?

Nu ea preface apa în nor şi norul în apă ?

Nu o uneşte cu dragoste cu pământul ?

Nu străpunge toate semințele ?

Nu le face ea să iasă la iveală ?

Regăsirea iubiților nu e precum contopirea ei nebună cu pământul ?

Iubita mea, sultana mea...

Aşa cum eu vă iubesc pe dv., aşa iubeşte apa pământul.

Nu-i pasă de arşița soarelui, nu-i pasă că e schimbată cu iubire.

Chiar de s-ar preschimba în abur şi s-ar înălța la cer,

Ştie când să se întoarcă... Aşteaptă răbdătoare.

Bate vântul, fulgeră, norii plâng,

Dar apa tot îşi regăseşte iubirea.

Întregul univers ajută iubiții să se regăsească.

Faceți loc !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 22, SERIA 3