Original subtitles

Personajele şi evenimentele din acest serial sunt inspirate din istorie.

SULEYMAN MAGNIFICUL Seria 3, episodul 21

Esma Nur, scumpa mea fată...

Aş fi vrut eu să plec şi să te las ?

Dar sunt nevoită. Nu mi-au lăsat o altă cale.

Dar nu-ți face griji. Mama ta se va întoarce într-o zi.

Îți făgăduiesc. O să ne revedem într-o bună zi.

Nicio putere nu ne va putea despărți.

Mărite paşă !

- Tată... - Draga mea...

Mâine-seară mergem la Hatice. Vii şi tu.

Vin cu plăcere.

Sultană, nu mâncați nimic. Nici nu vorbiți.

- Sunteți bolnavă ? - Mulțumesc, sunt bine.

Sunteți mâhnită din pricina paşei Ibrahim, nu ?

E cu neputință de înțeles

cum s-au iscat întâmplările astea în luna sfântă.

Doamne-ajută ca paşa să nu pățească niciun rău !

Stai liniştită, nimeni nu-i poate face rău lui Ibrahim.

Dar poporul e revoltat. Azi au venit la seraiul dv.

Paşa a făcut ceea ce se cădea. Câțiva nesăbuiți...

Aşa este, însă Măriei Sale nu i-a plăcut decizia paşei Ibrahim.

A transferat cazul cadiului spre judecată.

În fine ! Nu te mai băga în treburi care nu te privesc, Hurrem !

- Hatice ! - Fiecare să-şi cunoască locul !

Întâmplarea asta te-a mâhnit rău. Du-te la serai, dacă vrei.

Dormi puțin. Odihneşte-te.

Oricum, nu mai stau. Pentru tine m-am aşezat la masa asta.

Poftă bună !

Sultană !

Auzi ce spune nesimțita !

Nu plecați urechea la ea. Are ocazia, sigur că vorbeşte.

Lui Şah Huban ce să-i mai spun ? O apără pe Hurrem în fața mea.

Şi eu sunt uimită. Toată ziua a stat cu Hurrem.

- Nu ați vorbit cu ea ? - Cum să nu ?! Sigur că da.

Însă n-o să ne ajute, Gulfem.

Spune să n-o implicăm. Am greşit chemând-o, e clar.

Nu am vrut s-o supăr.

Nu are legătură cu tine, Hurrem.

Hatice mereu este aşa. Sensibilă...

Aşa este. Mai ales după ce-a trăit din pricina paşei Ibrahim.

Dar ce-a trăit ?

Mă refer la faptul că a înşelat-o cu Nigar.

Sigur a ajuns la urechile dv.

Chestiunea aceea...

E foarte dureros pentru o sultană să treacă prin aşa ceva.

A trăit zile grele. Bine că şi-a revenit !

L-a iertat şi pe paşă.

O iubire veşnică o leagă de el. Nu poate renunța.

Ibrahim-Paşa e greu de stăpânit. Hatice e foarte inocentă.

Adevărat. Aşa cum i-a cruțat viața lui Nigar, a acceptat şi copilul.

- Copil ? - Şi noi îl credeam mort.

Se pare că sultana l-a ascuns.

Când a aflat, Ibrahim-Paşa a dus copilul la un conac.

Acolo este îngrijit acum. Pe Nigar au căsătorit-o din senin.

Bine că acum sunt fericiți, nu ?

Da. Totul a rămas în trecut.

Să nu ne necăjim cu aceste subiecte.

Desert ?

Nu te necăji, cadână. Negreşit o să-ți revezi copilul într-o bună zi.

Să n-o lăsați să mă uite, vă rog.

Să ştie că are o mamă care o iubeşte mult.

Altceva nu vă cer.

Stai liniştită, copilul tău n-o să te uite niciodată.

Binecuvântați-mă, paşă.

Fii binecuvântată !

Drum bun, cadână !

Paşă, vreau să ştiți ceva.

Orice ar fi şi am trăi,

eu mereu v-am iubit.

Din pricina asta am pățit totul.

Nu contează unde, cu cine sunt,

inima mea este aici.

Lângă dv...

Ce te face aşa de tensionată ?

Ați cerut ca Ibrahim-Paşa să fie judecat.

Nu Ibrahim, Hatice, ci acela care l-a jignit.

Ce rost are, Măria Ta ? Nu înțeleg.

Ibrahim-Paşa e un mare om de stat,

care v-a slujit cu credință pe dv. şi dinastia ani întregi.

Pe deasupra, este cumnatul dv.

Cum să-i faceți asta tatălui copiilor mei ?

Nu discut cu tine deciziile mele.

Aşa am socotit potrivit şi pentru binele lui Ibrahim.

Se va face dreptate.

- Ai avut vreo durere, cadână ? - Nu, sunt bine.

Dacă se întâmplă ceva, să-mi dai imediat de ştire.

Vei face întocmai ce-ți spun. Să fii foarte atentă !

Să nu vorbeşti, să nu-i dai nimănui de înțeles că eşti însărcinată.

Ce se întâmplă aici ?

- E vreo problemă, moaşă ? - Nu, agă Kiraz.

A răcit puțin. I-am dat leacuri. O întrebam cum se simte.

Bine. Multă sănătate !

Lăsați-mă singur cu Mihrimah.

Ce s-a întâmplat ? Ce ai ? Au aflat de Nurbahar ?

De câtă vreme te întâlneşti cu Taşlicali Yahya ?

De câte ori să-ți mai spun ? Nu există aşa ceva. Nu e cu putință.

Atunci, de ce m-ai amenințat ? Ai spus să tac, ca să taci şi tu.

Fiindcă nu vreau ca o persoană nevinovată să aibă de suferit

doar pentru că a vorbit cu mine.

L-ar alunga înainte să-şi spună păsul. Bineînțeles, dacă nu i-ar lua viața.

- Spune-mi adevărul, Mihrimah ! - Îți spun adevărul.

A venit la Ibrahim-Paşa. Am stat de vorbă când ne-am întâlnit.

Mihrimah !

În loc să te gândeşti la asta, ocupă-te de problema ta.

Dacă nu azi, mâine Nurbahar va fi dată în vileag.

Între atâtea cadâne, negreşit una o să-şi dea seama.

Atunci, tata o să-şi piardă încrederea în tine.

N-o să poți pleca nici în sangeac.

- O altă soluție nu există ? - Nu.

Sultană !

În ce stare este, cadână ?

Medicii i-au dat leacuri, sultană. A adormit cu greu.

- Când îşi revine, țipă întruna. - Doamne !

Sultană, vă căutam.

Ce s-a întâmplat, Fidan ? Ce-i cu agitația asta ?

Am o veste importantă pentru dv.

- Tu eşti cadâna Ayşe ? - Eu sunt, sultană.

Eşti sigură că e însărcinată, moaşă ?

Da, sultană. Cadâna Ayşe este însărcinată în cel puțin două luni.

- Mustafa ! - Ce se întâmplă, mamă ?

Fiule, Domnul ne-a văzut durerea. Ne-a auzit.

Ne-a făcut din nou fericiți în aceste zile triste.

Cadâna Ayşe este însărcinată.

Este binecuvântarea Domnului, fiule. Este darul Lui.

Chiar dacă nu ni se alină durerea în aceste zile îndoliate,

este o lumină de speranță.

Să intre robii Domnului reclamantul Ibrahim-Paşa şi pârâtul Seyfi !

Reclamant Ibrahim-Paşa, pârât Seyfi, poftiți !

Dle Nasuh, ca reprezentant al paşei Ibrahim,

îți dau cuvântul primul. Care este plângerea voastră ?

Am mers împreună cu Ibrahim-Paşa la ruga tradițională, cadiule.

La sfârşitul rugii, am ieşit din geamie.

În fața geamiei era lume. Unii l-au jignit pe măritul paşă.

- Era şi dl Seyfi printre ei ? - Da.

Ce-au spus despre măritul paşă ?

Au spus că e păgân, cadiule, închinător la idoli.

Cică Ibrahim-Paşa este un creştin în taină, cu cruce la gât,

care se duce pe ascuns la biserică. O mulțime de asemenea calomnii...

- Mărite paşă ! - Bine ați venit, monsieur Foret !

Ce face regele Francisc ? Sper că este sănătos.

Regele nostru este bine, sănătos. Aşteaptă veşti bune de la dv.

Întrevederile noastre vor mai continua puțin.

Negreşit vom lua o decizie prielnică.

Mărite paşă, să treceți cu bine ! Azi începe judecata dv.

Monsieur Foret, Imperiul Otoman nu este un stat-trib.

Este condus după legi.

Normele noastre se aplică fără a se face diferențe.

Doar aşa se asigură justiția !

Dle Seyfi, ce zici ? Spusele dlui Nasuh sunt adevărate ?

Sunt adevărate, cadiule.

Toată lumea spune că măritul paşă este păgân,

că a poruncit să se facă o biserică secretă în pivnița seraiului său.

Conform spuselor, ia mult aur de la trimişii străini.

Lasă acum spusele oamenilor. Tu ce zici ? Sunt adevărate ?

- Cadiule, zău că aşa se zice ! - Ai văzut cu ochii tăi ?

- Poți să dovedeşti ? - Nu.

Însă toată lumea ştie că grădina seraiului este plină cu idoli.

Ai văzut tu că paşa îngenunchează

în fața pietrelor pe care le numeşti idoli ?

N-am văzut, cadiule.

Ai văzut că a îngenuncheat în geamie, în fața Domnului ?

Am văzut.

Nesăbuitule, atunci, de ce nu crezi ceea ce vezi, ci ceea ce nu vezi ?

Tu nu ştii ce spune Profetul ?

Dacă cineva îi strigă unui om "păgân", iar acel om nu este aşa,

acea vorbă se întoarce la cel ce a spus-o.

Cadiule, nu iese fum fără foc.

Tu l-ai jignit pe măritul paşă ?

I-am spus câteva vorbe, însă nu jigniri.

Ce-ai spus ?

- Vorbeşte, omule ! - Nu-mi amintesc, cadiule.

Îți aminteşti vorbă cu vorbă ce-au spus ceilalți,

dar nu ştii ce-a ieşit din gura ta, aşa ?

- Hatice ! - Bine ai venit !

Eram curioasă în privința judecății. Se ştie sentința ?

Nu, nu e nicio veste încă.

Sper că Ibrahim-Paşa este demn de dragostea ta.

De ce ai spus asta ?

De ce nu mi-ai spus de Nigar, Hatice ?

Trebuia să aud de la alții o chestiune aşa de importantă ?

Hurrem ți-a spus, nu-i aşa ? Trebuia să bănuiesc.

Face tot ce poate ca să mă scoată din minți.

N-o mai învinui pe ea, Hatice !

Hurrem nu poate fi vinovată pentru tot ce pățeşti.

Cel puțin în acest caz.

E clar că te-a păcălit şi pe tine imediat cum ai venit.

Te-a atras de partea ei cu limba aia spurcată.

Nu mă confundați cu voi.

Nu am fost ataşată de nimeni toată viața mea.

Nici de acum înainte nu am de gând să fiu.

Paşa a poruncit să mi se taie capul. Nu are acest drept. E ruşine, e păcat...

Sunt un negustor respectat şi îndrăgit de toată lumea.

Cadiule, lăsați-mă să mă duc la treburile mele.

Dacă aveai treburi, trebuia să te ocupi de ele.

- Cadiule, eu... - Gata, ajunge. Taci !

Dle Nasuh, tu vrei să mai spui ceva ?

Nu, cadiule.

Măritul paşă este îndreptățit să reacționeze

la jignirile şi la calomniile aduse persoanei şi funcției sale.

Nimeni nu se poate socoti mai presus de legile noastre !

Nimeni nu se poate pune în locul cadiului !

Nimeni nu poate fi pedepsit fără judecata cadiului !

Scrie, scribule.

Dl Seyfi a declarat şi a acceptat în prezența martorilor

că l-a jignit şi l-a calomniat

pe marele-vizir al Imperiului Otoman, Ibrahim-Paşa, spunându-i "păgân".

Din această pricină, s-a decis să primească o sută de lovituri,

să execute muncă silnică cinci ani,

apoi, să fie întemnițat pe insula Rodos.

Nu faceți asta, cadiule ! Jur că n-am nicio vină.

Mă nedreptățiți. Nu mă despărțiți de copiii mei !

Trebuia să te gândeşti înainte la asta, dle Seyfi.

Câtă vreme nu se poate dovedi fiecare vorbă spusă despre măritul paşă,

acestea constituie o minciună, o calomnie.

Nimeni să nu creadă acuzațiile nefondate !

Judecata s-a terminat. Duceți-l.

Nu faceți asta, cadiule. Sunt la mâna dv. Iertați-mă.

Cadiule, iertați-mă. Nu faceți asta !

Atât pentru astăzi, monsieur Foret. O să vă dau de ştire mai târziu.

Cum doriți. În sfârşit, am găsit cartea pe care mi-ați cerut-o.

- Ce carte ? - "Principele" de Machiavelli.

Am ordonat să fie adusă de la Florența pentru dv.

Corabia va fi în port peste câteva zile.

Bine, eram curios de multă vreme.

Mărite paşă, a venit dl Nasuh.

Să intre.

Mărite paşă !

Monsieur Foret, dacă doriți să aflați sentința,

pentru că erați aşa de curios, veniți cu mine în târg.

Veniți să vedeți soarta ticăloşilor care mă defăimează.

A fost o judecată delicată, Hoca Celebi.

Judecând imparțial, ai arătat încă o dată că iei decizii

bazându-te pe legi şi pe conştiință, fără să te laşi influențat.

Măria Ta, mi-am făcut datoria.

Ce-i drept, am fost încântat încă o dată de dreptatea dv., Măria Ta.

Odată cu această judecată, toți au înțeles că, la nevoie,

şi marii-viziri sunt judecați.

Respectă cu toții măsurile impuse de tine în vremea Ramazanului ?

Sper că nu e nicio problemă.

În mare parte, le respectă. Cei ce nu se supun sunt pedepsiți.

Însă trebuie să ştiți ceva, Măria Ta.

În acest moment, în capitală e o problemă cu carnea.

Vătaful măcelarilor nu ne-a dat de ştire din vreme.

Cum e cu putință, cadiule ? Tu te ocupi de Istanbul.

De ce n-ai luat măsuri ?

Măria Ta, am greşit având încredere în vătafi.

Vătaful măcelarilor a încercat să rezolve singur,

fără să ne dea de ştire. Dar am luat măsuri.

Cu o întârziere de câteva zile,

se vor aduce oi din vilaietele învecinate.

Care este adevărata problemă ?

Voievodul Moldovei, Petru Rareş, nu şi-a îndeplinit obligațiile.

Oile pe care trebuia să le trimită anual le-a vândut Lehiei.

Ne vom sfătui în Divan. Pregăteşte-mi un raport amănunțit.

Cum porunciți, Măria Ta.

Sultană !

Spune, agă Sumbul. Ce a hotărât cadiul ?

Sultană, dl Seyfi a fost pedepsit.

Ibrahim-Paşa a fost achitat.

Orice am face, nimic nu-l afectează pe Ibrahim-Paşa !

Parcă ar avea un talisman.

Are ceva mai puternic decât un talisman: sprijinul Măriei Sale.

Odată cu această judecată,

Ibrahim-Paşa a fost achitat în ochii poporului.

Vorbele spuse pe seama lui au încetat deodată.

Trimite-i veste paşei Ayas. Vreau să vorbesc imediat cu el !

Cum porunciți, sultană.

Faceți loc ! Marele-vizir Ibrahim-Paşa !

"În urma jignirii şi a calomnierii paşei Ibrahim fără niciun temei"

"şi în urma instigării poporului împotriva marelui-vizir,"

"dl Seyfi a fost condamnat la o sută de lovituri,"

"la cinci ani de muncă silnică pe corăbii,"

"apoi, la întemnițare în fortăreața din Rodos."

Nu te făli, Ibrahim-Paşa. Dumnezeu e mai mare decât tine.

Sultană, vă ascult.

Ayas-Paşa, situația e critică.

Ibrahim-Paşa a câştigat mai multă încredere ca oricând.

Dacă se dădea o sentință potrivnică, nu-şi mai putea reveni.

Însă acum i-am mai sporit puterea.

Poate că oamenii au tăcut, sultană. Însă vor vorbi iar într-o bună zi.

Orice ar face Ibrahim-Paşa,

mereu va avea mai mulți duşmani decât prieteni.

Ayas-Paşa, cel mai mare prieten al paşei Ibrahim este Măria Sa.

De aceea este încă în viață.

Niciodată nu-i arată Măriei Sale adevărata sa față.

Negreşit ascunde ceva. Trebuie să le scoatem la iveală.

Fac tot ce-mi stă în putință, sultană.

Însă Ibrahim-Paşa este cumpătat. Nu cred că va lăsa urme.

Asta nu se ştie sigur.

În ochii paşei Ibrahim există o trufie atât de mare,

încât nu-şi vede nici măcar vârful nasului.

- Cadână Ayşe... - Porunciți, prințe.

Ne-ai dat o veste minunată în aceste zile triste.

Cere-mi tot ce vrei tu.

Cel mai mare dar pentru mine este să fiu favorita dv., prințe.

Bine.

Duceți-o la etajul favoritelor. Să se aplice întocmai normele.

Mai mult, să vă preocupați în mod deosebit de sănătatea ei.

E mai importantă decât orice. O s-o protejați de toate relele.

- Cum porunciți. - Puteți să vă retrageți.

Ți-a pus Dumnezeu mâna în cap.

Să fii atentă de acum înainte. Vei avea grijă la mâncare.

Să nu te plimbi pe-aici. Vei face întocmai ce spun medicii.

Stați fără grijă. O să-l îngrijesc ca pe ochii din cap.

- Odaliscă Seher ! - Spune, odaliscă Fidan.

Cadâna Ayşe a devenit favorita prințului.

Pregătiți-i odaia favoritelor. Să nu-i lipsească nimic.

Este însărcinată. Să-i dați un eunuc şi două slujnice.

Duceți-o imediat.

Cadână Fatma, ce faci aici ? De ce ai ieşit din odaie ?

Sultană !

Să treci cu bine, Ibrahim-Paşa ! S-a dat sentința în cazul tău.

Am auzit că ai fost achitat.

Ce e ? Ai fost dezamăgită ? Ți s-au irosit atâtea tertipuri...

Tu crezi că mă poți învinge cu asemenea jocuri murdare ?

Ibrahim-Paşa, mă supraestimezi.

Dacă te împiedici şi cazi, pe mine mă socoteşti vinovată.

Însă nimeni nu te iubeşte. Ba chiar te urăsc.

Ai văzut ce spun despre tine.

Dacă tu crezi ce se spune,

atunci, gândeşte-te şi la ce se spune despre tine.

Fundația înființată nu te face un înger.

Mie nu-mi pasă de ce gândeşte sau de ce spune lumea.

Iubirea Măriei Sale îmi ajunge. Ca şi ție.

Ibrahim-Paşa, într-o zi, vei pleca de aici.

Şi nu te vei mai întoarce niciodată, paşă. Nu am nicio îndoială.

De un singur lucru nu sunt sigură: cum vei pleca.

În picioare sau călcat în picioare ?

Tu ce ai prefera pentru tine ?

Ibrahim-Paşa, tot nu ai înțeles ? Doar moartă plec din acest serai.

Şi eu... Şi eu...

Prințe, m-ai chemat.

Mihrimah, m-am răzgândit. Vreau ca Nurbahar să nască.

Îmi pare rău. E prea târziu.

Ce înseamnă asta ?

După ce ai acceptat, i-am dat de ştire moaşei.

Azi-dimineață a rezolvat. Nurbahar nu mai este însărcinată.

Nu te necăji. Nurbahar se simte bine acum.

Mă ocup eu de ea.

Cadână Nurbahar, eşti pregătită ?

Hai, întinde-te ! O să vină sultana Mihrimah în curând.

- Trebuie să rezolvăm imediat. - Vreau să-l văd pe prinț.

E porunca prințului. Te opui poruncii ?

Nu mai plânge. Haide, întinde-te !

Aoleu !

- Agă Kiraz ! - Sultană !

Dacă spui cuiva, te distrug.

Sultană, eu n-am văzut nimic.

Dacă scoți o vorbă, îți pierzi capul. Ai înțeles ?

Poți să te retragi.

- Ce zici, să am încredere în el ? - Se teme până şi de umbra lui.

Nu vă faceți griji, sultană. O să stau cu ochii pe el.

Bine, să nu-l neglijezi.

- Ayas-Paşa ! - Spor la treabă, Celalzade !

Când am auzit că eşti aici, am vrut să vorbesc cu tine.

Sper că nu este nicio problemă.

Nu, paşă. Trebuie rezolvate nişte acte importante până mâine.

Ibrahim-Paşa l-a primit azi pe trimisul francez.

Aşa este, paşă.

Ce-a mai dorit monsieur Foret ? Adu-mi actul, să-l citesc.

Desigur, paşă.

Intră !

Măria Ta !

Vino, pargalezule. Puteți să vă retrageți.

- M-ați chemat. - În curând, o să vină prinții.

În seara asta o să ne facem ruga împreună.

Mă simt onorat.

Pargalezule, încă eşti supărat pe mine ?

Nicidecum, Măria Ta. Ce supărare aş putea să am ?

Niciodată nu v-am contestat deciziile. N-aş putea.

Paşă, dacă azi nu ceream judecarea cazului,

s-ar fi socotit că te apăr pe nedrept.

S-ar fi înmulțit calomniile la adresa ta.

Adevărata problemă era ca oamenii să vadă adevărul.

Măria Ta, încrederea dv. este mai prețioasă decât orice pentru mine.

Decât s-o pierd, mai bine îmi pierd viața.

Intră !

- Majestatea Ta, au venit prinții. - Bine. Să mergem !

- Celalzade ! - Spuneți, paşă.

Când a avut loc întrevederea asta ?

Demult, paşă. A avut loc când Măria Sa s-a dus la Manisa.

- De ce întrebați ? - Nu-i nimic.

- Fă-mi o copie. - Desigur, paşă.

Cadână Fatma !

- Tu ai fost, nu-i aşa ? - Cine ?

Cea care mi-a omorât fiul. Tu ai fost, nu-i aşa ?

- Nu, jur că n-am făcut nimic ! - Taci !

- O să te omor ! Criminalo ! - Ajutor !

Lăsați-mă ! E o criminală. Mi-a omorât copilul. Lasă-mă !

De ce îmi era frică, n-am scăpat, Mustafa.

Fatma şi-a pierdut mințile.

Când a auzit că Ayşe e însărcinată, a înnebunit de-a binelea.

Era s-o omoare pe cadână. Cu greu au scos-o din mâinile ei.

Mustafa, nu avem altă soluție decât s-o trimitem pe Fatma.

Dacă rămâne aici, îşi face rău. La fel, celor din jur.

S-o trimitem la spitalul Sultana Hafsa.

O să fie îngrijită acolo până îşi revine.

- Măria Sa a citit astea ? - Celalzade a spus că n-a citit.

E clar că nu are habar despre aceste vorbe, sultană.

Ayas-Paşa, ai făcut o treabă bună.

Nu m-am înşelat acordându-ți încredere.

Sunteți mărinimoasă, sultană. Ce-mi porunciți să fac ?

Ibrahim-Paşa se crede un vultur. Iar pe mine mă crede un porumbel.

Cică sunt neputincioasă şi slabă în fața lui. M-ar sfâşia.

Dacă tot sunt un porumbel, pot face un singur lucru:

să duc veşti.

Dle Nasuh...

În seara asta, le dau masa de iftar oamenilor de stat în seraiul meu.

- Aş vrea să te văd acolo. - Aş fi onorat, paşă.

Mărite paşă !

- Bine ai venit, cadiule ! - Bine v-am găsit, paşă !

Am venit să vorbesc cu Măria Sa despre procurarea oilor.

Ştiu, mergem împreună.

Cadiule Ebussuud, îți sunt recunoscător

pentru decizia potrivită luată în privința mea.

Decizia mea nu are nicio legătură cu persoana dv., mărite paşă.

Eu am avut în vedere funcția pe care o reprezentați.

Intră !

Majestatea Ta !

Ce s-a întâmplat, Ayas-Paşa ? Ai venit singur ?

Cadiul încă nu a venit ?

V-am deranjat pentru o altă problemă.

Spune.

Măria Ta, nu am putut fi prezent la întrevederea paşei Ibrahim

cu trimisul francez de ieri. De aceea am citit raportul.

Am pus mâna şi pe rapoartele întrevederilor dinainte.

Când l-ați vizitat pe prințul Mustafa, a avut loc o întrevedere.

Ştiu. Ibrahim-Paşa m-a înştiințat.

Înseamnă că ştiți cele scrise.

Care este problema, paşă ?

Trebuie să citiți câteva lucruri, Majestatea Ta.

M-ai îneca într-o lingură cu apă, dacă ți-ar sta în putință, nu ?

Mărite paşă, ce vorbă este asta ?

Tu ai luat decizia asta ca să-i faci pe plac Măriei Sale.

Scopul tău e clar. Urmăreşti funcții.

Paşă, eu urmăresc doar justiția.

Îi dau socoteală Domnului.

Răsplata El mi-o va da.

Justiția ? De aceea îți ascunzi fiul prin cotloane ?

Dacă era fiul altcuiva, nu-i țintuiai urechile în cuie ?

Justiție...

Eu sunt justiția de care vorbeşti tu. Eu !

Totul stă în mâna mea.

Tu credeai că poți da o sentință potrivnică ?

Ai văzut. Măria Sa mă susține.

În vreme ce mă apără chiar şi de el prin decizia Divanului,

cine îmi poate face rău ?

Nu uitați de dv., mărite paşă.

Unii oameni îşi fac rău singuri.

Ca fiul tău ?

Aşteaptă aici. Îl anunț pe Măria Sa.

Leul, cel mai feroce dintre fiare,

nu se dresează cu forța, ci cu mintea.

Dresorul îl îmblânzeşte mai întâi cu hrana preferată,

apoi, prin deprindere.

În mâna stăpânului se găseşte întotdeauna un băț,

pentru a-i trezi frica şi pentru a se apăra la nevoie.

Niciun străin nu îndrăzneşte să-i dea hrană.

Numai şi numai persoana cu care este obişnuit poate să-l hrănească.

Leul este suveranul, monsieur. Dresorii lui sunt vizirii.

Leul este mărețul sultan otoman.

Eu îl dresez pe măritul padişah

cu bățul adevărului şi al dreptății.

Eu conduc acest măreț imperiu.

Pentru că eu decid totul.

Până şi ordinele emise de Măria Sa,

dacă nu primesc acordul meu, nu se aplică !

Majestatea Ta, a venit Ibrahim-Paşa.

Majestatea Ta !

Maria Ta, a venit cadiul, să vă înştiințeze în privința cărnii.

Şi eu am investigat problema.

Voievodul Moldovei a vândut Lehiei oile pe care trebuia să le trimită.

Însă nu este vorba doar de tribut.

E clar că voievodul s-a aliat cu Ferdinand şi cu Carol Quintul.

Măria Ta, vă simțiți bine ?

Mai târziu, Ibrahim, mai târziu...

Desigur.

Diseară le ofer oamenilor de stat masa de iftar în seraiul meu.

Dacă ați accepta să veniți, m-aş simți onorat.

Vin, Ibrahim.

Cum se simte Nurbahar ? Ai fost la ea ?

Da, sultană. Slavă Domnului, e bine.

- O să-şi revină în câteva zile. - Aşa e cel mai bine pentru amândoi.

Ce are cadâna Nurbahar ? De unde a apărut boala asta ?

Jupâneasă Afife, te prefaci că nu ştii de la mine,

dar situația nu e aşa cum ştii. Nu mai ştiu ce să fac.

Dacă spun nu e bine, dacă nu spun...

Vorbeşte, omule ! Ce s-a întâmplat ?

Când mergeam la bucătărie...

Agă Kiraz !

Sultană !

Sultană...

Vasăzică aici eşti...

Jupâneasă Afife, alungați-l imediat pe aga Kiraz din serai.

- Nu-l vreau în harem. - V-a greşit cu ceva ?

Da. Şi îl alung. Trimiteți-l imediat !

Fiul meu viteaz...

Cihangir, tu mănâncă. Nu ai vârsta potrivită pentru a ține post.

N-o să mănânc.

- Vino, jupâneasă Afife. - Sultană !

Şi prințul vrea să țină post. Crezi că poate ține ?

Medicul-şef nu consideră potrivit. Anul viitor, Doamne-ajută !

Doamne-ajută ! Nazli, du-l pe Cihangir în odaie.

S-a întâmplat ceva, jupâneasă Afife ?

Sultana Mihrimah mi-a cerut să-l alung pe aga Kiraz de la serai.

- Am vrut să vă dau de ştire. - Care este problema ?

Mamă...

Mihrimah, ce se întâmplă ? De ce vrei să-l alungi pe aga Kiraz ?

Crezi că poți lua o asemenea decizie fără ştirea mea ?

Lăsați-ne singure.

Sultană !

Te ascult.

Dacă aflați ce a făcut, şi dv. îl alungați.

Ce putea să facă ?

A aflat de Taşlicali. L-am prins când voia să-i spună jupânesei Afife.

Cum a aflat ?

Nu ştiu. Toată noaptea a încercat să-l iscodească pe aga Zumrut.

Trebuie să plece imediat. O să spună cuiva mâine-poimâine.

- Jupâneasă Afife ! - Porunciți, sultană.

Trimite-l pe aga Kiraz în Trabzon. Niciodată nu va mai veni aici !

Spune-i să se roage fiindcă i-am cruțat viața.

- Când se citeşte ruga asta ? - Mai este mult, agă.

Ce ai ? Te-ai simțit cam rău azi.

Treburile haremului m-au epuizat.

Să nu te deochi ! Ai mâncat pentru trei luni la masa dinaintea zorilor.

Uite, ți-ai făcut burta tobă.

Doamne sfinte !

Agă Kiraz, de ce te tot plimbi pe-acolo ?

De foame, agă.

Ba nu, ai altceva. E clar.

- Agă Kiraz ! - Spune, jupâneasă Afife.

Jupâneasă Afife...

Nu ştiu cu ce ai greşit, dar sultana Hurrem a poruncit să fii alungat.

Unde mă trimite ?

Adună-ți lucrurile. Te întorci în Trabzon.

Slavă Domnului ! Ce făceam dacă mă arunca în stradă ?

Ce se întâmplă, jupâneasă Afife ? Chiar pleacă blestematul ăsta ?

Mergi înaintea mea !

Agilor, eu plec.

Vai de mine ! Ce m-am întristat !

O să mor de inimă rea acum.

Se vede.

- Agă Kiraz, ce-ai făcut ? - Pe naiba am făcut !

- Gura ! - Agă Kiraz !

Agă Kiraz !

Lasă-i pe ei acum ! Spune-mi cu ce ai greşit.

- Cu nimic. - Cum cu nimic, omule ?

Ce-ai făcut de ai înfuriat-o pe măreața sultană Hurrem ?

A spus să te rogi că ți-a cruțat viața.

Vorbeşte ! Ce voiai să-mi spui ?

Nimic, jupâneasă Afife. Nu e important.

Doamne, dă-mi răbdare ! Haide, mişcă-te !

Intră !

- Mărite prinț ! - Bine ai venit, Taşlicali !

- Ce faci ? - Mă rog pentru sănătatea dv.

Prințe, imediat cum am venit, mi-au dat trista veste.

- Condoleanțe ! - Aşa a fost scris.

Domnul m-a socotit nedemn de acest copil.

- Dumnezeu să vă dea răbdare ! - Amin !

Dă-mi veşti din capitală. Spune-mi ce s-a întâmplat.

Din păcate, nu am veşti bune despre cadâna Gulizar.

În loc să spună cine i-a dat porunca, şi-a luat viața.

Măritul paşă i-a prezentat situația Măriei Sale.

Însă Măria Sa nu a crezut.

M-aş fi mirat să fie altfel.

Când se va duce la spital, sultană ?

Nu are rost să aşteptăm.

Fă pregătirile. Să fie dusă în noaptea asta.

Cum porunciți.

Cum se simte ? S-a mai liniştit puțin ?

Medicii îi dau leacuri. Nu e deloc bine.

Sultană, dacă nu doriți, nu intrați. Nu se ştie ce va face.

Eu vreau să-i spun, Diana. M-a slujit atâția ani.

Eunuci, săriți !

Majestatea Ta, a venit sultana Hurrem.

Sultană, să-mi fie iertat,

însă Majestatea Sa a cerut să vă întoarceți în odaie.

- Ai spus că e singur. - Aşa este, sultană.

- Mărite paşă ! - Spune.

A venit monsieur Foret, trimisul francez.

E vremea mesei de iftar. Ce s-o fi întâmplat ?

Poftiți-l, să vedem ce doreşte.

Mare-vizir, îmi pare rău că v-am deranjat.

Poftiți, monsieur Foret.

Ne bucurăm să-l vedem pe trimisul statului francez, prieten şi aliat.

Paşă, în sfârşit, am primit cartea pe care o doreați.

Dacă îngăduiți, aş dori să v-o prezint.

Dar tu, Ibrahim ? Tu cum ai vrea să mori ?

Ca prieten al dv., Măria Ta, ca fratele dv., ca tovarăşul dv.

Cartea blestemată a florentinului Machiavelli.

Cartea blestemată...

Pentru prima dată văd cum o carte constituie o temere.

Ce zici, Hizir Hayreddin-Paşa ?

Se spune că această carte a fost scrisă la îndemnul diavolului.

Să vedem ce l-a îndemnat diavolul să scrie.

Ibrahim-Paşa, îți înmânez gradul de conducător suprem

al măreței armate otomane. Să fie cu noroc !

Prin această funcție m-ați apropiat şi mai mult de moarte, Măria Ta.

Ibrahim-Paşa, vreau să citeşti asta în Divan.

"Câtă vreme voi trăi eu,"

"Ibrahim-Paşa este singurul împuternicit"

"să ia orice măsură şi să dea pedepse fără să mă întrebe."

Să ştii şi tu, la fel ca toți ceilalți, pargalezule.

Viața ta este sub chezăşia mea.

Prin această decizie, te apăr chiar şi de mine însumi.

Paşilor, aici, Machiavelli a comparat Franța cu Imperiul Otoman. Ascultați.

"Monarhia otomană este condusă de un senior."

"Ceilalți sunt slugile lui."

"Numeşte şi schimbă după bunul-plac conducătorii din țara lui."

"În Franța însă există câțiva seniori vechi, cu anumite privilegii."

"Regele nu se poate atinge de privilegiile lor."

"De aceea e greu ca un padişah să subjuge regalitatea."

"Însă Franța e uşor de subjugat."

"Dacă ar ataca Imperiul Otoman, s-ar confrunta cu un popor unit."

"Însă, dacă înfrâng Imperiul Otoman pe câmpul de luptă"

"şi nimicesc neamul padişahului, nu mai rămâne nicio temere."

"Cei rămaşi în urmă nu au nicio influență asupra poporului."

E clar că Machiavelli nu ştia de mine când a scris cartea asta.

Eu sunt stâlpul Imperiului Otoman.

Câtă vreme trăiesc eu, acest măreț stat va sta drept.

- Cadiule ! - Nu v-am spus să nu mă deranjați ?

- Cadiule, a venit Măria Sa. - Ce ? Poftiți-l imediat înăuntru !

Măria Ta, nu voiam să vă întâmpin aşa, dar...

Nu face nimic.

- Ce faci, Hoca Celebi ? - Mă rog pentru sănătatea dv.

Eu sunt bine, dar dv. ce faceți ? Sper că sunteți sănătos.

Vreau să-ți cer sfatul într-o privință.

Desigur, spuneți, Măria Ta. Cu ce putem să vă servim ?

E de ajuns să aducă apă.

Aveți dreptate, mare-vizir.

Chiar şi privilegiile dorite de regele nostru le-am căpătat

datorită mărinimiei dv. nemărginite.

Desigur.

Monsieur, Machiavelli împarte oamenii în două categorii:

cei care trăiesc istoria şi cei care fac istoria.

Eu sunt dintre cei care fac istoria.

Voi şi toată lumea creştină veți vedea

că, după expediția din Italia,

în întreaga lume va începe o nouă perioadă.

Nu-i aşa ?

Măria Ta, ce vă arde sufletul aşa de rău ?

Hoca Celebi...

Mă gândesc la ceva de o vreme.

În sfârşit, am ajuns la o decizie.

E o decizie cu privire la soarta unei persoane apropiate.

Însă, printr-un firman care chiar eu am poruncit să fie scris,

îl apăr chiar şi de mine.

În vreme ce mă apără chiar şi de el prin decizia Divanului,

cine îmi poate face rău ?

Ce trebuie să fac pentru soarta acestei persoane,

pe care am apărat-o cu voința mea,

ca să-mi țin cuvântul dat şi să-mi pot aplica decizia ?

Măria Ta, dacă nu este cu supărare,

pot să aflu care este decizia asta ?

Execuția.

Execuția ?

Care este soluția, Hoca Celebi ?

Măria Ta, acordați-mi câteva zile,

să mă gândesc la această problemă.

Sultană !

Încă nu te-ai culcat ?

Te-am aşteptat. Plecaserăți când am venit.

Am mers împreună la rugă.

Sper că masa de iftar a decurs bine. Ce face Măria Sa ? A venit, da ?

- Măria Sa nu a venit. - De ce ? S-a întâmplat ceva ?

Nu ştiu. Probabil a preferat să se odihnească.

Fetelor ! Ce faceți aici ? Nu vă e frig ? Treci !

Faceți loc ! Majestatea Sa Sultanul Suleyman-Han !

Ridică-te în picioare ! Ți-am spus să te ridici în picioare !

Ridică-te în picioare !

Cum te cheamă ?

Întreabă cum te cheamă.

Vorbeşte, copile ! Ți-ai înghițit limba ? Cum te cheamă ?

Eu sunt Ibrahim.

Născut din pescarul grec Manolis, din Parga, şi din venețiana Sofia,

copilaşul mamei, puişorul tatei.

Convertitul Ibrahim, adus din Parga la vârsta de zece ani.

Care era numele meu ? În ce limbă ? Ce însemna ?

Am uitat. Uitarea înseamnă libertate.

Altfel, limba care ți-a dat numele şi pământul pe care ai învățat să mergi

nu dau pace inimii tale.

Eu sunt Ibrahim. Ce este întoarcerea ?

Unde se întoarce omul ? Unde este locul în care se întoarce ?

Întoarcerea există ? Este cu putință ?

Ori soarta te îndrumă doar înainte ?

Locul în care vii, în care te întorci, este acolo ? Aşteaptă ?

Dacă te uiți, îl vezi ?

La întoarcere, inima ți-e călăuză ?

Poți găsi drumul către casă

fără să uiți locurile străbătute, cutreierând aceleaşi tărâmuri ?

Sau, în orice loc în care vii, te schimbi, te întorci,

în orice limbă şi credință, eşti tot un convertit ?

Apă ! Dați-i apă !

Ibrahim, încă n-ai plecat ?

Plec acum. S-a întâmplat ceva ?

Trebuie să ştii ceva. Am vorbit cu Şah Huban.

I-am spus despre Hurrem, despre faptele sale.

- Oricum ştia. - Aşa este, dar nu îi prea pasă.

I-am spus că trebuie să acționăm împreună, dar nu a acceptat.

Spune că este problema noastră, să n-o implicăm.

- Sultana Şah ? - Da.

Oricum, se poartă ciudat. Stă tot timpul cu Hurrem.

Este prea prietenoasă.

Intră !

Hurrem ?

- Bine ai venit ! - Bine v-am găsit, sultană !

Vă place odaia dv. ? Dacă aveți nevoie de ceva...

Te-ai gândit la toate, Hurrem. Mulțumesc.

Îți dau de ştire dacă e ceva.

Diseară voi lua parte la masa de iftar dată de fundație cadânelor.

Dacă doriți, mergem împreună.

Ce bine că te ocupi de acțiuni de binefacere !

Vin cu plăcere.

Fiecare spune ceva despre mine.

Vrăjitoare, zgripțuroaică... Unii spun chiar că am un ochi la spate.

Şi eu m-am uitat, dar n-am văzut.

Nu plecați urechea la atâtea vorbe.

Vă sunt recunoscătoare că îmi sunteți alături, sultană.

În pomul roditor se aruncă cu pietre, Hurrem.

Lasă-i să vorbească. Indiferent ce-ar spune,

tu nu te abate de la calea dreptății şi a justiției.

Mulțumesc, sultană. O să vă trimit veste pentru diseară.

Sultană...

O dimineață bună, Măria Ta !

Şi ție, Ibrahim. Vino !

În sfârşit, am primit cartea despre care v-am vorbit.

- Aş vrea să v-o dăruiesc şi dv. - Ce carte este asta ?

"Principele", Machiavelli.

Măria Ta, v-am aşteptat aseară la masa de iftar, dar n-ați venit.

Mi-am făcut griji. Sper că sunteți sănătos.

Am vrut să rămân puțin singur. Vino, ia loc.

Ce trebuie să fac pentru soarta acestei persoane,

pe care am apărat-o cu voința mea,

ca să-mi țin şi cuvântul dat, dar să pot aplica şi decizia mea ?

- Cadiule Ebussuud ! - Spune, jupâneasă.

Diseară, sultana Hurrem va lua parte la masa de iftar a fundației.

- A vrut să fiu şi eu acolo. - Ştiu, jupâneasă.

Am făcut tot ce era necesar pentru a se organiza în bazarul acoperit.

Vor fi doar copii şi femei.

Sultana face o mulțime de acțiuni de binefacere. Ce bine !

Ce s-a întâmplat, cadiule ? Ce ai ?

Ce am ?

De aseară, n-ai ridicat capul din cărți.

Nu te mai obosi atât când ții post.

Am treabă, jupâneasă. Nu mă mai reține. Haide !

Monsieur Foret nu vrea să țină cartea asta în mână, Măria Ta.

După spusele lui, diavolul ar fi îndemnat la scrierea ei.

E mai bine să fii iubit decât temut

sau e mai bine să fii temut decât iubit ?

Ce crezi că e mai bine, Ibrahim ?

E o întrebare grea. Uneori, avem nevoie de ambele.

După Machiavelli, nu este cu putință să vezi iubirea şi teama laolaltă.

Dacă e nevoie să alegem între ele,

spune că e mai sigur să fii temut decât iubit.

Ce se poate spune despre o vorbă adevărată ?

Însă unii oameni, în loc să fie în siguranță,

preferă să moară în tihnă.

Oricine ar vrea să moară în tihnă, Ibrahim.

Însă este cu putință ?

Mai ales cei care ocupă funcții, ca mine, ca tine, au parte de asta ?

Intră !

Majestatea Ta, a venit sultana Hurrem.

Să intre.

Măria Ta, vă deranjez.

Ce deranj, Hurrem ? Vino !

Ibrahim mi-a dăruit o carte. Vorbeam despre ea.

Ce frumos !

Măria Ta, în seara asta o să iau parte la masa de iftar

oferită de fundație cadânelor. Desigur, dacă îmi îngăduiți.

Ai îngăduința mea, Hurrem. Unde va avea loc masa de iftar ?

Cadiul a socotit potrivit să se organizeze în bazarul acoperit.

S-a ocupat personal de pregătiri.

- O să vină şi Mihrimah cu tine ? - Mergem împreună.

Ea va conduce fundația mai mult decât mine.

Trebuie să învețe. Şi sultana Şah va fi cu noi.

Măria Ta, dacă nu mai aveți altă poruncă, eu...

Poți să te retragi.

Vino aici, Hurrem.

Porunciți, mărite paşă.

Spune-i sultanei Şah că vreau să vorbesc cu ea.

Cum porunciți.

Cum te simți, Nurbahar ? Ai vreo durere ?

Sunt bine, prințe.

Dacă dv. îmi sunteți alături, nu mai am nicio durere.

Vă rog să mai rămâneți puțin lângă mine.

Sunt aici, cadână. Mă răzgândisem, Nurbahar.

Am vrut să opresc asta, dar n-am ajuns la timp.

Mi-a fost foarte frică în acea noapte, prințe.

În noaptea în care mi-au luat copilul...

Ce noapte ? Nu s-a făcut dimineața ?

Am aşteptat noaptea, prințe.

Sultana Mihrimah a vrut să fie un moment liniştit.

"Sultană, ochii dv. albaştri sunt în visul meu noaptea,"

"iar ziua, în închipuirea mea."

"Mă rog la Domnul să-mi audă vocea în luna sfântă a Ramazanului."

"Să-i fie milă de acest amărât, să-i sortească să vă mai vadă o dată."

Măritul prinț Mehmet !

Agă Zumrut, ieşi !

Mehmet, ce se întâmplă ? Ce ai ?

Ştii foarte bine ce s-a întâmplat. De ce m-ai mințit ?

Frate, linişteşte-te. Nu înțeleg la ce minciună te referi.

Să nu te joci cu mine, Mihrimah !

Nurbahar a lepădat copilul în acea noapte,

în noaptea în care te-am chemat. Însă tu mi-ai spus că e prea târziu.

Mehmet...

Să nu cumva să negi ! Moaşa mi-a spus.

Adevărat, te-am mințit.

Când tu te-ai răzgândit, cadâna încă era însărcinată.

Trebuia să iau o decizie atunci. Fie închideam ochii la greşeala ta,

fie împiedicam greşeala pentru binele tău.

Cine ți-a cerut ție voie ? Cu ce drept ai făcut asta ?

Mehmet, nu fi sensibil ! Aşa trebuia să fie !

- M-am gândit la viitorul tău. - Nu te mai gândi, Mihrimah !

Cum să decizi în numele meu ? Niciodată nu te voi ierta !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 21, SERIA 3